|
|
|
Actele preparatorii. Continut si pedepsire.
Actele pregatitoare sau preparatorii constau in activitatea de procurare a instrumentelor, a mijloacelor si cunoasterea imprejurarilor necesare savarsirii infractiunii. Totodata, in raport de elementele evidentiate, se elaboreaza planul actiunii, se stabileste modul de indepartare al obstacolelor materiale, care sunt mijloacele de transport, modul de indepartare de la locul faptei, posibilitatea de actiune etc. Dupa activitatea de pregatire pentru a ajunge la rezultatul dorit, persoana trebuie sa treaca la noi acte materiale care produc acest rezultat. Caracteristic actelor de pregatire este faptul ca ele nu pot fi concepute numai in cazul in care realizarea hotararii delictuale are loc intr-un anumit timp. Actul de pregatire presupune o manifestare de durata, deoarece numai in acest caz intre executarea propriu-zisa si rezolutia delictuala ar putea sa se interpuna o perioada de timp suplimentara aceea in care este necesara realizarea actelor de pregatire. Pentru ca o activitate sa fie considerata ca act premergator, ea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie comisa in scopul savarsirii infractiunii; sa imbrace o forma concreta, sa se materializeze intr-o manifestare capitala de a crea conditii favorabile executarii actiunii ilicite sau pentru impiedicarea descoperirii faptei; sa nu faca parte din latura obiectiva, descrisa in norma de incriminare, deoarece in acest caz nu ar fi act pregatitor, ci ar fi vorba despre tentativa; sa fie savarsita cu intentie directa, in sensul urmaririi producerii rezultatului, a pregatirii activitatii ulterioare care sa se desfasoare cert, fara esec; actele pregatitoare sunt incompatibile cu intentia indirecta sau culpa. In ceea ce priveste incriminarea actelor pregatitoare, ca forma a infractiunii, deci ca fapta pedepsita, in literatura de specialitate s-au conturat trei opinii, si anume: conceptia obiectiva, conceptia incriminarii limitate a actelor premergatoare si conceptia incriminarii nelimitate a actelor de pregatire. Avand in vedere cele trei conceptii cu privire la incriminarea actelor de pregatire, atat Codul penal din 1937, cat si codul penal actual au adoptat conceptia obiectiva a neincriminarii actelor pregatitoare, motiv pentru care in partea generala a Codului penal actele premergatoare nu au fost definite, codul penal incriminand in mod exceptional actele pregatitoare pentru o serie de infractiuni cu grad ridicat de periculozitate. In art. 173 alin. 2 C. pen. se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii infractiunilor prevazute la art. 156 C. pen. (tradarea prin ajutarea inamicului), art. 159 C. pen. (spionajul), art. 160 C. pen. (atentat care pune in pericol securitatea statului), art. 161 C. pen. (atentat asupra unei colectivitatii) etc.In art. 189. C. pen. se prevede ca constituie tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de masuri in vederea comiterii faptei prevazute in alin. 3; in art. 189 alin. 3 C. pen., care incrimineaza o forma agravanta a infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, se arata ca: "daca pentru eliberarea persoanei se cere, in orice mod, ca statul, o persoana juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa indeplineasca sau sa nu indeplineasca un anumit act, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani".Incriminarea actelor pregatitoare prin asimilarea lor cu tentativa nu inseamna ca se confunda actele pregatitoare cu aceasta (tentativa), ci doar ca se va aplica tratamentul juridic inscris in art. 21 C. pen. prevazut pentru tentativa. Actele pregatitoare, asimilate cu tentativa si sanctionate ca atare, daca sunt urmate de comiterea infractiunii sub forma consumata sau tentativa, nu vor fi sanctionate separat ca un concurs de infractiuni, deoarece ele se absorb in infractiunea savarsita, urmand a se considera intreaga activitate ca o unitate infractionala. Actele pregatitoare asimilate tentativei sunt susceptibile de desesizare si de impiedicare a producerii rezultatului in conditiile impuse in art. 22 C. pen., potrivit caruia "este aparat de pedeapsa faptuitorul care s-a desesizat ori a impiedicat, mai inainte de descoperirea faptei, producerea rezultatului. Daca actele indeplinite pana in momentul desesizarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune".
