|
|
|
STUDIU CRITIC ASUPRA PROGRAMULUI NATIONAL - EDUCATIE PENTRU SANATATE
Necesitatea elaborarii si aplicarii la nivel national a unui program de educatie pentru sanatate este evidenta. Pretutindeni se fac eforturi pentru eradicarea consecintelor lipsei de informare in domeniul educatiei pentru sanatatea proprie si a semenilor, pentru stoparea irosirii de vieti omenesti din, s-ar putea spune, nestiinta elementara.
La inceputul unui nou secol, al unui nou mileniu oamenii inca sufera fiindca nu li se aduc la cunostinta la timp sau deloc lucruri considerate de baza in stiintele biomedicale. Este necesar un efort sustinut care presupune, pe langa competenta stiintifica, tact, rabdare, perseverenta si, nu in ultimul rand, talentul de a oferi scolarului, copil, adolescent sau tanar, informatii care prezinta uneori si riscul de a nu fi bine primite.
Exemplul cel mai graitor este dificultatea de a aduce in atentia adolescentilor aspectele mai putin placute ale sexualitatii, asa cum apar ele cand lucrurilor nu li se accepta o masura pe care ar trebui sa o defineasca dragostea, profund si universal umanul si nu instinctualul. Experienta si studiile efectuate de specialistii arata ca tinerii isi doresc aceasta masura, doar ca nu sunt siguri de unde ar trebui sa o accepte cu incredere.
Punctul de vedere exprimat cel mai adesea de o societate care tinde prin imitatie catre niste valori prea flexibile, si de aceea nesigure si derutante, nu pare sa-i multumeasca pe adolescentii nostri. Tot mai multi marturisesc in momentele de deruta sufleteasca despre neajunsul "educatiei sexuale" bazata pe elemente anatomico-fiziologice si medicale lipsite de niste repere morale, dovedite de-a lungul secolelor a servi in apararea omului de autoagresiunea la care il indeamna, uneori, instinctualul. Problema este, cu adevarat, extrem de dificila si de delicata, iar raspunderea aferenta incomensurabila, de unde, probabil si dificultatea de a antrena persoane in construirea unei metode de educatie pentru sanatate.
Initiativa a revenit, in cele din urma, la doua autoritati competente, Ministerului Educatiei si Cercetarii (M.E.C.) si Ministerul Sanatatii si s-a concretizat in elaborarea unui Program national de Educatie pentru sanatate (avand ca materiale auxiliare kit-ul multimedia pentru profesori, Ghidul pentru cadre didactice-suport informativ si altele) care a dobandit girul oficial prin Ordinul Ministrului Educatiei nr. 4108 din 05.06.2003.
Ingrijorati de forma sub care se prezinta unele aspecte ale acestui Program, ne-am simtit datori, in numele raspunderii care ne revine atat in fata lui Dumnezeu cat si a tinerilor nostri, sa luam o atitudine deschisa de dezaprobare. Acest lucru il vom face in paginile care urmeaza sintetizand intr-o opinie unitara cateva din concluziile specialistilor care au efectuat studii critice asupra materialelor Programului. Studiile mentionate vor fi sustinute intr-un simpozion national si vor fi publicate pentru a fi puse la dispozitia oricarui partener de dialog. Raspundem in acest fel chiar invitatiei facute de coordonatorii Programului care afirma ca materialele elaborate sunt "perfectibile si adaptabile schimbarilor majore ale societatii si prioritatilor in educatie".
Consideram ca demersul nostru este si necesar si urgent mai ales pentru faptul ca, din pacate, desi exista si este marturisita constiinta interesului major pe care il reprezinta Programul pentru parinti, elevi si intreaga societate, acesta nu a beneficiat de nici o dezbatere publica semnificativa. Materialul de fata reprezinta astfel un feed- back necesar intr-o societate in care raspunderea educatiei pare sa fi fost, in cea mai mare parte, derogata unor autoritati precum cele mentionate mai sus, in consecinta acuzate exclusiv si perpetuu de orice problema aparuta in formarea tinerilor.
Asadar, prezentul studiu isi propune sa aduca o serie de elemente care demonstreaza erori de ordin juridic, medical, psiho-pedagogic, sociologic si teologic de care trebuie sa se tina seama in imbunatatirea abordarii initiale.
In elaborarea strategiei nationale referitoare la educatie, tara noastra are in vedere principii universal acceptate, care stabilesc statutul special al copilului in familie si societate. Un exemplu il constituie afirmatiile din preambulul Declaratiei Drepturile Copilului - proclamata de Adunarea Generala a organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1959 prin Rezolutia Nr.1386 (XIV). Citam:
"Principiul 2 - Copilul se va bucura de ocrotire speciala si i se vor oferi posibilitati favorabile si inlesniri, prin lege si pe alte cai, care sa-i ingaduie a se dezvolta fizic si moral, spiritual si social in mod sanatos si normal si in conditii de libertate si demnitate.
Principiul 6 - Pentru dezvoltarea deplina si armonioasa a personalitatii sale, copilul are nevoie de dragoste si intelegere. Oriunde este posibil, el va creste sub grija si raspunderea parintilor sai si in orice caz intr-o atmosfera de afectiune si securitate morala si materiala."
Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane fata de aplicatiile biologiei si medicinei, conventia privind drepturile omului si biomedicina (care face parte din Seria Tratatelor europene nr.164, adpotata la Ovido la 4 aprilie 1997, pe care Romania a ratificat-o prin Legea nr. 17 din 22 februarie 2001, publicata in M.O. partea I, nr. 103 din 28 februarie 2001) stipuleaza urmatoarele:
"Cap. I. Dispozitii generale, art.2 Intaietatea fiintei umane:
Interesul si binele fiintei umane trebuie sa primeze asupra interesului unic al societatii sau al stiintei.
1.Orice persoana are dreptul la respectul vietii sale private din punct de vedere al informatiilor referitoare la sanatatea sa."
In deplin acord cu prevederile internationale, legile tarii noastre precizeaza ca "parintii sunt datori sa se ingrijeasca de copil. Ei sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui". (Codul familiei, Titlul III - Ocrotirea celor lipsiti de capacitate, a celor cu capacitate restransa si a altor persoane, cap. I - Ocrotirea minorului, sectiunea I - Drepturile si indatoririle parintilor fata de copii si minori, art. 101).
Un principiu constitutional afirma ca "Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa contrara convingerilor sale" (Constitutia Romaniei, Titlul II, Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, cap. II Drepturile si libertatile fundamentale, art. 29 Libertatea constiintei, alineatul 1) precum si ca "parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine (idem, alineatul 6)".
Totodata, Constitutia Romaniei afirma ca "persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri". (Constitutia Romaniei, Titlul II, cap. II Drepturile si libertatile fundamentale, art. 26 - Viata intima si privata, alineatul 2).
De asemenea, Art. 29 din Constitutie stabileste ca ca "nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie.contrara convingerilor sale" (al. 1 teza II) si ca "parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine" (al. 6).
Articolul 32 din Constitutia Romaniei (Titlul II, cap. II) se refera la dreptul la invatatura: "Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege".
Evident ca un program national de educatie pentru sanatate trebuie sa tina seama de aceste precizari legale, cautand sa formeze elevii in spiritul lor. De altfel, intre criteriile adoptate de catre forurile competente pentru evaluarea manualelor scolare in vederea avizarii lor pentru utilizarea in scoli, apar in si "Criterii privind mesajul manualului", anume "Manuale adecvate cerintelor unei educatii pentru o societate democratica; Mesajul manualului compatibil cu Constitutia Romaniei, cu principiile unei societati democratice, cu drepturile universale ale omului si ale popoarelor".(Ghid pentru cadre didactice (suport informativ al programului -Educatie pentru sanatate)
Problemele apar atunci cand, cercetand suportul de curs, descoperim ca interpretarea si recomandarea acestor repere juridice se face din perspectiva unei singure categorii de opinii si inca una contradictorie opiniei comune a societatii noastre. De aici impresia ca Programul ar intra in contradictie cu pricipiile enumerate mai sus.
Spre exemplu, tratand tema "educatiei sexuale" doar din perspectiva "drepturilor" si a dimensiunii biomedical neglijand adevarul ca subiectul juridic are si dimensiune morala si spirituala, se risca generarea unei nemultumiri si a unui conflict cu chiar acest cadru juridic. Consideram ca acest conflict este inerent unei interpretari juridice sau medicale rupte de spiritualitatea si morala traditionale.
Ni s-ar putea raspunde spune ca exista institutii carora ar trebui sa le revina misiunea de a completa perspectiva spiritual morala - familia, Biserica - si ca nu este locul intr-un program de educatie pentru sanatate al carui esafodaj este stiintific sa se vina cu elemente "umaniste", despre care multi considera ca nu au suficienta obiectivitate, neputand fi, asadar, alaturate unor date stiintifice.
Exista, insa, un nivel al obiectivitatii comun diferitelor preocupari umane, anume cel al necesitatii de a asigura mai binele persoanei. Atata vreme cat este cat se poate de clar, la fel de bine pentru omul de stiinta, psiholog, sociolog, teolog ca reperele spirituale si morale ajuta, ca sunt constructive in aceasta lupta pentru mai binele copiilor nostri, de ce sa nu le enuntam? Pe de alta parte, atata vreme cat unele informatii nesustinute din punct de vedere stiintific, circulante la nivel de opinie stiintifica asteptandu-si, inca, validarea se dovedesc a fi potential nocive pentru evolutia personalitatii umane, de ce sa le enuntam in fata unor adolescenti si inca sub titlul de adevaruri incontestabile?
In fond, ceea ce intereseaza toate institutiile amintite pana acum este exact acest mai bine al tinerilor, al societatii de maine. De ce, spre exemplu, in cazul tarii noastre, sa se rateze sansa oferita prin aceea ca marea majoritate a populatiei isi asuma apartenenta la Biserica Ortodoxa, ceea ce presupune si adeziunea la valori morale ferme? Familia si Biserica isi fac si vor continua sa-si faca, desigur, datoria in privinta educarii copiilor lor in spiritul echilibrat al moralei crestine, ar fi, insa, cu atat mai eficienta o consecventa in abordarea tinerilor de catre institutiile cu rol in educatie, astfel incat valorile minorului/ elevului/ credinciosului sa convearga.
Oamenii nu trebuie pusi la intersectia unor sisteme care se straduie, fiecare in felul sau, sa-i educe spre un mai bine despre care fiecare dintre potentialii educatori are alta conceptie.
Efectele unei asemenea dezbinari asupra adolescentului sunt bine cunoscute: respinge valorile noncoincidente, renunta sa incerce sa le mai suprapuna si alege sa traiasca in afara lor, ceea ce nu ne dorim nici unii, profesori,parinti, preoti.
Analizand kit-ul mutimedia pentru profesori (material auxiliar) promovat de M.E.C. pentru a spijini Programul national de Educatie pentru sanatate aflam ca "eutanasia pasiva este larg utilizata in toate spitalele si unanum acceptata". Acest enunt este fals si lipsit de temei deoarece eutanasia pasiva nu este nici utilizata nici acceptata.
In tara noastra, a lasa pe cineva aflat in suferinta fara a-i da ajutorul cuvenit sau fara a-l duce la un spital constituie infractiunea de lasare fara ajutor (art. 315 Cod penal, Titlul IX - Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, cap. III - Infractiuni privitoare la asistenta celor aflati in primejdie), iar a deconecta aparatele de mentinere a vietii doar la cererea familiei victimei constituie infractiunea de omor calificat (art. 175 lit. d Cod penal: profitand de starea de neputinta a victimei de a se apara, Titlul II - Infractiuni contra persoanei, cap. I - Infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii, sectiunea I). Chiar si in cazul in care victima a cerut insistent oprirea aparatelor cel care face acest lucru poate primi o pedeapsa de pana la 10 ani de inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inlesnire a sinuciderii in varianta agravanta (art. 179 al. 2 Cod penal, acelasi titlu, capitol si sectiune).
In acelasi kit multimedia - material auxiliar in cadrul Programului national de Educatie pentru sanatate al M.E.C., la capitolul Bioetica. se afirma ca "eugenismul stiintific abia se contureaza. Acum el se reduce la eliminarea fetilor anormali genetic. In timp se va determina structura genetica a embrionilor si vor fi pastrati doar cei cu constelatie genetica favorabila
Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane fata de aplicatiile biologiei si medicinei, conventia privind drepturile omului si biomedicina afirma
Cap. IV Genomul uman, Art.11, Nediscriminarea
"Orice forma de discriminare impotriva unei persoane pe motivul patrimoniului sau genetic este interzisa."
Cap. IV Genomul uman, Art.12, Testele genetice predictive
"Nu se poate proceda la teste predictive ale bolilor genetice sau care servesc fie spre a identifica subiectul drept purtator al unei gene raspunzatoare de o boala, fie spre a depista o predispozitie sau o succeptibilitate genetica la o boala, decat in scopuri medicale sau pentru cercetarea stiintifica legata de scopurile medicale si sub rezerva unui sfat genetic adecvat.
Deoarece eutanasia pasiva si eugenismul genetic nu sunt legiferate nici in lume si nici in Romania, ne simtim datori sa atragem atentia ca Programul national de Educatie pentru sanatate incalca prevederi legale in vigoare in Romania, putandu-se incadra in infractiunea de instigare publica si apologia infractiunilor (Art. 324, Cod Penal).
Kit-ul multimedia al M.E.C. afirma ca homosexualitatea si bisexualitatea sunt comportamente sexuale normale. Acelasi kit sustine ca masturbarea, sexul anal, felatia si cunnilingus-ul sunt aspecte particulare ale comportamenului sexual. In acelasi kit multimedia se afirma ca "legiferarea casatoriei intre homosexuali in anumite state reprezinta un castig cert".
Prin aceste afirmatii materialul se constituie intr-o apologie pseudostiintifica a unor practici sexuale aberante. Din acest punct de vedere, pachetul informativ -kit multimedia conex Programului de educatie pentru sanatate reuseste trista performanta de a surclasa orice alt punct de vedere oficial exprimat in lumea stiintifica.
Spre deosebire de teologia morala, a carei pozitie fata de relatile sexuale nenaturale este bine precizata, stiinta nu a reusit, pana in prezent sa emita o opinie coerenta relativ la aceasta problema. Daca s-au adus, adesea, argumente pentru incadrarea homosexualitatii in sfera firescului, se cere sa fie semnalate macar si argumentele care nu sustin aceasta perspectiva. Este un fapt incontestabil ca specialisti de renume, publicatii de prestigiu afirma ca homosexualitatea nu intra in sfera firescului uman.
Astfel, dictionarele consacrate stiintei medicale definesc homosexualitatea masculina si feminina ca fiind comportamente sexuale aberante sau perversiuni. Dam cateva exemple: Tratate de psihologie considera homosexualitatea feminina si masculina perversiune a instinctului sexual alaturi de nimfomanie, satiriasism, exhibitionism, fetisism, sadism, masochism, bestialitate, necrofilie, gerontofilie, pedofilie (C-tin Enachescu, Tratat de psihologie, ed. a-II-a Ed. Tehnica, Bucuresti 2001, p. 155), vezi si Larousse, Dictionar de psihiatrie si psihopatologie clinica - sub redactia J. Postel, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998, pag.407; Dictionar medical, Valeriu Rusu Editura Medicala, Bucuresti, 2001; pag. 518 (Homosexualitate: deviere a instinctului sexual caracterizata prin afinitate sexuala pentru persoanele de acelasi sex), tratatul de etica psihiatrica al lui Bloch si Chodoft face precizarea ca Asociatia Psihiatrica Americana numeste homosexualitatea "tulburare de orientare sexuala" (Sydney Bloch, Paul Chodoft, Tratat de etica psihiatrica, Asociatia Psihiatrilor Liberi, Geneva Initiative on Psychiatry, Bucuresti 2000, pag. 150).
Clasificarea etiologica a homosexualitatii arata ca acest tip de comportament apare, adesea, ca o consecinta a unuia sau mai multor factori posibili, putand fi secundara unor boli psihice grave (schizofrenia, epilepsia, alcoolismul, oligofrenia, dementa); datorata unor cauze hormonale (hermafroditismul) sau unor tulburari ale identitatii de gen (transsexualismul). O alta serie de cauze sunt cele derivate din context, existand homosexualitate de sorginte conjuncturala (lagare, camine, cazarmi), educationala (structura deviata a comportamentului sexual in copilarie), datorata unor abuzuri: toxicomanie, betii, orgii (*** Fuga din Sodoma si Gomora, Editura Agapis 2000, Dr. Rodica Nastase, Homosexualitatea privita din punct de vedere psihiatric).
Dupa cum se vede nici una din aceste cauze nu are un determinism genetic.
In acelasi studiu doctor Rodica Nastase citeaza o cercetare publicata in American Journal Psychiatry nr.1, 1995 care a ajuns la urmatoarele concluzii: din 17 000 de persoane excluse din armata SUA in perioada 1980-1990 din cauza homosexualitatii, 78 % erau barbati, cei mai multi albi, motivele excluderii fiind clasificate astfel: tulburari psihice care ii faceau sa aiba un comportament instabil; moralitate indoielnica pentru ceilalti militari; nivel de securitate foarte scazut putand fi usor manevrati prin santaje sau putand fi usor sedusi de altii. Autorii au cercetat arhivele militare si dosarele din instantele de judecata si au constatat ca motivul excluderii din armata a homosexualilor nu a fost tulburarile psihice, ci posibilitatea ca acesti oameni sa poata fi folositi in scopuri neloiale, ei fiind sclavii viciului lor. Doctor Rodica Nastase concluzioneaza ca homosexualitatea nu este o boala psihica, nu are cauze genetice, endocrine sau psihiatrice, ci este un viciu ca oricare alt viciu. Practica clinica dovedeste, de altfel, ca exista foarte multi homosexuali care au renuntat la comportamentul lor, ceea ce sustine opinia autoarei.
S-a constatat, de asemenea, pe baze medicale valide in orice sistem, societate, religie, ca homosexualitatea este un comportament cu riscuri marcante.
Homosexualii sunt afectati de o gama larga de boli, mult mai frecvent decat restul populatiei: la barbatii homosexuali exista o incidenta mult mai mare a SIDA, sifilisului, hepatitei B, gonoreei, carcinoamele anusului si orofaringelui (Harison, Principiile medicinei interne, Teora, 1998, pag.10). Adolescentii homosexuali au un risc mai mare de suicid (Idem, pag.32). 78% dintre homosexuali au boli cu transmitere sexuala iar 83% din totalul cazurilor de SIDA (statistica anului 1992) au fost printre barbatii homo-bisexuali.
Departamentul pentru Educatie Massachuttes a efectuat un studiu printre studenti, pe un lot mare (3267 cazuri), rezultatele cercetarii demonstrand ca barbatii adolescenti activi bisexuali prezinta cel mai inalt risc de SIDA (Goodenow C.Netherland J. Szalacha L., AIDS-related risk among adolescent males who have sex with males, females, or both: evidence from a statewide survey. American Journal of Public Health 92(2): 203-10, 2002 Feb.).
Universitatea din California a efectuat un studiu prin care demonstreaza ca homosexualitatea este o cale riscanta. Cancerul anal este mult mai frecvent la barbatii homosexuali si bisexuali decat cancerul cervical la femei. (Palefski J.M. si colab., Anal squamons intraepithelial lesions in HIV positive and HIV negative homosexual and bisexual men: prevalence and risk factors, J. Acquir Immune Defic. Syndrom Hum. Retrovirol, 1998 Apr. 1:17(4):320-6)- anoscopia corelata cu histologia demonstreaza ca neoplazia intraepiteliala anala de grad inalt este intalnita cu cea mai mare frecventa la barbatii homosexuali HIV pozitivi (Boisvert J.F., Koutski L.A, Suchland R.I., Stamm W.E., Clinical Features of Chlamydia trachomatis rectal infection by serovar among homosexuallity active men, Sex Transm. Dis. 1999 Aug., 26(7):392-8).
Comportamentul homosexual este, adesea, asociat cu alte tipuri de comportament de risc. Un studiu facut in cadrul CASPAR Alcohol and Drug Education Program, MA, USA, publicat sub titlul Substance use among gay and lesbian adolescents, Journal of Homosexuality 41()2= :1-15,2001, demonstreaza folosirea cu precadere de catre homosexuali a drogurilor tari.
Intr-un studiu al Departamentului de Psihologie al Universitatii California-Los Angeles se demonstreaza ca femeile lesbiene si bisexuale au dovedit cel mai inalt risc in comportamentul lor sexual si cea mai scazuta rata a preventiei (Mays VM. Yancey Ak. Cochran Sd. Weber M. Fielding Je., Heterogeneity of health disparities among African American, Hispanic and Asian American women: unrecognized influences of sexual orientation).
Stilul de viata specific homosexualilor are consecinte profunde, care se reflecta si in scaderea sperantei de viata. S- a calculat ca durata medie a vietii unui barbat (alb) casatorit este de 75 de ani, iar pentru o femeie (alba) casatorita de 79 de ani, in timp ce durata medie de viata a unui homosexual este de 42 de ani, durata medie de viata a unei lesbiene de 45 de ani (Dr. E. N. Felds, Este normala homosexualitatea?, Truth Tract, nr.6/1994).
Iata, asadar, ca se pot evoca probe stiintifice in sprijinul alternativei conform careia homosexualitatea nu este un comportament natural, in conditiile in care opinia teologiei morale ni se pare insuficienta.
Pe langa homosexualitate, materialele Programului prezinta si alte tipuri de comportament dezavuat de normele morale admise in mod traditional in societatea noastra, sub titlul de aspecte particulare ale raportului sexual, intre care se incadreaza, spre exemplu, autoerotismul (masturbarea). Autoerotismul este prezentat, de materialele M.E.C. drept inofensiv. Practica medicala arata, insa, contrariul. La copil autoerotismul determina suprasolicitare, insomnie, irascibilitate, izolare, apatie, tulburari de memorie si judecata, inapetenta, cefalee, oboseala. La puber si adolescent se poate solda cu sindrom nevrotic, impotenta sexuala, perversiuni. Aceasta practica predispune la izolare, timiditate, melancolie, inclinare spre ipohondrie. La adulti poate genera nevroze, impotenta, ipohondrie, ejaculare precoce, astenie, frigiditate (Vasile Nitescu, ADOLESCENTA - Sexualitate intre normal si patologic, Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti, 1985).
Consideram de asemenea ca in materialele Programului sunt minimalizate riscurile si consecintele metodelor contraceptive si ale avortului In afara de impactul psihologic si spiritual de care vorbeste tot mai mult literatura de specialitate merita sa mentionam ca rata anuala a mortalitatii prin avort variaza intre 0,5 (15-19 ani) si 1,9 (30-34 ani) la 100.000 de femei (Harrison`s, Principiile medicinei interne vol. II, Editura Teora, 1996, pag. 2248). Nu este singurul caz, tot de o prezentare cu totul insuficienta suferind si sectiunea referitoare la contraceptive, ale caror riscuri reale, constatate de catre medici nu sunt prezentate: tromboza venoasa profunda si embolismul pulmonar sunt de doua pana la douasprezece ori mai frecvente la femeile care iau contraceptive; riscul este crescut de la trei pana la noua ori pentru accidentul vascular tromboembolic si de doua ori pentru accidentul hemoragic; 5 % din femei dezvolta hipertensiune arteriala semnificativa; alte reactii adverse periculoase ale contraceptivelor: alterarea tolerantei la glucoza, icter colestatic, hipercolesterolemie, litiaza biliara si colecistita, menometroragie (Harrison`s, Principiile medicinei interne vol. II, Editura Teora, 1996, pag. 2247).
Tendinta de a oferi scolarului cele mai noi si necesare informatii doar dintr-o singura perspectiva si inainte sa fie confirmata stiintific, o aflam si in sectiunea Programului referitoare la sanatatea alimentatiei.
Numeroase studii, garantate de numerosi specialisti arata ca o masura precum iodarea universala a sarii nu numai ca nu este utila sanatatii ci, din contra, poate avea importante consecinte negative.
Iata o parte dintre aceste efecte negative: hipertiroidii induse la eutiroidieni; cresterea ratei cancerelor tiroidiene (Drug Saf 2000 Feb 22(2); 89-95) intr-un studiu din Tasmania rata a crescut de trei ori la persoanele peste 49 de ani (Clinica. Endocrinologie. Metabolism, 1973, 37(6): 901-909.); cresterea volumului glandei tiroide, studiu publicat de European Journal 2000 Ana de Premawardhana LD si colab si de European EndocrinologyMetabolism, 2000, Aug, 143(2), 185-8; afectarea vederii prin toxicitate directa asupra retinei (Retina 200; 20(4); 378 - 83); cresterea constanta a Basedow-ului autoimun (Annales d'Endocrinologie (Paris)1996, 57, 463-469); hipotiroidie indusa prin iod; tiroidita Hashimoto; cresterea incidentei cancerelor tiroidiene papilare
Dupa D. A. Koutras (Universitatea din Atena), iodarea alimentelor poate avea ca efect (Annales d'Endocrinologie (Paris) 1996, 57, 463-469) participarea la sinteza hormonilor tiroidieni; afirmatia autorului se bazeaza pe observatiile a trei studii din Anglia (12 orase 'iodate'), (1984, 1985), Spania (1994) si Zair (1996).
In toate aceste cazuri cresterea ratei hipertiroidiilor s-a corelat cu iodarea compensatorie a alimentatiei. La aceasta se adauga scaderea in volum a tiroidei; influenteaza numarul si tipul cancerelor tiroidiene- Haroch & Williams, dupa o iodare profilactica in Salta (Argentina) constata ca numarul cancerelor papilare s-a dublat, numarul cancerelor nediferentiate foliculare si medulare a ramas acelasi, iar numarul total de cancere a crescut. Singura consolare a autorilor este ca tipul papilar este un cancer tratabil.
Inducerea fenomenului "thyroid cell necrosis' este o forma de 'adaptare' scapata de sub control, pentru a se bloca productia de hormoni tiroidieni in exces; cresterea conflictului autoimun tiroidian; D.A. Kontras a efectuat o profilaxie cu iod intr-un sat grecesc; inainte de administrarea iodului nici unul din subiecti nu avea autoanticorpi tiroidieni. Dupa cateva luni 50% din subiecti aveau autoanticorpi antitireoglobulina sau antimicrosomal.
In Germania de Est unde s-a facut iodarea universala s-au gasit procente mult mai mari de autoanticorpi decat in Germania de Vest unde aceasta iodare nu s-a facut. Infiltratele limfocitare au crescut in studiul lui Harach & Williams de la 8% inainte de iodare la 25% dupa iodare si la 31% la cancerele tiroidiene. Acelasi D.A. Kontras citeaza studiul lui Laurberg (1991) care arata o mare incidenta a bolii Graves in Iceland unde este o bogata iodare, comparativ cu Danemarca unde nu exista aceasta iodare abuziva. Un alt efect este cresterea printre scolarii 'iodati' a hipotiroidismului subclinic (decelat prin MUI si TAA) de origine nonautoimuna (Chinese Medical Journal 81(8): 453 -456, Apr. 25, 2001). Pacientii care dezvolta un hipotiroidism tranzitor prin iodarea sarii trebuie urmariti timp indelungat pentru ca pot dezvolta un hipotiroidism primar permanent; (Thyroid 11, 501-510, 2001, May.). Iodarea apei 'in doze farmacologice' la astronautii eutiroidieni a indus o scadere a functiei tiroidiene (Aviation Space &Environmental Medicine, 71, (11Pt1): 1120-1225, Nov, 2000)
Economia hormonilor tiroidieni este un proces fiziologic tipic de feed - back. In functie de timpul cat se administreaza iodul, in functie de starea fiziologica sau patologica a tiroidei, in functie de doza administrata si in functie de starile patologice sau tratamentele asociate - efectul iodarii universale a sarii se poate manifesta foarte diferit determinand: hipertiroidie, hipotiroidie, cancer tiroidian, Basedow.
Iodarea universala a sarii expune la un risc deosebit fatul putand induce gusa cu hipotiroidie la nou nascut.
Cercetari vechi si noi demonstreaza ca deficitul alimentar proteic (subnutritia) este cel mai important factor etiopatogenic important al hipotiroidiei si nu deficitul de iod. Toti autorii sunt de acord ca factorul etiopatogenic major in declansarea si intretinerea hipotiroidiei il reprezinta conflictul imunologic rasfrant asupra tiroidei si nu deficienta de iod.
O consecinta dezastruoasa a iodarii universale a sarii o reprezinta manifestarile alergice la iod. Alergicii nu vor avea scapare, adica nu vor putea evita sub nici o forma expunerea, crescand riscul de sensibilizare si de sindroame alergice (edem angioneurotic, soc anafilactic); aceasta cu atat mai mult, cu cat populatia are deja o mare expunere la iod prin numarul mare de investigatii cu substante de contrast, prin folosirea medicamentelor si a dezinfectantelor cu iod.
Fata nevazuta a vaccinurilor
In aceeasi sectiune a materialelor de educatie pentru sanatate sunt prezentate si beneficiile vaccinurilor. Pe langa binefacerile vaccinurilor ar trebui, insa. prezentate si riscurile lor, precum si reactiile adverse care le limiteaza indicatiile.
Astfel, dupa opinia unor autori procentul enorm al copiilor americani cu afectarea dezvoltarii (circa 20 %) se datoreaza cu precadere encefalitelor post-vaccinale (Coulter Harris L., Vaccination, Social Violence and Criminality, The Medical Assault on the American Brain, Washington, 1990).
Dupa vaccinarea antihepatita B inceputa de Ministerul Sanatatii in Franta, in 1994 au aparut reactii adverse 1 la 1000 din cazuri, practic 20.000 sunt victima unui accident post-vaccinal dintre care cel mai mare procent il ocupa scleroza in placi; merita sa fie cunoscut faptul ca bolnavii cu reactii post-vaccinale ce-au constituit in Asociatia pentru apararea victimelor vaccinate antihepatita B si sunt in proces cu statul francez. (P. Rossion Hepatite B: Les risques de la vaccination, Science & Vie nr. 967, avril 1998).
Tratarea temei, mai ales in cadrul pachetului informativ multimedia oferit ca suport pentru disciplina de educatie pentru sanatate, necesita revizuiri sub aspect stiintific si pedagogic. Sa ne oprim putin asupra pachetului informativ multimedia elaborat in cadrul Programului, cu scopul de a sustine afirmatia de mai sus.
Astfel, in capitolul referitor la sanatatea reproducerii, in primul rand, pedagogul care nu e tributar punctului de vedere criticat se intreaba de ce s-a ales cuvantul "reproducere" pentru infinit delicata si complexa realitate umana legata de procreatie? Nu-l obligam, oare, in acest fel pe copilul nostru sa confunde felul in care a venit pe lume cu felul in care vin iepurasii? Sa fie diferenta dintre iepuras si copil legata doar de blanita? Mai mult, termenul, in sine, este impropriu, dat fiind ca relatiile intre sexe nu se limiteaza la scopul reproductiv si cu atat mai putin la actul care are potentialul de a conduce la reproducere.
Apoi, in sectiunea 1.1.Anatomia aparatului genital feminin aflam, despre vezica urinara, ca aici se aduna urina (nu este parte directa a sistemului de reproducere"). Nu credem ca este nevoie sa insistam pentru a va convinge ca vezica urinara nu este nici parte indirecta si in nici un fel parte a aparatului (nu sistemului) reproducator.
Apar afirmatii hazardate, de genul himenul nu este un indiciu clar daca o fata a avut contact sexual anterior, deoarece acesta se poate rupe din mai multe motive". Totusi, contactul sexual este cauza cea mai frecventa a ruperii himenului, alte cauze intrand la factori care determina ruperea accidentala, destul de rara, a himenului. Ar fi foarte simplu, pentru orice persoana de sex feminin pusa intr-o postura delicata fata de viitorul sot, spre exemplu, sa sustina ca a fost victima unui astfel de accident.
In sectiunea 1.2. Anatomia aparatului genital masculin citim ca testiculele nu fac parte din organele genitale, dar reprezinta gonadele care secreta hormonul sexual masculin, testosteronul". Sunt, insa, ca sa spunem asa, repuse in drepturi ulterior, in alta sectiune (2.2. Ceasul organismului masculin), unde se spune ca testiculele sunt organe reproducatoare masculine care produc spermatozoizi si hormoni masculini". In aceeasi sectiune se spune ca vezica urinara este o structura in forma de sac in care se aduna urina (nu este parte directa a sistemului de reproducere)"- aceeasi observatie ca mai sus.
Sectiunea 2.1. Ceasul organismului feminin pune o serie de probleme stiintifice si pedagogice, care denota necesitatea unei mai atente aprofundari a psihologiei adolescentului. Astfel, in paragraful II. Secventa schimbarilor, respectiv titlul A. Inmugurirea sanilor se spune ca O adolescenta poate fi ingrjorata de asimetria sanilor, in special daca nu stie ca aceasta asimetrie va disparea pana la sfarsitul perioadei de crestere"
Asimetria sanilor se mentine, insa, pe tot parcursul vietii, cresterea sanilor, care continua, aproape imperceptibil si dupa iesirea din adolescenta se face conservand aceasta asimetrie, care tine, de altfel, de usoara asimetrie naturala in ax longitudinal a corpului uman. Majoritatea oamenilor sunt constienti de faptul ca au una dintre palme si una dintre labele piciorului mai gracile decat cealalta, un ochi ceva mai mic decat celalalt, unul dintre pavilioanele urechilor mai dezvoltat si asa mai departe.
Tot din aceeasi sectiune mai citam: Fetele au, deja, la nastere o deschidere mai larga a bazinului, deci adaptarea naturala pentru sarcina este prezenta de la o varsta foarte mica". Afirmatia este ciudata si numai aparent inofensiva, eroarea nelimitandu-se la o stangacie de exprimare. Termenul de adaptare este destul de impropriu, evocand intrebarea fireasca adaptare pornind de la ce sau fata de ce, care ar fi un status quo initial, de la care s-a ajuns la adaptarea pentru sarcina. Aminteste, cumva, de povestea antica a androginului. Fetele, femeile au fost mereu ceea ce sunt pana in zilele noastre, unul dintre sexe, anume cel menit sa poarte sarcina, nu deriva dintr-un organism candva incapabil sa poarte pruncul si, in cele din urma, adaptat pentru asta. In plus, din context s-ar putea desprinde o idee periculoasa, anume aceea ca o fata poate sa poarte o sarcina de la varste foarte tinere, neavand de parcurs pentru asta decat pubertatea, cu maturarea gonadelor, celelalte elemente care sustin procesul fiind, deja, prezente inca din copilarie. Or, se stie ca nu este asa, organismul adolescentei avand nevoie de o perioada anume, dupa maturarea gonadelor, pentru a deveni pe deplin capabil sa poarte sarcina fara riscuri pentru mama sau fat.
Exista, de asemenea, in material, alte generalizari periculoase, care ar putea induce tanarului sau tinerei care nu corespunde cu acestea ideea ca este ceva in neregula cu ei. Se spune, spre exemplu, ca prima menstruatie apare invariabil dupa ce este atins punctul maxim in cresterea in inaltime", ceea ce nu este universal valabil, dupa cum nu este adevarat pentru toti puberii/puberele ca parul pubian incepe sa creasca intre 11-12 ani" sau ca parul pubian cret apare dupa perioada maxima de crestere in inaltime. Aceasta dezvoltare este un semn ca prima menstruatie va apare in aproximativ 6 luni- un an". Debutul menstruatiei este o chestiune puternic individualizata, ceea ce se poate lesne deduce studiind, spre exemplu, fisele viitoarelor mame, unde datele de anamneza precizeaza si varsta la care a aparut prima mestruatie. Nu toti oamenii au pilozitate cu fire incretite in zona pubiana, iar la persoanele la care este de acest tip nu se poate spune cu certitudine ca exista o corelatie temporala intre aparitia ei si prima menstruatie. Nu este indicat sa stabilim astfel de repere, de etapizari stricte, in aceeasi idee enuntata mai sus, copilul la care modificarile puberale decurg altfel ar putea ajunge la ideea ca ceea ce se intampla cu el nu este normal, daca nu se desfasoara asa cum scrie in materialele educative.
Citim apoi ca Poate exista o intarziere cuprinsa intre un an si optsprezece luni inainte ca ovulatia sa fie un fenomen stabil (totusi aceste fenomen nu este sigur in toate cazurile)." Sigur pentru ce? Ideea care ar putea aparea in mintea elevilor este ca se face referire la o perioada in care "pericolul" aparitiei unei sarcini este minim, datorita faptului ca ovulatia nu se produce regulat, luna de luna ci, uneori, are loc la intervale mai mari. La varste care, de fapt si de drept sunt atat de mici, apare drept sinistru o astfel de referire la o posibila metoda contraceptiva "naturala", ca si cum puberul ar beneficia de o perioada in care nu mai este destul de copil pentru a se dispensa de sex, dar nu este, inca, nici suficient de matur pentru a fi pandit de consecintele (firesti, in fond) ale actului sexual.
Apar anume pleonasme stiintifice, e.g. "Glandele sebacee si seboreice" (titlu de paragraf, in sectiunea Secventa schimbarilor), termeni care, de fapt, desemneaza unul si acelasi lucru.
Se considera normale si ciclurile cu o durata de 21 sau 34 de zile, daca ele survin mereu la aceleasi intervale." De ce nu 24 sau 32 de zile? Exista persoane perfect sanatoase, dar al caror "ceas biologic" opereaza cu aceste intervale si nu cu cele mentionate in materialul educativ. Este de semnalat acelasi pericol al problemelor afective care ar putea aparea la tinerele care constata ca ele nu "corespund" sub aspectul unor elemente date in factor comun in mod gratuit, fara a tine seama de diversitatea umana.
Unele paragrafe sunt de-a dreptul abracadabrante, sub aspect stiintific. Spre exemplu: Imediat inaintea ovulatiei incepe dezvoltarea reductionala, in care dintr-un ovocit de gradul I (ordinul I) 46XX rezulta un ovocit de ordinul II (23x) mai mare si primul globul polar, mai mic. In aceasta faza ovocitul de ordinul II este expulzat si va suferi mitoza ecvationala numai in momentul in care spermatozoidul ia contact cu ovulul. In aceasta eventualitate, rezulta ovulul (23, X), apt pentru fecundatie si al II-lea globul polar
Termenul dezvoltare reductionala pur si simplu nu exista in biologie. Cat despre mitoze, toate sunt ecvationale, fenomenul mai poarta si denumirea de diviziune ecvationala, referire facandu-se la distributia echitabila a materialului genetic intre celulele fiice rezultate, asadar constructia este pleonastica. De asemenea, notatiile cromozomilor sunt neuniformizate - 23, X/ 23 x/ 23, X.
Paragraful acesta bizar intra in conflict cu un altul, de mai jos, care spune ca Ovulatia este actul prin care foliculul se rupe cu eliberarea ovulului matur apt pentru fecundatie", ceea ce reprezinta, de altfel, varianta eronata din punct de vedere stiintific, maturarea gametilor feminini fiind dependenta de contactul dintre acestia si cei masculini. Fragmentul aluneca si in alte erori stiintifice si in exprimari inadecvate: "Acest fenomen fiziologic are loc intre a 14-a si a 16-a zi a ciclului mestrual dupa eliminarea primului globul polar rezultat din prima mitoza a ovocituluii cand ovulul este matur. In continuare, se spune ca a doua mitoza de maturizare a ovocitului cu eliminarea celui de al doilea globul polar are loc chiar in momentul ovulatiei si in primele ore de dupa ovulatie".
Se fac, in paragrafele citate, grave confuzii intre cele doua tipuri de diviziune celulara, mitotica si meiotica, gametogeneza feminina fiind descrisa complet gresit. Pentru edificare, citam dintr-un tratat de anatomia omului consacrat:
Reducerea la jumatate a numarului de cromozomi se realizeaza in cursul diviziunii de maturatie a gametilor, numita meioza. () Meioza consta din doua diviziuni succesive, numite si diviziuni de maturatie (Divisiones maturationis). Una primara, de tip reductional (heterotipica) si alta secundara de tip ecvational (homotipica). (). Diviziunea reductionala are loc in cursul gametogenezei, la trecerea de la ovocitul si spermatocitul primar la ovocitul si spermatocitul secundar. (). Telofaza este etapa in care se termina diviziunea reductionala a meiozei, din care la sexul feminin rezulta un ovocit secundar si primul globul polar (). In aceasta diviziune (respectiv diviziunea ecvationala) din ovocitul secundar ia nastere ovulul si cel de-al doilea globul polar (). (vezi Prof. dr. Viorel Ranga, 1993, Tratat de anatomia omului. Volumul I. Partea I., Editura Medicala, Bucuresti, pag. 88- 93, respectiv pag. 102- 112).
Un alt pericol al asumarii dezinhibitiei in educatia relatiilor dintre sexe este alunecarea in indelicat. In chip regretabil, anumite materiale pe aceasta tema impresioneaza neplacut prin stilul in care este redata informatia sec, greoi, cu unele note vulgare, brutale.
Spre exemplu, in pachetul informativ multimedia se vorbeste pana la agasare despre pilozitatea corporala si pubiana, numite in mod constant "par" (de un fel sau altul), pana ce aproape ca se aluneca in grotesc.
Dam si un alt exemplu: "In zilele noastre populatia (in special masculina) a Globului deprinde incetul cu incetul ideea ca preludiul este o etapa foarte importanta si delicata in acelasi timp, reprezentand pentru sex ceea ce reprezinta incalzirea in sport." Un astfel de comentariu cu valente de repros generalizat la adresa unuia dintre sexe si care face o paralela nepotrivita intre actul iubirii si alt gen de activitate umana nu are cum sa faca bine unui suflet tanar, tentat sa se justifice, in alegerile sale potential periculoase si despre care simte ca nu sunt intru totul adecvate tocmai prin astfel de afirmatii facute de adulti carora le place sa se creada responsabili.
Rigoarea stilului stiintific pretinde ca informatia sa fie clara si pe cat posibil sintetica, nu si sa fie redata intr-o forma inestetica si care, in plus, denota o anume lipsa de delicatete, de atentie fata de interlocutor, de consideratie fata de cerintele specifice acestuia. Poate ca viteza "secolelor vitezei" nu este, totusi, atat de mare pe cat am fi tentati sa credem, infricosati, pe undeva, de perspectiva de a nu ramane, cumva, in urma. Unele lucruri sunt bune si frumoase mereu, drept care nu se schimba, n-ar trebui ba chiar ar fi daunator sa se schimbe, intre acestea numarandu-se reperele referitoare la grija omului fata de sine si de ceilalti. Dezinhibarea in privinta subiectelor legate de sexualitate ar trebui sa se opreasca, totusi, undeva, cel putin acolo unde se intalneste cu perspectiva de a soca pentru multa vreme tocmai pe cel care se dorea a fi eliberat de "complexe".
Consideram ca este periculos ca o seama de lucruri despre care generatii intregi au fost obisnuite sa fie prezentate din cu totul alta perspectiva apar daca nu de-a dreptul pozitive cel putin in nici un caz negative. Autorii materialelor isi ingaduie judecati de valoare (urmate de pronuntarea de "sentinte" consemnate in material) care le depasesc atributiile, in context. Corect ar fi ca biologul sau medicul care redacteaza un capitol de anatomia si fiziologia aparatului reproducator sa nu se aventureze in a se pronunta asupra unor chestiuni morale conexe care nu faceau, oricum, obiectul respectivului capitol. El este chemat sa redea cunostinte de specialitate, stiintifice, obiective, verificabile, pe care nu este permis sa le amestece cu comentarii care raman subiective, chiar daca se incearca sa li se confere un soi de putere a generalizarii, si aceasta falsa, comentarii care sa aiba, in context, aceeasi putere, acelasi rang ca si informatia stiintifica.
Iata un exemplu: "O viata multumitoare, cu rezultate pozitive atat in ceea ce priveste serviciul cat si o viata afectiva fara tensiuni in relatiile cu cei apropiati este un indicator important al faptului ca masturbarea nu are nici un efect negativ asupra individului. Dimpotriva, daca masturbarea este singurul mod in care individul se poate simti mai bine, daca interesul sau in a cauta un partener (o partenera este scazut din acest motiv atunci foarte probabil ca acel individ se masturbeaza prea mult, indiferent cat de rar o face". (citat din pachetul informativ multimedia). Trecand peste conotatiile oarecum grotesti ale paragrafului, sa ne amintim de cele punctate mai sus, anume ca autoerotismul poate avea consecinte neplacute pentru sanatatea fizica si psihica a persoanei (nu le mai subliniem si pe cele spirituale) la un moment dat, nu se manifesta neaparat la data la care el practica autoerotismul, ba, se poate spune ca cel mai adesea debuseul se produce dupa o perioada de acumulare. In plus, asa numitii indicatori nu sunt valizi, nu este obligatoriu ca o persoana care suporta consecinte negative ale practicilor autoerotice sa le manifeste exact pe cele citate in material, care nu sunt singurele posibile.
Intalnim, de asemenea, statistici redate incorect din punct de vedere stiintific, fara precizarea unor elemente care acelea si numai acelea dau o valoare stiintifica certa datelor statistice (marimea lotului de subiecti, compozitia lui si spatiul cultural in care s-a desfasurat ancheta). Avem de a face cu un gen periculos de "scientificare" a empiricului, de ridicare la rangul de informatie stiintifica buna de redat ca atare a unor opinii personale, si chiar a unor date experimentale interpretate, insa, la modul subiectiv, nestiintific, sa nu spunem chiar tendentios si cu generalizari periculoase.
Li se spune copiilor, e.g., ca "peste 90% din barbati si aproape 60% din femei s-au masturbat pana la orgasm cel putin odata." Peste 90% din care barbati si peste 60% din care femei? Nu se pot generaliza si prezenta ca repere pentru tara noastra rezultatele unor studii efectuate in Statele Unite sau in alta tara occidentala, unde normele morale sunt cu totul altele, trendul general al societatii in privinta comportamentului sexual este altul s.a.m.d.
Se intra, adesea, in detalii gratuite, a caror redare nu ar fi fost absolut necesara pentru conturarea notiunii la care se refera si care ar putea avea, in schimb, efecte daunatoare asupra tinerilor. Nu este, totusi, adecvat sa redai, intr-un material educativ destinat tinerilor, pana si ultimele si cele mai vulgare detalii asupra activitatii sexuale. Folosirea unui ton "medical", "stiintific" nu scuza asemenea exagerari si nici nu le scuteste de posibilitatea de a avea un impact negativ asupra cititorului. Amanuntele merg pana la enumerarea produselor disponibile in sex- shop-uri pentru satisfacerea unor "necesitati" sexuale care ies din sfera firescului.
Consideram ca erorile si neglijentele strecurate in program sunt majore si afirmam cu toata responsabilitatea, ca cititorul va dobandi notiuni complet gresite despre anatomia si fiziologia aparatului reproducator si sanatatea sa. Totodata, sectiunile referitoare la contraceptie contin informatii inexacte asupra riscurilor pe care le presupune utilizarea diferitelor masuri contraceptive, nefiind precizate unele urmari pe care utilizarea acestora le-ar putea avea asupra starii de sanatate, intre care unele deosebit de grave. Mai mult, ducem observatia conform careia tinerii ar putea fi tentati sa experimenteze ceea ce gasesc explicat in astfel de materiale, experimente care ar putea avea efecte nebanuite, mergand pana la unele dezastruoase asupra integritatii lor fizice si psihice, de la ranire si infectii pana la tulburari de personalitate. Nu ar fi de mirare ca un tanar care s-ar apuca sa experimenteze anumite moduri de obtinere a placerii sexuale, asa cum sunt ele prezentate in materialele educative sa se raneasca si chiar sa ajunga sa-si puna la indoiala propria identitate sexuala.
Este binecunoscut faptul ca pentru copii, pentru tineri, impactul elementelor referitoare la sexualitate este puternic si ca poate fi puternic negativ, socant, traumatizant daca intalneste aceste elemente intr-un context inadecvat. In acest sens va putem deja oferi exemple de copii care s-au prezentat in cabinetele noastre medicale sau in centrele de consiliere cu dezechilibru emotional suferit dupa orele "experimentale" de "educatie sexuala". Faptul ramane valid, peste generatii, iar a opune la aceasta observatie ideea ca tinerii au, la ora actuala, cu mult mai multa siguranta de sine, sunt mai lipsiti de complexe si de inhibitii ne cantoneaza intr-o cunoastere superficiala a problemei. Bunul simt, sensibilitatea nu sunt nici complexe, nici inhibitii si ele continua sa existe la tinerii nostri. Nu trebuie confundate bravadele cu continut mai mult sau mai putin vulgar, determinate de anumiti factori psihologici sau conjuncturali si de gradul de permisivitate pe care o manifesta societatea in aceasta directie, cu o lipsa veritabila a bunului simt si a sensibilitatii.
Nu se poate contesta realitatea contemporana, cu daturile ei, intre care maturizarea mai rapida a copiilor, pubertatea precoce fata de generatiile anterioare, interesul pentru teoria si practica relatiilor sexuale, aparut mai devreme, in mod intrucatva artificial s-ar putea spune, prin influenta unei societati care se grabeste sa-si imprime obsesiile in prea tinerii sai membri, cu sau fara voia, acordul, participarea constienta si asumata a acestora. Trebuie, insa, sa avem permanent in vedere si reversul medaliei - maturizarea somatica preoce nu este acompaniata si de o maturizare intelectuala si mai ales afectiva corespunzatoare, existand un decalaj din ce in ce mai mare intre ele. Asadar, ceea ce nu-ti face rau sub aspect fizic, dat fiind ca esti suficient dezvoltat somatic nu inseamna ca nu-ti va face un rau psihic, afectiv.
Sufletul merita si el o sansa, si morala este o asemenea sansa in ideea ca exact asta le va oferi si ea, in schimb, copiilor. De ce sa nu se prezinte si implicatiile emotionale, psihice si morale ale avortului, de exemplu, ca sa ne referim doar la o tema sensibila din cele enumerate in program? Este de preferat ca baietii si fetele noastre sa se lase la indemana propriilor "necesitati instinctuale", cum a ajuns sa fie desfigurata insesi notiunea de iubire? Sa fie invatati sa-si asume cu bravura consecintele "nedorite", precum aparitia "accidentala" a unei vieti omenesti, copilul unor copii, pe care sa stie cum sa o poata elimina din calcul in mod adecvat, adresandu-se unde trebuie, pentru procedura care trebuie?
Pentru ilustrarea faptului ca se incearca a-i face inca de la aceasta varsta beneficiari ai unei servicii pline de riscuri si pentru adulti, aducem programele scolare destinate claselor VII - VIII unde se vorbeste despre "comportament sexual responsabil; debutul vietii sexuale", si claselor IX- X unde se discuta despre "sarcina nedorita si avort; servicii, adrese: planificare familiala, consiliere, ginecologie. Negocierea in relatiile sexuale".
In concluzie, in opinia noastra sectiunea referitoare la Sanatatea reproducerii cuprinsa in pachetul informativ multimedia de Educatie pentru sanatate contine o serie de elemente care fac din acest material mai degraba un mijloc de dezinformare asupra problematicii abordate.
Amintim, in sprijinul acestei afirmatii:
T incidenta ridicata a erorilor stiintifice;
T prezentarea cu titlu de informatie obiectiva, stiintifica a unor consideratii personale sau a unor generalizari bazate pe interpretari gresite ale datelor statistice;
T modul nepedagogic, indelicat de redare a informatiei;
T prezentarea unor detalii nenecesare relative la activitatea sexuala care ar putea stirni interes in aplicarea lor, cu consecinte imprevizibile asupra integritatii psihosomatice a tanarului;
T crearea unei impresii de ierarhizare inadecvata a valorilor familiei.
Sociologi cunoscuti definesc tentatia de a oferi homosexualitatii statutul de comportament sexual normal ca un simptom al anarhosexualitatii, identificand, drept baza a acestei tendinte, reaua intelegere a notiunii de multiculturalism si inca si mai inadecvata ei aplicare, catre care pare sa incline lumea contemporana. Conceptii conexe multiculturalismului prost receptat ajung sa legitimeze ideea unei lumi indrumata sa renunte la axiologia heterosexualitatii, la pudoare, la rusine si abtinere, la castitate si la fireasca inclinatie de a distinge genurile masculin si feminin.
Anarho-sexualismul este un fel de anarhism coborat in practicile cotidiene legate de placerile trupesti. Fac ce vreau cu trupul meu, spune adeptul anarhosexualismului. La care, spre exemplu si pentru echitatea prezentarii crestinul opune, iar si iar, avertismentul Sfantului Apostol Pavel: Nu stiti oare ca trupurile voastre sunt madulare ale lui Hristos? (.) Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care il face omul este in afara de trup; dar cel ce se desfraneaza, pacatuieste in trupul sau. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant (.) Slaviti-L pe Domnul in trupul vostru si in duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu! (I Cor., 6: 15, 18-19, 20). In acest sistem curios, omul pare sa ajunga sa aprecieze falsa libertate pe care i-o confera prima afirmatie citata, in detrimentul protectiei pe care i-ar oferi-o, in cazul in care accepta ca valida sursa din care provine, asumandu-si identitatea crestina, ascultarea indemnului citat.
Ce-ar insemna "educatie pentru sanatate"? Ce anume trebuie sa inducem copiilor pentru a obtine efecte provitaliste, care intaresc, altfel spus, sansele vietii, atat ale vietii lor, cat si ale vietii in comun sau colective (impartita cu semenii). Care sunt, altminteri spus, acele elemente ziditoare pe care, daca le afectezi, vei provoca ruinarea vietii, individuale si a vietii in comun? Ce intelesuri capata o chestiune ca aceea a anarhosexualitatii in viziunea sociologiei ca stiinta a "vietii in comun"? Ce semnificatie sociologica au fenomene precum cele socotite normale in unele dintre materialele oferite ca auxiliare pentru disciplina de educatie pentru sanatate si ca nefiresti de catre morala traditionala?
O prima chestiune o reprezinta modelul sexualitatii, precizand ca toate tipurile de conduite sexuale care afecteaza direct sau indirect modelul familiei cu copii, pot fi incadrate in categoria anarhosexualitatii.
In opinia lui E. Durkheim, culturile care educa indivizii pentru familie cu copii ii si protejeaza in fata sinuciderii. Gradul de protectie in fata unor riscuri precum acela al sinuciderii, creste spre familia cu copii si scade spre familia fara copii si spre indivizii singuri (celibatul). Autorul sugereaza ca situatia afamiliala induce un fenomen de subsocializare, care predispune apoi la: sinucidre, infractionalitate, anormie (tulburarea normativa si conflictul normelor), conflictualitate launtrica, violenta, prabusirea "fericirii medii" (sociale) etc. (nu a pseudofericirii nascute din placeri, ci a fericirii sociale derivate din capacitatea indivizilor de a-si pretui modelele colective de viata).
T. Parsons, la randul sau, ne avertizeaza ca primejdia care ameninta echilibrul social decurge, intr-o societate, fie din fenomenul carentei functionale, fie din cel al incongruentei functionale. El enunta ideea unei diviziuni functionale nucleare care poate conduce la dezechilibre, daca cele doua functii nu sunt reunite in unitati functionale elementare numite familii. Cele doua functii au o specializare sexuala, astfel ca una, cea expresiva, este propagata in societate prin femei (feminitate), cealalta, cea instrumentala, prin barbati. Unificarea lor genereaza o functie noua, fundamentala pentru orice societate, functia de mentinere a sistemului. Tot ceea ce atinge una dintre functiile acestea atinge integritatea societatii. Functia de mentinere a sistemului nu poate fi dobandita decat in si prin unirea functionala a unui barbat cu o femeie, din care si rezulta subsistemul familial, singurul capabil sa garanteze mentinerea sistemului si deci perpetuarea societatii. Prin urmare tot ceea ce aduce atingere acestui tip de unire, aduce primejdii pentru sistemul social si se clasifica in categoria anomaliilor functionale. Tot ceea ce aduce atingere familiei cu copii si acelui tip de unificare sexuala a barbatului cu femeia, este disfunctional si, prin consecinte, antisocietal.
In viziunea lui Durkheim, o atare atingere induce precipitarea riscului sinuciderii (decizii de autosuprimare a vietii).
Dupa A. Comte societatea este compusa din unitati elementare numite familii sau comunitati morale. Acestea sunt unitatile cele mai mici in care poate fi descompusa o societate fara a-si pierde proprietatile specifice: unitatea, ierarhia si fratietatea.
Societatea este compusa din trei specii de puteri: materiala, morala si intelectuala. Agentul propagarii puterii morale (sau afective) in societate, este spune el, femeia. Grupul social in care feminitatea este ignorata sau maltratata isi pierde, iata, puterea morala, si, pe cale de consecinta, puterea intelectuala devine mediocra, fiindca suportul ei energetic este afectivitatea, adica puterea morala. In al doilea rand, insul nu poate invata lectia unitatii decat in acea relatie care-i permite sa traiasca in celalalt, ca opus al sau, sexual si potential (ca sursa de putere).
Relatia dintre Inteligenta (I) si Sensibilitate (S) este de acest tip: I/S>1, daca S/I>1, aceasta interactiune paradoxala fiind posibila doar in si prin relatia dintre Barbat (B) si Femeie (F). In plus, familiile fara copii sunt cadre de subsocializare care afecteaza celelalte doua proprietati ale societatii: ierarhia si fraternitatea. De aceea, tot ceea ce aduce atingere acestei unitati numita familie, aduce atingere societatii insasi. De altminteri, el considera ca "spiritul anarhic" se manifesta in doua expresii: divortialitate si adulterism.
Un alt mare sociolog, Tr. Braileanu, demonstreaza ca singurul loc" in care se poate derula gestatia" spirituala a copilului este egoul matern. Daca acesta ar lipsi, copilul ar fi marcat de o subsocializare afectiva care conduce, in timp, la ceea ce popular se numeste om fara suflet", in genere, la aparitia sociopatiilor, adica la o regresiune a sentimentului rusinii, la prabusirea respectului" si la carenta sentimentului de responsabilitate si deci de vina.
In viziunea sociologului german F. Tonnies, singurele vehicule de propagare a "vointei organice" sunt : familia, prietenia spirituala si vecinatatea. Daca acestea sunt afectate este afectat singurul suport energetic al vietii comunitare: vointa organica. In lumina sociologiei interactioniste americane, singurul cadru care permite dezvoltarea sinelui este grupul primar in cele trei expresii ale sale: familia, joaca si vecinatatea. Acestea permit expansiunea sinelui oglindit (looking-glass self).
Ilustrarile teoretice ar putea continua. In toate, fara de exceptie, ni se demonstreaza ca familia si feminitatea sunt cele doua conditii elementare ale vietii sociale, incat orice conceptie care aduce atingere acestora se tradeaza ca avand orientare contrara vietii si nicidecum ca facand parte dintr-o "educatie pentru viata". Exista, insa, materiale educative care prezinta valorile familiei intr-un mod cu totul inadecvat, care ar putea avea urmari negative asupra formarii tanarului, prima listata, intre valorile familiei fiind individualitatea si ultima cunoasterea (probabil reciproca, intre membrii familiei, fapt neprecizat, dar, desigur, lesne deductibil). Modul de redare a valorilor familiei printr-o lista care da impresia de scara a respectivelor valori nu constituie o alegere catusi de putin potrivita.
In acest sens, un model pe care il recomandam si il avem la indemana, este cel al unei societati traditionaliste, precum cea romaneasca. Or, in aceasta anume traditie, pozitia fata de comportamentele nenaturale este clar exprimata.
Sigur ca o societate trebuie sa aiba grija de toti membrii sai, deci si de bolnavi. Insa grija pentru bolnavi nu poate sa mearga pana acolo incat sa declare boala sanatate si pe bolnav om sanatos decat prin cinism, adica cu intentia unei dezangajari perverse fata de cei aflati in necazuri felurite. Declarand o neputinta drept stare normala obtii efectul pervers de a nu te mai ingriji de cel lovit de acea neputinta. Aceasta insa este o grava insulta adusa bunului simt si ideii de responsabilitate omeneasca. Tentatia societatii moderne de a incadra neputintele cele mai felurite in categoria "starii de normalitate" este doar proba unei derive morale, a unei neputinte spirituale.
Dar sa examinam chestiunea la un alt etaj al ei, acela al antropologiei. Principiul general care a stat la baza elaborarii programei se legitimeaza prin recursul la viziunea multiculturalista. Mutata in planul relatiilor sexuale aceasta ideologie ascunde, in realitate, o conceptie sexual-ista care ajunge sa ridice anarhosexualitatea la rang de model de comportament spre care s-ar cuveni sa indrumam copiii prin discipline anume predate in scoala. Programul sugereaza ca este normala inclusiv "acea relatie care implica o traire erotica certa intre cele doua persoane de acelasi sex." In plus, se sugereaza ca acceptarea acestei practici este argumentata de "stiinta moderna" si ca este doar o chestiune de timp ca ea sa devina o practica acceptata de toti oamenii, ceea ce o chestiune de timp ca ea sa devina o practica acceptata de toti oamenii, ceea ce ar fi un progres: "Desi multi oameni considera inca homosexualitatea ca pe ceva anormal, pervers, stiinta moderna precum si normele juridice internationale o accepta in sfera normalului. Motivele sunt multiple: in situatii speciale, (inchisoare, razboi) aproape orice individ poate adopta atitudini homosexuale."
Introducerea unui asemenea program ar echivala cu o bizara "mutatie", ireparabila, in corpul societatii, un experiment asemanator cu "fenomenul Pitesti", in care s-a urmarit "inversarea" datelor fundamentale ale fiintei umane.
Aceasta initiativa a M.E.C. face parte dintr-un "program" mai cuprinzator care urmareste sa modifice definirea normalului si anormalului, relativizandu-le. Logica pe care o urmeaza traverseaza mai multe etape. Adeptii orientarilor anarhosexualiste militeaza intr-o prima etapa pentru incetarea discriminarii homosexualilor; ulterior aceste miscari tintesc obtinerea unor drepturi (dreptul de intrunire, dreptul de a avea interfete publice, locuri de intrunire, dreptul de a nu fi discriminat in gasirea unui loc de munca etc.); urmeaza o alta etapa in care homosexualii au cerut inclusiv dreptul de a intemeia familii si chiar de a adopta copii. De la a fi exceptii si pana la afirmarea unor drepturi precum cel de a fi considerati la fel ca ceilalti si de a forma familii in care sa adopte si copii - trebuie sa vedem o transformare a mentalitatii constand din doua etape: a) cresterea "tolerantei" fata de homosexuali, paralel cu afirmarea unui curent de discriminare pozitiva a tuturor minoritatilor si b) o etapa decurgand logic din prima: "daca sunt oameni ca toti ceilalti, sa aiba toate drepturile". Aceasta noua "toleranta" creaza un "peisaj social" nou. Corespunzator primei faze, homosexualii au locurile lor de intalnire (baruri de homosexuali, cluburi inchise etc.); dupa aceasta prima etapa, a unor "insule" relativ izolate si fara vizibilitate sociala, se ajunge la miscari de strada, afirmarea publica a "orientarii sexuale" de catre personalitati ale vietii artistice, publice. Pentru a intelege implicatiile sociale ale fenomenului anarhosexualitatii sa revenim asupra functiilor familiei. Familia este "locul" socializarii primare a individului. Parintii sunt primele modele ale copiilor. Este evident ca efectul cumulat al acestei socializari, inca din prima generatie, va fi al adoptarii acestui model de "familie", oferit copiilor inca din copilarie.
Ceea ce, intr-o societate, este considerat firesc/nefiresc, normal/patologic, permis/nepermis codifica o intreaga viziune despre om, despre corp si suflet, despre corpul uman care, fiind o parte a naturii este o parte a intregului univers. Referitor la corpul uman exista in toate culturile reguli, o ordine intretinuta prin interdictii: nu orice poate veni in contact cu orice, sub sanctiuni severe lumea intreaga fiind amenintata de haos atunci cand interdictiile sunt incalcate.
De aceea, cel mai mare pericol in educatie este atitudinea ambigua. Este total lipsit de etica a pretinde a-i invata pe copii si pe tineri spiritul de toleranta fata de homosexuali, dimpotriva, tinerii trebuie modelati astfel incat sa capete discernamant: exista barbati si femei, nu "barbati, femei, trans-sexuali, homosexuali etc."; in toate culturile copiilor le sunt cultivate categoriile in care vor intelege lumea: bine/rau, categoriile de gen masculin/feminin, iar socializarea acestora este diferita, sunt roluri diferite pe care le invata si mai tarziu le asuma (mama/tata). Cum ar putea fi o femeie barbat si un barbat femeie? Cum ar putea simti un barbat "bucuria unei mame" si o femeie "bucuria unui tata" vazandu-si copiii? Viziunea este bizara si in fata ei nu este nevoie sa invocam teorii sofisticate pentru a argumenta sociologic sau altfel abandonarea acestei programe "educationale".
Dimpotriva, credem ca este nevoie de programe de resocializare a celor care au cazut deja victime noii ideologii anarhosexualiste, ideologie care tinde sa se propage rapid avand drept vector de propulsie ideea "multiculturalista". Multi dintre cei ce au orientare deviata par sa fi beneficiat si de incurajarea societatii, asa cum vedem in filmele care prezinta doi barbati, colegi de birou, care se indragostesc si se casatoresc si toata firma se bucura alaturi de ei la nunta!
Transmiterea catre noile generatii a unor cognitii, idei, valori si modele comportamentale anarhosexuale care vor intemeia ulterior optiuni, atitudini si comportamente gresite este o mare eroare, pe care un program national n-ar trebui sa o ignore. Astfel prin programe educationale se cultiva la copii si tineri ideea ca anarhosexualitatea este o proba de toleranta si de libertate. Ca argument sunt vehiculate informatii false, prezentate copiilor ca "stiintifice", cum ar fi faptul ca orientarea spre homosexualitate, de pilda, ar fi innascuta. Acest lucru nu este dovedit, insa tinerii, bazandu-se pe aceasta informatie eronata pot ajunge sa experieze homosexualitatea. "Educatorii" de acest fel reprezinta un pericol pentru sanatatea spirituala si psiho-fizica a societatilor, intrucat transforma eroarea in care traiesc ei insisi intr-un model de comportament pe care-l propaga intr-o generatie intreaga, folosindu-se de autoritatea pe care le-o confera rolul (profesor, invatator, etc. - autoritatea celui care detine "cunoasterea" in fata celor care se afla in situatia de a primi aceasta cunoastere). Folosirea abuziva a acestei autoritati cultiva inclinatii pe care copiii in realitate nu le au si ii "transforma" intr-un sens opus tendintelor lor firesti, naturale si culturale.
Problemele pe care le poate pune un material de educatie pentru sanatate nu se limiteaza la clasicele ireconciliabile (aparent) legate de educatia sexuala. Introducerea notiunilor de bioetica in invatamantul preuniversitar se dovedeste capabila sa aduca noi capcane.
Astfel, asistam la prezentarea eutanasiei pasive ca fiind larg utilizata in toate spitalele si unanim acceptata si a eugenismului stiintific drept o chestiune de mare viitor: "Eugenismul stiintific abia se contureaza. Acum el se reduce la eliminarea fetilor anormali genetic. In timp se va determina structura genetica a embrionilor si vor fi pastrati doar cei cu o constelatie genetica favorabila"(citat din pachetul informativ- kit multimedia elaborat in cadrul Programului national de Educatie pentru sanatate).
Dupa opinia multor specialisti, eutanasia este contrara bunei practici medicale, dintr-o serie de motive:
este contrara eticii medicale in aspectele ei fundamentale;
datoria medicului este sa lupte pentru viata;
submineaza temeiurile increderii dintre medici si pacienti;
interpretarea diagnosticului si prognosticului este supusa greselii;
este intotdeauna posibila aparitia unor tehnici si medicamente noi, mai eficiente in tratarea bolilor;
practicarea eutanasiei duce la riscul abuzurilor (fortarea diagnosticului, cererimari de transplant, fortarea mainii medicului de catre familiile care vor sa scape de bolnavi
marea suferinta a bolnavului terminal il face sa ia decizii care nu au la baza un discernamant deplin.
Totodata, bioetica personalista ortodoxa atrage atentia asupra faptului ca, din perspectiva teologica, suferinta si moartea biologica sunt expresia indepartarii voite a omului de Dumnezeu, Incepatorul si Implinitorul vietii. A combate cu toata staruinta simptomele unei boli si, in acelasi timp, a-i intretine si favoriza cauzele este, fara nici o indoiala, o intreprindere sortita esecului.
Cat despre eugenism, se poate sustine cu probe clare ca este o ideologie si ca sintagma "eugenism stiintific" poate fi la fel de controversata ca si "creationismul stiintific", de exemplu. Eugenismul nu poate fi stiintific pentru ca eugenia in sine este o pseudo-stiinta, caci nu face decat sa extrapoleze fortat la om obiective si teorii imprumutate din ameliorarea animalelor. Daca s-ar constientiza acest lucru orice om ar protesta, de aceea eugenia incearca in ultima vreme sa iasa in fata mai mult cu spectaculoase tehnologii genetice decat cu fundamentarea sa in teorie, care este nu numai subreda stiintific , ci si monstruoasa din punct de vedere moral.
Evidenta adevarului din afirmatia de mai sus, cu privire la lipsa de intemeiere stiintifica, este clara pentru geneticienii competenti in domeniul geneticii populatiilor si al geneticii cantitative. Pot crede astfel doar cei care au vagi cunostinte doar de genetica mendeliena. Altminteri ar intelege ca nu se pot aplica intocmai la om unele metode care au permis obtinerea de rezultate la animale. De exemplu, la caracterele calitative controlate de gene recesive cu frecventa redusa sau la caracterele cantitative cu heritabilitate mica, pentru a avea un efect minim, selectia de performante proprii se inlocuieste la animale cu o selectie familiala. Chiar daca se va ajunge la cunoasterea desavarsita a genotipului embrionului uman, dincolo de ea, se are in vedere o selectie pe performanta proprie, care in situatiile descrise mai sus - si cele mai frecvente de fapt pentru obiectivele eugeniei - va avea un efect neglijabil. Ca sa nu ramana total ineficient procedeul, va fi cineva de acord ca decizia cu privire la embrionul in cauza sa se extinda si asupra familiei sale? Evident ca nu.
Inconstineti sau incompetenti, unii oameni insista, totusi, sa impuna in legislatia statelor asemenea masuri eugenice. Ca sa induca in eroare opinia publica, eugenistii contemporani amesteca voit efectele cu mijloacele, pentru a putea numi demersul lor eugenie pozitiva"si sa evite astfel blamul dat de omenire, pe buna dreptate, eugeniei in general, dar limitat de ei la o latura numita eugenie negativa". O adevarata eugenie pozitiva ar insemna ca tolerand deplin minusvariantele identificate prin criteriul de clasificare a oamenilor sa fie favorizate prin ceva plusvariante. Dar a spori frecventa fenotipurilor dorite prin eliminarea fetilor anormali genetic este de fapt clasica eugenie, numita de ei "negativa", caci se intoarce impotriva celor numiti de ei nedoriti.
Apoi, cine va hotara ce este dorit si ce nu, ce este normal si ce este anormal, ce este favorabil si ce este nefavorabil? In plus, definitiile acestor valori pot fi oricand schimbate intr-o directie nedorita de cei mai bine intentionati sustinatori de astazi ai eugeniei. Daca se va lua o decizie cu privire la soarta unui embrion pe baza simplului sir de gene continut, inaintea expresiei lor fenotipice prin complexa interactiune cu mediul pana la satdiul de adult, se va ajunge in unele situatii ca de teama unor efecte pleiotropice sa fie eliminate la viitoare persoane nevinovate.
De aceea, afirmatia ca "in timp se va determina structura genetica embrionului si vor fi pastratu doar cei cu o constelatie genetica favorabila ", avand in vedere posibilele consecinte greu de intrevazut acum, este de natura sa starneasca in oamenii competenti si constienti mai degraba groaza, decat entuziasm.
Argumentele teologice, spre deosebire de cele stintifice sunt absolute, intrucat a se cladesc pe Revelatia divina.
Din analiza continutului tematicii privind "sanatatea reproducerii", se poate constata ca aceasta problema deosebit de grava a societatii romanesti este tratata din perspectiva ideologiei unei educatii sexuale liberale si contraceptive. Aceasta se caracterizeaza prin ignorarea valorilor morale crestine cu privire la locul unic al casatoriei in implinirea dimensiunii sexuale a fiintei umane, prin promovarea homosexualitatii, prin separarea sexualitatii de procreatie, prin promovarea "solutiei contraceptive" la problema "sarcinii nedorite", prin elogierea masturbarii, etc.
In intreg contextul educatiei sexuale prezentate, religia sau criteriile morale si religioase sunt mentionate numai sub aspect negativ, ca opunandu-se homosexualitatii sau "aspectelor particulare ale relatiei sexuale".
Tratarea temelor de bioetica este grevata de aceeasi ignorare a moralei crestine, asa cum rezulta din lumina favorabila in care este prezentat eugenismul "stiintific", identic in fapt cu un rasism pe criterii genetice.
Credem ca observatiile ce vor urma ne indreptatesc sa consideram ca Programul national de Educatie pentru sanatate, promoveaza o educatie in contradictie cu valorile morale crestine si potrivnica traditiilor.
Despre homosexualitate
Optiunea pentru cuplul homosexual, lipsit de posibilitatea fireasca a procrearii, obliga la asumarea consecintelor ratarii destinului propus de Dumnezeu atat de catre individ cat si de comunitatea din care face parte.
Dumnezeu a creat perechea umana, aflam din Vechiul Testament: "Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea noastra.. si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut barbat si femeie." (Fac. 1,26 - 27). Acestei atestari a Revelatiei biblice ii corespunde si aceea a Revelatiei naturale, la care se refera toate religiile lumii, dupa care perechii umane, constituita din elementul barbatesc si cel femeiesc, ii corespunde un sens al comuniunii care strabate intreaga creatie. Tot ca un principiu al existentei omului pe pamant, aflam in descoperirea Vechiului Testament formulata aceasta porunca divina: "cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti." (Fac. 1,28). In acest fel, procreatia, care se intregeste in cultura, prin crearea de valori, constituie insusi scopul vietii si intruchipeaza destinul omenirii.
Homosexualitatea, contrafacerea vadita a procreatiei, este sanctionata categoric de aceeasi Revelatie divina vechi-testamentara. Astfel, cuvintele de interdictie si condamnare sunt deosebit de severe: "Sa nu te culci cu barbat ca si cu femeie: aceasta este spurcaciune" (Levitic, 18,22), faradelegea aceasta fiind in mod explicit pedepsita, precum in cazul cetatilor Sodoma si Gomora (cf. Fac. 19, 4-28).
In Noul Testament, in care Revelatia divina se manifesta desavarsit, homosexualitatea este infierata atat ca "spurcaciune inaintea lui Dumnezeu", cat si ca "pacat impotriva firii" : "Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat (pe "sodomiti") unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii. Asemenea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand in ei rasplata cuvenita ratacirii lor." (Rom. 1, 26-27) Homosexualitatea apare ca o piedica la intrarea in Imparatia lui Dumnezeu pe care o inaugureaza Mantuitorul Iisus Hristos: " Nu stiti, oare, - ne avertizeaza tot Sf. Apostol Pavel - ca nedreptii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti : nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici rapitorii nici malahienii, nici sodomitii (homosexualii) .. nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu." (I Cor. 6, 9-10). Desigur, fata de celelalte pacate, care aduc cu ele lucrarea de surpare a duhurilor rele, homosexualitatea are ceva in plus, rusinea inaintea oamenilor, care se traduce si printr-o desconsiderare a maririi de care se cuvine sa se bucure Dumnezeu in fata tuturor oamenilor. Pentru Biserica, sodomia - homosexualitatea este un pacat "strigator la cer". Ca si omuciderea, ea vatama legea conservarii speciei si a individului. Specificul acestor pacate consta in aceea ca ele cer singure sanctiunea inca in lumea aceasta, pentru ca rautatea sa fie stavilita, iar relele ce decurg din ele sa poata fi biruite. Fata de aceasta faradelege Biserica se impotriveste folosind canoanele apostolice si ale Sfintilor Parinti, cu intentia de a trezi in constiinta penitentilor gravitatea unei cumplite abateri, precum si cu dorinta de a le oferi sansa unui remediu duhovnicesc. In nici un caz sa nu fie omis adevarul ca in cauza se afla o boala a sufletului.
Despre masturbare
Primul pacat intalnit, in copilarie uneori, dar mai cu seama in adolescenta, este un fel de desfrau savarsit de unul singur, cu o conotatie mai deosebita decat aceea a desfranarii propriu-zise, caruia i s-a dat numele de malahie sau acela de masturbatie. Sub cel dintai termen accentul este pus pe caracterul sau sufletesc, iar sub al doilea pe cel trupesc, biologic. Oricum, cu acest pacat incepe ruina unui templu: "Nu stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? Daca va necinsti cineva templul lui Dumnezeu, il va pierde pe el Dumnezeu, caci sfant este templul lui Dumnezeu, ceea ce sunteti si voi."(I Cor. 3, 16-17) In faptura copilului sau a adolescentului se ascund uneori uriase forte ereditare nefaste (vezi ieromonah Arsenie Boca, Cararea Imparatiei, 1995), care nestavilite si dezlantuite duc pe tanar spre abisurile pacatului si ale disperarii. Pe unde trece pacatul malahiei, cunoscut si cu denumirea de onanism (amintind de un personaj sinistru din Vechiul Testament) dispar primaverile vietii, iar floarea tineretii se preface in mucegai.
Practicarea malahiei, la orice varsta, aduce cu sine un viciu impudic, iar insul stapanit de acesta devine rob al acelei parti din fiinta lui pe care Sf. Ap. Pavel o numeste "carne" si careia este gata sa-i satisfaca toate capriciile. "Cel ce seamana in propria sa carne va secera stricaciunea."(Gal. 6,8). In sensul acesta, Sf. Ap. Petru atrage si el atentia crestinilor "sa se opuna stricaciunii poftei cele din lume." (II Petru 1,4) Prin castigarea sufletului, placerea devine patima, iar malahia (masturbarea) nu scapa de osanda ei. Din chip al lui Dumnezeu, omul, tanar sau matur, ajunge un idol al lui insusi.
Si despre pacatul malahiei, precum am vazut inainte cu privire la homosexualitate, Sf. Ap. Pavel afirma un lucru deosebit de grav: "Nu va amagiti. nici malahienii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu" (I Cor. 9, 10). De asemenea, se cuvine a lua aminte ca una dintre urmarile pe care le aduce cu sine acest viciu poate insemna stingerea din existenta a arborelui genealogic, al spitei de neam, consecinta prin care malahia se inrudeste cu sodomia.
Despre contraceptie
Din punct de vedere revelational, menirea casatoriei presupune procreatia, intemeiata fiind pe porunca "Cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti." (Fac. 1,28) Asadar, creatia omului se continua prin om. Dumnezeu a impartasit sotilor puterea de a fi "creatori de oameni" si a prins de casatorie aducerea ei la indeplinire. Aceasta putere este legata si de valoarea lor morala, apartinand constiintei religioase. Sotii care se impotrivesc procreatiei se impotrivesc deopotriva lui Dumnezeu si insasi desavarsirii lor morale. Totusi, cea mai mare vina ce revine contraceptiei o constituie atingerea unei fidelitati datorate in primul rand lui Dumnezeu, cu atat mai grava cu cat pacatul nu se savarseste in momente de slabiciune, ci este dinainte intentionat, iar sotii raman in perpetua contradictie cu Dumnezeu.
Contraceptia este o eludare a unei legi a casatoriei. Cu privire la aceasta faradelege Tertulian se exprima in felul urmator: "Homicidi festinatio prohibere nasci" (a impiedica nasterea inseamna a te grabi sa ucizi). Folosirea precautilor care impiedica nasterea este condamnata in Vechiul Testament, avand ca exemplu pe Onan, care a practicat inselaciunea pentru a nu da urmasi vaduvei fratelui sau (Fac. 38,9-10). Deoarece actul conjugal dupa natura sa este destinat pentru nasterea de prunci, cei care il frustreaza de roadele lui naturale lucreazaimpotriva naturii, operand rusinos si neonest. De aceea, cum se exprima Fer. Augustin, "aceasta a facut-o Onan, fiul lui Iuda, si pentru aceasta l-a omorat Dumnezeu." (De conj. adult. II, 12). Iar Sf. Ioan Gura de Aur afirma: "Multi, din pricina acesteia (aviditatii), si-au procurat chiar sterilitate, mutiland firea; nu-si omoara copii, dar opresc izvoarele nasterii." (Omilia XXVIII la Matei)
In vremea noastra, si pentru prima data in istorie, sotii dispun de arme absolute care le permit sa disocieze cat se poate de mult sexualitatea de procreatie. "Tehnica preventiva", cum adesea este numita, a adus cu sine descoperirea pilulei anovulatorii, a carei aparitie are, indiscutabil, ceva din ceea ce se considera o revolutie. Intr-adevar, prin interventia unor mijloace chimice, substante hormonale, sotii cred ca dispun de "eliberarea" vietii lor intime. Numai ca aceste substante nu sunt numai contraceptive, ci in majoritatea cazurilor sunt si contragestive, atacand direct pruncul zamislit in pantecul matern. Este de notat si aceea ca pilulei, ca arma hormonala cu efect contragestiv, ii corespunde mecanic steriletul, ce se afla in acelasi serviciu al practicii pruncucicase. Din punct de vedere teologic, suntem indreptatiti a spune ca sotii devin impreuna lucratori cu vicleanul, iar lor li se pot adresa cuvintele din Scripturi:"Aveti de tata pe diavolul si vreti sa impliniti poftele lui, care dintru inceput a fost ucigas." (Ioan 8, 44)
Cercetarile din domeniul biologiei au descoperit, prin doi savanti, Ogino si Knaus, sterilitatea periodica a femeii. Consecinta: sotii isi pot permite placerea convietuirii in perioada lunara de sterilitate a femeii, fara a savarsi un pacat de necuratie. Nu avem de-a face cu o eroare, ci cu o deviere grava de la considerarea contraceptiei drept un pacat de moarte. Pe de o parte, actele "prezervate" prin calcularea zilelor nefertile sunt in fond vinovate ca si celelalte mijloace contraceptive, oricat de mult ar fi numite "naturale", iar pe de alta parte, intentia de a impiedica nasterea este una si aceeasi. Caci problema nu este cea a mijloacelor, ci este a intentiei. Pacatul se infiripa, la drept vorbind, in ordinea vietii spirituale. Ca atare, se evita "frauda contra naturii", dar se comite frauda indreptata asupra dreptei judecati a constiintei.
Despre avort
Este de remarcat absenta totala din continutul Programului national de educatie pentru sanatate a oricarei referiri la omniprezenta si tragica problema a avortului. Singura apropiere de aceasta problema o reprezinta recunoasterea efectului contragestiv al contraceptivelor hormonale si steriletului (impiedicarea implantarii embrionului), doar ca avortul este in acelasi timp negat printr-o manipulare de limbaj, embrionul uman, insufletit de la concepere, fiind numit "ovul fecundat".
Din programele analitice pe grupe de clase (documentul 2) nu rezulta explicit atitudinea fata de avort a acestui Program, insa recursul la expresia "sarcina nedorita", consacrata de ideologia pro-avortionista, si mai ales indrumarea elevilor catre cabinetele de planificare familiala, care recunosc avortului legitimitatea, fie si numai ca "ultima solutie", dovedesc incadrarea Programului in aceeasi atitudine pro-avortionista.
In mod abuziv, abstinenta este prezentata ca una dintre metodele contraceptive. Nu se acorda nici o atentie castitatii si fidelitatii conjugale.
Potrivit Revelatiei divine, morala ortodoxa condamna avortul in numele lui Dumnezeu Atottiitorul, Care a randuit aparitia vietii omenesti :"Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau." (Fac. 1, 27) In numele Domnului Savaot Care a ingradit aceasta viata, pe Muntele Sinai, cu porunca "Sa nu ucizi" (Iesire 20, 13), dar mai ales in numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos Care, venind in lume, Si-a varsat propriu Sau sange si a inviat din morti pentru ca omul "viata sa aiba si mai multa sa aiba." (Ioan 10, 10).
Avortul, cel mai de seama factor al desacralizarii vietii umane, este actul pierderii vietii unui prunc in sanul matern. Cuvantul avort deriva din latinescul aborior, termen opus lui orior (a naste), si inseamna a muri sau a dispare prematur. In limba romana acest termen a ramas sa exprime ideea mortii premature. Dar moartea pe care o exprima poate sa fie un fapt, dupa cum poate sa fie un act. Vorbim despre un fapt atunci cand avem de a face cu un avort involuntar, care nu este nici provocat, nici prevazut. De aceea el nu poate fi decat o intamplare profund regretabila. Cata vreme nu priveste vointa libera a cuiva in savarsirea lui, se intelege ca nu poate fi vorba de nici un fel de responsabilitate, nici juridica si nici morala. Dimpotriva, atunci cand avortul este premeditat si voit, el nu mai este un fapt ci un act. Fie ca este savarsit de mama cu scopul de a scapa de copil, fie ca este comis pentru a-si salva sanatatea, avortul este un act voluntar si ca atare condamnabil.
Avortul este pacatul care patrunde cel mai adanc in vistieriile vietii. Vorbind despre acest pacat, ne referim la una din cele mai mari faradelegi pe care o poate savarsi cineva in lume. La inceputul crestinismului, trei pacate erau considerate cele mai grave : apostazia, uciderea si desfranarea. Avortul pare a fi sinteza acestor trei pacate si inca ceva mai mult. El este ultima pecete a condamnarii la disparitie a iubirii conjugale si totodata dovada desacralizarii vietii. Pierzandu-si caracterul sacru, viata umana, mai inainte chiar de a ajunge sub amenintarea disparitiei sale, se demonizeaza. Desigur, pruncuciderea din vremea noastra pastreaza o imperceptibila dar reala legatura cu apostazia gruparilor eretice si sataniste aparute si ele odata cu crestinismul. Oricum, avem de a face cu o lucrare de surpare a duhurilor rele careia Sf. Ap. Pavel ii da denumirea de "taina faradelegii" (II Tes. 2,7). Ca tradare a adevarului vietii si sursa a demonizarii ei, pruncuciderea este sanctionata de Mantuitorul Insusi, c din vremea Sa, nu mai putin insa si din vremea noastra : "Voi aveti pe diavolul de tata si tineti sa faceti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigator de oameni si nu a stat pentru adevar pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii." (Ioan 8,44)
Aceasta legatura dintre tradarea adevarului si ucidere - in cazul de fata pruncucidere sau avort - prin mijlocirea actiunii duhurilor rele, evidentiata de cuvintele Domnului, pe langa faptul de a scoate in lumina originea si gravitatea unei tradari, care trece de la finalitatea familiei la existenta neamului, ne descopera totodata indatorirea ce o are Biserica adevarata de a apara viata curata si cele mai insemnate roade ale acesteia, care sunt pruncii nenascuti. Biserica este mama care isi apara pruncul, asemenea Maicii Domnului care L-a aparat pe Pruncul Iisus, scapandu-L prin fuga in Egipt de urgia lui Irod. (cf. Mt. 2,12-14). Cu sufletul si cu cugetul si cu fapta lui Irod, mama pruncucigasa de azi, chip al unei vadite contrafaceri a mamei adevarate, face serviciile diavolului aratate la Ioan 8,44.
Intemeiate pe preceptele categorice ale Revelatiei divine, canoanele Sfintei noastre Biserici infiereaza astfel avortul :
"Despre femeile care curvesc si-si omoara fatul in pantece, silindu-se sa faca avorturi, hotararea anterioara le-a oprit de la impartasanie. Dar procedand cu iubire de oameni, dupa cum am aflat, am hotarat sa fie oprite vreme de 10 ani, dupa treptele canonisirilor hotarate." (Can. 21 Ancira)
"Cea care strica embrionul intentionat se supune pedepsei uciderii. Examinare amanuntita daca fatul este format sau neformat noi nu facem. Caci aici se judeca nu doar cel ce se va naste ci si cel ce a atentat la sine insusi, caci de multe ori mor femeile in asemenea operatiuni. Insa la aceasta se adauga si stricarea embrionului, alta ucidere, cel putin dupa gandul celor ce indraznesc aceasta. Desigur, nu trebuie extinsa penitenta lor pana la iesirea din viata, ci sa primeasca masura celor zece ani, insa terapia sa se hotarasca nu dupa timp ci dupa modul pocaintei." (Sf. Vasile cel Mare, Canonul 2)
"Pe cele care dau leacuri si pe cele care iau otravurile embricide, le supunem epitimiei uciderii."(Canonul 90, Trulan).
*
Au fost expuse aici o parte dintre ramificatiile posibile ale gandirii unui program de educatie pentru sanatate care sa surprinda, in mod echitabil, mai multe unghiuri din care poate fi privita una si aceeasi problema. Cu cat vor fi mai multe, cu atat vom obtine o imagine mai precisa a obiectului studiat, cu luminile si umbrele sale.
Scopul comun al eforturilor specialistilor din invatamant si sanatate, in stradania de a oferi aspecte complexe ale temelor care vor fi tratate in cadrul Programului national de educatie pentru sanatate este unul cu bataie lunga in viitorul unei natii.
Anumite expresii si-au pierdut forta de impact, dar realitatile pe care le desemneaza se mentin, dupa cum ar trebui sa se mentina si valoarea lor in constiinta noastra. Copiii, tinerii de azi sunt, printre noi, odata cu noi, adultii, natiunea de azi. De la noi ar trebui sa invete cum sa fie maine in locul nostru, avand printre ei pe propriii copii. Asadar, de ceea ce ii invatam noi astazi depind toate zilele de "maine".
Oricat de independenti si de cutezatori s-ar stradui sa para, copiii raman copii, avand inerenta necesitate de a fi indrumati, datorie care ne revine, intr-un context delicat, intre doua lumi, una traditionalista, mai putin alerta dar de departe mai echilibrata si una cu orice pret progresista, aflata intr-o goana in care nu mai conteaza ca-si pierde pasagerii pe drum. Natural este, insa, a gandi ca nu avem dreptul sa pierdem pe nimeni.
De aceea indemnam la apelarea, cu deplina incredere, la valori care nu si-au pierdut eficienta din moment ce generatii in sir nu le-au abandonat, nu s-au dispensat de ele pentru a deveni "mai liberi", realizand, in chiar lumina acelor valori, ca o astfel de libertate costa cu mult prea mult.
Sa indreptam, asadar, ceea ce se poate indrepta si sa ajutam cu lucruri noi pentru a stabili un mod cinstit de comunicare cu tinerii, din care sa tragem foloasele cunoasterii reciproce.
Inainte de a proclama noi repere pentru o intreaga natie a zilelor viitoare sa gandim si sa simtim, chiar, mai atent acele idei, foarte atent, fiindca in alegerea noastra de astazi se poate ascunde imposibilitatea de alegere a celor de maine.
Acest studiu critic a fost elaborat de Pr. Prof. Univ. Dr. Grigorie Sandu (Centrul pentru Studii de Teologie Aplicata- Mitropolia Olteniei), Pr. Prof. Univ. Dr. Ilie Moldovan (Facultatea de Teologie - Universitatea din Sibiu), Prof. Univ. Dr. Ilie Badescu (Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala- Universitatea din Bucuresti), Conf. Univ. Dr. Pavel Chirila (Facultatea de Teologie - Universitatea din Craiova), Lector Univ. drd. Claudia Buruiana (Institutul de Sociologie al Academiei Romane), Ms. Drd. Oana Iftime (Facultatea de Biologie- Universitatea din Bucuresti ), Ms. Drd. Alexandru Iftime (Muzeul National de Istorie Naturala 'Grigore Antipa'), Prof. Tatiana Banyai (Fundatia Medical Crestina Romana "Naturalia"), Asist. social Andreea Bandoiu (Fundatia Medical Crestina Romana "Naturalia"), Inspector juridic Ionut Corduneanu (Arhiepiscopia Bucurestilor - Patriarhia Romana).
