Curriculum-ul educatiei muzicale in invatamantul primar

Curriculum-ul educatiei muzicale in invatamantul primar

Manifestare a frumosului artistic, muzica are un rol deosebit in cultivarea spirituala a omului, in formarea unei personalitati armonioase. Arta muzicala reprezinta una din valorile culturale fundamentale ale omenirii; prin muzica se cultiva functiile de baza ale vietii umane, cea de cunoastere si cea de creatie, din care deriva valorile estetice supreme: binele si frumosul. Capacitatea muzicii de a declansa multiple resorturi ale individualitatii o impune ca pe un important factor de socializare, de modelare a unei personalitati dinamice, flexibile, autonome, ce se va integra activ si creator in viata societatii.

Educatia muzicala, ca parte componenta a educatiei umaniste, angajeaza viata psihica a copiilor, sub toate aspectele ei, cu repercursiuni adanci asupra intregii personalitati, prezentand numeroase valente cognitive, relationale, educationale, volitionale, afective si estetice.

Procesul educatiei muzicale este o activitate complexa, continua, sistematica si unitara, care incepe in copilarie si continua de-a lungul intregii vieti. Obiectivul acestui proces este acela de a forma atitudinea estetica muzicala. Scopul educatiei muzicale poate fi considerat atins in momentul in care elevul a dobandit interese temeinice si variate legate de intreaga complexitate a fenomenului muzical. Rolul cadrului didactic este de a-l conduce pe elev de la ipostaza de spectator sensibil, receptiv si activ la cea de interpret si critic al operei de arta muzicala, si, de aici, la ipostaza suprema de creator al operei de arta, atunci cand fondul de predispozitii si aptitudini i-o permit.

Pentru ca educatia muzicala sa devina o forta modelatoare a personalitatii elevilor, cadrului didactic ii revine importanta sarcina de a-i initia pe elevi, predand cunostinte, formand priceperi si deprinderi ce vizeaza pregatirea si dezvoltarea capacitatilor pentru asimilarea produselor si evenimentelor artistice, la care acestia participa activ sau pasiv.

Educatia muzicala ocupa un loc aparte in cadrul procesului instructiv-educativ. Multe dintre activitatile scolare si extrascolare sunt insotite de cantec. Copiii se antreneaza cu placere in orice activitate insotita de melodie. Ei canta adesea in locurile de joaca, in timp ce deseneaza, ori de cate ori simt nevoia sa exprime o bucurie, o buna dispozitie, cand doresc sa se auda sau sa comunice si altora ce simt ei. La lectiile de muzica si la diversele manifestari muzicale colective ale copiilor creste voiosia, se adancesc si se intensifica emotiile pozitive fata de educatori, fata de locul unde invata si se joaca, fata de natura etc.

' Pornind de la receptivitatea, aproape generala, a copiilor fata de lumea sunetelor, cadrul didactic va cauta sa le dezvolte vocea, sa le cultive auzul muzical, simtul ritmic, al armoniei, sa le formeze priceperi si deprinderi elementare de a canta.' (Ioan, Nicola; Domnica, Farcas - Teoria educatiei si notiuni de cercetare pedagogica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994, p.65).

Scopul educatiei muzicale nu este acela de a pregati toti copiii pentru a deveni artisti, ci acela de a dezvolta sensibilitatea si receptivitatea fata de arta sunetelor, si de a forma gustul estetic. Este recomandata activitatea diferentiata, in vederea depistarii intereselor si aptitudinilor 'muzicienilor' precoce, precum si a disponibilitatilor sau dificultatilor celorlalti copii, pentru a adopta o tehnologie didactica adaptata particularitatilor de varsta si individuale.

In educatia muzicala se va tine seama ca muzica este obiect al sensibilitatii copilului, inainte de a fi obiect al activitatii sale intelectuale de invatare. La scolarul mic se va pune accent pe formarea si adancirea experientei muzicale directe, pe trairea si, pe imbogatirea si adancirea impresiilor, a emotiilor, pe dezvoltarea interesului pentru acest domeniu al artei.' Inainte de a putea explica si intelege muzica, trebuie asimilata o mare bogatie de impresii, de trairi afective intense care sa constituie, ulterior, la preadolescenti si la adolescenti, o baza solida si pentru abordarea teoretica a muzicii. ' (Ibidem, p.66).

Necesitatea educatiei muzicale este un fapt ce nu mai trebuie demonstrat, sustinut de:

1.     Argumente de ordin fiziologic, muzica avand efecte benefice asupra circulatiei sangvine, tensiunii arteriale, respiratiei, metabolismului, fiind utilizata si ca mijloc terapeutic;

2.     Argumente de ordin psihologic, muzica influentand intregul psihic uman, la nivel de:

Procese psihice afective, declansand dispozitii, emotii, sentimente, pasiuni;

Functii si procese psihice de cunoastere, stimuland gandirea, memoria, atentia, imaginatia, creativitatea;

Procese volitive, sustinand si mobilizand vointa, perseverenta;

Trasaturi morale si de caracter, cultivand responsabilitatea, demnitatea, respectul, exigenta, armonia interioara.

Inca din perioada copilariei, educatia muzicala raspunde nevoilor elevilor de: exprimare, comunicare, afectivitate, frumos, definire a propriei identitati si integrare sociala.

3. Argumente de ordin social, muzica reprezentand un important factor de socializare, de modelare a unei personalitati dinamice, flexibile, autonome, ce se va integra activ si creator in viata societatii;

4 Argumente pedagogice

Spre deosebire de invatamantul traditional, centrat pe transmiterea si asimilarea de cunostinte, scoala moderna isi propune sa valorifice multiple capacitati si atitudini, sa promoveze dezvoltarea personalitatii in ansamblul ei. Astfel, idealul educational al societatii romanesti, asa cum apare configurat in Legea Invatamantului din 1995 il constituie ' dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, formarea personalitatii autonome si creative. '(art.3, al.2)

Scopurile finale ale invatamantului romanesc sunt centrate pe 'insusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale, formarea capacitatilor intelectuale, a disponibilitatilor afective si a abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice, asimilarea tehnicilor de munca intelectuala necesare instruirii si autoinstruirii pe durata intregii vieti (.) cultivarea sensibilitatii, dezvoltarea armonioasa a individului. ' (Legea Invatamantului, nr. 85/1995, art. 4, al. 1-a,b).

Realizarea acestor deziderate implica aportul mai multor discipline, selectate in planurile de invatamant atat dupa criteriul ierarhizarii culturale cat si dupa cel pedagogic, al  capacitatilor pe care le dezvolta.

Analizand din aceasta perspectiva contributia educatiei muzicale, se constata faptul ca ea contribuie in mod esential la dezvoltarea:

Capacitatilor cognitive, prin utilizarea in interpretarea si improvizatia muzicala a unor coduri, tehnici, elemente de limbaj specifice:

observarea si analizarea creatiilor muzicale;

cunoasterea si identificarea elementelor de limbaj muzical;

operarea cu criteriile de apreciere valorica;

Capacitatilor afective si atitudinale prin:

exprimarea emotiilor si sentimentelor prin mijloacele proprii artei muzicale;

receptarea afectiva a continutului de idei si sentimente al muzicii;

stimularea increderii in capacitatile proprii;

valorificarea efortului si a muncii personale;

Capacitatilor cu caracter psihomotor prin:

utilizarea miscarii in exprimarea muzicala;

dobandirea unor tehnici instrumentale;

Capacitatilor de relationare interpersonala prin:

comunicarea sentimentelor si ideilor prin intermediul muzicii;

colaborarea cu colegii in cadrul activitatilor muzicale;

cultivarea sentimentelor de respect si toleranta fata de opiniile si preferintele altora;

Capacitatilor de integrare sociala, prin :

valorificarea ofertei artistice a societatii;

participarea la viata muzicala a societatii.

In concluzie, educatia muzicala vizeaza toate resorturile personalitatii umane: cognitive, afective, volitive, psihomotorii, fiind un mijloc esential pentru formarea tipului de personalitate cerut de societatea viitorului. Disciplina interculturala prin esenta, ea are posibilitati, multiple de transfer spre alte domenii.

Vehiculand un limbaj universal, educatia muzicala contribuie la apropierea dintre oameni, dintre natiuni, configurand acea personalitate pentru care comunicarea artistica este esentiala si definitorie

2. Periodizarea educatiei muzicale

Procesul de educatie muzicala se desfasoara intr-o lunga perioada de timp. Atat in organizarea lui, cat si in metodologia abordata trebuie sa se tina seama de caracteristicile bio-psiho-sociale ale varstelor scolare carora li se adreseaza. In functie de aceste caracteristici, corelate cu obiectivele educatiei muzicale, procesul de educatie muzicala parcurge mai multe etape.

Periodizarea in trei etape corespunde atat finalitatilor invatamantului, cat si particularitatilor psihomotorii si aptitudinale ale elevilor. De asemenea, ea concorda cu cele trei cicluri curriculare.

Etapele educatiei muzicale ar putea definite astfel:

1.     Etapa achizitiilor senzoriale (gradinita si clasele I-II);

2.     Etapa achizitiilor instrumentale (clasele III-VI);

3.     Etapa achizitiilor valoric- atitudinale (clasele VIII- XII).

Intre cele trei etape se realizeaza o unitate si continuitate fireasca si logica.

Prima etapa pune copilul in contact direct cu muzica prin cantec si joc, pregatindu-l pentru practicarea si receptarea ei constienta.

Pe baza experientei muzicale dobandite, el ajunge in etapa a doua sa opereze constient cu elementele limbajului muzical prin mijloace didactice specifice. Experienta sa muzicala e subordonata acum reflectiei constiente.

Cea de-a treia etapa va permite abordarea mai complexa, teoretica, istorica, estetica a fenomenului muzical. Elevul ajunge sa dobandeasca treptat si sa opereze cu criterii valide de apreciere si selectie a valorilor muzicale.

In cele ce urmeaza, vom recurge la prezentarea primelor doua etape ale procesului de  educatie muzicala, ce corespund perioadei scolaritatii mici. Chiar daca educatia muzicala incepe inainte de debutul scolaritatii si se continua si la nivelul ciclului gimnazial, perioada scolaritatii mici acopera cea mai mare parte a etapei achizitiilor senzoriale si instrumentale.

A.    Etapa achizitiilor senzoriale (etapa prenotatiei)

Prima etapa a procesului de educatie muzicala incepe in jurul varstei de trei ani, cand de obicei copilul intra la gradinita si continua pana in clasa a III-a a invatamantului primar. Etapa cuprinde astfel varsta prescolara, cu substadiile ei (prescolaritatea mica, mijlocie si mare) si varsta scolara mica. Desi aceste varste au profile psihologice proprii, ele prezinta si anumite trasaturi comune, cum ar fi:

Intensa dezvoltare a proceselor si reprezentarilor senzoriale, furnizate de contactul direct al copiilor cu mediul inconjurator;

Caracterul global, concret al gandirii;

Bogatia imaginatiei;

Invatarea prin actiune, joc.

Aceste trasaturi vor determina anumite particularitati ale educatiei muzicale pentru aceasta perioada si anume:

Caracterul activ-participativ al invatarii;

Caracterul ludic al activitatilor, dirijate si libere, vizand perfectionarea analizatorilor auditivi, dezvoltarea acuitatii auditive, ca si formarea deprinderilor muzicale elementare;

Caracterul oral-intuitiv al metodelor si procedeelor, in care va interactiona cunoasterea de tip senzorial cu cea de tip actional. Printre metodele specifice se numara cantarea, jocul, dialogul, povestirea, simularea etc;

Bogatia materialului didactic (cat mai apropiat mediului sonor in care traieste copilul).

Aceasta etapa va avea urmatoarele obiective specifice, desprinse din obiectivele cadru:

Formarea deprinderilor de cantare vocala;

Formarea deprinderilor de manuire a unor jucarii muzicale, obiecte sonore sau instrumente muzicale de percutie;

Formarea deprinderilor de interpretare ( in tempoul si nuanta adecvata continutului);

Formarea deprinderilor de exprimare muzicala prin utilizarea miscarii, a acompaniamentului ritmic;

Formarea deprinderilor de ascultare si audiere a muzicii;

Familiarizarea prin auditii si cantare cu unele elemente melodice, ritmice;

Formarea deprinderilor de comparare, diferentiere, clasificare a unor elemente muzicale;

Perceperea orientata, dirijata a unor elemente de limbaj muzical.

In concluzie, "in etapa achizitiilor senzoriale se urmareste captarea interesului copiilor pentru muzica, alaturi de imbogatirea experientei lor muzicale prin contactul direct cu aceasta arta. Intrucat actionalul primeaza la aceasta varsta, copiii vor fi pusi in situatia de a produce ei insisi muzica, inainte de a o analiza si explica." (Georgeta, Aldea; Gabriela, Munteanu - Didactica educatiei muzicale in invatamantul primar, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005, p.23).

Dupa cum s-a mentionat anterior, in aceasta etapa a educatiei muzicale sunt cuprinsi atat copiii prescolari, cat si cei din clasele I si a II-a. Pe langa trasaturile comune ale acestor varste exista o serie de diferente majore derivate mai ales din particularitatile gandirii. La elevul de varsta scolara mica, gandirea trece din faza preoperatorie ( a efectuarii operatiilor in plan material) in faza operatorie (a operatiilor mintale). Prin urmare, capacitatea de cunoastere creste considerabil.

In planul educatiei muzicale, desi in acest stadiu ramane in prim plan contactul direct, senzorial al copiilor cu muzica prin cantec si joc, incepe procesul de constientizare a limbajului muzical. Pana acum, copilul a practicat muzica pe viu elementele de limbaj din care e constituita. Fiecare cantec sau joc muzical invatat a continut in structura sa raporturi de inaltime, durata sau intensitate, deci elemente de limbaj, pe care copilul nu le-a constientizat. De acum inainte, incepe un proces indelungat de implicare a facultatilor intelectuale, alaturi de cele senzoriale in interpretarea si receptarea muzicii.

"Procesul de constietizare a muzicii si respectiv insusirea limbajului muzical, nu se refera numai la insusirea scris-cititului muzical, ci la intreg arsenalul de activitati muzicale, care se intreprind inca din primele lectii de muzica" (Ana, Motora, Ionescu - Indrumator pentru predarea muzicii la clasele    I-IV, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1987, p.8): activitati de intuire organizata, intonare si recunoastere a diferentelor de inaltime, durata, intensitate, de reprezentare printr-un cod grafic sau gestual, specific gandirii concrete a scolarului mic. In acest mod, copilul va dobandi un important bagaj de achizitii, preponderent senzoriale, care vor constitui fundamentul etapelor urmatoare.

Etapa achizitiilor senzoriale este o etapa obligatorie a educatiei muzicale, deoarece "muzica nu poate izvori din semne grafice ci, dimpotriva, semnele grafice trebuie sa apara din necesitatea de inregistrare (scriere) a unei realitati sonore, existente mai dinainte in gandirea si simtirea copiilor" (Ibidem, p.8).

Asa dupa cum afirma Aebli, "niciodata o conduita noua nu rasare ca abrupta si fara pregatireea este pregatita de un sir de conduite anterioare mai primitive, fata de care ea nu constituie decat o diferentiere noua si o coordonare noua." (H. Aebli - Didactica psihologica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974, p.112).

B.Etapa achizitiilor instrumentale (etapa notatiei)

Etapa notatiei, in faza ei elementara, reprezinta un nou moment al dezvoltarii muzicale a elevilor si inseamna, de fapt, reluarea la alt nivel si pe alte cai a tuturor elementelor muzicale insusite in etapa oral-intuitiva (prenotatiei). Asadar, intre etapa prenotatiei si cea a notatiei trebuie sa se stabileasca o stransa legatura si continuitate. A trece brusc de la o etapa la alta, fara a se face o legatura fireasca si logica, "inseamna a smulge copilul, cu brutalitate, din lumea bucuriilor pe care i le-au produs activitatile muzicale () si a-l transplanta, artificial, intr-o lume necunoscuta - lumea simbolurilor si a semnelor grafice care nu canta" (Ana, Motora, Ionescu - op.cit, p.9). Este absolut necesar ca semnele notatiei muzicale sa ilustreze, sa exprime si sa reprezinte o lume sonora insusita mai dinainte pe cale orala - prin cantare dupa auz - intr-o etapa premergatoare notatiei, care in continutul programelor de muzica este prevazuta in primele doua clase.

Daca, in prima etapa, educatia muzicala se axeaza mai ales pe latura senzorial - motorie, in urmatoarele etape ea trebuie sa puna accent pe activizarea gandirii copiilor, determinandu-i sa-si insuseasca in mod constient limbajul muzical, exersat anterior in mod intuitiv, pe cale orala.

Constientizarea limbajului muzical este un proces, complex si anevoios de stimulare a facultatilor intelectuale ale elevilor, care inregistreaza la aceasta varsta un real progres. Desi ramane inca legata de actiunea concreta, gandirea incepe sa devina operationala. Apar constructii logice, care inlocuiesc procedeele empirice, intuitive ale perioadei precedente. Memoria capata un caracter voluntar, constient, cooperand in formele ei logice cu gandirea.

Procesul de constientizare a muzicii, respectiv operarea constienta a limbajului muzical nu implica doar insusirea citit-scrisului muzical. In aceasta etapa continua contactul viu al elevilor cu muzica prin intermediul jocului, al auditiei muzicale, insa la un nivel calitativ nou. Alaturi de capacitatile senzoriale sunt antrenate in mai mare masura capacitatile de analizare, diferentiere, disociere etc. Nivelul gandirii elevilor permite acum detasarea anumitor elemente de limbaj muzical (durata, inaltime) care, plasate in primul plan al atentiei vor fi puse analizei, compararii, generalizarii.

Procedeele oral-intuitive cedeaza treptat locul celor logice (instrumentale). Alaturi de calea orala, a cantarii si a audierii dupa auz, incepe sa fie utilizata si calea notatiei muzicale. Aceasta, deoarece o educatie muzicala autentica nu se poate rezuma la oralitate, facand abstractie de citit-scrisul muzical, care permite un anumit tip de acces la valorile culturii muzicale, transmise in cea mai mare parte pe aceasta cale.

Citit-scrisul muzical contribuie in mod direct la:

Cultivarea auzului muzical;

Formarea capacitatilor de interpretare muzicala (prin accesul direct la partitura muzicala);

Dezvoltarea proceselor intelectuale (prin antrenarea operatiilor gandirii: analiza, sinteza, comparatie, abstractizare, generalizare);

Intelegerea muzicii, a "gramaticii" ei specifice.

Citit-scrisul muzical devine astfel un mijloc de largire a universului de cunoastere si de comunicare prin intermediul limbajului muzical.

Trebuie subliniat insa faptul ca in clasele a III-a si a IV-a ale invatamantului primar nu se poate realiza obiectivul insusirii citit-scrisului muzical, proces complex, ce se parcurge gradat, intr-o perioada indelungata de timp.

Fondul aperceptiv pe care se bazeaza aceasta etapa il reprezinta acihzitiile senzoriale dobandite in etapa anterioara. Codurile si simbolurile muzicale, desi sunt in ultima instanta un univers de conventii, trebuie sa exprime o lume sonora pe care copiii au cunoscut-o si au exprimat-o pe cale orala.

Intre cele doua etape apare astfel o continuitate fireasca si logica. Nerealizarea acestei legaturi interne conduce la esecul educatiei muzicale. "Practica muzicala realizata strict intuitiv, neinteleasa si neexplorata cognitiv, ca si elementele de citit-scris muzical nevalorificate actional si mai ales emotional pot genera adevarate brese in educatia muzicala a copiilor. Ei vor percepe arta muzicala sub doua aspecte total distincte si opuse: pe de o parte, cantecul, aspectul atractiv al muzicii si, pe de alta parte, solfegiul, aspectul arid si dificil, pe care il vor respinge instantaneu." (Georgeta, Aldea; Gabriela, Munteanu - op.cit, p.26).

Dimpotriva, daca in demersul didactic se va acorda timpul si importanta cuvenite dobandirii achizitiilor senzorio-motorii necesare, daca familiarizarea cu citit-scrisul muzical se va face treptat, prin activitati atractive, copiii vor ajunge sa inteleaga ca universul muzicii e o lume fascinanta, dar logica si unitara, cu legi care o guverneaza, cu un limbaj reglat de o "gramatica" specifica, ceea ce le va stimula interesul de a-l descifra.