|
|
|
SIMBOLISMUL SARPELUI
Sarpele, unic intre toate vietuitoarele, este cel care a insotit omul pe tot parcursul evolutiei sale. Omul se situeaza la capatul unui indelung efort genetic, in timp ce sarpele, aceasta faptura rece, lipsita de labe sau aripi, par sau pene, se afla inca la inceputul efortului amintit. Sarpele a insotit permanent omul in evolutia sa, deoarece omul are in el ceva din natura sarpelui, si anume acea parte a sa pe care intelegerea o controleaza cel mai putin. Psihanalistul Jung afirma ca sarpele este un vertebrat ce intruchipeaza psihicul inferior, psihismul obscur, ceea ce este rar, tainic, de neinteles. Si totusi, nimic mai obisnuit si nimic mai simplu decat un sarpe. Dar tocmai datorita acestei simplitati, nimic nu scandalizeaza mai mult spiritul.
In toate culturile, in legendele si miturile multor popoare, sarpele detine un loc de frunte. Simbolistica legata de sarpe este extrem de bogata; impreuna vom urmari sa descifram cateva din simbolurile si ipostazele sale.
SARPELE - SUFLETUL SI LIBIDOUL
Pigmeii reprezinta sarpele in limbajul folosit la vinatoare, printr-o linie trasata pe pamant. Sarpele este redus astfel la expresia lui dintai, el este o simpla linie, dar o linie vie, o abstractie intrupata. Linia nu are nici inceput, nici sfarsit; odata ce prinde viata, ea poate reprezenta orice si se poate metamorfoza in orice. Din linie nu vedem decat partea sa apropiata, prezenta, manifestata; dar stim ca ea se prelungeste in ambele sensuri la infinit.
Sarpele vizibil pe pamant, clipa manifestarii sale, este o hierofanie; simtim ca el se prelungeste si intr-o parte si in alta in infinitul material, adica in nediferentierea primordiala, rezervor al tuturor latentelor. Sarpele vizibil este o hierofanie a sacrului natural, material si nu spiritual. Iute ca fulgerul, sarpele vizibil tasneste intotdeauna dintr-un hau de bezna, o vagauna sau o crapatura, si scuipa fie viata, fie moarte, reintorcandu-se apoi in invizibil. Sau isi leapada infatisarea barbateasca, devenind femela: se incolaceste, impresoara, strange, inabusa, inghite, mistuie si doarme. Acest sarpe-femela este invizibilul sarpe principiu, care salasluieste in straturile adanci ale pamantului; el este enigmatic, tainic, nimeni nu-i poate prevedea hotararile, la fel de bruste ca si metamorfozele lui. Aservindu-si sexele, asa cum isi aserveste toate contrariile, el este deopotriva femela si mascul, geaman cu sine, ca atati alti zei creatori ce apar intotdeauna, sub prima lor infatisare, ca serpi cosmici.
'Toti serpii posibili alcatuiesc impreuna o unica multiplicitate primordiala, un Ceva primordial ce nu poate fi dezmembrat si care se rasuceste, dispare si renaste neincetat. Acest Ceva este stratul de viata cel mai adanc, rezervorul, potentialul din care se nasc toate manifestarile. Viata din strafunduri trebuie tocmai sa se reflecte in constiinta diurna sub forma unui sarpe. Caldeenii aveau un singur cuvant pentru viata si sarpe.' (KEYSERLING)
RENE GUENON remarca: 'simbolismul sarpelui este efectiv legat de insasi ideea de viata; in araba, sarpele este EL-HAYYAH, iar viata EL-HAYAT. EL-HAY este unul din principalele nume dumnezeiesti, ce trebuie tradus nu prin Cel Viu, cum se face deseori, ci prin Cel de Viata Datator, Cel ce Da Viata sau care este principiul insusi al vietii.'
Avem de-a face cu un batran zeu primordial pe care-l regasim la temelia oricarei cosmogeneze si pe care aveau sa-l detroneze religiile spiritului. El insufleteste si mentine. Pe plan uman, el este dublul simbol al sufletului si al libidoului, este unul din cele mai importante arhetipuri ale sufletului omenesc. Asa este in tantrism KUNDALINI, sarpele incolacit la baza coloanei vertebrale. Cand se trezeste, sarpele suiera si se intareste, si atunci are loc ascensiunea chakrelor; astfel urca libidoul, reinnoita manifestare a vietii.
SARPELE COSMIC
Din punct de vedere macrocosmic, KUNDALINI il are drept omolog pe sarpele ANANTA, care sta incolacit la baza axei lumii. Asociat lui Vishnu si lui Shiva, Ananta simbolizeaza dezvoltarea si resorbtia ciclica, iar in calitatea lui de paznic al nadirului, el este purtatorul lumii, careia ii asigura stabilitatea. Inaintea ridicarii unei case indiene, care ca orice casa trebuie sa se afle in centrul lumii, trebuie sa se bata un tarus in capul sarpelui NAGA subpamantean, a carui pozitie a fost in prealabil determinata de un geomant. Cuvantul sanscrit 'naga' inseamna deopotriva elefant si sarpe. Purtatorii lumii sunt uneori elefanti, tauri, testoase, delfini, crocodili - dar toate acestea nu sunt decat substitute ale sarpelui; de aceea, aceste animale deseori sunt reprezentate doar printr-o gura ce apare la capatul unui trup de sarpe, fie sunt chiar ele purtate in spinare de un sarpe. Ele exprima aspectul terestru, adica agresivitatea marelui zeu al intunecimilor care este pretutindeni sarpele.
Mentinerea se face in doua moduri: fie purtand, fie inconjurand creatia cu un cerc continuu, menit a o impiedica sa se dezintegreze. Asta si face sarpele sub forma de UROBOROS, adica de sarpe ce-si musca propria coada. Uroborosul este si el simbolul manifestarii si al resorbtiei ciclice: el este, in sine, impreunarea sexuala, permanent autofecundator, asa cum arata coada pe care si-o tine in gura; el este vesnica prefacere a mortii in viata, caci el isi infige coltii cu venin in propriul trup; el reprezinta dialectica materiala a vietii si a mortii, moarte ce iese din viata si viata izvorata din moarte. Amintind de imaginea cercului, sarpele este mai cu seama dinamica acestuia, adica prima roata, in aparenta imobila, caci se invarte pe loc, dar a carei miscare este infinita, pentru ca reincepe vesnic din sine. Animator universal, Uroborosul nu este numai promotorul vietii, ci si acela al duratei - el creeaza timpul. Adeseori sarpele este reprezentat sub forma unui lant rasucit - lantul orelor. El face sa se roteasca astrele, constituind, fara indoiala, prima reprezentare, mama zodiacului. Uroborosul, veche zeitate, desi detronat de spirit, ramane o mare divinitate cosmogonica si geografica; el apare astfel gravat pe marginea tuturor primelor reprezentari ale lumii, cum ar fi pe un disc din Benin, cea mai veche imago mundi negroafricana, unde el, ingemanand contrariile, isi incolaceste trupul sinuos in jurul oceanelor primordiale, in mijlocul carora pluteste patratul pamantului.
De temut la manie, sarpele devine la evrei LEVIATANUL, sau la popoarele scandinave, monstrul MIDGARDOM - despre care se spune ca ar fi mai batran decat zeii: cand bea se produc mareele, cand se scutura se produc vijelii.
Si tot la nivelul cosmogenezelor, sarpele este si Oceanul, care inconjura cu noua inele cercul lumii, in timp ce cu al zecelea, strecurandu-se pe sub pamant, formeaza Styxul din Teogonia lui Hesiod. Sarpele, spirit al apei dintai, este spiritul tuturor apelor de sub pamant, de pe fata pamantului sau de deasupra sa. Nenumarate rauri din Grecia si din Asia Mica se numesc Ophis sau Draco, este si cazul lui Mos Rin, al Senei, al Mamei Gange, al Maicii Volga, al oricarui zeu-fluviu. Atribute teriomorfe vin sa intregeasca functia cereasca sau pamanteana a acestei zeitati a apelor; asa explicam imaginea Tibrului cu coarne (imagine in care sarpele isi adauga puterea taurului) sau faptul ca ACHELOOS - cel mai mare fluviu din Grecia antica - ia rand pe rand imagine de sarpe si de taur cand se infrunta cu Heracles.
Divinitate a apelor si a ploii, sarpele isi adauga uneori puterea berbecului (imagini frecvent intalnite in iconografia celtica), sau ale pasarii - dragonii inaripati ai Extremului Orient, sau serpii inaripati din panteonul mezo-american. Fara a dezvolta, sa amintim totusi ca dragonul inaripat este parintele mitic al multor dinastii, imparatii chinezi il purtau brodat pe steaguri spre a dovedi obarsia divina a monarhiei lor. In mitologiile amerindiene, din Mexic pana in Peru, mitul Pasarii-Sarpe coincide cu cele mai vechi religii ale culturii porumbului: el e asociat umiditatii si apelor pamintului, in formele sale superioare el ramanand legat de Cer, Pasarea-Sarpe nu e numai Sarpele cu Pene Verzi sau Sarpele-Nor cu barba de ploaie, ci si fiul Sarpelui, Casa de Roua si Stapanul Zorilor; este norul cumulus care in miezul verii arunca reflexe argintii, de unde si numele de Zeu-Alb, din pantecul caruia se scurge sudoarea, adica ploaia.
