|
|
|
PROBLEME GENERALE ALE MANAGEMENTULUI CLASEI DE ELEVI
Definitie:
Domeniu de cercetare in stiintele educatiei care studiaza atat perspectivele teoretice de abordare ale clasei de elevi cat si structurile dimensional-practice ale acesteia (ergonomica, psihologica,psihosociala,normativa,relationala,operationala si creativa),in scopul facilitarii interventiilor cadrelor didactice in situatiile educationale concrete,prin exercitiul microdeciziilor educationale.
In sistemul social de educatie si invatamant profesorii trebuie sa se reporteze la cei pe care ii educa,sa stabileasca relatii de cooperare cu elevii si parintii acestora si cu alti factori interesati ai societatii.Ei nu educa numa la catedra,in clasa, ci prin fiecare contact relational cu copiii si parintii desfasoara o munca de crestere si dezvoltare,de fata conducere si directionare.Activitatea cadrelor didactice se desfasoara in fata unor individualitati psihice umane in formare.De aici deriva necesitatea unei maxime responsabilitati fata de comportamentele si interventiile educatorului.
Aceasta este deci perspectiva care le confera cadrelor didactice o pozitie oarecum speciala,unica.Ei sunt,de obicei,adulti,singurii adulti intr-un grup de copii.In fata lor,a copiilor,educatorii devin reprezentantii lumii adultilor,lumea pentru care ii pregatesc pe acestia.
1.2. Rolurile manageriale ale cadrului didactic
Majoritatea analizelor care s-au circumscris problemelor anterioare au evidentiat o serie de multiplicari ale planurilor de referinta implicate in actiunea educative.Sinteza logica a materialelor investigate ne permite sa relevam urmatoarele roluri(comportamentele fundamentale)ale cadrului didactic in activitatea instuctiv-educativa cu clasa de elevi.
1
Planificare: avtivitatile cu caracter instructiv si educativ,determina sarcinile si obiectivele pe variate niveluri,isi structureaza continuturile esentiale si alcatuieste orarul casei,etc.;
Organizare: activitatile clasei,fixeaza programul muncii instructiv-educative,structurile si formele de organizare.Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a construi si determina climatul si mediul pedagogic;
Comunicare informatiile stiintifice,seturile axiologice sub forma mesajelor,stabileste canalele de comunicare si repertoriile comune.Activitatea educativa implica de altfel si un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formularii intrebarilor da si prin libertatea acordata elevilor in structurarea raspunsurilor(merita sa subliniem de asemenea si stimularea elevilor in facilitarea procesului de punere a intrebarilor).Dialogul elev-profesor necesita un climat educational stabil,deschis si constructiv;
Conducere: activitatea desfasurata in clasa directionand procesul asimilarii dar si al formarii elevilor prin apelul la Normativitatea educationala.Durkheim defineste conduita psiho-pedagogica a educatorului prin intermediul notiunii de ``dirijare``care faciliteaza constructia sentimentelor si a ideilor comune;
Coordonare: in globalitatea lor activitatile instructiv-educative ale clasei,urmarind in permanenta ralizarea unei sincronizari intre obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei,evitand suprapunerile ori risipa si contribuind la intarirea solidaritatii grupului;
Indrumare: elevii pe drumul cunoasterii prin interventii punctuale adaptate situatiilor respective,prin sfaturi si recomandari care sa sustina comportamentele si reactiile elevilor;
Motivare: activitatea elevilor prin formele de intariri pozitive si negative;utilizeaza aprecierile verbale si reactiile nonverbale in sprijinul consolidarii comportamentelor positive;orienteaza valoric prin serii de
2
interventii cu caracter umanist tendintele negative identificate in conduitele elevilor;incurajeaza si manifesta solidaritate cu unele momente sufletesti ale clasei;
Consiliere: elevii in activitatile scolare dar si in cele extrascolare,prin ajutoare,prin sfaturi,prin orientarea culturala si axiologica a acestora.Un aport deosebit il are interventia educatorului in orientarea scolara si profesionala dar si in cazurile patologice scolara
Control: elevii in scopul cunoasterii stadiului in care se afla activitatea de realizare a obiectivelor precum si nivelele de performanta ale acestora.Controlul nu are decat un rol reglator si de ajustare a activitatii si atitudinii elevilor
Evaluare: masura in care scopurile si obiectivele dintr-o etapa au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativa,prin prelucrari statistice ale datelor recoltate si prin elaborarea sintezei aprecierilor finale.Judecatile valorice pe care le va emite vor construi o baza temeinica a procesului de caracterizare a elevilor.
3
