|
|
|
BAZA DE CUNOSTINTE SI OBIECTIVELE PSIHOLOGIE EDUCATIONALE
"Ce anume functioneaza eficient pentru elevi?" Este mai bine sa corectam greselile de silabisire ale unui elev de clasa I sau sa le ignoram? Sa-i lasam corigenti pe elevi sau sa-i trecem? Regulile din clasa sunt stabilite in exclusivitate de catre profesor sau ii coopteaza pentru aceasta si pe elevi? Sa utilizam recompense ca sa incurajam elevii sa-si faca temele corect si sa le scadem puncte cand nu o fac, ori sa utilizam o combinatie de recompense si pedepse (masuri corective)? Sa-i invatam pe elevi cum sa se autoevalueze solicitandu-i sa repete expresii pozitive despre ei insisi ori sa-i ajutam sa-si fixeze obiective realiste aratandu-le totodata cum sa le finalizeze? Astfel de intrebari reprezinta doar o mostra dintre problemele care sunt adresate psihologilor specialisti in educatie. Uneori intrebarea poate fi generata de o problema din clasa pe care profesorul a experientiat-o sau sesizat-o. Altadata intrebarile pot fi sugerate de o teorie asupra invatarii sau a dezvoltarii pe care cercetatorul o sustine si crede ca poate fi aplicata pentru o anumita problema de clasa. In orice caz formularea intrebarii este primul pas in demersul spre cunoastere.
Shulman (1992) a identificat patru tipuri de cunostinte care sunt cruciale necesare unui
profesor:
1. Cunostinte practice - isi au sursa in experienta proprie cu elevii, in modul in care invata
si in predarea cotidiana
2. Cunostinte de caz - care rezulta din sinteza concluziilor vis a vis de practicile educationale de succes sau de insucces ale altor profesori.
3. Cunostinte teoretice-provin din studiul ideilor importante ale sistemelor conceptuale si
paradigmele asupra gandirii despre predare (invatare)
4. Cunostinte empirice - care isi au sursa in ceea spun cercetatorii despre un subiect
particular si cum trebuie invatat.
Psihologia educationala, vizeaza in primul rand ultimele doua categorii de cunostinte.
Ilustram in acest context importanta intelegerii de catre profesorul din clasele primare a unor cunostinte empirice legate de construirea unor macrostructuri in procesul de intelegere a unui text (Kintsch & Welsch, 1991). Pe scurt, ideea este ca activitatea de comprehensiune nu depinde doar de surprinderea proprietatilor locale ale textului si de deprinderea de citire. Dimpotriva, intelegerea este data in primul rand de modul in care este relationata succesiunea propozitionala de schema textului ca intreg. Intelegerea de catre educatori a importantei acestei fatete a procesului de comprehensiune va duce la alocarea (la clasa) a unei ponderi mai mari a activitatilor care vizeaza macroprocesele (sau procesele de la nivel global). Practica prea indelungata de citire a unor paragrafe scurte, sau a unor propozitii izolate, poate dezvolta la elevi strategii partiale de comprehensiune, dificil de modificat mai tarziu.
1. Cunostintele psihologiei educationale
Cunostintele cu care opereaza psihologia sunt bazate pe decenii de cercetare psihologica
si de observare atat a comportamentului uman cat si a celui infrauman. Astfel ca, in tot acest timp, psihologia a oferit informatii consistente, privind proiectele educationale ale
profesorilor. Demersul pe care il propune psihologia (similar oricarei alte stiinte) este unul etapizat; pornind de la observatie, la emiterea de ipoteze si conceperea de studii experimentale sau corelationale sau studii de caz (care testeaza ipotezele formulate). In final sunt avansate teorii care sunt validate prin integrarea si sinteza mai multor astfel de studii. Relevanta cercetarilor de psihologie pentru educatie a fost mult timp informativa. Totusi rezultatele cercetarilor actuale asupra motivatiei, gandirii, memoriei, atentiei, precum si asupra proceselor metacognitive au avut un impact semnificativ asupra imbunatatirii proceselor de predare si invatare. Confruntati cu problematica crescanda a fenomenelor abandonului scolar, a nivelului scazut al performantelor si competentelor elevilor si esecul scolar, cercetatorii din domeniu educational incearca sa elaboreze modele de instructie, care sa fie centrate pe elev.
2. Obiectivele psihologiei educationale
Principiile psihologice centrate pe elev, si perspectiva unui sistem activ este concentrata
pe functiile umane la mai multe nivele ale sistemului educational (invatare, predare, evaluare, management etc.). Din aceasta perspectiva, practica educationala se va ameliora doar in conditiile in care sistemul educational va fi remodelat vizand in primul elevul. In acest sens a fost elaborat un set de principii psihologice, pe baza carora se pot oferi sugestii care pot contribui la echiparea si pregatirea profesorului in in consonanta cu revendicarile reformei educationale curente. Prin dialoguri cu grupe de profesori/educatori, psihologi, pedagogi aceste principii pot fi dezvoltate in continuare si pot contribui la formarea unei societati angajate in procesul de invatare continua. Pentru elaborarea unui astfel de set de principii,psihologia educationala isi propune urmatoarele obiective:
. valorificarea modelelor cognitiv-informationale si a celor social-constructiviste si aplicarea lor in domeniile predarii si invatarii
. substituirea progresiva a practicilor de predare-invatare centrate pe profesor, cu cele
centrate pe elevi, respectiv pe caracteristicile lor de dezvoltare individuala
. promovarea si mentinerea unui context pozitiv, favorabil invatarii
. asistarea elevului pentru o mai buna adaptare la mediul scolar;
. reconsiderarea si dezvoltarea unora din tehnicile educationale care s-au dovedit eficiente
in practica.
. analiza comportamentului de invatare si identificarea componentelor deficitare
. analiza componentiala a situatiilor de criza educationala: identificarea factorilor declansatori, de mentinere, a resurselor de coping si a reactiilor specifice ale elevilor
. identificarea factorilor cognitivi, emotionali, comportamentali si sociali cu rol in etiologia si evolutia problemelor comportamentale ale elevilor;
. proiectarea unor interventii educationale de dezvoltare si de remediere, care sa integreze
principiile invatarii autoreglate
