|
|
|
Este format din testicul, din conducte spermatice, prostata, glande bulbouretrale si organele genitale externe.
Testiculul
Testiculul este glanda genitala masculina care indeplineste doua functii:
spermatogeneza, formarea celulelor sexuale (spermii sau spermatozoizi), care se desfasoara la nivelul tubilor seminiferi contorti;
functia endocrina, prin care celulele interstitiale ale parenchimului testicular secreta hormonii androgeni (testosteronul), care determina maturizarea organelor sexuale si stimuleaza evolutia caracterelor sexuale secundare masculine.
Testiculul are o greutate de aproximativ 25 g si este un organ pereche, avand forma unui ovoid turtit transversal, situat in bursa scrotala, o punga cutanata.
Fiecarui testicul ii este anexat un organ alungit, epididim, care face parte din conductele seminale. El are forma unei virgule asezat pe marginea posterioara a testiculului. Contine canalul epididimar, care se continua cu canalul deferent. Testiculul este invelit la suprafata de o membrana conjunctiva de culoare alba-sidefie, numita albuginee, rezistenta si inextensibila, tinand in tensiune parenchimul testicular. Parenchimul testicular e strabatut de septuri conjunctive care delimiteaza lobulii testiculului. Ei sunt in numar de 250-300 pentru fiecare testicul si sunt formati din tubi seminiferi contorti la nivelul carora se desfasoara spermatogeneza.
Tubii seminiferi contorti sunt continuati de tubii drepti, care reprezinta primul segment al cailor spermatice. Ei se deschid in reteaua testiculara de la care pleaca canalele eferente, 10-15, care ajung in canalul epididimar.
Vascularizatia testiculului si epididimului este asigurata de artera testiculara, ramura din aorta abdominala. Venele se varsa in vena cava inferioara.
Conductele spermatice
Caile spermatice sunt conducte de eliminare a spermiilor si a lichidului spermatic. Ele sunt intratesticulare si extratesticulare.
Caile intratesticulare sunt reprezentate de tubii seminiferi drepti si reteaua testiculara. Caile extratesticulare sunt canalele eferente, canalul epididimar, canalul deferent, ejaculator, uretra. Canalul deferent continua canalul epididimar, terminandu-se la baza prostatei, unde se uneste cu canalul veziculei seminale, formand canalul ejaculator. Acesta se deschide in uretra.
Glandele anexe
Vezicula seminala
Este un organ pereche, situat deasupra prostatei, lateral de canalele deferente. Are rol secretor, produ-sul adaugandu-se lichidului seminal. Vezicula seminala are forma ovoidala, cu o lungime de 4-5 cm si o latime de 2 cm.
Prostata
Este un organ glandular exocrin, impar, situat in jurul uretrei, sub vezica urinara. Produsul ei de secretie participa la formarea spermei.
Vascularizatia este asigurata de artera prostatica, ramura din artera iliaca interna. Sangele venos este colectat de vena iliaca interna.
Glandele bulbo-uretrale
Sunt doua formatiuni glandulare ovoide, de dimensiunile unui sambure de cireasa. Se deschid in uretra. Secreta un lichid clar, vascos, asemanator cu cel prostatic, care se adauga lichidului spermatic.
Organele genitale externe
Penisul
Organ genital si urinar, este situat deasupra scrotului, inaintea simfizei pubiene. Prezinta radacina penisului si o portiune libera, corpul penisului, care, la extremitatea sa anterioara, se termina cu o parte mai voluminoasa, numita gland. Radacina este fixata, prin cei doi corpi cavernosi, de oasele bazinului.
Corpul penisului are forma usor turtita.
Glandul prezinta in varful sau orificiul extern al uretrei.
Structura. Penisul este format dintr-un aparat erectil si invelisuri. Organele erectile sunt reprezentate de doi corpi cavernosi si un corp spongios; care, umplandu-se cu sange, determina erectia.
Penisul este invelit de piele, care se continua cu pielea scrotului si a regiunii pubiene.
Vascularizatia este asigurata de ramuri din artera rusinoasa interna; venele se deschid in vena rusinoasa interna si, de aici, in vena iliaca interna.
Scrotul (bursele scrotale)
Formeaza partea organelor genitale externe in care sunt localizate testiculele. Fiecare bursa este situata sub penis si este formata din mai multe tunici concentrice, care se continua cu structurile peretelui anterior abdominal
Activitatea lor devine evidenta in timpul perioadei de crestere si dezvoltare, si anume la pubertate. Aceasta este definita drept perioada in care functia gametogenetica si endocrina a gonadelor atinge un stadiu de dezvoltare care face posibila functia de re-producere. Instalarea pubertatii este consecinta modificarilor survenite la nivelul secretiei hormonilor gonadotropi care controleaza dezvoltarea morfologica si functionala a gonadelor si, legat de aceasta, modificarile somatice si comportamentale complexe.
Ovarul
Prezinta, ca si testiculul, o dubla activitate. Formarea foliculilor maturi si ovulatia. Fiecare ovar contine, la nastere, cateva sute de mii de foliculi primordiali. Dintre acestia, numai 300-400, cate unul pe luna, incepand cu pubertatea si terminand cu menopauza, vor ajunge la maturatie. Procesul de crestere si maturatie foliculara este ciclic. Ciclul ovarian este insotit de modificari la nivelul uterului, vaginului, glandelor mamare. Durata medie a unui ciclu genital la femeie este de 28 de zile si de aceea el se mai numeste ciclul menstrual.
Schematic, distingem in cadru ciclului ovarian doua perioade: 1. pre-ovulatorie, care dureaza din ziua 1 pana in ziua a 14-a a ciclului; 2. postovulatorie, ce se intinde din ziua a 15-a pana in prima zi a menstruatiei, dupa care ciclul se reia.
In perioada preovulatorie au loc mitoze ecuationale si reductionale la nivelul ovocitului. Acesta strabate mai multe etape, de la ovogonie, diploida, la ovulul matur, haploid. Pe masura ce ovulul se matureaza, apare o cavitate la nivelul foliculului ovarian, care se umple cu lichid folicular. in ziua a 14-a, foliculul se rupe, si ovulul este expulzat in cavitatea abdominala (ovulatia), de unde este preluat de trompa uterina. Dupa ovulatie, foliculul ovarian se transforma in corp galben. Cresterea si maturarea foliculului sunt stimulate de FSH. Ovulatia si formarea corpului galben sunt stimulate de LH. Hipofiza anterioara secreta cantitati mult crescute de LH pentru o perioada de 1-2 zile, incepand cu 24-48 de ore inainte de ovulatie, fenomen insotit si de un varf preovulator mic al FSH.
Cauza acestei cresteri bruste a secretiei de gonadotropine este insuficient cunoscuta, dar cateva dintre cauzele posibile sunt: 1. in acest moment al ciclului, estrogenul are efect de feedback pozitiv, stimuland secretia pituitara a gonadotropinelor, fenomen aflat in contradictie cu efectul sau normal de feedback negativ care intervine in restul ciclului lunar feminin; 2. anumite celule foliculare incep sa secrete progesteron in cantitati mici, dar in crestere, cu aproximativ o zi inaintea varfului preovulator al LH, si s-a presupus ca acesta poate fi factorul care stimuleaza secretia excesiva de LH. Indiferent de cauza, fara acest varf preovulator de LH, ovulatia nu poate avea loc.
Secretia intema a ovarului. Peretii foliculului ovarian prezinta doua teci celulare, una interna si alta externa. In perioada preovulatorie, celulele tecii interne secreta hormonii sexuali feminini - estrogeni si progesteron. Secretia acestor hormoni este stimulata de FSH si LH.
Actiunea estrogenilor este de a stimula dezvoltarea organelor genitale feminine, a mucoasei uterine, a glandelor mamare, aparitia si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la femeie (efectul asupra scheletului - favorizeaza activitatea osteoblastica si unirea diafizelor cu epifizele oaselor lungi, cresterea incetand mai repede ca la barbat, ca si dispunerea caracteristica a tesutului adipos subcutanat), precum si comportamentul sexual feminin. in faza a 2-a a ciclului, rolul de secretie interna il indeplineste corpul galben. Acesta secreta atat hormoni estrogeni, cat si progesteron, un hormon care favorizeaza pastrarea sarcinii. Secretia corpului galben este stimulata de LH si prolactina. Corpul galben nefecundat involueaza dupa 10 zile si se transforma in corp alb. Daca ovulul a fost fecundat, activitatea corpului galben se prelungeste cu inca trei luni.
Progesteronul determina modificari histologice si secretorii la nivelul mucoasei uterine, pe care o pregateste in vederea fixarii oului (nidare). Daca fecundatia nu a avut loc, ovulul se elimina in ziua a 19-a, a 20-a a ciclului; secretia corpului galben scade brusc in ziua a 26-a. La nivelul mucoasei uterine se produc modificari vasculare, urmate de necroza si hemoragie, care determina pierderea de sange menstrual. In timpul sarcinii, corticosuprarenala si placenta secreta, de asemenea, estrogeni si progesteron.
Reglarea secretiei ovariene se face la fel ca a altor glande periferice prin feedback negativ hipotalamo-hipofizo-ovarian.
Menopauza. La varsta de 40-50 de ani, ciclurile sexuale ale femeii devin neregulate si la multe dintre ele ovulatia nu se mai produce. Dupa cateva luni sau ani ciclurile se intrerup complet. Aceasta incetare a ciclurilor se numeste menopauza. Cauza ei o reprezinta "epuizarea' ovarelor.
Fertilitatea feminina - perioada fertila a fiecarui ciclu sexual. Ovulul ramane viabil si capabil de a fi fecundat nu mai mult de 24 de ore dupa ce a fost expulzat din ovar. Pe de alta parte, cativa spermatozoizi pot ramane viabili in tractul genital feminin pana la 72 de ore, desi cei mai multi dintre ei nu rezista mai mult de 24 de ore. Prin urmare, pentru ca fecundatia sa aiba loc, contactul sexual trebuie sa se produca in intervalul de o zi inainte de ovulatie pana la o zi dupa aceasta.
Integrarea la nivelul sistemului nervos a actului sexual feminin. Impulsurile senzoriale sexuale sunt transmise catre segmentele sacrate ale maduvei spinarii. Odata ce aceste impulsuri ajung in maduva spinarii, ele sunt transmise catre encefal; unele reflexe integrate la nivel medular sacrat si lombar determina partial reactiile sexuale feminine.
Testiculul
Indeplineste in organism doua functii.
Functia spermatogenetica este functia sa exocrina, care are loc la nivelul tubului seminifer, incepand cu pubertatea. Procesul se desfasoara in mai multe etape de diviziune ecuationala si apoi reductionala, pornind de la celulele primordiale - spermatogonii - diploide, ajungand la celulele mature, gametii masculini - spermiile - haploide.
Spermiile (spermatozoizii) se inmagazineaza in epididim, unde isi dezvolta capacitatea de miscare in ductul deferent isi mentin fertilitatea aproximativ o luna si sunt eliminate prin ejaculare. Ejaculatul mai contine secretia veziculelor seminale, cu rol nutritiv in ceea ce priveste spermatozoizii, si secretie prostatica, avand rolul de a creste fertilitatea si mobilitatea spermatozoizilor. Sperma ejaculata in cursul actului sexual masculin este alcatuita din lichidele provenite din canalul deferent, veziculele seminale, glanda prostatica si glandele mucoase, mai ales cele bulbo-uretrale.
Spermatogeneza este stimulata de FSH.
Efectul numarului de spermatozoizi asupra fertilitatii. Cantitatea obisnuita de sperma ejaculata la fiecare act sexual este in medie de aproximativ 3,5 ml si in fiecare mililitru de sperma se afla in medie 120 de milioane de spermatozoizi. Cand numarul de spermatozoizi intr-un mililitru de sperma scade sub 20 de milioane, exista posibilitatea ca persoana sa fie infertila.
Secretia interna. Celulele interstitiale testiculare Leydig secreta hormonii androgeni, al caror reprezentant principal este testosteronul. Testiculul secreta un procent redus de estrogeni.
Testosteronul este un hormon lipidic, cu structura sterolica. Actiunea sa consta in stimularea cresterii organelor genitale masculine si aparitia caracterelor sexuale secundare la barbat dezvoltarea scheletului si a muschilor, modul de dispunere a parului, vocea, repartitia topografica a grasimii de rezerva. Testosteronul este un puternic anabolizant proteic. El are si efecte de mentinere a tonusului epiteliului spermatogenic.
Reglarea secretiei de testosteron se face printr-un mecanism de feedback negativ, sub influenta LH hipofizar.
Hipersecretia acestui hormon duce la pubertate precoce, iar hiposecretia, la infantilism genital.
Integrarea la nivelul maduvei spinarii a actului sexual masculin. Desi factorii psihici joaca, de obicei, un rol important in actul sexual masculin si, de fapt, il pot initia, activitatea encefalului probabil nu este absolut necesara pentru desfasurarea sa. Prin urmare, actul sexual masculin rezulta din mecanisme reflexe intrinseci, integrate in maduva sacrata si lombara, iar aceste mecanisme pot fi activate prin stimulare sexuala fie psihica, fie directa, fie prin ambele.
Fiziologia reproducerii
Notiunea de reproducere, in general, defineste procesul de perpetuare a organismelor vii, prin pro-ducerea de indivizi noi, care au trasaturile caracteristice speciei din care fac parte.
La om, functia de reproducere cuprinde o serie de procese care au drept rezultat fecundarea ovulului de catre spermatozoid si formarea produsului de conceptie, ale carui crestere si dezvoltare sunt asigurate de catre organismul matern printr-o serie de modifiicari biologice ce definesc gestatia sau sarcina.
Fecundatia este interna, avand loc la nivelul trompelor uterine, unde spermatozoizii ajung ca urmare a introducerii lor in vagin in timpul actului sexual. Acesta se incadreaza in complexul de manifestari ce defineste comportamentul sexual si care la om este particularizat printr-o bogata incarcatura afectiv-emotionala.
Pentru fecundarea ovulului, este necesar un singur spermatozoid. Odata acesta patruns in ovul, capul sau isi mareste rapid volumul, pentru a forma pronucleul masculin. Mai tarziu, cei 23 de cromozomi ai pronucleului masculin si cei 23 de cromozomi ai pronucleului feminin se vor alinia pentru a realcatui un set complet de 46 de cromozomi (23 de perechi) in ovulul fecundat.
Sexul copilului este determinat de tipul de spermie (spermatozoid) care fecundeaza ovulul. Atat sper-mia, cat si ovulul au cate 23 de cromozomi, din care 22 de autozomi si un heterozom (cromozomul sexului) care, la spermie, poate fi X sau Y, iar la ovul numai X. Dupa fecundare, oul (zigotul) va avea 44 de autozomi si doi heterozomi, care, daca ambii sunt X, copilul va fi fata, iar, daca unul va fi X si celalalt Y, copilul va fi baiat.
Nasterea consta in expulsia produsului de conceptie ajuns la termen, adica dupa aproximativ 280 de zile de gestatie. Este consecinta contractiilor uterine, la care se adauga si participarea in diverse grade a musculaturii peretelui abdominal, a diafragmei etc., printr-o serie de evenimente corelate si coordonate umoral si nervos.
Lactatia. Sanii incep sa se dezvolte la pubertate; estrogenii stimuleaza creste-rea stromei si a sistemului de ducte, precum si depunerea de grasime pentru a da volum sanilor. In timpul sarcinii, se petrece o crestere aditionala importanta, si tesutul glandular devine numai atunci complet dezvoltat pentru producerea propriu-zisa de lapte.
Desi estrogenii si progesteronul sunt esentiali pentru dezvoltarea anatomica a sanilor in timpul sarcinii, ei au si un efect specific de a inhiba secretia de lapte. Hormonul care favorizeaza excretia laptelui este prolactina.
Laptele este secretat in alveolele sanilor, dar el nu curge continuu prin mameloane, ci trebuie ejectat in ducte pentru a face posibila alaptarea. Acest proces se datoreaza unei combinatii de reflexe neurogene si hormonale care implica oxitocina.
