|
|
|
METODE DE CUNOASTERE ALE ELEVILOR
1. Necesitatea si dificultatile cunoasterii psihologice a elevilor;
2. Metode de cunoastere:
2.1. Metoda observatiei;
2.2. Metoda experimentului;
2.3.Metoda convorbirii;
2.4.Metoda anchetei psihologice;
2.5.Sondajele de opinie;
2.6.Chestionarul;
2.7.Ancheta pe baza de chestionar;
2.8.Metoda biografica sau anamneza;
2.9.Metoda povestirilor de viata;
2.10. Metoda analizei produselor activitatii;
2.11. Metode psihometrice;
2.12. Metoda modelarii si simularii;
2.13. Sondajul;
2.14. Studiul de caz;
2.15. Corelatia.
3. De la evaluarea psihometrica, la evaluarea potentialului de invatare
4. Fisa psihopedagogica
Bibliografie:
Huditean Alexandru, Metode de cunoastere psihologica, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2001;
1. Necesitatea si dificultatile cunoasterii psihologice a elevilor
Practica pedagogica demonstreaza ca in domeniul instructiei si educatiei, strategiile identice genereaza rezultate diferite, in functie de caracteristicile individuale si de varsta ale educatilor, nivelul intelectual, structura aptitudinala, optiunile profesionale, atitudinile si convingerile proprii, determinand o receptare si prelucrare diferentiata a mesajelor transmise.
Pentru o actiune eficienta, orice educator trebuie sa renunte la tipare unice si la prejudecati, si sa-si directioneze actiunea bazandu-se pe cunoasterea capacitatilor, intereselor si atitudinilor elevilor, pe cunoasterea reprezentarilor si sentimentelor acestora la varste diferite, folosind mijloace eficiente de influenta si formare.
Tendinta actuala de individualizare a formarii si instruirii, motivata prin diferentele dintre capacitatile si structurile de personalitate ale elevilor, impune dezvoltarea la profesori a simtului diagnostic si utilizarea unor metodologii adecvate de cunoastere. In acest scop educatorul trebuie sa determine, printr-un procedeu de diagnosticare, caracteristicile specifice fiecarei individualitati, pentru ca apoi sa poata proiecta conditiile cele mai potrivite de desfasurare a activitatilor didactice, sa selecteze cele mia adecvate actiuni de asistenta si interventie.
James R.Okey considera ca fiecare profesor trebuie sa-si puna cateva intrebari importante:
a) cum poate sa dobandeasca cunostintele despre capacitatile fiecarui elev;
b) care sunt cunostintele de acest fel de care are nevoie;
c) ce fel de decizii cu privire la procesul instructiv poate lua daca dispune de asemenea cunostinte.
Pentru a diagnostica si a interveni adecvat, profesorul trebuie mai intai sa identifice precis dificultatile de invatare pentru ca sa poata interveni sub aspect educational pentru inlaturarea acestora, pornind de la solidaritatea dintre cunoasterea psihologica si eficienta activitatii educative.
Astfel, din punct de vedere al diagnosticului psihic apar doua tipuri de probleme:
a) cele care duc la esecuri la invatatura (se pot lua masuri atat curative cat si de prevenire privind esecurile la invatatura);
In diagnosticarea esecurilor la invatatura se porneste de la o ipoteza mai generala si anume de la aceea ca orice elev, pentru a avea succese trebuie mai intai sa dobandeasca comportamente, obisnuinte de a invata.
b) cele care pot determina luarea de masuri in cunostinta de cauza spre a consolida si extinde sfera succeselor scolare.
In diagnosticarea elevilor cu succese scolare, procedeul este acelasi: de a verifica mai intai daca elevii cunosc sarcinile prealabile, respectiv, daca le pot indeplini si fara de care nu se poate rezolva sarcina curenta.
Dupa cele trei diagnoze de pana acum ( a dificultatilor de invatare, a esecurilor la invatatura, a succeselor scolare), un alt tip de diagnoza care poate fi inclus in cele prioritare se refera la plasarea optima si cat mai timpurie a elevilor in cadrul activitatilor instructive.
Pentru rezolvarea unor astfel de situatii, profesorul are nevoie de o diagrama a instruirii. In aceasta diagrama se vor specifica capacitatile pe care trebuie sa si le insuseasca elevul pentru atingerea obiectivelor pedagogice propuse si sa descrie succesiunea insusirii lor.
Pentru a cunoaste capacitatile fiecarui elev, profesorul va construi mai multe probe pentru testarea fiecarei sarcini dintr-o ierarhie a procesului de invatare, iar rezultatele vor indica ce sarcini pot sau nu pot fi indeplinite de fiecare elev in parte.
Aspecte care influenteaza negativ evaluarile realizate de profesori:
a) lipsa de competenta si subiectivismul;
b) imaginea pe care profesorul si-o face despre nivelul elevului;
c) elevul este vazut numai din prisma statutului sau de scolar.
In cunoasterea psihologica se pune problema semnificatiei informatiei obtinute, daca acesta reprezinta esentialul, care poate permite identificarea caracteristicilor fundamentale si diferentierea acestora. Pe langa posibilitatea unei cunoasteri empirice, realizata in timpul activitatilor cotidiene, utilizandu-se observatii implicite si limbajul comun, exista si o cunoastere sistematica, realizata cu mijloace stiintifice, mult mai obiective (observatie, convorbire, anamenza, etc.)
Cunoasterea elevului trebuie sa se realizeze urmarindu-se atat evolutia sa in timp, cat si nivelul de reprezentare a caracterisitcilor sale la un moment dat. In primul caz organizarea investigatiei se va realiza utilizandu-se metoda longitudinala (investigatia retrospectiva), in cel de-al doilea caz -metoda transversala (cunoasterea structurii psihologice). Imbinarea celor doua forme de abordare in cunoastere ofera profesorului posibilitati de interventie eficienta si eliminarea multor erori posibile in evaluarea elevilor.
2. Metode de cunoastere
Termenul de metoda provine de la grecescul methodos, care inseamna cale, drum.
Francisc Bacon afirma ca metoda este "felinarul care lumineaza calea in intuneric".
In ceea ce priveste metoda, trebuie pornit in primul rand de la cine si la ce foloseste metoda.
Din perspectiva psihologiei educationale, profesorul este pe de-o parte un cercetator care cauta sa verifice cunostinte cat mai reale, cat mai adevarate, despre elevii cu care lucreaza si pe de alta parte si un practician care cauta sa rezolve problemele concrete in procesele de invatare, instruire, educare, spre un optim continuu al acestora, pornind de la cunostintele existente, pe care el si le insuseste, care sunt deja descoperite si de cele mai ale pe care le descopera in fapt in situatii reale.
Clasificarea metodelor:
a) in functie de gradul de generalitate sunt:
metode generale;
metode specifice.
b) in functie de gradul de puritate sunt:
metode pure;
metode care apar la intersectia diverselor stiinte.
c) in functie de gradul de adecvare in raport cu fenomenul investigat.
In psihologie metode de cunoastere pot fi clasificate astfel:
a) metode clinice (observatia, convorbirea, metoda biografica);
b) metode psihometrice sau experimentale (experimentul, testul si chestionarul).
Diferenta fundamentala dintre cele doua categorii de metode apare in functie de scopul urmarit, de gradul de precizie si obiectivitate in cunoastere.
Orientarea predominanta in cazul metodelor clinice sa fie cea calitativa, iar in cazul metodelor psihometrice interpretarea predominant cantitativa.
3. De la evaluarea psihometrica, la evaluarea potentialului de invatare
- Huditean Alexandru, Metode de cunoastere psihologica, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2001;
4. Fisa psihopedagogica
- Huditean Alexandru, Metode de cunoastere psihologica, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2001;
