|
|
|
NASTEREA PROFESIEI DE ANTROPOLOG CULTURAL
La sfarsitul sec. al XlX-lea si inceputul sec. al XX-lea, profesia de antropolog a inceput sa se contureze. Nasterea ei a fost legata de mai multe nevoi reale, in primul rand, este vorba despre un efect secundar al colonialismului. Puterile coloniale aveau nevoie de informatii stiintifice cu privire la popoarele aflate sub stapanirea lor, in scopul organizarii eficiente, si lipsite de conflicte sociale, a administratiei lor. Aceste informatii erau cu atat mai necesare, cu cat culturile popoarelor dominate erau mai diferite de cele din metropolele coloniale, si, prin calitatea lor, nu puteau fi incluse in randul unor culturi primitive, in aceasta categorie putem include Marea Britanie cu coloniile ei din Asia (in special India), Spania si Portugalia cu coloniile lor din America de Sud. in acelasi timp, nu putem omite forta anihilatoare a culturilor native, exercitate de puterile coloniale (in Australia, in Pacific, in Africa). Un exemplu il reprezinta extinderea dominatiei Statelor Unite spre vestul indepartat, ceea ce a pus sub semnul intrebarii existenta unor triburi de indieni si a culturii acestora. Antropologii erau chemati sa efectueze cercetari in vederea inregistrarii fidele a obiceiurilor si productiilor materiale si spirituale ale culturilor aflate in pericol de disparitie.
In al doilea rand, si intr-o anumita masura in stransa legatura cu cele spuse mai inainte, profesia de antropolog a fost, la inceputurile ei, firesc corelata cu organizarea si activitatea muzeistica. La sfarsitul sec. al XlX-lea si inceputul sec. al XX-lea, in muzee s-au strans bogate colectii de materiale etnografice, care au inceput sa fie privite cu o atentie mult mai mare. in natiunile industriale, statul si oamenii avuti au pus la dispozitia muzeelor sume de bani tot mai importante. Acest fapt a permis ca in muzeele existente de istorie naturala colectiile etnografice sa se bucure de o mai mare atentie si, totodata, sa constituie obiectul unor studii specifice antropologiei culturale. Legatura antropologiei culturale cu muzeele a fost benefica pentru dezvoltarea ei ca disciplina si a ramas viabila si astazi. Putem semnala cateva din influentele pozitive ale acestor institutii asupra evolutiei antropologiei culturale ca stiinta: 1. intretinerea si sporirea interesului fata de colectionarea materialelor ce se preteaza a fi expuse si care prezinta interes din partea publicului; 2. Trecerea de la simpla colectionare la clasificarea materialelor expuse sau aflate in depozitele muzeelor in conformitate cu criterii variate (oarecum asemanator cum erau clasificate pietrele si fluturii) si nu doar in conformitate cu presupuse tendinte si legi dinamice ale culturii; 3. Facilitarea intelegerii culturii nu atat ca un sistem de idei si activitati organic interrelate, ci ca o colectie de entitati concrete statice.
in al freilea rand, profesia de antropolog cultural a patruns in viata universitara. La aceasta si-au adus contributia atat muzeele, care si-au imbogatit colectiile lor de materiale etnografice (arme, unelte, ceramica, costume, etc.), cat si extinderea si perfectionarea cercetarilor etnografice, bazate tot mai mult pe metoda muncii pe teren. La inceputul lor, cursurile de antropologie culturala au fost tinute de antropologi autodidacti, angajati in muzee sau implicati in cercetari desfasurate in diferite zone ale lumii. Catedrele de antropologie nu s-au constituit decat relativ tarziu, prin anii '20 - '30 ai secolului XX, in S.U. A. si Marea Britanie. in tarile Commonwealth-ului si ale Americii Latine, ele au luat fiinta de abia dupa cel de-al doilea razboi mondial. In tarile din Centrul si Estul Europei primii pasi pe linia infiintarii unor catedre si facultati de antropologie culturala s-au facut cu timiditate si, mai ales, in anii ce au urmat dupa 198921.
Note si bibliografie
1. S.M. Stern, Aristotel on the State, Cassirer, Oxford, 1968
2. Marvin Harris, The Rise of Anthropological Th.eory, Columbia University, 1970
3. Exista mai multi termeni cu un continut asemanator: insusirea normelor de comportare si actiune precum si a valorilor unui grup, comunitati sau societati. Acesti termeni sunt: socializare (folosit de sociologie); aculturatie (folosit de psihologia sociala); inculturatie (utilizat de antropologia culturala)
4. Charles Louis Montesquieu, 1689-1755
5. Preocuparile lui Lewis Henry Morgan nu sunt tratate exhaustiv in aceasta lucrare.
6. Claude Henry de Rouvray Saint-Simon 1760-1825, ganditor francez
7. Auguste Marie Francois, 1798-1857, filosof francez, ; -; datorul pozitivismului
8. John Stuart Mill, 1806-1873, filosof si economist englez
9. Henry Thomas Buckle, 1821-1862, istoric englez
10. Johann F. B!umenbach: The Anthropahgica! Treatises of Johann Friedrich Blumenbach, Longman. Green, Longman, Roberts and Green, 1865
11. Georges Louis Leclerc, Comte de Buffon, 1702-1788, naturalist francez
12. Isaac de La Peyrere, Men before Adam, London 1655
13. Francois Marie Aronet Voltaire, 1694-1778, filosof francez
14. Marvin Harris, op.cit., p.87-88
15. Charles White, An Account of the Regular Gradation in Man (1799)
16. Stephen Jay Gould, The Mismeasure of Man, W.W. Norton & Company, New York and London, 1981
17. Robert Knox, Races o/Men: A Fragment, Lea and Blanchard, Philadelphia, 1850
18. Gustav Klemm, AUgemeine Cu/tur - Geschichte der Menschheit, Leubner, Leipzio, 1843
19. Joseph Arthur Gobinean, 1816-1882, socioiog si scriitor francez
20. Membrii unei secte religioase nascuta in Anglia in sec. al VII-lea. Ea s-a mutat, din cauza persecutiei, in America de Nord, unde N. Penn a intemeiat, in 1682, colonia din care s-a dezvoltat statul Pen-nsylvania
21. In Romania, pentru prima oara, in 1993, a fost infiintata o sectie de Fihsofie s Antropologie Culturala in cadrul Facultatii de Sociologie, Jurnalistica si Filosofie a Universitatii particulare 'Avram lancu' din Cluj-Napoca. Cu doi ani mai tarziu, la Universitatea 'Babes-Bolyai', s-a organizat un masterat in antropologie culturala axat pe (si, intr-un fel, redus la) problemele relatiilor interetnice (si mai ales pe cele ale etniei maghiare din Romania)
32. in 'Current Anthropology', nr.3, 1966, Chicago
33. incepand din 1959
34. A. Fochi, Biografia generala a etnografiei si folclorului romanesc, voii, 1800-1891, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1968
35. Paul Simionescu, Etno-istorie - convergenta interdisciplinara, Editura Academiei, Bucuresti, 1983
36. G. Valsan, Menirea etnografiei in Romania, in 'Cultura' Cluj, 1924
37. Gheorghe Pavelescu, Etnografia romaneasca in Ardeal in ultimii 20 de ani, in 'Gand romanesc', no. 10-12, Cluj, 1939
38. Romulus Vuia, Etnografie, etnologie, folclor - definitie si domeniu, in volumul Lucrarile Institutului de geografie al Universitatii din Cluj, vol.IV, 1930
39. Ion Vladutiu, Etnografia romaneasca. Istorie, cultura materiala, obiceiuri, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1973
40. Romulus Vulcanescu, Etnologia. Istoria stiintelor in Romania, Editura Academiei, Bucuresti, 1975
41. Ovidiu Papadima, O viziune romaneasca a lumii, Editura Salculum I.O., Bucuresti, 1995
