Modelarea compensatorie a personalitatii in procesul de educatie speciala si recuperare a deficientelor de intelect

Modelarea compensatorie a personalitatii in procesul de educatie speciala si recuperare a deficientelor de intelect

Personalitatea se afla intr-o continua devenire ce este dependenta de conditiile existentei sociale in cadrul carora isi contureaza o serie de atribute cum sunt cele de tipul muncii,invatarii,cunoasterii si valorizarii.

Cu toata importanta acestor conditii , pentru formarea si intelegerea personalitatii se impune reconsiderarea rolului ereditatii care faciliteaza sau franeaza constituirea mecanismelor ce stau la baza modelarii psihismului uman.

Apreciem ca ereditatea si maturizarea biologica ,mediul natural si mai cu seama mediul socio-cultural si educatia sunt factorii fundamentali ai persogenezei. . Toti acesti factori ce intra in armonie si dezvoltare contribuie la elaborarea manifestarilor psihocomportamentale tot mai complexe cand reglajul si autoreglajul duc implicit la eficienta in adaptare.

Efectul socializarii se resimte la nivelul formarii personalitatii deoarece prin asimilare si acumulare copilul se adapteaza la structurile socio-culturale si isi insuseste noi sisteme de cunoastere si conduita. Prin adaugarea conditiei ereditare a subiectului se ajunge la un stil propriu al adaptarii si expresiei psihocomportamentale.

Particularitatile intelectului si senzorialului ocupa de asemenea un loc important in sistemul personalitatii avand rolul de a imprima acesteia o dezvoltare stadiala. Pe aceeasi directie de circumscriere stadiala actioneaza si planul motivational -afectiv si cel volitional, din interdependenta carora rezulta socializarea trebuientelor ,motivelor si aspiratiilor.

La handicapati ,structurarea personalitatii poate imbraca doua forme principale : una a personalitatii mature si cealalta a personalitatii imature. Intre aceste doua forme se interpun caracteristicile legate de evolutia armonica ori cea dizarmonica a personalitatii. Formele personalitatii se dezvolta, prin urmare , in relatiile cu mediul socio-cultural , dar la baza stau o serie de caracteristici ce tin de structura interna a individului. In primul rand este vorba de nucleul ereditar al energiei psihice care imprima un anumit curs laturii dinamico- energetice si de orientare a persoanei.

Odata , structurata personalitatea conditioneaza felul cum se manifesta toate elementele psihice si chiar biologice ce polarizeaza in jurul nucleului ereditar al energiei psihice ,atenuandu-i sau exacerbandu-i continutul.

In ontogeneza , se produc achizitii rapide in plan intern , dar este prezenta si o mai mare instabilitate raportata la caracteristicile de esenta a formarii personalitatii. De aici nevoia unor actiuni educationale si recuperative care sa urmareasca din aproape in aproape , de la simplu la complex , dezvoltarea de deprinderi si obisnuinte care sa faciliteze adaptarea si insertia sociala. In acest sens , inca de la prescolar si apoi la micul scolar se poate interveni pe linia formarii motivatiei cu semnificatie valorica prin actiuni concentrice asupra evidentierii intereselor cognitive , in care dominant sa fie socializarea afectivitatii. Pe masura ce copilul este invatat sa aprecieze situatia si sa adopte atitudini adaptative se realizeaza achizitii importante in domeniul maturizarii afective, ajungand la "decentrarea " personalitatii ca moment de mare semnificatie pentru raportarea la cei din jur. Progresele sunt majore in perioadele adolescentei, cand efectele activitatilor recuperative stabilizeaza capacitatea de autonomie si independenta personala, determinand o dominare a personalitatii mature si o instalare tot mai evidenta a autocontrolului in conduita si comunicare.

Influentele educationale se exercita in mod diferit de la o categorie la alta de handicapati , deoarece structurile interne ale subiectilor nu sunt identice , iar tipul de deficienta impune o abordare care sa tina seama de potentialul restant si posibilitatile de compensare a functiilor aflate in stare critica . Pentru toti handicapatii apar momente dificile in conturarea personalitatii de tip matur si armonios , intrucat la unii este vorba de o insuficienta dezvoltare cognitiva , iar la altii de carente motivational-afective si volitionale. Perturbarea unei verigi nu asigura functionalitatea unitara a sistemului psihic , ceea ce afecteaza echilibrul personalitatii. Din moment ce nucleul ereditar al energiei psihice iradiaza in cele patru sfere

-afectiv-motivationala

-comportamentala

-comunicationala

-a trebuintelor , el imprima anumite modalitati de structurare a patenurilor care desi se organizeaza sub influentele educationale , poarta o amprenta individuala , pe toata viata subiectului. Asimilarea influentelor din mediul inconjurator , a celor spontane si organizate , se face treptat si este dependenta nu numai de tipul de handicap , de nivelul experientei proprii , de varsta si dezvoltarea psihica , dar si de calitatea nucleului.

Pe masura ce au loc achizitii cantitative si calitative in una din sferele mentionate , nu toate modificarile se fac simtite la nivelul personalitatii.

Achizitiile pozitive din sfera afectiv-motivationala actioneaza nemijlocit asupra conturarii treptate a personalitatii mature , asa cum sfera trebuintelor dezvoltate preponderent pe latura biologica se reflecta , mai cu seama pe directia personalitatii imature . Din echilibrul afectiv-motivational si al trebuintelor socio-culturale se organizeaza insusiri ale personalitatii care denota eficienta adaptarii si integrarii individului in mediu. Cele doua sfere comportamentala si comunicationala , actioneaza direct asupra tipurilor de personalitate , dar si prin intermediul celorlalte sfere psihice .

Eficienta lor este deosebita , si prin faptul ca orice manifestare comportamentala , sau comunicationala , are un dublu efect ; intai asupra persoanelor din jur si apoi , in functie de atitudinea partenerilor si de modul in care subiectul isi autoevalueaza demersul facut , se produc manifestari la nivelul propriei personalitati. Astfel , sunt interiorizate efectele respective si se traieste tensional intregul context al desfasurarii actiunii. Cand subiectul este multumit de propriul sau comportament ( global sau verbal) , el traieste o stare de confort psihic si se descarca tensional pentru noi actiuni si dimpotriva , cand intervine insatisfactia , se instaleaza anxietatea , stresul psihic si  lipsa apetitului pentru activitate .

Constituirea personalitatii mature sau imature , la toate categoriile de handicapati , ca dispunere bipolara a insusirilor dominant pozitive si a celor dominant negative , se realizeaza prin antrenarea unor caracteristici ce apartin altor doua tipuri intermediare de personalitate , armonice si dizarmonice . Particularitatile ce denota armonia sunt mai apropiate si continute in tipologia personalitatii mature , iar cele dizarmonice caracterizeaza , in principal , personalitatile imature . Prin predominarea trasaturilor dizarmonice pe fondul personalitatii de tip imatur iau nastere comportamente aberante , infantile , cu pronuntate note patologizante , iar comunicarea devine labila , incoerenta si este centrata pe trebuintele primare ale subiectului.

La handicapatii cu posibilitati mentale reduse , insuficienta dezvoltare a laturii cognitive implicata in toate formele de activitate nu contribuie la elaborarea unor comportamente care sa duca la o adaptare extinsa in raport cu conditiile de mediu . Cand la aceasta se adauga si carente din sfera motivational- afectiva si volitionala , se produc conflicte intre motivele ce stau la baza actiunilor , se instaleaza tensiune psihica dezorganizata si , prin mentinerea ei in timp , se structureaza tendintele conturate ale anxietatii si angoasei . In astfel de cazuri , subiectii sunt predominant indiferenti la tot ce ii inconjoara , necooperanti , lipsiti de initiativa , inhibati , tematori , neincrezatori , opaci in fata influentelor educational-recuperative.

Handicapatii ce prezinta insusiri dominante ce tin de maturitate si armonie , se caracterizeaza prin sensibilitate in raport cu altii , manifesta o atitudine pozitiva fata de activitate , coopereaza in indeplinirea sarcinilor, sunt sociabili si dornici de afirmare in plan social. Cand se afla in situatii mai dificile carora nu le poate face fata , incearca totusi sa adopte conduite deliberate de evaziune in care se impune nu atat latura cognitiva cum ar fi normal ci mai cu seama cea emotional-afectiva . Frustratia care poate aparea are un caracter temporal si conflictele motivationale nu duc la dizarmonii majore la nivelul comportamentelor si a comunicarii .

Intr-un mediu securizant , aceste caracteristici pot fi estompate sau atenuate , deoarece ele favorizeaza dezvoltarea afectiv- motivationala , care exercita influente contiune asupra celorlate paliere psihice si determina stabilizarea insusirilor personalitatii armonice mature . Actionand printr-o metodologie recuperativ-corectiva eficace si specifica se limiteza actiunea variabilelor aleatoare ce duc la forme de dezechilibru prin dizarmonie si se faciliteaza variabile controlabile necesare structurarii trasaturilor armonice implicate in coechilibrarea subiectului cu mediul inconjurator.

Mecanismele de aparare la handicapati se bazeaza fie pe insusiri de inhibitie , indiferenta , apatie , nesociabilitate , fie pe excitabilitate labilitate , negativism si agresivitate. Exigentele educationale si expectatiile sociale pe baza carora se modifica mecanismele de parere sunt receptate , nu numai in functie de potentialul intelectiv , dar si de tensiunile interioare , de calitatea trairilor emotionale , provocate de starea critica in care se afla subiectul , ceea ce influenteaza dispersia insusirilor de personalitate in structura bipolaritatii . Cand receptia este corecta influentele educationale determina elaborarea unui sistem de atitudini : care anihileaza insusirile dizarmonice si dezvolta dominantele coechilibrarii armonice si mature.

Pentru handicapati , satisfacerea sau nesatisfacerea trebuintelor poate capata o importanta atat de mare , incat intreaga activitate si manifestare comportamentala se centreaza in raport de aceasta si tensiunea psihica poate creste pana la anularea reglajului si autoreglajului . Cand trebuintele sunt satisfacute si controlate de subiect , chiar si partial , relatiile ce se stabilesc cu cei din jur devin mai stimulative , iar trairile emotionale si motivationale contribuie la formarea autonomiei personale prin integrarea in viata social-profesionala . Atunci cand apar trebuinte ce nu pot fi satisfacute , interventia educationala eficace poate evita dezorganizarea din planul personalitatii si al manifestarile comportamentale aberante . Ca atare , handicapatul trebuie ajutat sa invete cum sa depaseasca conflictele si sa lupte impotriva esecurilor .

Persoanele cu deprivare senzoriala ori fizica sau cele suferinde de o boala pe o perioada mai indelungata , manifesta forme de emotivitate crescuta si ca atare , isi elaboreaza un sistem atituditional propriu in raporturile sociale. In felul acesta emotivitatea influenteaza constituirea tipologiei caracteriale si intretine un anumit nivel al factorilor de maturizare a personalitatii.

Instabilitatea emotionala se exprima prin comportamente de tip dizarmonic , ce scapa de sub controlul constiintei si pot contine forme de agresivitate. Grupurile sau colectivele , ce se caracterizeaza prin coeziune si prin forta educationala complexa , determina marginalizarea subiectilor care nu reusesc sa se integreze , iar rolurile lor potentiale si prospective se afla intr-un continuu declin. Cand subiectii respectivi constientizeaza o astfel de situatie , se produce erodarea nivelului si mentinerea unui nivel scazut al maturizarii sociale si morale .

Tinand cont de aceste caracteristici se pot alcatui programe educational-recuperative prin care sa se valorifice acele forme de activitate care ii sunt accesibile subiectului si care sa-i asigure integrarea in viata social-profesionala.

Astfel de programe trebuie sa urmareasca urmatoarele obiective:

1. sa realizeze o relatie empatica intre educator si subiect care sa duca la stimularea si dezvoltarea comportamentelor echilibrate , armonice , adaptative. Sanctiunile si recompensele se bazeaza pe aparare si dezaprobare gestuala , mimica si verbala.
2. sa alcatuiasca seturi de stimuli , de la simplu la complex , care se vor aplica repetat pana la dobandirea unor abilitati si invatarii comportamentelor integrative social.
3. sa creeze actiuni de comparare si de deductie a situatiilor prezentate prin evocarea experientei proprii si raportarea la experienta altora. Evocarea verbala contribuie la invatarea prin discriminare.
4. sa aiba in vedere ca orice activitate (ludica, invatare, munca ) sa fie verbalizata si explicata etapa cu etapa. Limbajul folosit se adecveaza , nu numai la situatie , dar si la posibilitatile de intelegere a subiectilor.
5. sa stimuleze subiectul in capul oricarei reusite si sa creeze conditii pentru evitatea esecurilor repetate.
6. sa adopte acele activitati in care subiectul isi poate valorifica maximal potentialul existent si care faciliteaza suplinirea, compensarea functiilor aflate in stare critica prin intermediul celor sanatoase.
7. sa actioneze continuu, prin functiile mai evoluate , in fiecare caz in parte , pentru a dezvolta toate sferele activitatii psihice, ajungandu-se astfel , la constituirea personalitatii echilibrate , armonioase si mature.
8. sa utilizeze o schema generala de dezvoltare si realizare a personalitatii prin parcurgerea etapelor:

Stimul - Imitatie - Sugestie - Intuitie - Raspuns in -Activitati ludice - Activitati ocupationale - Activitati de invatare - Activitati recuperative - Activitati de profesionalizare - Activitati integrativ socio-profesionale -Adaptare.