|
|
|
EDUCATIA- componenta a mediului social
Educatia face parte din influentele externe exercitate asupra omului, fiind componenta semnificativa a mediului social. Ea formeaza categoria influentelor externe cele mai organizate care au ca finalitate expresa formarea personalitatii umane. Este o actiune de structurare, organizare si valorificare a influentelor ereditatii si mediului in scopul transformarii individului uman din fiinta biologica in fiinta sociala. Educatia are functia de socializare si umanizare. Prin educatie, copilul asimileaza si interiorizeaza cultura si civilizatia epocii, valorile sociale, pe care le inscrie in planul comportamental.
Ca fenomen social complex, educatia a aparut odata cu societatea si a evoluat odata cu ea, imbogatindu-si continutul, restructurandu-si formele de manifestare, de organizare, metodologia. La inceput, educatia se limita la dezvoltarea naturii copilului, de unde si termenul "educatio" (educo-educare), care insemna "crestere", "hranire". Ca rezultat al practicii educative, intelesul conceptului de educatie a dobandit un sens nou, acela de "crestere dirijata" sau "cultivare", pentru ca mai apoi sa capete sensul de actiune de organizare si conducere a dezvoltarii copilului (omului), de modelare a personalitatii lui conform cerintelor sociale. In epoca moderna, impunandu-se tot mai accentuat ca o necesitate, ea a patruns in toate articulatiile socialului, cuprinzand nu numai generatiile tinere, ci si pe toti membrii societatii.
Educatia este un fenomen social, o relatie intre generatii, o relatie intre individ si societate. In cadrul acestei relatii, omul nu este numai purtator, ci si creator de valori, iar educatia nu inseamna numai asimilare, ci si productivitate sau creativitate spirituala. Servind ca veriga de legatura intre generatii, prin conservarea, prelucrarea si sinteza valorilor sociale pe care le transmite noilor generatii sporite si prelucrate, educatia da o importanta contributie la progresul social. Fiecare societate simte, in mod obiectiv, nevoia de a pregati omul pe masura cerintelor ei, omul care sa se integreze cu rol activ in cadrul relatiilor constituite in societatea respectiva.
Asigurand pastrarea si imbogatirea valorilor sociale, educatia vehiculeaza experienta si cunostintele legate de producerea bunurilor, materiale si spirituale, de cultura si de civilizatie in general. Educatia se interfereaza cu cultura, cu totalitatea valorilor create in cadrul unei societati date. In plan subiectiv, cultura inseamna interiorizarea in individ a valorilor sociale (enculturale) care duce la formarea unor comportamente corespunzatoare acestor valori.
Functia fundamentala a educatiei este aceea de a pregati omul pentru integrarea sociala. Educatia nu vizeaza formarea unui om abstract, ci a omului necesar societatii respective, potrivit cerintelor acesteia. Functia axiologica reprezinta educatia pentru si prin valori.
Odata cu intreaga zestre de experienta sociala pe care o preia de la inaintasi, omul preia si limba, obiceiurile, traditiile, precum si modele de comportare. Pregatirea lui pentru integrarea sociala se face prin pregatirea pentru a deveni membru al societatii. El invata sa aprecieze, sa promoveze si sa transpuna in comportamente valorile morale, juridice, estetice etc. Valorile sociale contribuie la cristalizarea unui domeniu axiologic la fel de necesar ca si alte domenii in care se desfasoara viata si activitatea omului. Socializarea individului este mijlocita printre altele si prin insusirea si trairea valorilor, intelegerea, acceptarea si implementarea lor in comportamentul personal. Din raporturile practice intretinute de om cu existenta reala, dar mai ales cu cea posibila, deriva dimensiunea orientativa a valorii pentru om. Valorile definesc campul motivational al personalitatii, dand omului posibilitatea depasirii conditiei individuale si, de aici accesul la universalitate.
Educatia axiologica are menirea de a forma capacitatea omului de a se orienta catre valori, de a sesiza valorile in diverse domenii de viata si de activitate: valori stiintifice, politice, economice, juridice, morale s.a. pentru aceasta, el trebuie inarmat cu criterii de evaluare corecta, pentru a nu lua non-valorile drept valori. Dar, competenta axiologica nu rezida numai in capacitatea discriminarii corecte a valorilor, nu poate fi redusa doar la cunoasterea si insusirea unor coduri sau conventii culturale utilizate in descifrarea bunurilor culturale, ci ea vizeaza, mai ales, capacitatea de a inventa noi coduri de referinta sau de descoperire a unor noi conexiuni in sistemul de valori.
Cultivarea capacitatilor creatoare dobandeste o importanta deosebita in cadrul educatiei permanente. Valoros nu este cel ce stie multe, ci cel capabil de a identifica probleme. Creativitatea devine astfel, o finalitate importanta a educatiei scolare, cu repercusiuni profunde asupra continuturilor procesului de invatamant, asupra strategiilor etc., necesitand o restructurare si o redimensionare a tuturor acestora. Jean Piaget mentioneaza ca "in societatea contemporana, insasi conditia de existenta a omului se concentreaza tot mai mult catre inteligenta si creativitate, adica inteligenta activa. Progresul societatii, integrarea reala a individului in aceasta lume a mutatiilor depind de reusita formarii unor creatori, a unor spirite novatoare. Indivizii capabili sa repete ceea ce au invatat de la generatiile precedente sunt iremediabil sortiti esecului". De aceea, menirea actuala a scolii este de a da elevilor nu atat un cuantum cat mai bogat de informatii - care in scurt timp pot fi depasite, perimate - cat, mai ales, de a le forma capacitatea de a se adapta la situatii noi, de a gandi in mod creator, inventiv.
Mult timp, copilaria, ca perioada de maxima receptivitate, a fost considerata ca fiind singura perioada in care se realizeaza educatia. In conditiile actuale, educatia data in scoala nu mai este suficienta pentru intreaga viata a omului. Astazi, scoala inceteaza de a mai detine monopolul educatiei, devenind o etapa initiala a formatiei de baza care da o deschidere spre viitor, spre invatatura continua, spre autoeducatie si autoinstruire. A invata sa inveti, a invata sa devii reprezinta finalitatea principala a scolii. Atat scoala cat si societatea vor trebui sa tina seama de faptul ca omul viitorului va trai din ce in ce mai mult in afara scolii, experienta si comportamentul lui formandu-se sub influenta vietii insasi. De aici, necesitatea ca mediul scolar sa devina mai deschis, sa coopereze mai intens cu exteriorul, sa aiba un caracter mai putin directiv, sa fie mai apropiat de viata.
In ciuda optiunii pentru o abordare globala a dezvoltarii copilului si a formarii unei personalitati integrale si armonioase, curriculum-ul a pus un mai mic accent pe aspectele spirituale, morale, culturale. Actualitatea problematicii educatiei pentru valori in sistemul nostru de educatie capata accente deosebite in contextul demersurilor de reforma. Astfel, raspunzand structurii noi a curriculum-ului, educatorul isi va desfasura activitatea pe urmatoarele coordonate: ora de consiliere, activitati educative, extracurriculare si extrascolare, colaborarea cu parintii elevilor, cu alti parteneri educationali. Educatia prescolarilor si a scolarilor mici presupune din partea educatorilor o atentie deosebita, deoarece, dupa cum afirma Platon, "educatia este cel mai frumos dar pe care il poate dobandi omul".
Educatia pentru democratie este un proces complex si de lunga durata iar copilul este implicat in viata sociala prin apartenenta sa la familie, la grupurile de joc si invatare. Orele de educatie civica initiaza copilul, viitorul cetatean, asupra drepturilor si indatoririlor, a respectului fata de sine si fata de ceilalti, avand drept scop formarea cetateanului informat, activ, responsabil, sensibil la problemele comunitatii. Aceasta cerinta educativa este extrem de importanta si nu poate fi neglijata in procesul formarii personalitatii elevului. Prescolarul si scolarul mic trebuie educat pentru o munca de calitate, educatorul urmarind formarea si dezvoltarea respectului si responsabilitatii pentru lucrul bine facut, a unui stil de munca eficient. Elevul trebuie indrumat sa-si indrepte atentia spre fondul strabun de valori artistice si documentare pentru a-l cunoaste, a-l iubi si a-l raspandi. In cadrul orelor de educatie plastica si al activitatilor practice, elevii patrund in tainele comorilor intelepciunii si creatiei populare. Literatura, muzica, artele plastice, istoria sau geografia patriei, constientizeaza elevii asupra frumusetilor limbii si ale peisajelor tarii noastre, asupra istoriei, vietii poporului nostru, prezentand in permanenta modele pozitive de comportament.
In conditiile epocii contemporane, problema de stringenta activitate este formarea si educarea elevilor in spiritul unor responsabilitati umane care cuprind: protectia mediului inconjurator, utilizarea rationala a resurselor naturale. "Totul a iesit bun din mainile naturii pentru a degenera in mainile omului" scria J.J. Rousseau. Prin educatie pentru mediu putem sa cultivam dragostea si interesul elevilor pentru lumea inconjuratoare, pentru protejarea mediului si a societatii. Educarea in acest sens incepe inca din gradinita, urmarindu-se de la cea mai frageda varsta formarea primelor reprezentari despre mediul natural, social si familial in care traieste copilul. Intelegerea principalelor cauze si forme de manifestare a dezechilibrelor naturale din orizontul inconjurator face posibila descoperirea cailor de actiune pentru ocrotirea naturii. Aceste adevaruri se pot sadi in constiinta copiilor prin predarea lectiilor de geografie, stiinte, limba romana si prin activitatile practice desfasurate in scoala: amenajarea salii de clasa, organizarea coltului verde, plantarea de pomi si flori in gradina scolii. Elevii trebuie indrumati de educatorii lor sa pastreze la fel de curate casa si curtea parinteasca, strazile si parcurile, mediul inconjurator.
Aproape tot ce se afla in mediul socio-cultural in care evolueaza copilul reprezinta obiectul unei intense curiozitati din partea acestuia si contine ceva din care el poate invata. Informatiile achizitionate se metamorfozeaza in convingeri, pe baza carora se structureaza un anumit mod de a gandi si intelege lumea inconjuratoare, o anumita conceptie care va dirija intreaga activitate a sa.
Dar, asa cum spunea Bernard Shaw, "nu putem educa un copil cu desavarsire, caci educatia se poate termina numai odata cu viata si nici atunci nu va fi desavarsita".
Bibliografie: Basiliade.G -Reeducarea si reintegrarea sociala, Editura Stiintifica,
Bucuresti
Psihopedagogie - Bogdan Balan, Stefan Boncu,Editura polirom
Pedagogie - Liliana Ezechil, Editura v&integral Bucuresti
