Originile productiei de alimente

ORIGINILE PRODUCTIEI DE ALIMENTE

Cu aproximativ 12.000 de ani in urma, o schimbare economica majora s-a petrecut in Orientul Apropiat. Oamenii au inceput sa intervina in ciclurile reproductive ale unor plante si animale pe care stramosii lor au obisnuit sa le culeaga generatii dupa generatii. Se pare ca, oamenii din Orientul Apropiat au fost primii cultivatori de plante si crescatori de animale. Ei nu au mai fost simpli culegatori ai bogatiei naturii, ei au produs propriile lor alimente si au modificat caracteristicile biologice ale plantelor si animalelor ce reprezentau sursa alimentelor folosite in dieta lor. Cu aproximativ 10.000 de ani in urma, plantele comestibile si animalele domesticite au fost incluse in spectrul larg de resurse alimentare folosite de populatiile ce traiau in Orientul Apropiat. In jur de 7.500 de ani in urma, cele mai multe populatii din Orientul Apropiat au abandonat spectrul larg de alimentatie bazat pe cules, in favoarea unei economii specializate, bazata pe mai putine specii, dar care, de acum, erau domesticite. V. Gordon Ghilde a folosit termenul de revolutie neolitica pentru a caracteriza originile si impactul productiei de alimente - adica cultivarea plantelor si domesticirea animalelor. Agricultura isi are, probabil, originile in Orientul Apropiat, cu precizarea ca nu in mod necesar in vaile fertile ale Mesopotamiei, cum s-a crezut nu cu mult timp in urma. Cel mai probabil, este ca ea a aparut in ariile semi-aride pre montane din apropierea vailor fertile, in aceste arii premontane au fost descoperite seceri confectionate din cremene si pietre de macinat, ce indica faptul ca in locurile respective, cu aproximativ 8.000 de ani in urma, oamenii culegeau grau salbatic. Se considera ca dupa 1.000 de ani ei au ajuns sa cultive cereale si sa creasca animale domestice.

Cum se explica faptul ca productia de alimente isi are originea in Orientul Apropiat? Antropologii culturali au cautat raspunsul la aceasta intrebare semnaland existenta a patru zone de mediu inconjurator in teritoriul respectiv:

1. Platoul inalt (1.500 m)

2. Coastele Deluroase (Hilly Flanks)

3. Stepa (campia fara copaci)

4.  Campia Aluviala, numita Semiluna Fertila (Fertile Crescent) (30 - 150 m)

Graul si orzul in stare salbatica au crescut in zona Coastelor Deluroase (Hilly Ranks). Cultivarea cerealelor a aparut insa, mai degraba la marginea acestei zone, decat in cadrul ei. Cultura cerealelor a ajuns in zona arida a Semilunii Fertile, adica a Campiei Aluviale de langa Tigru si Eufrat, mult mai tarziu, atunci cand a fost inventata irigatia. Cand a aparut cultivarea plantelor, zonele cultivate constituiau o economie verticala, in cadrul ei, diferitele medii ecologice erau legate de miscari sezoniere si modele comerciale proprii unor culegatori cu spectru larg. Domesticirea a aparut pe masura ce plantele au fost mutate din zonele unde ele cresteau salbatic (vaile inter-montane), in zonele adiacente unde presiunile selective au fost diferite si unde oamenii au devenit ei insisi agenti de selectie.

in ultimele decenii s-a discutat si posibilitatea ca agricultura sa fi aparut in mod independent¹¹ si in alte parti ale lumii. Aceste discutii au fost suplimentate cu cercetari arheologice, in 1969 a fost publicat un raport din care rezulta ca, in Thailanda, a fost descoperit un depozit de plante, in care se afla mazare si fasole, avand o vechime de 7.000 de ani i.Cr, Nu s-a putut determina daca plantele respective au fost salbatice sau cultivate. Nu se stie cand anume orezul a fost cultivat in Asia de sud-est. Exista doar presupunerea ca acest fapt s-a petrecut mai tarziu decat cultivarea plantelor in Orientul Apropiat.

in Lumea Noua (in America) agricultura se banuieste ca a aparut cu cateva mii de ani in urma celei din Orientul Apropiat. Originile ei in acest continent se afla in Mexic si Peru. Se pare ca, intre 7.000 de ani si 5.500 de ani i.Chr., au fost cultivate plante in regiunea Tamaulipas, din sud-vestul Mexicului. Este vorba despre dovleac, fasole si ardei piscacios. in aria Teuhacan, din sudul Mexicului, au fost descoperite urme ce atesta faptul ca oamenii traiau in zona cam cu 10.000 de ani i.Chr. Ei au depins de surse salbatice de hrana, dar, cu timpul, au inceput sa cultive porumb, dovleci, ardei piscaciosi, avocado, bumbac, ananas, alune americane. Dezvoltarea agriculturii in Peru e posibil sa fi aparut inaintea celei din Mexic. Urme a doua soiuri de fasole si ardei piscacios au fost descoperite in partea nordica din Peru (in valea Callejan de Juaylias), avand o vechime de 6.000 de ani i.Chr.

Productia de alimente, ce a luat locul culesului natural, este impartita de antropologi in trei strategii distincte: horticultura, agricultura si pastoritul¹².

Horticultura este numita si cultivarea de tipul 'desteleneste si arde', in fiecare an, cei ce o practicau curatau terenul, prin taierea si arderea padurii sau tufisurilor sau prin aprinderea ierbii ce acoperea o anumita parcela ramasa sa fertilizeze solul. Plantele erau, apoi, semanate, pazite si recoltate. Folosirea unei parcele nu era continua. Deseori ea era cultivata doar un an. Acest fapt era in functie de fertilitatea solului si de buruienile aflate in competitie cu plantele cultivate. Oamenii, dupa ce abandonau o parcela se mutau pe alta parcela, si procedau exact ia fel. Pe parcela ramasa padurea, arbustii, iarba se reintorceau. Horticultura putea fi practicata, fie din asezari permanente, ceea ce presupune deplasarea continua a oamenilor pe parcele mereu destelenite si arse, fie din asezari temporare, ce erau mutate incontinuu, langa pamant virgin.

Agricultura a solicitate munca mult mai intensa decat horticultura si, de asemenea, folosirea intensiva si continua a pamantului. Ea necesita, in plus, domesticirea animalelor, irigarea si terasarea solului. Cresterea intensitatii muncii si folosirea permanenta a solului au avut mai multe consecinte demografice, sociale si politice. Agricultorii, lucrand permanent parcelele, trebuiau sa fie sedentari. Ei locuiau in comunitati mai largi si de o mai lunga durata, localizate in apropierea altor asezari. A avut loc o crestere a marimii populatiei, a densitatii si stabilitatii ei. Toate acestea au dus la sporirea contactelor dintre grupuri si a dat nastere nevoii de a reglementa relatiile interpersonale si conflictele de interese. Era necesara, totodata, o coordonare mai mare a folosirii pamantului, a muncii si a altor resurse. Agricultorii au manifestat tendinta de a trai in societati organizate in state, sau chiar in state nationale, adica in sisteme sociale si politice diferentiate, specializate functional si bine integrate.

Pastoritul a fost practicat in zone din Africa de nord, din Orientul Apropiat, Asia, Europa, Africa sub-sahariana. Pastorii din aceste zone au domesticit bovine, oi, capre, camile si iaci. In legatura cu pastoritul trebuie determinate cateva aspecte caracteristice: a) Simbioza -pastorii traiesc, de regula, intr o interactiune obligatorie intre cele doua parti - oameni si animale - ce este binefacatoare pentru fiecare punct. Ciobanii protejeaza animalele lor si le asigura reproducerea in schimbul alimentelor obtinute de la ele si a altor beneficii, cum ar fi pielea acestora. Turmele produc lapte, alte produse lactate si carne. Uneori, animalele au fost sacrificate la ceremonii ce aveau loc in unele zile ale anului; b) Interdependenta unor activitati - decurge din faptul ca pastoritul era imposibil sa asigure singur cele necesare subzistentei oamenilor. Pastorii deseori au suplimentat dieta lor vanand, culegand, pescuind, cultivand si negustorind. Spre deosebire de antropologii din sec. al XlX-lea, care discutau despre problema ce activitate a fost prima, cultivarea plantelor sau pastoritul, antropologii actuali considera ca pastoritul si cultivarea plantelor au aparut si s-au raspandit impreuna ca parti inter-relate ale legaturii stranse dintre om si natura, in scopul supravietuirii; c) Nomadismul - inseamna ca intreg grupul de pastori si familiile lor - barbati, femei si copii - se muta impreuna cu animalele tot timpul anului; d) Transhumanta -doar o parte a pastorilor si a familiilor lor urmeaza turmele, restul ramanand in localitatea unde isi afla domiciliul. Exemple de transhumanta pot fi date anumite regiuni din Uganda, Alpi si chiar de la noi - zona montana din apropierea Sibiului, cum ar fi comuna Poiana.

Note si bibliografie

1.  Zdenek Salzmann, Anihropology, Harcourt, Brau & World, New York and al, 1969

2.  Zdenek Salzmann, op.cit.

3.  HaryNelson and Robert Jurmain, Introduction to Physical Anthro-pology, 4* ed. St.Paul, Minn, West, 1988

4.  Russel Ciochon, New Interpretations of Age and Human Ancestry, New York, Plenum, 1983

5.  Arthur Fisher, On the Emergence o/Humanness, 'Mosaic', 1988, 19(1).

6.  Conrad Phillip Kottok, Anihropology. The Exploration of Human Dwerslfy, Fifth Edition, McGraw-Hill, inc.New York and al, 1991

7.  Conrad Phillip Kottak, op.cit.

8.  Modelul lui Johanson si White, elaborat in 1979, A Systematic Assessment of Ear/y African Hominide, 'Science', nr.203

9.  Robert A. Foley, The Search for Ear/y Man, in Anihropohgy Con-temporary Perspectiues, Phillip Whitten, David E.K. Hunter, Eds., Sitth Edition, Harper Collins Publishers, 1990

10.  Orientul Apropiat (The Near East) este termenul folosit indeosebi de arheologi cand se refera la tarile din Asia de sud-vest (Turcia, Iran, Irak, Siria, Liban, Iordania, Israel). Expresia Orientul Mijlociu (Middle East) folosita, pe larg, in mass-media include Orientul Apropiat.

11.  Charles B. Heiser, Jr., The Origin of Agriculture, in Anthropology. Contemporan; Perpectiues, Phillip Whitten and David K. Hunter, eds., Harper Collins Publishers, 1990

12.  Conrad Phillip, Kottak, op.cit.