|
|
|
Atmosfera si sentimentele individuale ale actorului
"Ideea unei piese prezentate pe scena este spiritul ei,
atmosfera este sufletul ei, iar tot ce este vizibil si auzibil este trupul ei."
Exista doua conceptii despre scena:
- spatiu gol care, din cand in cand, se umple cu actori, decoruri si personal de serviciu. Ceea ce apare pe scena este elementul vizibil si auzibil.
- lume patrunsa de o anume atmosfera puternica, magnetica. Aceasta atmosfera le dadea actorilor inspiratie si forta pentru creatiile viitoare si cu greu se despart acestia de ea.
Orice fenomen si eveniment isi are propria atmosfera specifica. Atmosfera creeaza o legatura intre actori si spectatori, adanceste perceptia spectacolului, solicita si trezeste sentimentele prin care intelegerea va fi amplificata. Atmosfera dezvaluie finetea sufletului unui personaj si elimina senzatia ca privesti intr-un "vid psihologic". Ea exercita o influenta foarte puternica asupra jocului nostru: detalii sau nuante aparute spontan, placerea jocului. Atmosfera te indeamna sa joci in concordanta cu ea. Indemnul vine din vointa, din forta dinamica sau motrice ce traieste in atmosfera respectiva. Nu exista atmosfera lipsita de dinamism, viata si vointa launtrica.
Exista doua tipuri de sentimente:
subiective: sentimentele individuale
obiective: atmosfera scenelor
Doua atmosfere diferite (sentimente obiective) nu pot exista simultan. Atmosfera mai
puternica o copleseste, inevitabil, pe cea slaba.
Atmosfera linistita si misterioasa stapaneste castelul. Un grup de oameni intra in castel aducand cu ei o atmosfera galagioasa, hilara. Victorie sau infrangere a atmosferei in lupta cu sentimentele individuale. Contrastele, pe scena, ii creaza publicului incordarea cautata. Victoria sau infrangerea ii ofera spectatorului satisfactia estetica similara cu cea generata de un acord muzical perfect.
Mijloace pur teatrale de a crea o atmosfera:
luminile: umbre, culori
decorurile
efectele muzicale si sonore
gruparea actorilor
vocile cu o mare varietate timbrala
Orice fiinta umana exercita trei functii psihologice pricipale: gandire, sentimente,
impulsuri voluntare. Atmosfera este sufletul teatral. Un spectacol fara atmosfera lasa impresia unui mecanism.
EXERCITIUL XIV
Incepeti prin observarea vietii inconjuratoare. Cautati sistematic diferite atmosfere pe care le puteti surprinde. Cautati sa omiteti sau sa neglijati anumite atmosfere pentru ca sunt mai slabe, mai subtile sau abia perceptibile. Dati o atentie deosebita faptului ca orice atmosfera pe care o observati este, in realitate, raspandita in aer, invaluind oamenii si evenimentele, umpland camerele, plutind deasupra peisajelor, imbiband viata a carei parte este. Observati oamenii in timp ce sunt inconjurati de o anumita atmosfera; vedeti daca se misca si vorbesc in concordanta cu ea. Daca i se supun, lupta impotriva ei, sau in ce masura sunt sensibili sau indiferenti fata de ea. Dupa o perioada de observatie, cand aptitudinea voastra de a percepe atmosfera este suficient de exersata si ascutita, incepeti sa experimentati cu voi insiva. Incercati deliberat si constient sa va supuneti anumitor atmosfere. "Ascultati-le" asa cum ascultati muzica si lasati-le sa va influenteze. Lasati-le sa trezeasca in voi propriile voastre sentimente individuale. Incepeti sa va miscati si sa vorbiti in armonie cu diferite atmosfere pe care le intalniti. Apoi alegeti cazuri in care puteti sa luptati impotriva unei atmosfere specifice, incercand sa dezvoltati si sa mentineti sentimentele care ii sunt contrare. Dupa ce ati lucrat un timp cu atmosferele pe care le intalniti in viata reala, incercati sa va imaginati evenimente si imprejurari cu atmosferele lor corespunzatoare. Luati-le din literatura, istorie, piese sau inventati-le voi singuri. Imaginati-va de pilda caderea Bastiliei. Imaginati-va momentul cand poporul din Paris a navalit intr-una din celulele inchisorii. Observati atent fetele barbatilor si fetele femeilor. Lasati aceasta scena creata de imaginatia voastra sa va apara in fata ochilor mintii cu cea mai mare claritate. Apoi spuneti-va siguri: " Multimea este animata de o atmosfera de extrema agitatie, intoxicata de forta si de putere, dezlantuita. Fiecare individ e invaluit in aceasta atmosfera." Si acum observati fetele, miscarile, figurile izolate si grupurile acestei multimi. Notati ritmul evenimentului. Ascultati strigatele, timbrele diferitelor voci. Patrundeti in toate aceste detalii ale scenei si vedeti cum atmosfera isi pune pecetea asupra tuturor in acest eveniment tulburator. Acum schimbati putin atmosfera si observati din nou "spectacolul". De aceasta data dati atmosferei un caracter de rautate si cruzime razbunatoare. Vedeti cu cata putere si autoritate va schimba aceasta atmosfera tot ce se intampla in celula inchisorii. Fetele, miscarile, vocile, grupurile, totul va fi acum diferit, desi tema ramane aceeasi. Schimbati inca o data atmosfera. Faceti-o acum sa fie mandra, demna si maiestoasa. Din nou se va produce o transformare.
In continuare invatati sa creati o atmosfera fara o imagine, o intamplare sau o imprejurare anumita. O puteti face imaginandu-va ca spatiu aerul din jurul vostru, care este plin de o anumita atmosfera, la fel cum poate fi plin de lumina, aroma, caldura, frig, parfum. Imaginati-va mai intai o atmosfera simpla, calma, de bunastare, veneratie, singuratate, sau orice fel, plutind in aer in jurul vostru inainte de a incerca in realitate sa-l practicati. Doua, trei eforturi va vor convinge ca nu este numai posibil, ci si foarte usor. Acet exercitiu face apel la imaginatie, nu la ratiunea rece, analitica. Ce este oare arta noastra daca nu o "fictiune" frumoasa, bazata pe imaginatia creatoare? Nu faceti nimic altceva decat sa va imaginati sentimente raspandite in jurul vostru, umpland aerul. Faceti acest lucru pe o serie de atmosfere diferite.
TRECETI LA STADIUL URMATOR. Alegeti o atmosfera definita, imaginati-o raspandita i jurul vostru, in aer, faceti apoi o miscare usoara cu bratul si cu mana. Observati ca miscarea este in armonie cu atmosfera care va inconjoara. Daca ati ales o atmosfera calma si pasnica, miscarea va fi de asemenea calma si pasnica. O atmosfera de prudenta va va deranja bratul si mana cu prudenta. Repetati acest exercitiu pana cand capatati senzatia ca bratul si mana va sunt imbibate cu atmosfera respectiva. Nu trebuie sa va stapaneasca bratul si sa se exprime comlet prin intermediul miscarii pe care o faceti. Evitati doua greseli posibile. Nu fiti nerabdatori sa "produceti" sau sa "jucati" atmosfera prin miscarea voastra. Nu va descurajati, aveti incredere in puterea atmosferei si imaginati-o si invocati-o atat cat e nevoie (nu va dura prea mult), iar apoi miscati-va bratul in cadrul ei. O alta greseala posibila este sa cautati fortat atmosfera. Evitati asemenea efort. O veti simti in jurul vostru si in voi de indata ce va veti concentra cum trebuie atentia asupra ei. Aceasta va va trezi sentimentele de la sine, fara vreun efort din partea voastra. Totul se va produce exact ca in viata. Cand dati pe strada de o atmosfera de accident, nu puteti sa nu o simtiti.
Treceti la miscari mai complicate, ridicati-va in picioare, sedeti, luati un obiect si puneti-l in alta parte, deschideti si inchideti usa, schimbati ordinea obiectelor pe masa. Cautati sa obtineti aceleasi rezultate ca mai inainte. Apoi spuneti cateva cuvinte, mai intai neinsotite de gest. Cuvintele si gesturile trebuie sa fie extrem de simple la inceput. Incercati cu un dialog cotidian ca: "Va rog sa stati jos" (un gest de invitare), "Nu-mi mai trebuie" (un gest de rupere a unei hartii), "Da-mi, te rog, aceasta carte" (un gest al mainii de intindere). Ca mai inainte, aveti grija ca gesturile si vorbele sa fie in deplina armonie cu atmosfera. Faceti exercitiul in diferite atmosfere.
Treceti la treapta urmatoare: creati o atmosfera in jurul vostru. Lasati-o sa devina destul de puternica pana va simtiti complet familiarizati cu ea. Executati o actiune simpla, continuand sa fiti calauziti de atmosfera pe care o emana spre voi mediul inconjurator pana cand devine treptat o mica scena. Faceti exercitiul in diferite atmosfere cu un caracter mai violent, ca extazul, disperarea, panica, ura sau eroismul. Creati din nou, in jurul vostru, o anumita atmosfera si, dupa ce veti fi familiarizati cu ea, incercati sa va imaginati imprejurarile care se armonizeaza cu ea. Cititi piesa si cautati sa intelegeti si sa definiti atmosfera ei, imaginandu-va toate scenele de mai multe ori (pe cat se poate fara a recurge la rationamentul logic). Pentru piesa puteti sa tineti un fel de cont de diviziune a actelor sau a scenelor date de autor, deoarece aceeasi atmosfera poate domni in mai multe scene sau se poate schimba de mai multe ori in decursul aceleiasi scene. Deci nu omiteti atmosfera generala, in raport cu categoria ei de tragedie, drama, comedie sau farsa, si fiecare piesa are in plus o atmosfera individuala specifica. Exercitiile pentru atmosfera dau cele mai bune rezultate atunci cand sunt facute in grup. In munca de grup, atmosfera isi va arata forta creatoare si unificatoare. Pe langa aceasta, efortul comun de a crea o atmosfera, imaginand ca aerul si spatiul sunt impregnate cu un anumit sentiment, produce intotdeauna un efect mult mai puternic decat daca acest efort este facut de un singur individ.
Aici ne intoarcem la problema sentimentelor individuale pe plan profesional. Sentimentele individuale ale unui actor sunt, sau pot deveni, in orice moment, foarte instabile si capricioase. Nu va puteti porunci sa va simtiti cu adevarat tristi sau veseli, sa iubiti sau sa urati. Prea adesea actorii sunt siliti sa se prefaca, pe scena, ca simt. Prea sunt numeroase incercarile de a stoarce aceste sentimente din ei. De cele mai multe ori, nu este oare numai "o intamplare fericita" si nu un triumf al iscusintei tehnice, atunci cand este nevoie de ele? Daca refuza sa apara de la sine sentimentele cu adevarat artistice, trebuie solicitate prin anumite procedee tehnice care il fac pe actor stapanul lor. Se pare ca exista mai multe moduri de a trezi sentimente creatoare. O imaginatie bine antrenata si trairea intr-o anumita atmosfera au fost deja mentionate.
Acum sa luam in consideratie un alt mod, pas cu pas, sa-l realizam practic. Ridicati bratul. Coborati-l! ce ati facut? Ati executat o actiune simpla, fizica. Ati facut un gest. Si l-ati facut fara nicio dificultate. De ce? Deoarece, ca orice actiune, el este subordonat vointei voastre. Acum faceti acelasi gest, dar de data aceasta colorati-l cu o anumita calitate. De pilda, cea de prudenta. Veti face gestul, miscarea, cu prudenta. Oare nu ati facut-o cu aceeasi usurinta? Faceti-o de cateva ori si vedeti ce se intampla. Miscarea voastra facuta cu prudenta nu mai este o actiune pur fizica. Acum ea a capatat o anumita nuanta psihologica. Care este aceasta nuanta? Este o senzatie? Este o senzatie de prudenta care va umple si va conduce bratul. Este o senzatie psihologica. In mod similar, daca ati prins in miscare tot corpul cu calitatea sa de prudenta, atunci, fireste, tot corpul va fi impregnat cu aceeasi senzatie. Senzatia este recipientul in care se varsa usor si de la sine sentimentele voastre pur artistice. Este un fel de magnet care atrage sentimentele si emotiile inrudite cu acea calitate pe care ati ales-o pentru miscarea voastra. Acum intrebati-va daca v-ati fortat sentimentele. V-ati poruncit voua insiva sa simtiti "prudenta"? NU? Ati facut numai o miscare cu o anumita calitate, creand astfel o senzatie de prudenta prin care ati trezit sentimentele voastre? Repetati aceasta miscare cu diverse calitati si sentimentul pe care il vreti va deveni din ce in ce mai tare. Aveti, astfel, cel mai simplu procedeu tehnic de a va stimula sentimentele daca acestea ar deveni rebele, capricioase, si ar refuza sa functioneze atunci cand aveti nevoie de ele in munca voastra profesionala. Dupa o oarecare practica veti constata ca, prin alegerea unei anumite calitati si transformarea ei in senzatie, obtineti mult mai mult decat ati asteptat in urma eforturilor voastre. Calitatea de prudenta, spre exemplu, poate trezi in voi nu numai o senzatie de prudenta ci o intreaga gama de sentimente, inrudite cu cele de prudenta, in functie de imprejurarile date in piesa. Ca un produs consistent al acestei calitati de prudenta, va puteti simti iritati sau alarmati, ca in fata unei primejdii, va puteti simti calzi si tandri, ca pentru a proteja un copil, rece si rezervat ca pentru a te putea proteja pe tine, sau mirati si curiosi ca trebuie sa fiti prudenti. Toate aceste nuante si sentimente, desi variate, sunt legate de senzatia de prudenta. Dar va veti intreba cum se poate aplica aceasta cand corpul se afla in pozitii statice. Orice pozitie corporala poate fi impregnata de calitati exact ca orice miscare. Tot ce trebuie sa faceti este sa va supuneti si sa va spuneti: "Stau in picioare, jos sau culcat, cu cutare sau cutare calitate in corp." Si reactia va veni imediat chemand la viata din sufletul vostru un caleidoscop de sentimente. Se poate intampla frecvent ca, in timp ce lucrati asupra unei scene, sa aveti indoieli in ceea ce priveste calitatea senzatiei pe care trebuie sa o alegeti. Intr-o asemenea dilema, nu ezitati sa luati doua sau chiar trei calitati pentru actiunea voastra. Le puteti incerca succesiv in cautarea celei mai bune, sau le puteti combina pe toate deodata. Sa presupunem ca luati calitatea de greutate si in acelasi timp calitatile de disperare, ingandurare ori manie. Nu importa cate calitati potrivite puteti alege si combina, ele se vor contopi pentru voi intr-o singura senzatie, ca un acord muzical dominant De indata ce sentimentele s-au trezit, ele va vor lua cu ele si exercitiul, repetitia sau reprezentatia isi va fi gasit adevarata sa inspiratie.
EXERCITIUL XV
Executati o miscare simpla, naturala, luati un obiect de pe masa, deschideti sau inchideti fereastra, stati jos, ridicati-va in picioare, mergeti sau alergati in jurul camerei. Faceti acestea de cateva ori ca sa puteti executa actiunea cu usurinta. Investiti-o apoi cu anumite calitati, executand-o calm, sigur, cu nervozitate, tristete, amaraciune, siretenie sau duiosie. In continuare incarcati actiunea cu calitatea de modelare, plutire, zbor si radiatie. Dupa aceea dati actiunii calitatea de indemanare, forma etc. Repetati exercitiul pana cand senzatia va fi in intreaga voastra fiinta iar sentimentele voastre ii devin cu usurinta corespondente. Aveti grija sa nu va formati sentimentele in loc sa va bazati pe tehnica indicata. Nu va grabiti in obtinerea rezultatului. Faceti aceleasi miscari largi, intinse, ca in exercitiul I. Luati din nou o calitate pentru miscare sau actiune si adaugati-i cateva cuvinte. Rostiti aceste cuvinte in acord cu senzatia care se naste in voi. Daca exersati cu parteneri, faceti improvizatii simple folosind cuvinte. Puteti improviza un negustor sau un cumparator, un amfitrion sau un musafir, un croitor, un coafor sau un client. Inainte de a incepe trebuie sa va intelegeti asupra calitatii pe care voi si partenerii vostri o veti utiliza in fiecare moment. Nu utilizati prea multe cuvinte in timp ce conversati cu partenerii. Vorbele de prisos va abat foarte ades de la drumul ales. Ele dau impresia ca va faceti in mod activ exercitiul in timp ce in realitate paraziteaza actiunea si-i substituie continutul intelectual al vorbelor. Astfel, un exercitiu incarcat de cuvinte degenereaza intr-o conversatie banala, neinspirata. Aceste exercitii simple vor dezvolta de asemenea o senzatie puternica de armonie intre viata voastra interioara si manifestarile voastre interioare.
Este bine sa rezumam acest capitol:
Arta actorului este capacitatea de a transfigura, oriunde si oricand, realitatea.
