|
|
|
CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI FIZICE
Notiune si caractere juridice. In dreptul nostru civil, definitia legala capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este data in art. 5 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 "Capacitatea de exercitiu este capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii, savarsind acte juridice".
In doctrina, plecandu-se. de la definitia legala data capacitatii de exercitiu, explicandu-se intelesul expresiei "savarsind acte juridice", capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este definita ca fiind capacitatea de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii, savarsind personal si singura acte juridice.
Premisele capaciatii de exercitiu a persoanei fizice. Din definitia data capacitatii de exercitiu a persoanei fizice rezulta ca elementele constitutive, esentiale ale acesteia sunt doua:
1. exercitarea drepturilor civile si asumarea de obligatii civile;
2. realizarea acestor operatiuni juridice se face prin incheierea de acte juridice civile.
Fiecare din aceste doua elemente constitutive ale capacitatii de exercitiu a omului presupune existenta unor premise, necesare si obligatorii.
Este adevarat ca, pentru a se putea discuta de exercitarea drepturilor civile si asumarea de obligatii civile este necesar, in primul rand, sa existe aptitudinea omului de a avea asemenea drepturi si obligatii; or, aceasta aptitudine nu este altceva decat capacitatea de folosinta a persoanei fizice.
Existenta capacitatii de folosinta a persoanei fizice - ca prima premisa a capacitatii de exercitiu - este asigurata pentru toate persoanele fizice; este concluzia pe care o impune unul din caracterele juridice ale capacitatii de folosinta si anume universalitatea sa: apartine tuturor oamenilor.
Al doilea element presupune existenta discernamantului, adica a puterii individului de a-si reprezenta corect consecintele juridice civile ale manifestarilor sale de vointa; dupa cum este stiut, actul juridic este o manifestare de vointa savarsita cu intentia de a produce efecte juridice adica de a crea, modifica ori stinge un raport juridic.
De esenta actului juridic este existenta capacitatii, a puterii omului dea-si reprezenta consecintele juridice ale manifestarii sale de vointa; existenta discernamantului de o anumita stare a mintii omului122 lipsa discernamantului, in general a celui juridic, in special, se poate datora varstei omului, fie unei maladii psihice.
Felurile capacitatii de exercitiu ale persoanei fizice. In functie de existenta si calitatea discernamantului omului, exista trei feluri (categorii) ale capacitatii de exercitiu a persoanei fizice:
- lipsa capacitatii de exercitiu: sunt lipsiti de capacitatea de exercitiu:
1) minorii sub 14 ani; 2) interzisul judecatoresc;
- capacitatea de exercitiu restransa: din aceasta categorie fac parte minorii intre 14 si 18 ani;
- capacitatea de exercitiu deplina: au deplina capacitate de exercitiu cei care au implinit varsta de 18 ani si femeia care s-a casalorit inainte de 18 ani
Caractere juridice. Enumerare si continut. In determinarea caracterelor juridice ale capacitatii de exercitiu a persoanei fizice trebuie sa tinem seama de doua idei de baza in aceasta privinta. In primul rand, este de observat ca, din calitatea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice de a fi o parte a capacitatii civile decurge consecinta conform careia toate caracterele juridice generale ale capacitatii civile (legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea si intangibilitatea), sunt si caractere juridice ale capacitatii de exercitiu.
Lipsa capacitatii de exercitiu a persoanei fizice. Lipsa unei maturitati psihice suficiente este cauza determinanta a lipsirii unor categorii de persoane fizice de capacitatea de exercitiu.
In conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954: "Nu au capacitate de exercitiu:
a) minorul care nu a implinit varsta de 14 ani;
b) persoana pusa sub interdictie.
Prin urmare, exista, in dreptul nostru civil, doua categorii de persoane fizice lipsite de capacitatea de exercitiu: minorul sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca.
Dupa cum se poate observa, aceasta enumerare este limitativa si, potrivit dreptului civil roman, nu exista alte persoane fizice lipsite de capacitatea de exercitiu.
Pentru cei ce nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se fac de reprezentantii lor legali". Caracteristic pentru persoanele lipsite de capacitatea de exercitiu este faptul ca ele nu pot participa personal la incheierea actelor juridice, ci numai prin reprezentare.
Pentru minorii pana la 14 ani, reprezentarea legala este asigurata, dupa caz, de parinti sau tutore, si prin tutore pentru persoana pusa sub interdictie.
Pentru persoana pusa sub interdictie judecatoreasca, dispozitiile art. 147 din Codul familiei dispun: "regulile privitoare la tutela minorului, care nu a implinit varsta de 14 ani, se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie, in masura in care legea nu dispune altfel", deci, asa cum am mai aratat, persoana pusa sub interdictie este reprezentata de tutore.
Incetarea lipsei capacitatii de exercitiu a persoanei fizice. Pentru minorul sub 14 ani, starea de lipsa a capacitatii de exercitiu inceteaza in urmatoarele cazuri: 1) implinirea varstei de 14 ani, cand dobandeste capacitatea de exercitiu restransa 2) moartea (fizica constatata ori judecatoreste declarata)
Pentru interzisul judecatoresc, starea de lipsa a capacitatii de exercitiu inceteaza prin: 1) ridicarea interdictiei judecatoresti; 2) moartea (fizica constatata ori judecatoreste declarata).
Capacitatea de exercitiu restransa
Textul principal care reglementeaza capacitatea de exercitiu restransa este art. 9 din Decretul nr. 31/1954, care prevede: "Minorul care a implinit varsta de 14 ani are capacitatea de exercitiu restransa".
Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restransa "se incheie de catre acesta, cu incuviintarea prealabila a parintelui sau tutorelui".
Plecand de la dispozitiile legale carce o reglementeaza, capacitatea de exercitiu restransa a persoanei fizice poate fi definita ca fiind aptitudinea minorului de 14 - 18 ani de a
dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa obligatii civile prin incheierea, personal, a anumitor acte juridice civile.
Capacitatea de exercitiu restransa nu se poate dobandi decat intr-un singur mod: prin implinirea de catre minor a varstei de 14 ani. Acesta este sensul art. 91 din Decretul nr. 31/1954: "Minorul, care a implinit varsta de 14 ani, are capacitatea de exercitiu restransa".
Capacitatea de exercitiu restransa este o capacitate de tranzitie, iar continutul capacitatii de exercitiu restransa decurge din caracteristica acesteia de a constitui tranzitia intre prima faza - lipsa capacitatii de exercitiu si a treia - deplina capacitate de exercitiu; deci, aceasta capacitate, poate fi socotita ca anticamera deplinei capacitati de exercitiu a persoanei fizice.
Din punctul de vedere al legaturii lor cu capacitatea minorului ce are varsta intre 14 si 18 ani, actele juridice civile pot fi impartite in urmatoarele patru categorii:
a) Minorul de 14 - 18 ani poate incheia valabil, personal si singur urmatoarele acte juridice civile:
b) Minorul cu capacitatea de exercitiu restransa poate incheia valabil, numai cu incuvintarea prealabila a ocrotitorului legal, acte de administrare, atat cele privitoare la un bun (ut singuli), cat si cele care privesc patrimoniul minorului precum: contractul privind repararea unui bun, inchirierea unui bun".
c) Minorul cu capacitate de exercitiu restransa poate incheia personal acte juridice civile, dar sub conditia dublei incuviintari. Intra in aceasta categorie actele de dispozitie, precum actele avand ca obiect instrainarea unui bun, grevarea cu o sarcina reala (gaj, ipoteca) renuntarea la un drept141.
d) Minorul cu capacitate de exercitiu restransa nu poate incheia sub nici o forma, nici chiar cu dubla incuviintare prealabila, acte de donatie si nici sa garanteze obligatia altuia142.
"Este oprit sa se incheie acte juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta ori frati sau surorile tutorelui, de o parte si minorul de alta" (art. 128 C. fam.).
Incetarea capacitatii de exercitiu restransa.
Capacitatea de exercitiu restransa inceteaza in urmatoarele cazuri:
- cand se dobandeste capacitate de exercitiu deplina (la implinirea varstei de 18 ani);
- daca femeia se casatoreste inainte de implinirea varstei de 18 ani (de la 16 ani, iar, in anumite conditii chiar de la 15 ani), cand, de asemenea, aceasta dobandeste deplina capacitate de exercitiu;
- cand minorul cu capacitate de exercitiu restransa este pus sub interdictie judecatoreasca (va fi in situatia de lipsit de capacitatea de exercitiu);
- prin moarte (cand inceteaza si capacitatea de folosinta).
Capacitatea de exercitiu deplina
Formand regula in materie, capacitatea de exercitiu deplina a persoanei fizice poate fi definita ca aptitudinea omului de a dobandi si exercita drepturile civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea -personal si singur - a tuturor actelor juridice civile. Deplina capacitate de exercitiu, asa cum rezulta din definitie, prezinta trei trasaturi caracteristice:
a) persoana fizica incheie personal actele juridice civile,
b) persoana fizica incheie singura actele juridice civile, fara vreo incuviintare prealabila;
c) persoana fizica poate incheia toate actele juridice civile.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 31/1954 "Capacitatea deplina
de exercitiu incepe de la data cand persoana devine majora. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. Minorul care se casatoreste dobandeste, prin aceasta, capacitatea deplina de exercitiu".
Continutul capacitatii de exercitiu deplina a persoanei fizice se exprima sintetic, in chiar definitia acestei capacitati: aptitudinea omului de a-si exercita (si dobandi, implicit) drepturile civile si de a-si asuma (si executa, implicit) obligatiile civile prin incheierea, personal si singur a oricarui act juridic civil, care nu-i este oprit de lege.
In sistemul nostru legislativ, in vigoare, capacitatea de exercitiu deplina a persoanei fizice inceteaza in urmatoarele cazuri:
a) odata cu incetarea capacitatii de folosinta (prin moarte);
b) prin punerea sub interdictie judecatoreasca;
c) prin anularea casatoriei, mai inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani;
a) in cazul casatoriei putative, daca femeia a fost de buna-credinta la incheierea acesteia si daca hotararea de anulare ramane definitiva si irevocabila mai inainte ca aceasta sa fi implinit varsta de 18 ani.
Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil
Sistemul mijloacelor de ocrotire a persoanei fizice
Sistemul mijloacelor de ocrotire a persoanei fizice consta in totalitatea mijloacelor juridice folosite in scopul ocrotirii omului.
Exista anumite categorii de persoane fizice care se gasesc in anumite situatii speciale, situatii care, prin natura lor, impun instituirea unor masuri speciale de ocrotire a celor ce vor beneficia de ele.
Se bucura de asemenea mijloace de ocrotireurmatoarele categorii de persoane fizice:
in situatii speciale, datorita varstei lor, se afla minorii, a caror ocrotire se realizeaza prin: parinti, tutela si curatela;
tot in situatii speciale, datorita unor boli psihice, se afla alienatii si debilii mintal protejati prin interdictia judecatoreasca si ocrotiti prin tutela si curatela;
persoane fizice aflate in situatii deosebite, datorita unor imprejurari ( batranete, boala, disparitie ), care reclama curatela.
Identificarea persoanei fizice. Prin identificarea persoanei fizice intelegem individualizarea sa in raporturile juridice civile cu ajutorul unor mijloace de identificare (numite si atribute de identificare).
In actiuni de individualizare a persoanei fizice, sunt necesare anumite mijloace, cai ori procedee, in dreptul nostru civil, principalele mijloace de identificare (atribute de identificare) a persoanei fizice sunt: numele, domiciliul si starea civila.
Numele. In doctrina, numele nu este definit ca fiind "cuvantul sau totalitatea cuvintelor prin care este individualizata o persoana".
Caracterele juridice ale numelui. Facand parte din categoria drepturilor personal nepatrimoniale, numele de familie prezinta caracterele specifice ale acestor drepturi.
In esenta, numele se caracteriza prin:- opozabilitate erga omnes. - legalitatea; - inalienabilitatea;- imprescriptibilitate;- personalitatea; - universalitatea;-unitatea.
Stabilirea numelui de familie. Ca regula, modul cel mai natural si cel mai obisnuit de dobandire a numelui de familie il constitue filiatia. Potrivit dispozitiilor art. 1 din Decretul nr. 975/1968 "Numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, in conditiile prevazute de Codul familiei".
Din dispozitiile art. 62, din Codul familiei si art. 2 alin. final din Decretul nr. 975/1968, rezulta ca trebuie distinse trei ipoteze de stabilire a numelui de familie, in functie de situatia juridica concreta in care se gaseste copilul la nastere:
- ipoteza copilului din casatorie;- ipoteza copilului din afara casatoriei;- ipoteza copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti.
Modificarea numelui de familie
Numele de familie al persoanei fizice, stabilit la nastere,nu este imuabil, pe parcursul vietii pot surveni, in conditiile legii, anumite modificari ori schimbari ale acestuia.
Schimbarile din starea civila a persoanei antreneaza modificarea numelui de familie si pot fi grupate astfel:
- Modificarea numelui de familie determinata de schimbari filiatie.- modificarea numelui de familie determinata de adoptie. - modificarea numelui de familie determinata de casatorie
Schimbrea numelui de familie pe cale administrativa.
Dreptul de a solicita schimbarea numelui este recunoscut persoanei fizice de art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 41/2003, care dispune ca 'numele se poate schimba pe cale administrativa'. In art. 4-19 din acelasi act normativ este reglementat, in mod unitar, atat schimbarea numelui de familie, cat si schimbarea prenumelui. Persoana interesata poate solicita, fie schimbarea numelui de familie cat si a prenumelui, fie numai schimbarea numelui de familie, fie numai schimbarea prenumelui.
Pot cere schimbarea numelui cetatenii romani si persoanele fara cetatenie (apatrizii) care domiciliaza in Romania.
Domiciliul persoanei fizice: notiune, importanta, caractere juridice si feluri
Domiciliul este acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc avand aceasta semnificatie juridica.
Importanta. Domiciliul prezinta importanta pentru toate ramurile de drept: in domeniul capacitatii civile; in domeniul ocrotirii persoanei fizice; in domeniul obligatiilor civile; in domeniul succesoral; in domeniul investitional.
In calitatea sa de drept personal nepatrimonial, dreptul la domiciliu este insotit de caracterele juridice ale drepturilor din aceasta categorie, respectiv opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitat, epersonalitate si universalitate.
In afara de aceste caractere juridice dreptul la domiciliu are si caractere juridice proprii, specifice: obligativitatea domiciliului; unicitatea domiciliului; stabilitatea domiciliului.
In functie de modul de stabilire, domiciliul este de trei feluri: domiciliul de drept comun ( numit si voluntar); domiciliul legal; domiciliul conventional(sau ales).
Starea civila a persoanelor fizice: notiunea si carecterele juridice ale starii civile
Starea civila este mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice pentru indicarea calitatilor personale, avand acesta semnificatie, potrivit legii.
Starea civila in calitatea sa de drept personal nepatrimonial, are caractere juridice ale unor astfel de drepturi: opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitate, personalitate si universalitate. La aceste caractere juridice comune trebuie adaugat un caracter specific al starii civile care este indivizibilitate a sa.
Actiunile de stare civila sunt acele actiuni (mijloace de aparare a drepturilor civile) adresate justitiei prin care se urmareste stabilirea sau modificarea uneia sau unora dintre elementele srarii civile unei persoane.
Prin actiunile de stare civila numite si actiuni de stat, persoana fizica urmareste stabilirea, contestarea sau modificarea unei stari civile.
Inregistrarile de stare civila
Actele de stare civila sunt inscrisuri autentice prin care se dovedeste nasterea, casatoria sau decesul unei persoane. Acestea se intocmesc in interesul statului si al persoanei si servesc la cunoasterea numarului si structurii populatiei, a situatiei demografice, la apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
Felurile inregistrarilor de stare civila:
a) Inregistrari prin intocmirea actelor de stare civila, utilizata in trei situatii: pentru inregistrarea casatoriei; pentru inregistrarea decesului, intocmindu-se in mod corespunzator: actul de nastere, actul de casatorie si actul de deces;
b) Inregistrarea prin inscrierea de mentiuni marginale, in registrele de stare civila.
Organizarea inregistrarilor de stare civila
In organizarea inregistrarilor de stare civila distingem doua situatii:
- organele competente in efectuarea inregistrarilor de stare civila;
- suportul pe care se fac aceste inregistrari, adica registrele de stare civila.
a) Organele competente sa efectueze inregistrari de stare civila sunt urmatoarele:
serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor din subordinea consiliilor judetene si consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, prin ofiteri de stare civila;
serviciul public comunitar de la locul de coborare sau de debarcare, in cazul in care nasterea sau decesul ar avea loc in tren, pe o nava sau aeronava, in timpul unei calatorii pe teritoriul tarii;
reprezentantii diplomatici sau consulari ai Romaniei, care au competenta sa efectueze inregistrari de stare civila cetatenilor romani aflati in strainatete precum si la apatrizi;
comandantii de nave si aeronave.
b) Registrele de stare civila se tin in doua exemplare, ambele originale; dupa completare, primul exemplar se pastreaza serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor organizat la nivelul consiliului local unde a fost intocmit. Al doilea exemplar se inainteaza, dupa caz consiliului judetean sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in termen de 30 zile de la data cand toate filele din registru au fost completate.
