Strategii si forme ale evaluarii

STRATEGII SI FORME ALE EVALUARII

1.1. STRATEGIA DE EVALUARE

Prin strategie se intelege ansamblul de actiuni intreprinse intr-o organizatie pentru atingerea obiectivelor stabilite pe termen lung sau mediu. Strategia vizeaza asigurarea resurselor umane si materiale, proiectarea si organizarea activitatii, coordonarea si monitorizarea atingerii finalitatilor propuse si asteptate, evaluarea performantelor atinse.

Activitatea didactica , la orice nivel, urmareste atingerea unor obiective pedagogice, la un nivel de performanta cit mai inalt, utilizand resurse materiale si umane.

Evaluare fiind o componenta a procesului de invatamant, alaturi de predare si invatare, este parte intrinseca a strategiilor didactice. Agentii educatiei -profesori, directori de scoli , trebuie sa urmareasca  realizarea performantelor scolare, dar si modul, timpul, instrumentele, eficienta cu care aceste performante pot fi cunoscute, masurate si apreciate.

A stabili strategii de evaluare in invatamant inseamna  a raspunde la intrebari de genul:

ce evaluam?

cu ce scop evaluam?

pe cine evaluam?

cum, sub ce forma, evaluam?

cand evaluam?

cu ce metode si mijloace evaluam?

cine beneficiaza de rezultatele evaluarii?

cum valorifici informatiile obtinute?

Actiunea de evaluare se desfasoara pe baza unui plan strategic, in mai multe etape:

precizarea obiectivelor concrete ale evaluarii;

delimitarea domeniului in care vor fi angajate operatiile de masurare si apreciere;

prezentarea informatiilor necesare pentru atingerea obiectivelor propuse;

stabilirea tehnologiilor specifice necesare pentru obtinerea informatiilor esentiale;

angajarea acelor tehnologii in directia colectarii informatiilor;

analiza informatiilor obtinute conform criteriilor pedagogice specifice asumate la nivel de politica educationala;

elaborarea aprecierilor pe baza analizei realizate anterior;

stabilirea deciziilor necesare, conform aprecierilor;

orientarea deciziilor la nivel de prognoza pedagogica,

obiectivarea deciziei intr-un raport de evaluare cu functionalitate pedagogica rezumativa si anticipativa, exprimata in termeni de indrumari metodologice explicite si sarcini concrete individualizate, verificabile in timp.(Sorin Cristea)

1.2.CLASIFICAREA TIPURILOR DE EVALUARE

In literatura de specialitate problema strategiilor de evaluare este abordata din mai multe puncte de vedere.

Un prim punct de vedere il reprezinta clasificarea strategiilor in functie de doua criterii:

1.-cantitatea de informatii sau de experienta acumulata de elevi;

2.-timpul la care se refera evaluarea.

In tabelul de mai jos se pot urmari principalele tipuri de evaluare si caracteristicile acestora:

Teoreticieni ai educatiei precum I.T. Radu si C. Cucos  coreleaza cele doua criterii si obtin o clasificare, care s-a incetatenit in pedagogia romaneasca. Astfel in functie de modul in care se integreaza operatiile de masurare, apreciere, decizie in desfasurarea procesului didactic, ei disting trei tipuri de strategii de evaluare: initiala, formativa(continua) si sumativa (cumulativa).

A. Evaluarea didactica initiala-angajeaza operatiile de masurare -apreciere-decizie la inceputul activitatii de instruire, in vederea cunoasterii nivelului psiho-pedagogic real al colectivului de elevi, se aplica intotdeauna cand profesorul nu cunoaste potentialul elevilor(inceput de an, semestru, inceput de ciclu), ea completeaza informatiile despre performantele anterioare ale elevilor si are atat valoare diagnostica, cat si prognostica.

Datele adunate stau la baza proiectarii activitatilor didactice viitoare si vizeaza:

o      stabilirea modului cel mai adecvat de predare al noului continut;

o      organizarea unor programe de recuperare pentru intreaga clasa sau a unor programe individuale.

Evaluarea didactica initiala indeplineste o functie pedagogica prioritar predictiva; concentreaza capacitatea evaluarii de a prezice corect desfasurarea activitatii de instruire, realizabila in anumite limite de spatiu si timp.

Testele de cunostinte care sunt utilizate pentru masurarea si aprecierea nivelului initial de pregatire al elevilor sunt denumite teste predictive.

B. Evaluarea didactica sumativa/cumulativa sau de bilant, angajeaza operatiile de masurare apreciere-decizie in timpul si la sfarsitul unei activitati didactice (la sfarsitul unei teme, capitol, semestru, an scolar, ciclu de scolarizare), in vederea cunoasterii nivelului real de stapanire a materiei parcurse intr-o perioada, secventa de instruire, conform obiectivelor educationale stabilite in programele scolare, adaptate de profesor la conditiile concrete ale clasei. Ea indeplineste o functie cumulativa, cu resurse formative limitate la momentul desfasurarii activitatii didactice; intretine de obicei o motivare externa a invatarii, pentru "note" obtinute prin sondaje orale sau scrise, realizate la intervale relativ mari de timp, fara posibilitati de interventie pedagogica imediata. Evaluarea sumativa permite ameliorarea doar pentru viitor sau seriile urmatoare de elevi. In acest cadru traditional, nota scolara nu are sustinere la nivel de diagnoza si prognoza, proprii unui invatamant formativ.

C. Evaluarea didactica formativa/continua angajeaza operatiile de masurare- apreciere-decizie pe tot parcursul activitatii de instruire; raspunde cerintelor proiectarii curriculare, stimuleaza participarea clasei, asigura posibilitatea unor masuri corective imediate, adecvate situatiei; indeplineste o functie pedagogica preponderent formativa, care stimuleaza pe tot parcursul activitatii operatiile de masurare-apreciere continua, cu posibilitati de decizie(note, hotarari, caracterizari, sanctiuni). Asigura flexibilitate in evaluare, adaptarea la ritmurile individuale de invatare.

Evaluarea sumativa/cumulativa si cea formativa/continua marcheaza trecerea la forme moderne de evaluare. Ele difera de formele traditionale nu atat prin natura tehnicilor sau criteriilor de evaluare, cat prin modul de integrare in procesul de invatamant.

Concluzia principala care se desprinde din analiza celor doua strategii este ca acestea trebuie sa fie complementare, lipsurile uneia  fiind inlaturate de avantajele celeilalte. Evaluarea formativa previne insa in mare masura situatiile de esec scolar, permitand cunoasterea dupa fiecare secventa de invatare, atat progresele, cat si punctele critice

1.3.ANALIZA COMPARATIVA INTRE EVALUAREA FORMATIVA SI SUMATIVA

Tabelul de mai jos ilustreaza diferentele esentiale intre cele doua forme de evaluare :

Ambele strategii prezinta avantaje si dezavantaje. Experienta practica acumulata in utilizarea celor doua strategii demonstreaza ca ele trebuie sa fie complementare, lipsurile uneia fiind inlaturate de avantajele celeilalte.

Evaluarea formativa previne in mare masura esecul scolar, pentru ca permite cunoasterea atat a progreselor, cat si a punctelor critice dupa fiecare secventa de invatare. Acest tip de evaluare este un element de baza pentru modelul invatarii depline(Bloom,  Carroll).

G. de Landsheere vorbeste despre periculosul mit al curbei lui Gauss in evaluarea cunostintelor. El face distinctia intre masurarea aptitudinilor, trasaturilor de personalitate sau performantelor unei populatii vaste, care este firesc sa fie repartizate conform curbei lui Gausss si masurarea rezultatelor scolare. Curba este un model de selectie, ori noi trebuie sa-i invatam cat mai bine pe toti elevii. Sunt de luat in considerare curbele "I" si "J".(citire- in prima faza elevii nu stiu sa citeasca, urmeaza avansarea pentru majoritatea, dupa aceea trebuie sa stie majoritatea foarte bine) G. de Landsheere pledeaza pentru o pedagogie a curbei J. I. Radu considera problema deschisa; insuccesul scolar nu poate fi eliminat dar aspiratia catre curba J trebuie luata in considerare.

2. FORME ALE EVALUARII

Teoriile pedagogice contemporane definesc o multitudine de forme de evaluare, care pot fi grupate dupa urmatoarele criterii:

A. Dupa criteriul obiectivitatii si al gradului de certitudine, se disting:

1. Evaluarea empirica(subiectiva)

2. Evaluarea obiectiva

B. Dupa ponderea obiectivelor pedagogice propuse

1.     Evaluare normativa-vizeaza obiectivele pedagogice generale ale procesului de instruire;

2.     Evaluare criteriala -vizeaza obiectivele specifice ale procesului de invatamant, particularizate la nivelul programelor de instruire/educatie;

3.     Evaluare punctuala-vizeaza obiectivele operationale ale activitatii didactice, concretizate in rezultatele obtinute la un anumit moment dat;

C. Dupa sfera de extindere a continuturilor instruirii:

1.     Evaluarea programelor

2.     Evaluarea unui sistem de cursuri, lectii

3.     Evaluarea unei lectii, curs

4.     Evaluarea unei secvente dintr-o lectie, curs

D. Dupa sfera de reprezentare sociala:

1.     evaluarea institutiilor scolare la nivelul comunitatii nationale, teritoriale, locale

2.     evaluarea colectivului didactic, comisiei metodice

3.     evaluarea elevilor-in colectiv, individual

E. Dupa scopul prioritar:

1.     evaluare cu scop de informare

2.     evaluare cu scop de dezvoltare

3.     evaluare cu scop de proiectare

F. Dupa obiectul evaluarii:

1.     evaluare individuala-a unei persoane, situatii individuale;

2.     evaluare partiala-a unui grup de persoane, a unui complex de situatii;

3.     evaluare globala- a unui colectiv didactic, a unei institutii de invatamant.