|
|
|
Spatiul geografic constituie un factor esential in geneza si evolutia unei comunitati umane si si-a pus intodeauna amprenta asupra istoriei si bogatiei sale spirituale.
Aceste influente care au caracter de generalitate pot fi urmarite atat la nivelul unui neam, cat si in interiorul acestuia, regasindu-se in sensibile diferente regionale. Muntele, campia si apa au modelat tipuri umane diferite si invers, oamenii au ales un anume spatiu, stabilindu-si acolo asezarile1.
Toate aceste influente dobandesc ample concretizari in propria noastra istorie. Miscarile de populatii de la inceputul Evului Mediu, i-au determinat pe autohtoni sa-si intemeieze asezari in locuri diferite, cat mai departe de drumurile strabatute de normazi. Relieful a determinat viata economica a comunitatilor si chiar a influentat organizarea administrativa. Raurile au constituit adesea hotare intre tinuturi sau intre satele ce le constituiau.
intinderea terenului necesar culturilor agricole, natura acestor culturi si diversitatea lor, cat si celelalte ocupatii isi gasesc explicatia in mediul geografic si in sursele pe care le oferea acestea spre utilizare.
Toponimia a fost si ea influentata in multe cazuri si de spatiu, asezarile luand uneori numele apelor ce le strabateau, al unei forme de relief apropiate sau al unui loc pustiu2.
Un spatiu intins in relieful est-carpatic ii revine Podisului Moldovei. Situat pe un soclu de sisturi cristaline ce cade in trepte spre sud-vest, el reprezinta o 'cuvertura3 groasa sedimentara inclinata spre est-sud-est'. Podisul Moldovei se imparte la randul lui in mai multe subunitati: Podisul Sucevei, Podisul Central Moldovenesc, Podisul Barladului, Podisul Covurluiului, Dealurile Elanului, Colinele Tutovei s.a.
Campiile Moldovei - ale Siretului inferior, ale Tecuciului si Covurluiului, parte integranta din Campia Romana - alcatuite, in principal, din elemente lacssoide suprapuse pe depozite calcaroase si sisturi cristaline se continua departe spre est. Teritoriul romanesc est-carpatic care a apartinut in Evul Mediu Moldovei, dispunea de resurse hidrografice variate: ape subterane, rauri, iazuri, lacuri si se marginea cu Marea Neagra. Principalele artere hidrografice - Siretul, Prutul, Nistru - curg de la nord la sud aproximativ paralel cu lantul Carpatilor Orientali. In Evul Mediu, Siretul care aduna apele Sucevei, Moldovei, Bistritei, Trotusului, isi avea cursul inferior mult mai la apus, iar Barladul se varsa direct in Dunare4.
Orasul Tecuci se afla la intersectia 45-51° latitudine nordica cu meridianul 27-26° longitudine estica, in partea de rasarit a Romaniei, acolo unde raul Barlad intalneste paraul Tecucel in nord-estul Campiei Romane, in subunitatea acestuia intitulata Campia Tecuciului5.
Ca multe dintre orasele noastre cu o vechime apreciabila, Tecuciul s-a format si s-a dezvoltat datorita asezarii favorabile, pe unul dintre cele trei drumuri principale ale Moldovei medievale, 'drumul Galatilor', deschis in jurul anului 1456, drum ce lega Suceava de Galati. impreuna cu varianta ce facea legatura cu Tara Romaneasca, trecand Siretul inferior, acest drum a ramas multa vreme ca singura posibilitate de comunicare a orasenilor din Tecuci cu celelalte localitati din Moldova si Muntenia.
Pozitia geografica apare ca deosebit de favorabila dezvoltarii in ansamblu a localitatilor fiind si foarte apropriate de regiunile deluroase vecine. inconjurat de numeroasele asezari rurale, poate polariza eficient viata culturala, spirituala si economica a acestora.
In evolutia Tecuciului de la targ spre oras, din punct de vedere geomorfologic, nu se observa modificari esentiale.
Targul Tecuci se intinde in est pana la apa
Barladului, care curge de la nord spre sud si se varsa in Siret
langa satul Serbanesti, iar in est curge Tecucelul care se
varsa in Barlad, la marginea din jos a targului formand aici un unghi, in
interiorul caruia se afla targul6.
in timpurile vechi se afla, ca
si acum pe Barlad, dupa cum dovedeste o harta
tiparita
Teritoriul orasului este aproximativ de
Relieful corespunde unitatii de platforma pe care evolueaza. Stiva de sedimente neogene si cuaternare care se gaseste aproape de suprafata topografica a fost intens modelata de apele curgatoare, respectiv raul Barlad care si-a adancit albia constituind mai multe terase. La nivelul Tecuciului se gasesc bine conturate doua din terasele Barladului: terasa Tecuci si terasa Cernicari. Terasa Cernicari este prevazuta si in partea de rasarit a orasului. Pe aceasta este asezat cartierul Cernicari de pe malul stang al raului Barlad. Terasa Tecuci apare cu discontinuitati, are aspect insular si este raspandita pe albia majora a Barladului, fiind foarte evidenta pe partea dreapta a raului. Pe terasa Tecuci este asezata cea mai mare parte a orasului Tecuci9.
Primele observatii
asupra florei si faunei in Tecuci au fost facute de Iuliu Szabo
(1842), acum peste 150 de ani in urma. Au venit apoi Iuliu Ghak (1863),
Dimitrie Brandza (1879-1883), Dimitrie Grecescu (1898) si multi
altii pana
De foarte mare insemnatate
pentru cunoasterea florei Tecuciului, este Flora Romaniei, lucrare in 13 volume, elaborata de Academia
Romana dupa 1853 si in care sunt cuprinse aproape toate speciile
de plante superioare care vegeteaza in Tecuci11. Din dorinta de a face cunoscuta
lumii stiintifice locurile natale, Al. Obreja intreprinde numeroase
studii geografice si geomorfologice asupra Tecuciului si a regiunii
inconjuratoare12.
Studii asupra fosilelor aflate
Date importante despre cadrul fizico-geografic al Tecuciului, putem prelua dintr-o serie de lucari de specialitate de mare cuprindere cum sunt: Monografia geografica a Romaniei (1960)15, Geografia apelor Romaniei (1974)16, Atlasul Climatologic (1978)17.
in ceea ce priveste resursele naturale, Tecuciul nu se poate considera avantajat, pana acum solul neoferind nimic din ceea ce consideram substante energice primare sau materii prime pentru industrie.
La nivelul orasului,
datorita asezarii geografice, clima este temperat
continentala cu puternice influente de ariditate. Aceste
influente sunt generate de intinderea mare a uscatului
est-europene care determina ierni geroase si uscate si veri
secetoase si uscate (calduroase); Temperatura medie anuala,
urmarita pe o perioada de aproximativ 100 de ani, intre
(1896-1994) este de 10° C. Luna cea mai
rece este ianuarie cu -40° C, iar cea mai calda, iulie cu peste 21° C18.
Cantitatea medie a precipitatiilor
oscileaza in jurul valorii de
Consideram ca pozitia orasului a fost generoasa dezvoltarii asezarilor omenesti. Cele mai multe informatii in legatura cu apele si locurile alese de oameni spre a-si intemeia asezarile sunt oferite de colectiile de documente. Zapisele in primul rand, dar si hrisoavele si cartile domnesti precizeaza hotarele satelor sau mosiilor vandute si intarite[20].
Vadurile de moara, podurile si helesteele sunt des mentionate in actele unde gasim localizarea satelor sau ocinilor in apropierea apelor[21].
Raul Siret constituie reperul pentru localizarea multor sate in documente datand din secolele XVI-XVII si de la inceputul secolului al XVIII-lea. Pe apa Siretului erau situate si satele Marcesti, Gulubi, Tulcesti si Onceni, toate invecinandu-se cu hotarele targului Tecuci[22].
La 24 decembrie 1636 o
hotarnica a lui Dumitrasco Stolnic precizeaza hotarul ocinei
Din hotarul targului Tecuci pana in Siret se intindea si satul Buciumeni unde la 11 februarie 1643, Dumitrasco stolnic cumpara niste mosii cu vad cu moara, vii si livezi si fanete[25].
Satul Camilesti se afla 'pe Barlad, mai jos de targul Tecuciului si cu loc de mori pe acest rau, cum aflam dintr-un document din 16 martie 1577[26].
Localizate pe aceeasi apa si cu vaduri de moara erau de asemenea satele Matosesti, Borosesti, tiganesti si Sasesti[27] precum si sate cum ar fi Calimanesti[28], Miraesti[29] si Harsesti[30].
Paraul Tecucelului parcurgea alaturi de targul ce-i poarta numele, satul Saseni situat 'pe amandoua partile raului'[31].
in apropierea cursurilor de apa existau si locuri pustii ce au fost populate ulterior.
Numarul lor a scazut ulterior pe masura trecerii timpului ele fiind transformate in sate, in urma intaririi lor proprietarilor.
in secolul al XV-lea existau Selistea Sarbilor'' la Movila Corodului[32]' si 'Selistea Draganesti'[33].
in vederea lamuririi acestor probleme deosebit de importante pentru evolutia asezarilor urbane si rurale, se impune analiza actelor privind inceputurile orasului.
capitolul ii
II.Inceputurile orasului
Toponimia noastra este o stralucita creatie de milenii, a poporului roman si a inaintasilor lui - traci, daci sau geti si romani. Ea este o problema de origine a limbii si neamului nostru1. Este un tezaur nepretuit care trebuie pastrat in intregime. In acest domeniu poporul roman a dat dovada de o mare putere de inventivitate in formularea numelor topice, atat de variate ca forma de expresie, ca si de precizia, de plasticitatea si de pitorescul intregii nomenclaturi care a ajuns pana in zilele noastre.
Toponimia poate fi socotita drept istoria nescrisa a unui popor, o adevarata arhiva, unde se pastreaza amintirea atator evenimente, intamplari si fapte mai mult sau mai putin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a lungul timpurilor si au impresionat intr-un chip oarecare sufletul popular. Diferite momente din viata unei colectivitati umane: istorice, sociale, politice, psihologice, gasesc ecou adesea foarte prelungit, uneori permanent si definitiv in toponimie2. Un eveniment important in randul celor mentionate este ocuparea unui anumit teritoriu, pentru vreme indelungata, de catre mai multe popoare, simultan sau pe rand. Prezenta fiecaruia se tradeaza prin numirile pe care le-au primit diverse locuri din regiunea in discutie. Faptul este utilizat pentru lamurirea raporturilor etnologice din epoci indepartate, asupra carora dispunem de izvoare istorice prea sarace sau nesigure.
in aceasta privinta, nu toate toponimele reprezinta argumente deopotriva de puternice. Se poate stabili o adevarata ierarhie, dupa natura materiala a locului denumit. Cele mai vechi sunt numele masivelor muntoase si ale apelor mari, cunoscute de toate popoarele prin teritoriile carora isi intind ramificatiile. Tot asa trebuie considerate ca avand o vechime si deci, o importanta mai mare, in comparatie cu ale asezarilor umane, numele campiilor si in general, acelea ale accidentelor solului3.
De aceea, cand un sat si un parau poarta acelasi nume, avem dreptul sa admitem, pana la proba contrara, ca paraul a fost denumit inaintea satului4. Asezarile omenesti isi schimbau usor numele, nu numai pe cale oficiala, cum putem constata, foarte des, si in epocile mai apropriate de noi, ci si prin forta imprejurarilor, in cazuri cand locuitorii łnui sat se mutau in alta parte, mosia respectiva isi schimba stapanul etc.5.
Nomenclatura apelor, muntilor etc., se dovedeste in general, a fi foarte rezistenta si aceasta, datorita tot unei situatii impuse de natura lucrurilor: accidentele de teren sunt ele insesi mai rezistente decat satele si orasele, iar in plus numele lor, mai ales cand e vorba de locuri cunoscute pe o intindere mare de pamant, intereseaza un numar considerabil de oameni, care nu se arata dispusi sa le modifice si sa provoace astfel, cel putin pentru o bucata de vreme, neintelegere sau nedumerire6.
In privinta originii targului, exista discutii intre filologi: cei mai multi dintre ei - I. Bogdan7, si I. Iordan8 - afirma ca ea este slava si anume de la slavii de rasarit, derivand din verbul respectiv care inseamna 'a curge'9.
O etimologie a
Tecuciului a dat I. Bogdan in lucrarea sa 'Diploma
Barladeana' din 1134. Dupa el, targul Tecuci si-a luat
numele de
Etimologia lui I. Bogdan, citand ucraineanul 'tekucyi', rusescul 'tekucij, curgator, lichid', ucraineanul 'tekuca voda' si rusescul 'tekucaja voda' - 'apa curgatoare', nu lasa nici o indoiala cu privire la originea ucraineana a acestui toponimic. Numai ca modul cum incearca autorul sa explice aspectul pur onomasiologic al problemei probeaza lipsa de intelegere pentru astfel de lucruri11.
Dupa ce arata cu dreptate, ca toponimia noastra ofera si alte exemple similare, precum Cursul Apei, loc istoric unde stefan cel Mare l-a batut pe Radu cel Frumos, in judetul Ramnicul Sarat, continua: 'numele de curgatoare' s-a dat prin raport cu faptul ca vara, de seceta, apa garlei seca, dovada si numele de Tecucel sau Tecucelul Sec. Tecuciul ca nume al paraului a luat forma diminutiva Tecucel, fiind ca-i un parau sec, de unde si numele de Tecucelul Sec12.
Aceeasi etimologie ca si I. Bogdan da G. Weigand care spune ca, Tecuciu inseamna 'curgatorul' de la radicalul 'tek' formandu-se 'tekuci' si venind din bulgarul 'teka'13.
Se stie ca numeroase ape curgatoare, dintre cele mai mari si mai cunoscute, au purtat si in buna parte continua sa poarte numiri al caror sens este 'raul', 'fluviul'. Astfel tema lui 'Dunare', care deriva din ucraineanul 'Dunaj' si sarbo-croatul 'Dunavo' cu derivatele 'Dunavats' si 'Dunavets'; de la aceeasi tema avem 'Dunavatul', a fost identificata de specialisti autorizati cu 'don' care inseamna 'rau', care exista si in Donaster, Donapris, Tanais, numele antice ale Nistrului, Niprului si Donului de astazi, precum Danubius Dunarea14.
si Istros alt nume din antichitate al batranului nostru fluviu, inseamna acelasi lucru, caci are la baza tema indo-europeana 'stru' care inseamna 'a curge', intocmai ca 'struma: din Peninsula Balcanica. Istrita, munte din aproprierea Buzaului si-a luat numele de la o apa, Streiul (Iran) si foarte probabil Siretul provine de la oronimul Szeretwa din regiunea Bodrog sau de la toponimul iliric Sirnium sau grecescul Sermios15.
Se produce si fenomenul opus, adica de fapt o revenire indirecta la punctul de plecare si anume cand numele propriu al unui rau sau fluviu devine apelativ cu sensul aici in discutie. Astfel gasim 'Nistru' - apa mare curgatoare, intr-o vale prapastioasa cu mult grohotis si stanci si 'Prut' - apa curgatoare mare, ce serpuieste in lunca larga, cu multe brate moarte, balti si lacuri, lunca uscata'16.
In limba ucraineana 'Prut' inseamna 'Balta', 'Olt' - 'tramba de apa mare, de colo colo', iar 'Jiu' - 'rau, in genere'17.
S-ar putea adauga si Dunare, care n-a suferit inca aceasta modificare, dar se intrebuinteaza in formule expresive ca 'a se mania Dunare', 'a curge Dunare', unde inceputul procesului semantic este foarte clar18.
S-a dat
mai intai, asadar, acest nume paraului Tecuci (azi Tecucel) si de la
parau s-a numit targul de pe malurile lui si tinutul respectiv. Este
posibil ca in documentul din 1437, decembrie 20 prin care Ilie si Stefan
voievozi daruiesc paharnicelului Ioan Ureche, intre altele,
satele Stanijani si Sarbi, expresie slava 'Na Teky'; privind aceste sate,
sa nu insemne '
Dupa alti cercetatori, am fi insa in fata unei denumiri pecenege sau cumane. Al. Phillippide afirma ca "tehek+uciu" inseamna "capatul sau marginea tarii", din care grup de cuvinte " tehek" este persan si inseamna "pamant", iar "uc" e turc si inseamna capat, extremitate, margine. Tinutul Tecuci este tinutul de margine si targul Tecuci este targul de margine al stapanirii cumane care avea ca oras principal Barladul20.
Contactele indelungate cu triburile turcice si-au lasat amprenta si in toponimia si hidronimia Moldovei.
Numele de rauri purtand sufixul "-lui" si "in", sufix care in Asia Centrala si Siberia Occidentala avea sensul de rau, vale, au fost considerate de origine pecenego-cumana. Aceeasi origine a fost atribuita hidronimelor Barlad, Tecuci, Cahul, Cainar21.
Mai probabila pare prima explicatie, in sprijinul ei vine si existenta unor numiri topice identice sau asemanatoare, din alte regiuni. Mai exista un Tecuciu, sat in judetul Teleorman, un altul Tukucza in Carpatii Padurosi, spre sud-vest de Kolomea si un al treilea Tekucita, in Bosnia spre sud-est de orasul Doboj, de pe raul Bosna22.
Aceste sate se trag pesemne din Tecuciul Moldovei: o traditie veche ne spune ca inainte de trecerea lui Negru Voda din Fagaras in Campulungul Valahiei, sate intregi de moldoveni din jurul Vrancei au fugit de urgia tatarilor, si s-au adapostit in Valahia in partile de peste Olt (1236) si ca de acolo a urmat dupa aceea o navala comuna a romanilor moldoveni si ardeleni asupra tatarilor23.
Pana in 1708
exista in Tecuci si familia Tecucel cum vedem intr-o carte de
Printr-un document din 2 aprilie 1560, Al.
Lapusneanu intareste lui Tecuci ocine
II.2.Inceputurile orasului
Nu avem inca marturii certe care sa ne demonstreze data infiintarii vreunui targ sau oras, inainte de formarea statelor feudale in Tara Romaneasca si Moldova28.
Targurile a caror existenta in multe cazuri incepe cu mult inainte de 1300, sunt asezate in general langa o apa curgatoare pe valea unui rau si deservesc satele de pe aceeasi vale29.
Pentru prima data se pomeneste de Tecuci la 20 mai 1134, intr-un hrisov al "domnului Barladului", Iancu Rostislavici, hrisov ce il dadu negustorilor din Mesemvria, si unde se spune ca "le acorda sa nu plateasca vama, la intrarea marfurilor lor in orasul Galati ci numai in Barlad, Tecuci si celelalte orase ale domniei sale, iar la exportarea diferitelor marfuri locale, adica moldovenesti si la exportarea de marfuri unguresti, rusesti si boeme, sa plateasca vama numai in Galati si nu aiure"30.
Acest hrisov este cunoscut in literatura noastra si in literatura straina sub numele de "Diploma Barladeana"; el s-a gasit in Rusia intre hartiile Domnului Moldovei Dimitrie Cantemir. S-a constatat insa de curand ca nu este vorba decat despre un fals, unul din "falsurile patriotice", de care s-a uzat nu numai la noi in secolul al XIX-lea31.
Si daca aceasta diploma s-a dovedit a fi falsa32, nu acelasi lucru se poate spune despre scrisoarea lui Ilias Voievod, datand din prima jumatate a secolului al XV-lea, asupra autenticitatii sale neexistand nici un fel de dubii.
Aceasta carte de
Originalul se pastreaza in arhivele Ministerului Afacerilor Externe din St. Petersburg. Acest act este foarte important pentru istoria epocii cand fiii lui Alexandru cel Bun, Ilias si stefan au impartit Moldova in doua, dupa ce au scaldat-o in sange luptandu-se pentru domnie indemnati de intrigile polonilor si ale catorva boieri pentru care doua tari si doua domnii si un Vladislav erau mai de folos decat un singur tron si o singura tara33.
Scrisoarea datata 1 septembrie 1435, este adresata regelui Poloniei Vladislav Jagello si instiintat ca Ilias Voievod s-a impacat cu fratele sau, Stefan cedandu-i printre altele si orasul Tecuci: "Si i-au dat iubitului meu frate Cetatea Chiliei cu vama si iezerele ce asculta de aceasta cetate si orasul Vaslui si ocolul ce asculta de acest oras si tinutul Tutovei si targul Barladului si ocolul si morile covurluiene si orasul Tecuci si tot ocolul si oltenii". Aceasta este cea mai veche mentiune documentara pe care ne-au dat-o izvoarele istorice scrise34.
Mentionarea "oltenilor" de la sfarsitul documentului a suscitat interesul istoricilor35.
Ulterior aceasta regiune este amintita la 4 noiembrie 1499, data la care Stefan cel Mare intareste boierului sau Duma Brutur "jumatatea de jos a satului Tapesti pe Barlad, la Olteni36".
Satul Tapesti este atestat, in secolul al XVII-lea pentru tinutul Tecuci, iar zona "Oltenii" se intinde spre sud pana dincolo de confluenta Barladului cu Siretul. Astfel, tot in "Oltenia" este si selistea
din pustietatea numita Lungociul, "intre Calieni si Nanesti" amintita intr-un document din 17 martie 1529. Un document anterior, datat 17 decembrie 1514 pastrat insa doar in regest mentioneaza "Oltenii", intre Calieni si Nanesti37, de unde C.C.Giurescu trage concluzia ca a existat un sat cu acest nume care a denumit apoi intreaga regiune.
Astazi, Calienii, Nanestii si Lungociul se gasesc pe malul drept al Siretului, dar se pare ca in secolul al XV-lea se aflau pe "malul drept al Barladului care curgea prin albia actuala a Siretului38", in timp ce acesta din urma avea albia mai spre sud. Dimitrie Ciurea impartaseste si el ideea lui C.C.Giurescu, subliniind ca este probabil vorba de o regiune "unde au fost colonizati oltenii, adusi in legatura cu expansiunea munteana in sudul Moldovei in secolul al XIV-lea39. Regiunea ar fi trecut sub jurisdictia moldoveneasca in timpul lui Alexandru cel Bun. Prin urmare aceasta regiune a constituit o zona tampon intre tinuturile Putna, Tecuci, Covurlui avand ca puncte extreme satele de sub targul Tecuci (ex. Tapesti), iar in sud-est Calienii, Nanestii si Lungociul situate foarte aproape de confluenta Siretului cu Barladul. Ulterior in secolul al XVIII-lea, acestea au fost arondate tinutului Putna40.
Documentul de la 1 septembrie 1435 este foarte important pentru organizarea interna a Moldovei deoarece aici apar ocoalele cu mosiile oraselor Chilia, Vaslui, Barlad si Tecuci41.
Faptul ca aici a fost tot timpul
resedinta tinutului Tecuci ne ingaduie concluzia ca el
a trebuit sa existe si in a doua jumatate a secolului al
XIV-lea, cand Moldova a cunoscut cu siguranta impartirea in
tinuturi. Imprejurarea ca nu e amintit in privilegiul comercial din
1408, acordat de Alexandru cel Bun liovenilor si ca acestia
platesc vama cand vin cu carele de peste de
Documentele orasului Tecuci au fost adunate si publicate de C. Solomon si C.A. Stoide43.
Un document care prezinta aceeasi importanta atat pentru viata economica cat si pentru atestarea localitatii este asezamantul comercial din 3 iulie 1460, pe care Stefan cel Mare il acorda din Suceava negustorilor leopolitani si care se pastreaza in original in arhiva municipala din Lemberg44. Acest asezamant reproduce si confirma privilegiul cel mare acordat nu cu mult timp inainte acelor negustori de Stefan Voievod, unchiul lui Stefan cel Mare care a domnit pe la 1390, modificand numai taxele vamale, micsorandu-le45.
in anul 1495, Stefan cel Mare trece pe aici,
'gonind pe turci prin lunca Barladului de langa Vaslui si prin
padurea de unde izvoreste apa Similiei in tinutul Tutovei,
pana
i-a trecut Siretul macelarindu-i la locul ce se numeste si
astazi Vadul Turcilor"46.
La 1564, cand Alexandru Lapusneanu venea pentru a doua oara domn in Moldova, intrase in Moldova cu 7.000 de spahii si cu "3.000 oaste de stransura, si cu porunca de la sultan catre Hanul tatarilor ca sa-i dea orice ajutor de oaste i-o cere"47.
Lapusneanu si vornicul Bogdan au
fost intampinati, la coastele Tecuciului, la dumbrava de
In timpurile vechi, fiind aproape de hotarul Moldovei spre Valahia, se numea "oras de margine destul de bun", explicatie pe care o da Jappecourt ostas nobil din Lotaringia49.
R. Heidenstein, la 1600, amintea de cele 18 "territoria" si divizia oraselor in "urbes praecipuae" - Suceava, Iasi - si "oppida notabiliora" - Stefanesti, Botosani, Roman, Bacau, Tecuci, Barlad, Harlau50, iar Paul de Alep se refera in memoriile sale la situatia localitatilor din Moldova din 1653-1654. Calificativele sale pentru orase sunt echivoce. Scanteia este calificat "un mare oras", Tecuci "bazar" si Iasi "capitala Moldovei"51.
Populatia orasului cuprindea in vechime dupa cate ne spune episcopul catolic Bandine, o colonie de unguri - "peste 200 de case" - cu biserica proprie preot si invatator52. Ea fusese asimilata insa in decursul timpului de catre romani, in 1646, cand scrie, Baudini arata ca nu mai exista in Tecuci nici un catolic, desi orasul avea 4000 de oameni si 500 de case53.
Evlia Celebi, calator turc, insotii in anul 1659 armata turco-tatara trimisa sa inlature din scaunul Moldovei pe Constantin Serban si sa puna in locul acestuia pe stefanita Lupul54.
"In oraselul Scanteia au fost incendiate numaidecat 300 de case, capturandu-se multe prazi si multi robi. De acolo am navalit spre apus si, incendiind si orasul Vaslui am luat multe prazi. Am sosit apoi in oraselul Barlad ruinandul si pe acesta, am ajuns in orasul Tecuci. Populatia de aici si boierii venind in intampinarea noastra cu daruri, orasul lor nu a fost incendiat55.
In anul 1711, turcii si tatarii au
pradat cea mai mare parte a Moldovei si au incendiat totul pe unde au
trecut, iar locuitorii, parte au fost ucisi, parte luati robi la
tatari, iar altii s-au refugiat in zonele invecinate. Locuitorii care
au mai ramas
Situatia se repeta in anul 1769, cand orasul a ramas din nou in parasire. Iar Mitropolitul si boierii Moldovei57, dupa ordinul imparatesei Ecaterina, facand un raport catre generalul rus Elen, vorbesc despre starea Tarii pomenind si de Tecuci: "In acest tinut a fost
targ mai inainte, numindu-se targul Tecuciului, dar s-a pustiit neramanand nici o casa58". Aflat intr-o zona de granita mereu amenintata si trebuind sa suporte consecintele unor campanii militare devastatoare, orasul nu a avut in Evul Mediu, o populatie prea numeroasa. In jurul anului 1785, Tecuciul "era facut la loc", comitetele
d'Hauterive, gentilom de ambasada pe langa
ambasadorul Frantei din Constantinopol59.
Venind in acelasi an in Moldova Alexandru Mavrocordat si descriind
aceasta calatorie spune ca:"ajungand cu suita
domneasca
Tecuciul nu a fost implicat numai in evenimente neplacute. Astfel in anul 1587, orasul a fost ales ca loc pentru oficierea si sarbatorirea unei nunti domnesti cu semnificatie deosebita pentru istoria poporului roman61.
Nunta de
In anul 1624,
Desi vechiile sigilii nu au format obiectul unui studiu atent, unii istorici ca V.A. Urechia, Al. Lapedatu, N.Iorga, Gh. Ghibanescu, Emil Vartosu, ne ofera unele informatii, e drept incomplete66.
Sigiliile au servit la intarirea zapiselor, marturiilor si actelor de judecata facand dovada autonomiei relative a oraselor moldovenesti67.
V.A. Urechia ne informeaza ca sigiliul orasului Tecuci dateaza din 166268 reprezentand un vanat, probabil cerb. Legenda sa este in limba slavona69.
Stema medievala se prezinta ca un scut despicat, fiind reprezentat in dreapta, pe fond albastru un turn de veghe, de argint, in varful unei
coline, tot de argint, iar in stanga pe fond rosu un
iepure de aur, ridicat in doua labe spre dreapta avand deasupra doua
stele de aur cu cinci raze70.
Aceasta este o veche stema rectificata la care s-a adaugat movila de
iii.1.Vatra, hotarul si ocolul targului Tecuci
Pentru a intelege organizarea unui targ din Moldova medievala trebuie sa avem in vedere trei elemente esentiale prezente la toate asezarile urbane din acest spatiu : vatra, hotarul si ocolul targului1.
Existenta lor isi gaseste explicatia in caracterul oraselor moldovene, in conditiile si modul lor de constituire, deosebit de acela al oraselor din Europa occidentala2.
Dupa cum se cunoaste, aparitia orasului medieval este rezultatul unui proces evolutiv complex, de separare a mestesugurilor de agricultura si de formare a pietelor locale, proces ce a cunoscut un ritm mai lent in tara Moldovei decat in alte tari datorita factorilor externi: migratiile pecenegilor, uzilor, cumanilor, tatarilor, apoi dominatia Imperiului Otoman3.
Starea de inapoiere tehnica, mentinerea caracterului inchis al economiei au facut imposibila asigurarea traiului orasenilor prin intermediul schimbului.
Agricultura, mestesugurile, viticultura, gradinaritul si albinaritul au constituit permanent ocupatii ale orasenilor imprimand un caracter semirural asezarilor urbane din Tara Moldovei4. Existenta mosiei targului, folosirea ei in devalmasie nu a reprezentat decat o mostenire fireasca si necesara a vechilor structuri ale obstii satesti5. Orasul a preluat de la obste chiar si unele institutii. Prezenta "oamenilor buni si batrani" in viata sociala a targului nu este decat un exemplu in acest sens. Aceste implicatii credem ca sunt necesare pentru a demonstra ca vatra, hotarul si ocolul targurilor sunt tot atat de vechi ca si targurile insesi6.
Conditiile specifice de formare a oraselor in Evul Mediu au impus prezenta celor trei elemente legate de un mod de viata secular.
Vatra targului reprezinta teritoriul propriu zis al asezarii urbane. Ea cuprinde, se pare si acel teritoriu din jurul orasului pe care orasenii aveau constructii diverse: case, pivnite, dugheni, magazii si mori7. Era o proprietate fara un titlu recunoscut, aceasta insemnand ca locuitorii care erau stabiliti in vatra orasului aveau drept de proprietate asupra locului de aici doar daca aveau pe el anumite constructii8.
Domnii nu au acordat insa orasenilor urice de proprietate. Drepturile de proprietate erau inscrise in catastiful orasului. Locul si constructiile locuitorilor din vatra targului puteau fi vandute, daruite sau lasate mostenire in baza dreptului de protimisis9. Pentru aceste constructii targovetii plateau domniei camana spre deosebire de boierii care aveau case si pravalii in orase, care erau scutiti de aceasta obligatie fiscala10.
In vatra orasului ramaneau si asa numitele locuri slobode, de care domnia dispunea facand danii boierilor si manastirilor11. La 22 iulie 1645, Vasile Lupu intarea manastirii Nicorita o casa si o vie din vatra targului Tecuci12.
Hotarul targului Tecuci aminteste de obstea
sateasca si prezenta lui dovedeste caracterul
semirural al targurilor moldovenesti13.
Dupa constituirea statului domnul, stapan al pamanturilor a
recunoscut orasenilor dreptul de folosinta asupra unui
teritoriu din jurul oraselor numit hotarul targului. Acesta cuprinde
marginile administrative ale orasului care nu se opreau la perimetrul
regiunii locuite de oraseni, incluzand adesea mosii si sate
numeroase14. Uneori s-a creat
confuzia intre hotarul si ocolul targului, insa cei doi termeni
exprima realitati diferite. Chiar daca pe teritoriul ce
desemna hotarul targului existau uneori sate, ele nu trebuie confundate cu
satele din ocol15. Un
exemplu concludent il constituie documentul de
Trebuie evitata si confuzia dintre hotarul de targ si hotarul domnesc; in timp ce primul desemneaza un teritoriu bine delimitat spatial, al doilea termen nu desemneaza o intindere bine
delimitata17.
Ne ajuta la sesizarea diferentei dintre acesti doi termeni si Niccolo Barsi care vizitand Moldova in prima jumatate a secolului al XVII-lea, observa ca in fiecare primavara soltuzul si pargarii ieseau la marginea oraselor, in camp si distribuiau loturile de cultura dupa numarul membrilor familiilor orasenilor18. Distribuirea loturilor se facea deci din hotarul targului iar pamantul ramas neimpartit ramanea la indemana domniei, el constituind asa numitul hotar domnesc19.
O parte din hotarul targului, tarina, era destinat cultivarii cu cereale misionarul catolic Marco Bandini, amintea de pamantul din jurul targului Tecuci cultivat cu grane20.
In cazuri de necesitate,
domnii moldoveni au marit hotarul de targ21.
Este si cazul Tecuciului, asa cum dovedeste documentul din 22
februarie 1507, prin care Bogdan voievod intareste slugii sale,
Isaico, "un sat
Precizarea din act dovedeste ca hotarul
targului a fost marit prin adaugarea unei bucati de
pamant din vecinatatea satului de
Un alt element specific urbanismului romanesc extracarpatic a fost ocolul de targ. Aparitia ocolului de targ constituie o problema ce mai genereaza inca unele controverse in randul istoricilor24.
Ideea ca ocolul ar fi
fost o initiativa domneasca, prezenta inca
Impunerea unei noi conceptii despre functia domeniului public si extinderea ei asupra orasului, conceptie potrivit careia centrele urbane faceau parte din patrimoniu funciar aflat la dispozitia domniei, a avut drept consecinta in viziunea lui Nicolae Grigoras, inglobarea targurilor in noua unitate administrativa care a cuprins toate terenurile si satele nedonate boierilor si manastirilor26. Urmarea acestei masuri initiate de domnie a fost aparitia ocoalelor de targ, o institutie de drept public, si nu de drept privat, fapt dovedit si de pastrarea valabilitatii daniilor din acest fond, doar in perioada domniei celui care le facuse.
Nici instrainarea acestor danii nu se putea face fara consimtamantul sau, precizandu-se ca ele apartin "hotarului" tarii27.
In contradictie cu aceasta opinie este aceea a lui P.P. Panaitescu, potrivit careia existenta ocolului de targ a fost impusa de conditiile vietii orasenesti de la noi, si nu a fost "rezultatul vreunei reforme". Vechile orase din Tarile Romane erau mosii mari, avand un centru urban, iar in jurul lor exploatari agricole28.
Chiar daca nu toate ocoalele de targ au fost infiintate de domni, contributia adusa de unii dintre acestia, in secolul al XVI-lea, si in primul rand il amintim pe stefan cel mare, nu trebuie uitata29.
In ceea ce priveste ocolul targului Tecuci, nu cunoastem cu certitudine, momentul si modul aparitiei sale.
Constantin C. Giurescu este de parere ca ocolul targului Tecuci exista
chiar din timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Opinia sa se intemeia pe traducerea scrisorii de la 1 septembrie 1435 al lui Ilias voievod catre regele Vladislav al Poloniei, prin care anunta impacarea sa cu stefan, aceasta fiind primul act ce atesta targul Tecuci30.
Spre deosebire de alti istorici care considerau ca documentul mentiona targul si tinutul Tecuci, Constantin C. Giurescu era de parere ca documentul mentiona targul si ocolul, ceea ce l-a condus la concluzia amintita31.
Ocolul de targ era o regiune situata de obicei in jurul targului, dependenta de acesta sub raport administrativ, fiscal si judecatoresc32.
In documentele moldovenesti intalnim adesea expresia sat "atarnator de ocolul targului", care exprima aceasta realitate, a dependentei de targ, a organizarii sale diferite in raport cu tinutul33.
Reconstituirea ocolului
targului Tecuci, care constituia impreuna cu targul propriu-zis
proprietatea domneasca nu este lipsita de dificultati. In
conditiile in care, incepand din a doua jumatate a secolului al
XV-lea, domnii au apelat la satele din ocol, daruind sau vanzand
parti din ele credinciosilor sai, actele de intarire
nu precizeaza mereu provenienta acestor sate. Exista
tendinta de a considera sate de ocol toate satele care se invecinau direct
cu targul Tecuci. Expresiile "sat
In secolul al XV-lea, documentele
mentioneaza "satul Sarbii
In secolul al XVI-lea targul Tecuci se invecina direct cu satele Saseni, Salcia, ale caror hotare erau "mai sus de hotarele targului Tecuci" (22 februarie 1507)37, Camilesti, "pe Barlad, mai jos de targul Tecuciului" (16 martie 1577)38, si cu satele Moinesti si Ochesesti unde "se impreuna hotarale cele batrane cu a targului Tecuciului"39. in secolul al XVII-lea in hotar cu targul Tecuci erau satele Onceni40, Gioseni41, Marcesti42, Gulubi43, Iulcesti44.
Proprietatea domneasca in tinutul Tecuci cuprindea alaturi de targ satele Camilesti si Matosesti in secolul al XVI-lea. Numai despre aceste doua sate avem cunostinta ca ele au fost "drept domnesc" iar Const. C. Giurescu le mentioneaza tot numai pe acestea in lucrarea sa despre targurile moldovene45.
Pozitia geografica a acestor doua asezari demonstreaza ca satele din ocol nu erau totdeauna situate in jurul targului, intrucat satul Matosesti se afla mult mai la nord pe harta tinutului. Pozitia acestui sat poate fi un argument dupa parerea noastra in favoarea ideii ca el a fost alipit ocolului targului de catre un voievod in secolul al XV-lea46.
Documentele din care aflam despre apartenenta satelor Camilesti si Matosesti la ocolul de targ dateaza din a doua jumatate a secolului al XVI-lea atunci cand ele sunt deja intarite marilor dregatori. Se precizeaza insa in aceste acte de intarire ca ele au fost ale domniei47.
Satul Camilesti era intarit la 16 martie 1577, lui Bilai mare vornic al Tarii de Sus48. documentul precizeaza ca acest sat, situat mai jos de hotarul targului Tecuci cu loc de mori pe Barlad, a fost cumparat de la domn cu 400 de zloti tataresti si cu opt cai buni. Se mentioneaza in act si hotarele satelor: Stana Dornei, Corod, Fantana lui Tofan, Chicera, Stalpul Grecului, balta Plopului, hotarul Cerului si Draganesti.
La inceputul secolului XVII-lea Radu voievod intarea acest sat lui Ureche mare vornic49.
Satul Matosesti a apartinut si el in secolul al XV-lea si probabil si in secolul al XVI-lea ocolului targului. Ne ajuta sa tragem aceasta concluzie actul din 18 aprilie 1578 prin care Petru voievod intarea lui Galtiu, staroste de Tecuci si nepotilor sai Ghermanu, Avram, Dragaila, Ignatul si Stanul satului Matosesti "supus Tecuciului" cu vad de moara pe Barlad, sat "fost drept domnesc" dupa expresia intalnita in acelasi document50.
In secolul al XVII-lea intalnim acest sat la in
proprietatea unor razesi: ispisocul sarbesc de
La o distanta de numai 23 de ani regasim satul amintit in proprietatea lui Enache spatar care va cumpara mai intai cateva parti din el, extinzandu-si astfel, treptat stapanirea asupra sa52. Ajuns intre timp al doilea paharnic, lui ii va fi intarita stapanirea in 1668, asupra mai multor sate intre care Sasesti si Matosesti53.
Din cele prezente se observa ca ocolul de targ a fost sacrificat in secolul al XVI-lea, satele ce l-au constituit fiind daruite sau vandute de domni dregatorilor fapt ce atragea dupa sine scoaterea lor de sub autoritatea dregatorilor domnesti din targ54.
Ocolul targului infiintat dupa reforma administrativa din secolul al XVIII-lea , cand tinuturile au fost divizate pe ocoale, asa cum le intalnim in Catagrafia din 1774, nu are nici o legatura cu fostele ocoale de targ domnesti55.
De la aparitia oraselor in Moldova, obstea locuitorilor si-a exercitat dreptul de folosinta asupra unui teritoriu din jur, care in documente poarta denumirea de "hotar"56. De asemenea targovetii si-au exercitat dreptul de proprietate asupra terenului din vatra oraselor pe care aveau sau avusesera constructii si asupra locului din "hotar" pe care aveau plantatii (vii, livezi)57. incepand din secolul al XV-lea, in urma daniilor facute de domnitori apar ca proprietari a unor terenuri din "hotar" unii boieri mici si mari. Numarul acestor domni a crescut treptat58. in acest fel in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domniile au secatuit aceste terenuri59. Populatia oraselor a folosit in continuare pamantul platind obligatiile noilor proprietari care in goana dupa avutie le-au marit de la an la an60. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnia a trecut la daramarea vetrelor. Noii proprietari ridicau intregul venit din aceasta parte a orasului. In felul acesta vechile civilizatii au devenit inoperante. Locuitorii oraselor s-au adresat in nenumarate randuri domniei. La unii domni au gasit intelegere si au fost sprijiniti in aceasta lupta61.
Orasenii au purtat nenumarate procese ca pagubiti care au durat in cazul unor orase decenii intregi62.
In secolul al XIX-lea, luptele orasenilor devin din ce in ce mai putine si imbraca forme tot mai variate63.
Administratia targului Tecuci se intemeia in Evul Mediu ca si celelalte asezari urbane pe doua principii: autonomia oraseneasca si reprezentarea puterii centrale. Astfel , convietuia o comunitate oraseneasca autonoma, care-si alegea ea insasi carmuitori, cu o administratie proprie, cu drept de judecata propriu, cu veniturile sale si reprezentantii domnului cu atributiile lor bine determinate, distincte de cele ale reprezentantilor comunitatii64.
Sfatul a avut un rol activ si permanent la formarea si consolidarea bazei materiale a clasei dominante. Toate institutiile din satele romanesti au fost legate indisolubil de domn, de persoana si de functiile sale65. Domnul nu numai ca a detinut toate functiile de stat dar le-a si exercitat direct sau prin delegatii, asigurand in felul acesta unitatea de conducere si participand totodata impreuna cu reprezentantii clasei dominante la cererea si organizarea aparatului judecatoresc, militar, fiscal, etc.66. Deci in fapt si in drept puterea domneasca era fara limite. Sprijinit de marii proprietari si de varfurile oligarhiei militare, inca de la intemeierea statului, prin forta, domnul si-a insusit de drept dar nu si de fapt stapanirea asupra intregului teritoriu al tarii donandu-l apoi, sub forma de donatii sustinatorilor si dregatorilor sai67.
Numite de domni in acte "targul domniei mele", expresie ce demonstreaza apartenenta oraselor la domeniul domnesc, asezarile urbane au avut permanente raporturi cu puterea centrala, bineinteles variabile in cursul targului68. Aceste relatii erau stabilite prin privilegii care in forma uricelor, diplomelor si hrisoavelor prevedeau oraselor dreptul de administratie proprie si dreptul de judecata, veniturile proprii, dreptul la folosinta ocolului, dreptul la o zi de targ si acela de a tine iarmaroc anual, toate acestea in baza principiului autonomiei orasenesti. Lipsa acestor acte scrise in cazul unor targuri nu inseamna si absenta autonomiei lor, ci ea era aceeasi in baza unui drept nescris, "ab antiquo"69.
Existau desigur si privilegii speciale prin care domnii scuteau de unele dari anumite orase cum ar fi de exemplu, actul dat pentru scutirea de vama mica. Privilegiile stabileau si indatoririle comunitatii si obligatiile fiscale ale acesteia70.
Conducatorii comunitatii orasenesti erau alesi de catre aceasta fara amestecul domniei71.
Din secolul XVII-lea, dregatorii oraselor devin auxiliari ai marilor dregatori si chiar ai conducatorilor de tinuturi. Atributiile lor se reduc treptat trecand pe seama reprezentantilor institutiilor centrale72. una din sarcinile principale ale dregatorilor oraselor a fost asigurarea mentinerii ordinii, a vietii si bunurilor tuturor membrilor comunitatii, fiind ajutati chiar de acestia73.
Tuturor institutiilor urbane treptat li s-au limitat atributiile, in mod evident in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, si mai ales din secolul al XVII-lea. Vechile institutii fiind ca si desfiintate in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, s-a pus problema reorganizarii administratiei oraselor, prin crearea unor alte institutii74.
Conducatorii comunitatii orasenesti purtau denumirea in Moldova de soltuzi, termen de origine germana - schultheiss - patruns la noi prin filiera haliciana - polona szoltys75. soltuzul, ales de catre obstea targovetilor era ajutat de cei doisprezece pargari in frunte cu pargarul cel mare76. Termenul de pargar este tot de origine germana, derivand din burger, cei denumiti astfel fiind cetateni liberi ai oraselor77. in anumite cazuri in loc de soltuz documentele il atesta pe voit, termen sinonim, preluat prin filiera haliciana tot din limba germana - vogt78.
Cea mai veche mentiune este din 13 iunie 1456 cand alaturi de alti "pani" apare si pan Serchiz (armean) voit de Suceava79. Anterior acestei date in 1449, amintim ca "voit armean" alaturi de "Nikil voit" in legatura cu delimitarea unui sat intarit Moldovitei de Petru voievod, al carui hotar incepea "de la drumul cel mare al Sucevei"80.
Termenul soltuz nu s-a impus deloc la noi pentru sate, ca in Ungaria si Polonia. Acest termen este folosit aproape constant in documentele slavo-romane; termenul voit sau birau, absolut cu acelasi sens este folosit mai rar81. in schimb in documentele in alte limbi ne referim la corespondenta cu Bistrita si alte orase din Ardeal in limbile germana si latina, apar numai termeni Richter, Groff, Greb, advocatus, judex, care aveau circulatie si acolo82. in ce priveste fondul P.P. Panaitescu a remarcat mai recent, ca mai multe elemente sunt ardelene decat polone83.
Chiar intr-un document tecucean intalnim acest
termen: "Dumitru voit i doisprezece pragarum ot trag Tecuci"84 alcatuiesc un zapis pentru o
vanzare la Tiganesti. A doua mentionare a voitului
Termenii de voit si soltuz nu exprimau functii diferite fapt dovedit de atestarea aceluiasi Ioane Tiganas cu numele de soltuz in zapisul propriu-zis86. Din documentele cercetate s-a putut constata ca, de la intemeierea Moldovei si pana in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, soltuzii si pargarii au fost cei mai de seama functionari in targuri si tinuturi87.
Acestia erau alesi de locuitorii targurilor dintre negustorii bogatii si de vaza pe durata unui an, soltuzul avand dreptul de a fi reales doar o singura data88.
Aveau in targuri cancelarie proprie, iar atributiile lor erau administrative, judecatoresti si fiscale. Autoritatea acestora nu putea fi incalcata de catre domn care cerea avizul dregatorilor sai cand dorea sa faca o danie din teritoriul targului89.
Soltuzul si cei doisprezece pargari administrau orasul avand drept de judecata asupra orasenilor, hotarau cheltuielile si asigurau ordinea publica90.
Alcatuirea zapiselor si intarirea lor cu pecetea orasului a fost o alta importanta indatorire a acestor carmuitori91. in documentele referitoare la targul Tecuci ii gasim deseori in calitate de martori la vanzari si cumparari de ocini si autori ai zapiselor de marturie pe baza carora domnul intarea ulterior stapanirile92.
La 20 martie 1620 soltuzul Dumitru cu cei
doisprezece pargari au alcatuit un zapis care mentiona vanzarea unei
ocini
Pe baza unui
zapis de marturie de
Din 20 noiembrie 1627 dateaza un alt zapis
de marturie alcatuit
Zapisul avea si peceatea orasului97. Mafteiul soltuz de Tecuci dadea marturie de vanzare unei ocini in Tomesti lui Costin postelnic de catre Mares din Nanesti98. La o diferenta in timp de 30 de ani, la 26 noiembrie 1668, la un alt soltuz din Tecuci Strata Hagi impreuna cu cei doisprezece pargari erau prezenti la intocmirea zapisului lui Chirila din Blajenii de Jos care vindeau ocina sa lui Florea Capitanul99, dupa ce la 16 februarie al aceluiasi an fusesera martori la vanzarea unei parti tot din Blajeni lui Nicoara Racovita hatmanul de catre razesii de acolo100.
Prezenti la tocmeli, in calitate de martori si autori ai zapiselor si de intaritori ai acestora cu pecetea oraselor, soltuzul si pargarii erau solicitati pentru masurarea mosiilor, pentru delimitarea hotarelor din targ sau din ocolul targului. Atributiile dregatorilor si rolul acordat lor in viata sociala a targului au evoluat in timp101.
Daca in secolul al XV-lea exista, alaturi de un sfat mic al soltuzilor si pargarilor un sfat mare al targovetilor, la care participau toti orasenii cu drepturi, pentru adoptarea unor hotarari importante, sfatul mare a disparut apoi, lasand autoritatea sa tot sfatului cel mic ce a crescut in importanta102.
In secolul al XVI-lea insa a scazut si autoritatea soltuzului si pargarilor, care nu mai erau semnatarii actelor importante, in locul lor fiind prezenti mari dregatori103.
A existat o legatura permanenta intre domni, soltuzi si pargari104. incepand cu secolul al XVI-lea , acestea erau solicitati de domn sa judece anumite pricini sa cerceteze motivele de nemultumire, dupa care alcatuiau un raport scris, iar hotararea apartinea domnului105.
Cand procesele ajungeau pana in fata sfatului domnesc, daca acesta nu era lamurit cu probele care i se prezentasera se cerea ca soltuzul si alte persoane, sa faca ancheta la fata locului si sa raporteze cele constatate106.
In general persoanele au proprietati in apropierea oraselor, care facusera parte din "ocol" sau "hotar" puteau apela la nevoie, direct sau prin autoritatea centrala de stat, la marturiile soltuzilor si pargarilor. Dregatorii amintiti ai oraselor mergeau la fata locului, cercetau documentele, vechile semne de hotar si puneau pietre noi107.
Uneori ancheta si concluziile la care ajungeau ei erau admise intru totul de sfatul domnesc si se da hotararea pe seama lor. Pentru a-si intari afirmatiile, ei se prevalau si de faptul ca proprietatea de litigii era inscrisa in catastiful orasului108. Unicul sau catastif al targului, ce cuprindea toate actele de vanzare - cumparare alcatuit de soltuz ajutat de pargari si dieci, era consultat de domn la cumpararea sau daruirea de case si pamanturi109. Daca s-ar fi pastrat catastiful orasului Tecuci el ar fi constituit un izvor important utilizat in aceasta lucrare.
Apararea drepturilor domniei in orase se realiza prin reprezentantii acesteia, vornicii de targ, inlocuiti ulterior cu ureadnicii110. in anumite targuri exista chiar o curte domneasca - in cazul Tecuciului ea a lipsit - sediul functionarilor domnului care ii incasau veniturile exercitau dreptul de judecata si aveau unele atributii militare111.
Originea termenului vornic, din limba slavona
unde "dvor" inseamna "curte" ofera si o explicatie a
sensului sau112.
Vornicul de targ era numit de catre vornicul cel mare al Tarii
de Jos, care-si avea sediul
Vornicii de targ prezidau toate consiliile sau mai bine zis divanurile de judecata din regiunea lor. Sub jurisdictia vornicului Tarii de jos se aflau pe langa alte orase si Tecuciului114.
In fiecare targ, marii vornici, isi aveau reprezentantii lor insarcinati cu strangerea dijmelor rezultate din vanzarea tuturor marfurilor in targuri115.
Autoritatea vornicilor va creste mereu, trecand peste a dregatorilor alesi de targoveti, mai ales in secolul al XVII-lea116. Ei se vor implica treptat in toata administratia targurilor. Astfel ei ajung sa supravegheze ocolul de targ, sa faca hotarniciri si chiar sa-si dea acordul pentru eventualele noi constructii117. Tot lor le erau trimise plangerile adresate divanului domnesc spre cercetare si judecarea faptelor si numai o nereusita determina reluarea judecatii la scaunul domnesc118.
Secolul al XVI-lea aduce inlocuirea vornicilor sau dublarea lor cu ureadnicul sau namestnicul, ambii termeni fiind de origine slava cu sensul de dregator, respectiv loctiitor119. Cel mai vechi ureadnic este mentionat la 1521, in orasul Vaslui120. inlocuirea vornicului cu ureadnicul reflecta, in viziunea lui P.Panaintescu trecerea autoritatii domnesti din orase, de la regimul militar la cel civil, trecere care s-a realizat cand necesitatile fiscale ale domniei au devenit mai apasatoare, primand in fata celei militare121.
Prin reforma lui Constantin Mavrocordat vechile atributii administrative locale ale vornicilor au fost preluate de ispravnici122. Ocoalele disparusera de mult. Un ordin domnesc din 1742 adresat lui Ion Bogdan, ispravnicul de Tecuci, avea urmatorul continut : " noi pe dumneata te-am facut ispravnic tinutului Tecuci si ti-am dat tinutul in seama .cat pentru targovetii de Barlad, acie sint in seama dumisale vel vornic de Tara de Gios si trebuie dumneata de dansii sa nu te atingi intru nimica .123.
Intr-un document datat 18 iulie 1642, este mentionat Mircut vornicul exercitandu-si atributiile judecatoresti din satele dependente de ocolul targului Tecuci124.
In istoriografia noastra s-a acordat mare atentie, cnezilor, juzinilor si jupanilor, dar pentru istoria oraselor medievale, ei prezinta mai putina importanta decat, institutia oamenilor buni si batrani, data fiind imprejurarea ca aceasta din urma constituie inca una din trasaturile comune satelor si oraselor125.
P.P.Panaintescu considera ca aceasta institutie, cu o mare vechime, inlocuieste, pe cea a administrarii generale a poporului si corespunde "fazei diferentierii interne a obstii"126. Un document din 20 martie 1620, mentioneaza pe soltuzul Dumitru si pe cei doisprezece pargari din targul Tecuci, incheind un act de vanzare-cumparare pentru parti din "Ionasesti pre deal al tinutului Tecuciului" si pentru Fantaneni, cumparaturi ale hatmanului Nicoara. De remarcat ca aceasta vanzare-cumparare s-a facut si "in fata a tot targul" intelegand prin aceasta, probabil adunarea generala a orasului Tecuci127.
N. Grigoras era de parere ca "adunarea generala" a continuat sa joace un rol important in viata asezarilor urbane, in componenta ei intrand rezolvarea unor probleme de ordin financiar, fiscal si judecatoresc, fixarea locului unde trebuia sa fie amplasata piata, zilele de targ si chiar alegerea conducerii orasului128.
S-a admis, inainte de formarea statelor romanesti, oamenii buni si batrani au jucat un rol de seama in rezolvarea conflictelor ivite in sanul obstilor in trasarea hotarelor satesti, in organizarea apararii unor tari si voievodate, in strangerea darilor129.
La carmuirea targului mai participau si alti functionari cu atributii bine determinate. Vataful, seful aprozilor de targ, avea datoria de a strange tributul si alte dari la care erau supusi orasenii si de ale aduce apoi visteriei. El era astfel reprezentantul visternicului de targ. Paharnicul isi exercita autoritatea in regiunile in care existau vii domnesti. Functionarii care adunau taxele de pe loturile vandute in targuri se numeau camarari130. in epoca fanariota, cand s-a produs si pe plan administrativ modificari importante au aparut si noi functionari de targ. Depinzand de aga ei asistau pe ispravnici in calitate de organe executorii si erau insarcinate cu paza oraselor si cu asigurarea ordinii publice131.
In concluzie, conducerea oraselor moldovenesti a avut un dublu caracter: pe de o parte a fost o conducere autonoma, exercitata de soltuz ajutat de doisprezece pargari, iar pe de alta parte a existat un permanent control al domniei reprezentata de vornicul de targ, iar din secolul al XVI-lea de ureadnic132.
Domnii Tarii Romanesti si Moldovei aveau o curte centrala de resedinta, unde erau inconjurati de o seama de boieri, mai mari sau mai mici din care unii ii ajutau la conducerea treburilor tarii, iar altii slujeau domnului, toti acestia asigurand rostul obisnuit al curtii domnesti133. Cum membrii sfatului domnesc slujeau sau "dvoreau" la curtea domneasca, unele documente din secolul al XVII-lea numesc sfatul domnesc " d-vorba curtai mariei sale" domnului134.
De obicei termenul de curte se refera la cei care slujeau domnului la curtea sa centrala, nu la dregatori mari, care apar de regula separat de restul tarii135.
Cronicarul Mihail Moxa face demarcatia intre sfat si curte cand spune: "curtea se scula cu sfatul impreuna de pusera pe Artenie imparat", iar intr-un document moldovenesc din 24 iulie 1618, domnul arata ca s-a consultat cu sfatul si cu curtea sa136.
In nici un document emis de cancelariile domnesti ale Tarii Romanesti si Moldovei, boierii care apar ca membri ai sfatului domnesc nu sunt cuprinsi sub termenul de curte, astfel incat nu ni se pare intemeiata parerea exprimata de C.Cihodaru ca "asistenta" la sfatul domnesc alcatuia curtea domnului137. Sfatul domnesc a jucat un rol deosebit de insemnat, fiind alaturi de domnie, principala institutie a tarii. Sfatul domnesc asista pe domni la conducerea treburilor statului, membrii sai fiind consultati in rezolvarea tuturor problemelor majore privind administrarea, organizarea fiscala, militara, judecatoreasca, politica externa etc., a tarii138.
In cazuri deosebite, domnii puteau convoca unele sfaturi mai largi sau solvore, care cuprindeau un numar mai mare de reprezentanti ai clasei dominante, clasa care trebuie sa-si dea acordul la toate masurile importante intreprinse de domnie139.
Sfatul domnesc din secolul al XVII-lea poate fi considerat ca fiind un stadiu intermediar intre vechiul sfat, a carei principala sarcina va indeplini obligatiile fata de domnul tarii si o alta etapa superioara, in care dregatorii exercita functiuni din ce in ce mai specializate, specializare ce caracterizeaza statul modern140. Informatiile din a doua jumatate a secolului al XIV-lea asupra acestui corp de elita, care asigura autoritatea si siguranta personala a domnului si membrilor familiei sale, sunt nesemnificative141. Indiscutabil ca membrii garzii domnesti se alegeau cu grija deosebita dintre membrii familiilor boieresti in care domnul avea incredere, dar si dintre oamenii recrutati dupa alte criterii, poate chiar dintre ostasii straini de meserie platiti142.
Grigore Ureche ne informeaza ca Petru Schiopul avea o garda de turci numiti beslii care dispuneau si de artilerie143. Dar mai tarziu in Moldova denumirea s-a dat unui corp de trupa recrutat dintre turci si tatari, avand misiunea de a infrana pe conationalii lor din diferite localitati care se dedau la diverse abuzuri, fiindca mahomedanii nu puteau fi pedepsiti de crestini. Nu se cunostea numarul membrilor sau a ostasilor recrutati intr-un asemenea corp, dar mai puteau indeplini si alte misiuni. Cea mai mare parte din beslii erau platiti. La 15 octombrie 1741 s-a hotarat leafa si "tariful" ce avea sa se dea, lunar, besligilor si neferilor asezati in orase. De exemplu, Hola Husein, besleaga in Tecuci, primea lunar cate doisprezece lei, iar cei doi neferi cate sase lei lunar fiecare, plus tainul144.
O comparatie cu structurile din Europa Occidentala evidentiaza mari diferente intre orasele noastre si cele din apus, diferente ce-si gasesc motivatia in conditiile specifice in care s-au format asezarile urbane din spatiul romanesc, din asezarile rurale. N-au existat la noi mai multe categorii de orase si nici un sistem complet de conducere. Anumite similitudini existau totusi cu orasele libere regale din secolul al XIV-lea, din Polonia si Ungaria, in sistemul de conducere.
CAPITOLUL IV
Perioada cuprinsa intre secolele XIII-XV constituie pentru Moldova, perioada celei mai infloritoare stari economice din timpul Evului Mediu, si vremea in care micul sat moldovean este antrenat in comertul international al oraselor Hansei, spre Orient1.
Procesul acumularii de experienta, al sporirii capacitatii economice a oraselor, nu a dus neaparat la aparitia unor fenomene noi in viata oraselor decat ceva mai tarziu, spre sfarsitul secolului al XV-lea, iar reflectarea acestor realitati in relatiile dintre domnie si orase nu va face decat sa confirme sporul de putere si autoritate a acestora din urma2. in a doua jumatate a secolului al XV-lea trebuie amintit ca productia de marfuri si schimbul au atins in orasele moldovene un nivel deosebit de inalt, care nu sufera comparatii cu realitatile perioadei imediat anterioare3. necesitatile vietii de toate zilele, preocuparea pentru procurarea de produse - alimente, sare, unelte de fier au facut sa se intemeieze centre in care aceste produse puteau fi procurate si unde producatorii - agricultori, pastori si crescatori de vite, podgoreni, pescari, mineri si tot soiul de meseriasi - isi desfaceau produsele muncii lor4. Li se spunea acestor centre, pe tot cuprinsul pamantului carpato-danubian, "targuri", un termen de origine slava care inseamna atat actiunea de schimb sau vanzare-cumparare, cat si locul insusi unde se petrecea aceasta actiune5.
Targurile erau asezate in locuri bine alese, fie la vadurile raurilor, fie la incrucisare de drumuri, multe din ele se intemeiaza pe locul unor, asezari anterioare, din epoca daco-romana, care la randul lor continua asezari preistorice6.
O ocupatie importanta a locuitorilor din tinutul Tecuci, si in parte si a orasenilor, era agricultura. Domnia a recunoscut oraselor moldovenesti dreptul de folosinta asupra pamantului din "hotar"7.
O parte din "hotarul" targului se numea tarina si era folosit pentru cultura cerealelor. La 23 februarie 1453, domnia permitea locuitorilor noului sat al manastirii lui Iatco ". sa fie slobozi sa-si are si sa-si semene grau si sa coseasca fan in tarina targului Suceava ca si oamenii targoveti"8. Hotarul targurilor era intins, asa incat targovetii puteau sa cultive ogoarele prin rotatie. Niccolo Barsi, care a strabatut Moldova in 1633, arata ca aceasta rotatie se facea la doi ani: "doi ani seamana intr-o parte si doi ani in alta"9.
Tot el ne informeaza ca soltuzul si pargarii, inainte de inceperea lucrarilor agricole de primavara, imparteau oamenilor loturi de arat din mosia targului, proportional cu numarul persoanelor din fiecare gospodarie10.
In Evul Mediu, in continuarea vetrei
orasului pana la o limita precis stabilita se intindea
terenul agricol al orasului format din gradini, livezi, ogoare,
fanete, vii11.
Acest teren ce apartine de oras si era supus administratiei
orasenesti se incadra in hotarul targului. Viile si
prisacile au fost bine reprezentate, constituind reflectii ale
modului de viata a localnicilor. Viile ocupau in Evul Mediu, ca
si astazi, un loc primordial
Daca dezvoltarea productiei mestesugaresti de la sate si pe domenii n-a inregistrat in decursul secolelor XIV-XVI marcante deosebiri de la o etapa istorica la alta, documentele, mai cu seama cele interne, atesta in domeniul productiei mestesugaresti de la orase o evolutie a acesteia, in cadrul a trei etape istorice13. Asa, de pilda, incepand din a doua jumatate a secolului al XV-lea si pana catre mijlocul secolului urmator procesul specializarii mestesugurilor atinge un nivel ridicat, numarul ramurilor mestesugaresti crescand cu aproape 100% fata de cel constatat la jumatatea secolului al XV-lea14. in a doua jumatate a secolului al XVI-lea insa, imprejurarile istorice vitrege au afectat si procesul de diferentiere a mestesugurilor, incat ritmul de de specializare a scazut considerabil in raport cu cel inregistrat in perioada precedenta15.
Centrele de meserii, cu ateliere de manufactura, atragand prin marfurile lor aglomeratii de oameni, au facut din iobagii Evului Mediu targovetii primelor targuri16. In ceea ce priveste dezvoltarea mestesugurilor, informatiile pentru Tecuci ne lipsesc aproape in
totalitate, insa importanta orasului,
resedinta de judet, ne determina sa credem
ca si aici existau multi mestesugari, olari, tamplari,
curelari sau de alte indeletniciri17.
Existenta tamplarilor credem ca este dovedita si de
descrierea pe care cronicarul Miron Costin o face nuntii domnesti din
1624, de
De asemenea, nu au lipsit din Tecuci morile, orasul fiind asezat pe malul Barladului20. De exemplu, la 16 martie1577, Petru voievod daruia boierului Pan Bilai "un sat in tinutul Tecuciului, pe Barlad si loc pentru doua mori in garla care iese din sus de sat din Barlad si curge pe langa sat"21.
In aprecierea schimbului de produse si a
circulatiei marfurilor in tinuturile de
dintre localnici si negustorii straini care tranzitau marfuri prin Moldova aveau un caracter limitat nu numai sub raportul categoriilor sociale interesate in acest comert, ci si sub acela geografic, teritoriile ce puteau fi afectate de comertul de tranzit reducandu-se de fapt la acelea parcurse de drumurile urmate curent23.
Situate de-a lungul unui drum comercial care inca din aceasta perioada era folosit cu predilectie de negustorii straini si dispunand de vechi curti domnesti, asezarile Dorohoi, Botosani, Harlau, Iasi, Husi, Barlad si Tecuci se mentin intre cele mai importante orase ale Tarii Moldovei24.
I. Nistor considera Suceava ca nod de
comunicatie de unde se rasfira apoi toate drumurile ce duc in
tarile vecine si la mare25.
Un drum urmat de negustorii Liovului era acela ce venea din Liov prin Colomeea
si in Colacin, trecea granita in Moldova
Drumul care ne intereseaza in
mod direct, era prevazut in privilegiul dat liovenilor de Petru Aron la
1456, adica drumul ce ducea de
Drumul ce intra in
tara
Drumul care facea
legatura pentru Galati-Chilia venea de
Gadinti
In privilegiul comercial acordat de Stefan cel
Mare, din Suceava in 1460, se stabilea ca "daca postavul nevandut in
Suceava il vor duce in Tara Romaneasca sau spre Turcia, vor
plati vama principala
Vamile au contribuit la centralizarea
economica a tarii sub ochii domnului care avea deosebita
grija de vamile de margine59.
Vamile de margine erau
La 11 septembrie 1624, hoarda lui Cantemir bei
s-a indreptat spre Tara Romaneasca pe care a pradat-o pana
In afara de comertul de tranzit, orasul Tecuci era important si prin iarmaroacele ce se organizau anual aici, a caror reminiscenta se pastreaza inca si astazi.
Productia mestesugareasca a constituit, alaturi de agricultura si comert, unul din principalii factori care au contribuit la formarea culturii materiale a poporului roman. In cadrul oranduirii feudale, mestesuguri s-au manifestat pe unitati social-economice existente, in chip diferit, alaturi de preocuparile de natura casnica. La inceput o pondere deosebita au avut-o cele din cadrul gospodariilor satesti si al domeniului funciar (pe masura formarii lui). Constituirea asezarilor de tip urban, ca rezultat al desprinderii mestesugurilor de agricultura si al dezvoltarii schimbului de marfuri, a determinat aparitia mestesugului orasenesc, care, ulterior, mai ales catre sfarsitul Evului Mediu, va capata o pondere deosebita in cadrul productiei mestesugaresti in general63.
Productia mestesugareasca s-a maturizat relativ tarziu, in comparatie cu unele tari europene, a unor fenomene social-economice din cadrul productiei mestesugaresti, cum ar fi de pilda organizarea profesionala a mestesugarilor din orase64.
In targul Tecuci mestesugurile nu se diferentiaza de cele din restul Moldovei. Exista si in acest targ, mestesugul fierariei care a fost practicat fara intrerupere in Moldova, folosind atat metalul obtinut pe loc, cat si pe cel importat65. Intregul proces de prelucrare se desfasura in atelierul mestesugarului respectiv; inventarul de fierarie diferea de la mestesug la mestesug, in functie de specificul muncii, cu exceptia unor unelte de baza, ca: ciocan, cleste, nicovala etc66.
Unul dintre cele mai dezvoltate mestesuguri orasenesti era caldararitul. Caldararii confectionau, reparau si spoiau (cositoreau) caldari, tingiri, tipsii, cazane, cel mai adesea din arama, mai putin din fonta67. Caldararii tigani aveau locurile lor stiute pe la targuri si iarmaroace68.
Potcovarii nu puteau lipsi din nici o asezare cat de cat mai rasarita, asadar nici din targul Tecuci, cu atat mai mult, cu cat ei se pricepeau uneori si la vindecarea feluritelor boli, implinind locul veterinarilor de mai tarziu69.
Lacatusii erau specializati la confectionarea si repararea lacatelor, a broastelor, a zavoarelor, a cheilor. Pe acestia ii gasim atat in targul Tecuci, cat si in sate70.
Despre clopotari sunt putine mentiuni, in ciuda faptului ca din aceasta epoca dateaza o multime de clopote71.
Mestesugul rotarilor era strans legat de prelucrarea lemnului. Dupa ce se executau mai intai partile lemnoase ale mijloacelor de transport (care, carute, cocii, radvane) se trecea la faurirea sau ferecarea lor in ateliere de fierarie72. Rotarii incingeau rotile cu sine de fier si puneau benzi de tabla groasa sau fasii de fier plat pentru intarirea partilor laterale si a scheletului carelor respective73.
Leganarii se specializasera ca lemnari, dar si ca fierari, in constructia leaganelor, un fel de trasuri usoare care se balansau in mersul lor repede74. Caretasii aveau o specializare asemanatoare lucrand la 'carate' (cupeuri inchise)75.
Sarmarii sau sarmatorii confectionau sarma de fier, arama sau chiar de aur , utilizata in numeroase domenii de activitate, indeosebi in broderia artistica76.
Procesul de productie al sarmei presupune doua operatii: forjarea si 'trefilarea' ultima operatie efectuandu-se la 'trefilator' instrument primitiv cu ajutorul caruia sarma forjata pierdea asperitatile devenind lisa, uniforma77.
Armuraritul se dezvolta in special incepand din a doua treime al secolului al XVII-lea78. In cadrul acestui mestesug se specializasera sabierii, tunarii, silitrari care preparau praful de pusca prin tratarea silitrei sau salpetrului79. Dimitrie Cantemir relata ca 'nitrul (silitra) se face mai in toate partile fiindca sesurile Moldovei mai toate au pamant negru si plin de nitru'80.
Piatra avea o intrebuintare foarte larga deoarece pe langa bisericile si casele apartinand unor elemente instarite construite din piatra pivnitele erau in mare parte, cladite tot din piatra. Din piatra erau lucrate: pietrele de mormant, pietrele de teasc, troite, crucile de hotar, pietrele de fantani81.
Mestesugul zidaritului s-a bucurat in secolul al XVII-lea de o pretuire tot mai larga, deoarece acum incep sa se construiasca tot mai frecvent din piatra si casele orasenilor mai instariti, in special pivnitele82.
Alte materiale necesare in domeniul constructiilor era caramida, olanele sau tiglele, precum si varul pentru prepararea mortarului83.
Mestesugarii care foloseau ca materie prima lemnul se numeau lemnari sau mesteri in lemn, dar intalnim si teslari (care lucrau barne, grinzi, podele, usa, talpi), dulgheri, tamplari, podari, puntasi, strungari, dogari (doagele necesare confectionarii butiilor, poloboacelor) bardasi (care lucrau lemnul in mod grosolan din barda84).
In ceea ce priveste prelucrarea pieilor, intalnim mesteri tabacari, cojocari sau blanari85. Boierimea si negustorii purtau pe cap caciuli de blana tari care se chemau slice sau islice insa targovetii saraci de pe la marginea targului aveau cusmarii lor86. Cojocarii care lucrau pentru 'prostime', pentru mahalagii, pentru taranii ce veneau la targ erau mai multi87.
Preocupari foarte apropiate aveau si selarii si curelarii, care confectioneau piese de harnasament in special sei, hamuri, haturi, fraie, curele88.
Tolbele de piele pentru sageti erau confectionate de sahaidacari sau saidacari89.
Din ramura cizmaritului s-au desprins mestegii (pantofari de lux), cavafii (cizmarii de rand)90.
Alti mestesugari mai sunt sepcarii (confectionau sepcile din piele) si soronarii91 care prelucrau pielea.
'Industria' tesaturilor la orase era reprezentata de mai multe categorii de mesteri cum ar fi: panzarii, postavarii (confectionau postavuri de o calitate superioara), abagerii (confectionau abaua, o calitate de postav din lana groasa), boiangii, pinarii sau darstarii (se ocupau cu finisarea tesaturilor)92. Cea mai numeroasa categorie de mestesugari o alcatuiau croitorii93.
'Industria' alimentara s-a dezvoltat, in special, la orase infiintandu-se numeroase brutarii, macelarii, berarii. Un loc de frunte in cadrul mestesugului alimentar il ocupa moraritul. Nevoia de produse alimentare a dus la dezvoltarea brutaritului sau pitaritului94. Macelarii, 'carnari' se numeau mesercii95. Bauturile in general erau facute de rachieri, berari, brahari sau bragari96.
Dintre mestesugurile de arta, cu prelucrarea metalelor pretioase se indeletniceau mesterii zlatari, banarii sau heregari se ocupau cu baterea monedei, nasturarii si copcarii (copci din arama pentru imbracaminte), ii intalnim in targuri, de asemenea intalnim si zugravi, sculptori, ceasornicari97.
Alti mestesugari: barbieri, doftori, spiteri (care furnizau doftorii), sapunari, lumanarari sau faclieri98, olari, fantanari, sticlari, plapumari, traistari, pieptanari, funari, sforari sau papusari (confectionau funiile si sforiile din canepa99).
Organizarea mestesugarilor in asociatii profesionale, in bresle a fost una din problemele de care se ocupa E.Pavlescu in lucrarea 'Economia breslelor in Moldova'.
Breslele erau uniuni profesionale bazate pe mica productie de marfuri care aveau ca scop reglementarea atat a productiei cat si a desfacerii produselor100.
Organizarea in bresla presupune o ierarhie a functiilor repartizate membrilor ei: ucenic, calfa, mester.
Conducerea breslei o avea starostele sau teh-mesterul, el se alegea din randul mesterilor mai in varsta si exclusiv dintre barbati. Ucenicul presteaza munca in vederea insusirii mestesugului respectiv, platind o taxa de intrare numita barbanta. Pentru ca cineva sa devina calfa, trebuia
sa fi trecut prin scoala uceniciei, in urma careia i se elibera un certificat de ucenicie, pe baza acestui certificat, calfa putea sa se angajeze la orice mester din bransa sa, in schimbul unei remuneratii. Mesterii erau considerati adevaratii membrii ai breslelor101. Averea breslei consta in fonduri banesti realizate din diversele taxe pe care breasla le incasa in folosul ei ca de pilda, taxa perceputa la intrarea ucenicului (barbanta), la angajarea lucratorilor (calfelor) de catre mesteri, platindu-se respectiv 6 si 12 aspri, diversele gloabe, milostenii etc. Aceste fonduri se utilizau in vederea satisfacerii diferitelor necesitati ale breslelor: ajutorarea membrilor inapti pentru meseria respectiva, cheltuielile pentru ospete, intretinerea bisericii patronale etc102.
In vremuri deosebit de grele, participarea la razboi a breslelor era general obligatorie.
In afara indatoririlor fata de breasla membrii breslei plateau si ei ca si nebreslasii, anumite dari fata de visterie. Perceperea darilor se facea prin intermediul breslelor. In ceea ce priveste birul intre breasla si visterie se incheia un contract numit 'rupta', in care se arata suma globala urmand ca breslasii sa stabileasca contributia fiecaruia103.
Capitolul v
Dupa cum se cunoaste, problematica generata de proprietatea domneasca si de evolutia sa de-a lungul Evului Mediu romanesc este una din cele mai complexe.
Fireste, un stat nou creat are nevoie de timp pentru a-si cristaliza institutiile si administratia.
In consecinta, in aceasta faza nu se demarcase inca "proprietatea statului de cea privata domnului"1, aceasta delimitare necesitand o buna perioada de timp.
In perioada de inceput a Tarilor Romane domnul exercita un drept de "dominium eminens" asupra intregului pamant al tarii, deci o stapanire suprapusa tuturor celorlalte forme de proprietate2. In aceasta calitate domnul a acordat danii de pamant si sate unor boieri sau slujitori; tot el dispune emiterea de acte care sa confirme stapanirea unor particulari, indiferent de faptul daca aceste stapaniri au fost la origine mosii gentilice, donative sau cumparate3.
La orice schimbare sau cumparare de proprietate domnul intervenea, exercitandu-si dreptul de "dominium eminens"4.
Discutia pe marginea proprietatii domnesti presupune si analiza, pe scurt a dreptului de protimissis. Dreptul de preemtiune din punctul de vedere al domnului se imbina cu acela care il presupune exercitarea dreptului de "dominium eminens". Ca mare boier domnul ar trebui sa exercite si in fapt, exercita protimissisul in legatura cu domeniul sau boieresc si este "supus protimissisului, indeosebi celui de rudenie"5.
Bineinteles si in familia domnului se fac instrainari, care respecta principiul transmiterii bunului in familie, dar cu adaptari ce reflecta situatia exceptionala a "participantilor la act"6.
Totusi si in acordarea daniilor domnul tine seama de principiul protimissisului si daruieste, de pilda, unui boier un sat care a apartinut neamului sau, in cazul daruirii satelor confiscate pentru "hiclenie"7.
Trebuie insa sa evidentiem faptul ca dania domneasca este libera. In cazul in care familia sau vecinii ar putea-o disputa ar fi pusa in discutie si una din metodele de conducere fundamentale in stat. Din punct de vedere administrativ, domeniul domnesc a fost organizat diferit de proprietatea donata sau confirmata boierimii si institutiilor bisericesti.
Domnul considerandu-se stapan al domeniului public, i-a impus o anumita organizare, iar locuitorilor o anumita obligatie care, treptat, pe masura micsorarii domeniului domnesc, au crescut si "s-au extins si asupra celor care munceau proprietatea lor particulara"8. Astfel se explica de ce fiecare domn a cautat sa-si apere dreptul de libera dispunere asupra domeniului domnesc prin actiuni cum ar fi: delimitarea hotarelor, vinderea si donarea unor parti din el. numai proprietatea funciara a domnului a avut un regim similar celui boieresc aceasta provenind din cumparari care ramaneau in familie sau din mosteniri9.
De asemenea se impune o precizare: tuturor locuitorilor tarii indiferent de proprietatea pe care erau asezati domnul le putea impune obligatii cu caracter public cum erau: prestarea serviciului militar, efectuarea de diferite munci cu caracter public, plata de impozite s.a10.
Inca din secolul al XV-lea domnii, se pare ca aveau propriul lor domeniu11. Izvoarele arata ca satele domnesti faceau parte din patrimoniul tarii, de care domnul dispunea in virtutea dreptului de "dominium eminens". Domeniul privat al domnului este denumit ca orice domeniu feudal: "unic" in moldova si "ohaba" in Tara romaneasca sau termenul de "ocina" in ambele tari12.
In Moldova existenta domeniului privat al domnului in secolul al XV-lea este cel mai bine pus in evidenta in timpul domniei lui stefan cel Mare13, desi data in acest sens gasim si intr-o data anterioara. La 1479, domnul doneaza mitropoliei din Suceava doua sate impreuna cu "dresul cel mare ce au avut domnia mea de la mosul nostru, de la Alexandru Voda."14. Mai important ni se pare documentul din 1491, prin care stefan cel Mare denumeste satele de curand cumparate ca " unic al domniei mele"15. In numar de 16 aceste sate, cumparate de la diferiti boieri sunt lipite de targul Vasluiului, mentionandu-se faptul ca
urmau sa fie "unic cu tot venitul si fiilor domniei mele si nepotilor"16.
Aproximativ un secol dupa aceste izvoare apar date asemanatoare, de unde se poate conchide ca distinctia dintre domeniul privat al domnului si cel al tarii se realizeaza treptat17.
In sprijinul celor afirmate mai sus putem aduce in discutie si studiul lui C. Cihodaru18. Prin care acesta sustine refacerea ocoalelor, cetatilor si curtilor domnesti in a doua jumatate a secolului al XV-lea, perioada care se suprapune aproape exact peste cea a domniei lui stefan cel Mare de care este cu certitudine legata. In acest sens istoricul afirma refacerea domeniului domnesc de catre stefan cel Mare, in conditiile in care boierimea dispunea deja de un potential real in ceea ce priveste proprietatea. Este posibil ca in aceasta perioada stefan cel Mare sa stipuleze mai exact conditiile de proprietate, de toate categoriile, avand in vedere totusi faptul ca domeniul domnesc este inca destul de consistent19.
In secolul al XVI-lea se precizeaza din ce in ce mai bine deosebirea dintre satele domnesti si satele drepte domnesti20.
Izvoarele mentioneaza "sate domnesti de la intemeierea tarii"21 si sate drepte domnesti care au fost intemeiate de domnie. Notiunea de sat drept domnesc are la baza "curtile domnesti cu satele respective precum si targurile cu ocoalele lor"22.
Dupa parerea lui N. Grigoras, domnul care a inaugurat politica de donatii din fondul aflat la dispozitia statului a fost stefanita Voda (1517-1527), fiul lui Bogdan al III-lea23. Se remarca faptul ca de la el nu provine decat un document in acest sens24. Cu toate acestea stim ca prin politica sa a confiscat un mare numar de proprietati boieresti " marind fondul funciar domenial"25.
In a doua jumatate a secolului al XV-lea, domnii moldoveni s-au confruntat cu o situatie diferita de cea din prima jumatate a secolului, in sensul ca dificultatile externe isi pun amprenta asupra politicii duse pe plan intern unde intalnim o crestere a presiunii exercitata de boierime si institutia ecleziastica26. Astfel treptat domeniul funciar pus la dispozitia domnului se micsoreaza prin donati si vanzari masive27. Dintre acestia s-a remarcat Bogdan Lapusneanu, care a urmarit probabil sa impace pe urmasii unora din boierii pedepsiti de tatal sau, facandu-le numeroase "danii din domeniul public"28.
Majoritatea daniilor si vanzarilor masive din domeniul public aflat nemijlocit la dispozitia domnilor, dateaza din timpul lui Petru Schiopul (1574-1579)29.
Exista desigur si motive precum ca acesta a recurs la aceasta politica avand in vedere situatia tarii in momentul impunerii pe tron de catre turci30.
Sa aratam doar ca pentru a se putea mentine intr-o tara aflata intr-o situatie delicata, urmare a concursului de imprejurari nefericite in care a fost antrenata Moldova, in timpul lui Ioan Voda, a cautat sprijinul boierimii si al bisericii, din acest compromis rezultand o refacere masiva a domeniului public31.
Din numarul de danii si vanzari facute boierilor si manastirilor din domeniul public "catre mijlocul secolului al XVII-lea acesta a fost aproape desfiintat"32.
Aproape fiecare domn a confirmat asemenea danii si vanzari din satele de ocol, facute de inaintasii sai. Totusi parti reduse din domeniul public, grupate in ocoalele unor orase ca Botosani, Iasi, Vaslui, au ramas la "dispozitie si in secolul al XVIII-lea"33.
In concluzie, domeniul aflat la dispozitia domniei a fost organizat inca de la intemeierea statului, intr-o forma precara, ulterior dupa crearea si stabilizarea institutiilor acesta fiind riguros determinat34. Acesta a fost organizat in unitati administrative distincte denumite, ocoale cu centrul in orase, cetati curti domnesti etc35.
Pe masura ce domeniul public se micsora domnii au trecut asupra locuitorilor din satele proprietate boiereasca obligatiile in bani si muncile agricole36.
Aceasta introducere in problematica anuntata ne va permite sa putem pune in lumina mai bine sursele consultate, izvoarele si documentele ce au legatura directa sau indirecta cu proprietatea domneasca din targul Tecuci37.
Desi documentele legate de inceputurile daniilor sau cumparaturilor sunt din secolul al XV-lea, aceasta nu ne impiedica sa afirmam existenta
unor astfel de donatii chiar din secolul precedent. Astfel, un prim document dateaza din 31 martie 1423 si certifica dania facuta de Alexandru cel Bun "pentru dreapta si credincioasa slujba" lui Oana Popsa si fratelui sau Moisa Filosofu "caruia i se da" un sat, anume Sarbi pe Rebricea, ca sa-i fie lui unic cu tot venitul.38. Mentionam ca in text apare si formula "iar hotarele acestei asezari se fie pe hotarele vechi pe unde au folosit din veac", de aici rezultand faptul ca aceasta asezare este anterioara secolului al XV-lea39.
La 20 decembrie 1437 este documentata o danie facuta de Ilie voievod si stefan voievod boierului Ion Ureche paharnicel " pentru credincioasa slujba catre noi, l-au miluit cu deosebita noastra mila si i-am dat satele Bargaiani, Stanigiani si Sarbii, la Tecuciu"40.
Ilie si stefan
voievozi daruiesc lui Mihai Otel pisar satele pe Berheci, pe Prut, pe
Corod, Selistea Sarbilor,
Politica interna dusa de stefan cel Mare se reflecta si in documentele privitoare la sate din ocolul targului Tecuci. Astfel, daniile propriu-zise sunt extrem de rare. Abia la 5 decembrie 1460, stefan cel Mare daruieste lui Ivasco comis satul Sasesti, pe Barlad: "si am dat si am intarit acest sat, sa-i fie de la noi uric cu tot cu venitul, lui si copiilor lui ."42.
In a doua jumatate a secolului al XVI-lea
sunt atestate danii din domeniul domnesc in tinutul Tecuci la toti
domnii ce au urcat pe tron, indeosebi
Printr-un document din 16 martie 1577 este atestata dania pe care Petru schiopul o face lui Bilai mare vornic de Tara de Sus, daruindu-i
satul Camilesti, cu loc de mori, in tinutul Tecuci: "Domnia mea am miluit si am dat si am intarit credinciosului si cinstitului nostru boier pan Bilai mare vornic de Tara de Sus in tinutul Tecuciului, pe Barlad, mai jos de targul Tecucilui, anume Camilestii si cu loc de mori in Barlad si loc pentru doua mori in garla care iese din sus de sat din Barlad si curge pe langa sat. Care acest sat a fost al nostru drept domnesc, ascultator de targul nostru al Tecuciului si nu era domniei mele de nici un folos"43.
Acelasi voievod intareste la 27 februarie 1587 prin "cartea domniei mele" lui Galt, fost staroste de Tecuci si rudele sale "o bucata de pamant din hotarul Moinestilor si Ochisastilor, deasupra Corodului ."44.
Sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui urmator decurg in aceeasi nota: inmultirea daniilor facute manastirilor, mai putin de catre domni si in majoritate de catre boieri45.
Print-un hrisov de
Printr-un alt hrisov din 1757, Mihail Racovita, daruieste manastirii Proorocului Samoil din Focsani "2540 stanjeni lungime si 670 stanjeni latime din mosia targului, drept din malul Barladului si alaturea de mosia targului, drept din malul Barladului si alaturea de mosia lui Crisoverghi". Manastirea Proorocului Samuil era zidita de sus numitul domn.
Un hrisov de
In orice caz, asa cum s-a mai spus domnia isi va pastra, ca domeniul domnesc, doar teritoriul constituit de ocoale, acestea din urma ca "institutii de drept public si nu privat"48.
Ca argument putem invoca faptul ca a fost o vreme cand daniile din acest fond erau valabile numai atat timp cat era in functie domnul care le facuse neputand fi instainate fara consimtamantul sau49.
In conditiile limitarii domeniului domnesc au crescut sarcinile fiscale, astfel incat domnia a continuat sa-si asigure veniturile necesare bunei administratii a tarii.
In ansamblu, proprietatea domeneasca in targul Tecuci a cunoscut aproximativ aceeasi evolutie ca in celelalte targuri.
Proprietatea orasenilor, pentru a putea fi reconstituita trebuiesc facute cateva precizari in legatura cu natura acestui tip de proprietate si a cadrului general in care aceasta s-a dezvoltat.
Pe masura ce aceasta imagine se intregeste o sa avem in vedere si documentele care au marcat dimensiunile si natura acestei proprietati in targul Tecuci.
Se stie ca de-a lungul intregului Ev Mediu romanesc puterea economica si politica a boierimii a fost " data de proprietatea funciara de care dispunea"50.
Formarea marelui domeniu boieresc in Tarile Romane nu a fost pe deplin elucidata, insuficienta izvoarelor constituind principalul impediment. Cel mai probabil insa, este faptul ca stapanirea boiereasca asupra pamantului apare in "perioada in care a precedat intemeierea statelor romanesti"51.
In sprijinul afirmatiei de mai sus putem aduce informatia conform careia, la 1399, sunt intarite "doua sate unor boieri"52, deci putem vorbi de existenta anterioara a acestora.
Astfel, la 12 martie 1399, stefan Voievod intareste Duscai si nepotilor ei "doua sate pe Tazlaul Sarat, anume Doliestii si Liontenestii . ca sa fie uric cu tot venitul".
De asemenea se impune inca o precizare: proprietatea boiereasca funciara, desi va deveni ereditara53 - pentru aceasta boierii facand presiuni permanente - a continuat sa fie grevata de anumite obligatii cum erau cele militare si de sustinere a politicii interne si externe domnesti54. In caz de refuz domnul se prevala de prevederile actului de patrimonialitate, in conformitate cu care teritoriul tarii ii "apartinea ca o mosie personala"55. Orice danie funciara era considerata de domn ca facand parte din patrimoniul propriu56.
In ceea ce priveste formarea marelul domeniu boieresc se poate afirma ca el avea in componenta, atat sate de mostenire, cat si sate de danie, ulterior acestea fiind achizitionate si prin cumparare57.
Boierimea a luptat pentru desfiintarea caracterului conditionat al proprietatii funciare, dar cu toate acestea domnii au cautat sa-si mentina dreptul de dispozitie asupra ei58. Pana in timpul lui stefan cel Mare proprietatea funciara boiereasca si manastireasca era garantata de stat, avand posibilitati de extindere.
Domnul moldovean a inagurat o politica de "limitare a extinderii proprietatii funciare particulare"59.
Printr-un document datat 15 aprilie 1463, stefan cel Mare intarea lui steful Cernatescu " un sat,
anume Motisesti, la obarsia Corodului, si mai sus, unde se
cheama Selistea lui Tatul, in acelasi hotar, la obarsia
Corodului, si o poiana de la deal care este dumbrava de
Aceluiasi steful Cernatescu, stefan cel Mare ii intareste la 24 septembrie 1468 aceeasi proprietate61.
Printr-un document din 15 martie 1479, stefan voievod intareste jumatate din satul Dimesti fiilor lui Ilcuil. Dupa aceasta intarire satul Dimesti se va numi Iulcesti: "E vorba deci de un vechiu sat Dimestii, care poate din vremea lui stefan cel Mare, dupa proprietarul Ileiul si fii acestuia, isi schimba numele in Tulcesti. Aceasta din urma este permanent in documente vechi, ca in 5 iulie 1661, ca se intinde din apa Suretului pana in hotarul targului Tecuci"62. Dupa spusele lui Mihai Costachescu, satul Iulcesti este atestat la 24 iulie 1679 intre Marcesti si Columbi iar in doua documente datate 2 septembrie 1632 si 26 mai 1661, Grozestii apar Marcestii care la 6 iulie 1637 este localizat in "tinutul Tecuciului, incepand din Sireti, catra rasarit pana la movila Capacioae, catra hotarul targului Tecuci, pana in hotarul Oncenilor la rapa lui Onofrei, la hotarul Danceiul". Astazi nu se mai afla nici o urma din Dimesti sau Iulcesti63.
Este evident ca de-a lungul intregului Ev Mediu romanesc nu a existat o proprietate funciara particulara absoluta64.
Actele de donatie sau de confirmare a unei proprietati funciare, dreptul de dispunere a proprietarului erau limitate de obligatiile pe care le aveau fata de domn. Fiecare domn putea prelua proprietatea unui boier, care nu respecta conditiile impuse de normele dreptului feudal. Dar mentinerea dreptului domnilor de a confisca proprietatea funciara boiereasca, in primul rand pentru inalta tradare, ameninta existenta lor, deoarece boierii, organizati in factiuni, puteau sustine alti candidati65.
Prin urmare, "orice act referitor la o proprietate funciara, emis sau confirmat de un domn nu prevedea pentru beneficiar un drept exclusiv de dispunere libera"66.
Politica dusa de stefan cel Mare este continuata, in linii mari si de urmasii sai, dintre care stefanita voda va avea de infruntat un complot al boierimii care infranta fiind, a platit cu capul si bineinteles confiscarea proprietatilor67.
Practic, pana la urcarea pe tron a lui Petru Schiopul se continua politica de limitare a acumularilor funciare boieresti din domeniul domnesc si de pastrare a caracterului conditionat a daniilor domnesti, in cazul cand acestea se faceau68.
Cu toate acestea daniile catre mica boierime
si mai rar, catre marea boierime, nu au lipsit in chiar debutul
secolului al XVI-lea. Astfel sunt atestate danii facute de Bogdan al
III-lea. Dupa cum rezulta dintr-un document din 26 februarie 1507,
acesta daruieste lui Lupsa si altora, "un loc de pustie, ce
este pe Marea Movila, in sus Gura Trestioarii, sa fie cat poate
sa traiasca un sat indestul"69.
Dar printr-un document anterior, datat 22 februarie 1507, Bogdan Voda intareste
lui Mircea Virtea si rudele sale "un sat
in schimb mai exista o modalitate de acumulare funciara realizata prin cumparare. Astfel, printr-un document datat 1 iunie 1521, stefan cel Tanar intareste lui Grozav vornic satele cumparate, Sarbi si
Ciocodesti : Iudura, a vandut dreptele sale ocine, din dreptul ei urice de imparteala, ce a avut ea cu matusa ei, cu Dragalina, de la bunicul domniei mele stefan voevod, doua sate, anume, Sarbi si Ciocodesti. Aceasta a vandut slugii noastre credincioase pan Grozav vornic, pentru 530 zloti tataresti"71.
Un asemenea act de cumparare intareste
si Petru Schiopul la 25 iunie 1590 lui Andrei hatman "cu un vad de
moara din apa Barladului, ce se afla intre targul Tecuciului si
intre Camilesti, care vad l-au avut cumparatura de
Domnia lui Petru schiopul marcheaza o schimbare in ceea ce priveste atitudinea institutiei domnesti fata de proprietatea boiereasca si insemnate intinderi de pamant, care mai faceau parte din domeniul domnesc, intra acum in "posesia boierimii si manastirilor, fie prin cumparare fie prin donatie73. Exista insa si o motivatie a acestei politici dusa de domn, generata de noile realitati specifice sfarsitului de secol XV, pe plan intern si international. In conditiile in care raportul de forta dintre domnie si boierime s-a echilibrat, iar pe plan extern Imperiul Otoman, aflat in faza de stagnare, continua sa fie un mare consumator, politica lui Petru schiopul poate fi inteleasa cu anumite limite. Secolul al XVII-lea marcheaza o noua perioada in istoria economiei moldovenesti, prin inlaturarea izolarii domeniului feudal, boieresc si participarea la relatiile de schimb. Cresterea proprietatii boieresti marcheaza o sineopa in timpul domniei lui stefan Tomsa (1611-1616), aceasta prevalandu-se de dreptul de a confisca proprietatile boieresti "hiclenii", ale rudelor rasculate si chiar cele donate manastirilor de cei intrati in "hiclenie"74.
In perioada ce a urmat domniei lui stefan Tomsa al III-lea se constata o ameliorare a situatiei, in sensul unei "reconcilieri" intre domn si boierime.
Acest fapt se poate confirma prin politica
dusa de Radu Mihnea75, iar
in timpul lui Gaspar Gratiani se ajunge la un punct foarte important al
acestui raport: domnul netinand seama de hotararile predecesorilor
sai, la 17 iunie
Desigur, aceste masuri nu s-au perpetuat in anii urmatori, dar s-a creat un precedent pentru care boierimea si puterea ecleziastica vor lupta sa-l recastige78.
In conditiile in care, treptat, dinastiile se sting si acced la tron reprezentanti ai boierimii, acest drept va pus in aplicare chiar daca nu la domeniile care l-au consacrat. Miron Barnovschi, apoi Vasile Lupu prevad ca boierii pribegi dintr-o tara in alta sa-si poata pastra proprietatile oriunde ar locui, desi domnii, uneori, se mai folosesc de prevederile asupra pamantului care le ingaduie sa confiste proprietatile boierilor in caz de tradare79.
Astfel, printr-un document datat 18 iulie 1642, Vasile Voievod intareste lui Isac, Dumitrascu, Grozav si rudele lor "satul Matasasti cu vad de moara in apa Barladului si cu tot hotarul pe unde au apucat din vechi"80.
La "macinarea proprietatii boieresti au contribuit mai multi factori printre care amintim inmultirea sau mai bine zis, diversificarea rangurilor boieresti, fiecare dintre acesti boieri dorindu-si proprietati, participarea boierimii la relatiile de schimb prin iesirea dintr-un relativ conservatorism, schimb la care participa acum si orasenii in calitate de oameni liberi". Vanzarile si cumpararile care se fac acum au in vedere in primul rand vaduri de moara, vii si pamanturi bune de cultivat81.
Un exemplu concludent in acest sens il constituie
documentul din 20 martie 1621, prin care Alexandru Ilias voievod
intareste lui Ionascu, mare vornic al Tarii de Sus
"pentru slujba dreapta, satul Sasesti cu loc de moara
pe apa barladului si cu loc
ales catre targul Tecuci, daruit de unchiul sau Sava stolnic,
care-l cumparase de
Printr-un alt document datat anterior 1 ianuarie
1620, Gaspar voievod intareste lui Dumitrascu
parcalab un vad de moara in Balotesti la garla Putnei,
cumparat de
Pe cat puteau , razesii cautau sa stapaneasca fiecare cate un vad de moara, iar daca aceasta nu era cu putinta stapaneau mai multi acelasi vad de moara, impartind vama macinatului. La 18 decembrie 1646, Vasile Lupu voievod, intareste, printre alte cumparaturi facute de Dumitrascu fost stolnic "a patra parte" din apa, "din vad de moara" pe Tecucel84.
Boierimea a continuat si in a doua jumatate a secolului al XVII-lea si in primul deceniu al celui urmator care se constituie in limita cercetarii noastre, sa constate prevederile din obiceiul pamantului potrivit carora proprietatea funciara fosta a boierilor tradatori intra in patrimoniul domnesc si ca urmare o puteau dona sau vinde85.
In cazul in care se confiscau averile acesteia numai erau preluate de domn, domeniul domnesc ca si desfiintat, ci donate celor care fusesera despagubiti prin actiunile fugarilor86.
Deci detinatorii de proprietate funciara, provenita din donatii au fost obligati sa fie credinciosi domnilor si sa presteze serviciile care li se impuneau, domnul considerandu-se proprietarul intregii tari. Din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, confiscarile de proprietati boieresti devin adevarate exceptii, preluandu-se insa, in mod obisnuit, doar cele care cu ajutor strain, amenintasera "integritatea teritoriala a tarii"87.
Ocina trebuie transmisa urmasilor lui apropiati, care aveau drept la transmiterea ei, in ordinea gradului lor de rudenie cu posesorul ocinii. Acesta din urma nu putea sa ridice rudelor acest drept la eventuala stapanire a ocinii si prin urmare, nu o putea vinde fara consimtamantul lor unanim. In cazul in care ocina era vanduta, rudele aveau dreptul sa intoarca banii depusi de cumparator si sa ia ocina in stapanire iar ruda cea mai apropiata a vanzatorului avea dreptul sa ia intreaga ocina pentru sine intorcand intreaga suma de bani. In anul 1661, Constantin Bujoran, feciorul Anghelinei, nepot lui Carstea care a fost vornic mare ramanand cu 200 lei dintr-o postina de masculi de la tinutul Tecuci, este dat pe mana lefegiilor sa plateasca intr-o saptamana. I se scoate in vanzare partea din satul Bujoreni "intreaba pe toti fratii, nepotii si rudele lui si nime ne vrand sa-i plateasca capul, vinde mosia lui Patrasco Logofatul al Treilea"88.
Atestarile documentare vin sa sustina in continuare punctul nostru de vedere in legatura cu o mai mare intensitate in tranzactiile comerciale si implicit, a vanzarilor si cumpararilor de pamant.
De la inceputul secolului al XVII-lea si pana in epoca fanariotilor vedem cum vornicii si logofetii aduna sumedenii de sate. Listele satelor lui Costea Bucioc, Nicoara Prajescu, Dumitru Buhus, Ursache, Miron Costin, Nicolae Racovita si Iordache Ruset i s-au pastrat pana astazi si se prezinta ca niste uriase averi89.
In izvodul alcatuit la 15 iulie 1668, ce cuprinde mosiile vistiernicului Gheorghe Ursache gasim si Sasoul, sat la Tecuci90.
Miron Costin care critica cu atata asprime faptele lui Cantemir, dar care fusese Marele Logofat al lui Duca Voda in a treia domnia a acestuia, a adunat numeroase mosii printre care se afla si Mardarestii sat la Tecuci91.
In lista satelor lui Iordache Ruset, atat a celor ce le avea de la socrul sau, Nicolae Racovita Logofatul, cat si cele cumparate de el gasim si parti din Poiana parti din targul Tecuci si alte sate intregi sau parti de sate92.
La inceputul secolului al XVII-lea, satul Domnesti era stapanit de Ilie Catargiu care mai facuse cumparaturi si in Paunesti. Aceste sate trecand prin mostenire la familia Razu vedem succesiv pe vornicul Costache Razu, pe hatmanul Vasile Razu, pe stapanul Iancu Razu si pe
vaduva lui, Elena cumparand parti de sate sau sate intregi.
Aceste cumparaturi sunt desavarsite de Costache Conache care alcatuieste din ele mosia Domnesti in intindere de 11.000 falci. Dar toate aceste exemple neinsemnate fata de alcatuirea, de catre acelasi Costache Conache, a uriasei mosii Namoloasa care, inainte de legea rurala, cuprindea 28.000 falci93.
In aceasta perioada, viile constituie un obiectiv atat pentru domeniul funciar boieresc cat si pentru cel manastiresc. Numeroase izvoare vin sa confirme acest fapt ca o realitate a sfarsitului de secol al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea.
Printr-un document din 20 martie 1620 este un act de vanzare a lui Luca din Slipotesti care vinde "dreapta lui Ocina si mosie din sat Slipotesti cu 16 pamanturi in del si cu loc de vie in del si 2 pamanturi in vale si cu loc de casa in vale si loc de fan si loc de prisaca si loc de arii si cu tot venitul si in vale si in deal"94.
La 22 iulie 1645, Vasile voievod intareste manastirii Nicorita o casa si o vie in targul Tecuci cumparate de hatmanul Nicorita de la Vasile95.
Asadar, secolul al XVII-lea si primul deceniu al secolului urmator, marcheaza o perioada de dezvoltare intensa ce s-a manifestat prin dezvoltarea comertului intern si extern. Domeniul boieresc este legat din ce in ce mai mult de piata, o parte din boierii devenind adevarati negustori.
In conditiile limitarii domeniului domnesc, noua boierime, care desi beneficia de mosteniri isi dorea o sporire a proprietatilor, reuseste si o penetrare a "hotarului comunitatilor orasenesti"96, care reprezenta o intindere de pamant ramasa la dispozitia domnului si acordata orasenilor respectivi.
In concluzie, inca de la intemeierea statului, proprietatea funciara in Moldova a avut un caracter conditionat, depinzand de atitudinea fata de domnitori a celor care o detineau. Conditiile principale pe care trebuia sa le aiba fiecare proprietar funciar a fost aceea de a presta servicii la curte in armata, in timpul campaniilor, ca general, sa sustina intreaga politica interna si externa a domnitorului socotit ca proprietarul intregii tari.
Boierimea a luptat continuu pentru anularea normelor care prevedeau ca domnitorii au dreptul sa confiste proprietatea funciara a celor care le faceau opozitie97.
Din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea s-au mai confiscat doar proprietatile celor care se dedau, sprijiniti de forte straine, la atacarea teritoriului tarii98.
Studiul realizat asupra documentelor si lucrarilor existente ne ofera posibilitatea de a sublinia cu destula claritate unele aspecte legate de orasul Tecuci.
Elementele reliefului sunt usor de observat in cazul orasului Tecuci, in situarea satelor preponderent pe marginea cursurilor de apa, in ocupatiile si modul de viata al localnicilor in functie de posibilitatile oferite de mediu si in toponimie, foarte multe nume de sate fiind preluate de cel al apei ce le strabatea sau de la alte elemente de mediu.
Unele toponime isi gasesc originea in numele vechi ale intemeietorilor de sate, al juzilor, cnezilor si vatamanilor din vechime, sau a unor stapani ai lor, care, prin transmiterea pamantului din generatie in generatie au transformat satul intr-o unitate de familie, intr-o unitate genealogica.
Organizarea administrativa a orasului, existent inca din perioada anteriora atestarii sale documentare, se incadreaza in procesul general de consolidare a statului medieval al Tarii Moldovei, prin situarea sa sub controlul permanent si riguros al voievodului.
La conducerea si administratia orasului, unde rolul cel mai important il detineau soltuzii si pargarii, isi aduceau aportul si marii dregatori publici, prezenti cu porunca domneasca la hotarniciri, judecati sau la perceperea impozitelor.
Targul Tecuci a existat din prima jumatate a secolului al XV-lea cu sigiliul sau, avand cele trei elemente caracteristice majoritatii targurilor moldovenesti medievale, vatra, hotarul si ocolul targului. In legatura cu ocolul targului, nu putem sti cu certitudine nici cate sate a cuprins, nici limitele temporare ale existentei ei. Descoperirea de noi documente poate aduce modificarea si completarea informatiilor pe care le detinem. Stim doar de apartenenta satelor Camilesti si Matosesti la ocolul domnesc, situatie indicata de expresiile ca au fost 'drept domnesc' sau ca au fost cumparate de domnie.
Facand parte din domeniul domnesc, targul si ocolul sau au avut o organizare si o conducere deosebita de aceea a tinutului. Conducerea targului a avut o dubla natura: pe de-o parte se intalneste principiul autonomiei orasenesti, exprimat de existenta soltuzului si pargarilor liber alesi de obstea targovetilor si pe de alta parte principiul controlului domnului reprezentat de vornicii de targ inlocuiti in secolul al XVI-lea, de ureadnici.
Alaturi de proprietatea domneasca - targul si ocolul - a coexistat in targul Tecuci si proprietatea orasenilor.
In secolul al XVI-lea, multe sate au intrat in stapanirea marilor dregatori, situatie accentuata in secolul urmator.
Formele de extindere a proprietatii au ramas aceleasi in intreaga perioada la care ne referim in lucrarea noastra, doar proportia lor fiind diferita. Astfel, daca in secolul al XV-lea predominau daniile si intaririle de sate, in secolul al XVII-lea proprietatea s-a extins mai ales prin cumparari si mosteniri, numarul daniilor facute de domnie fiind mai restrans.
Acestea sunt problemele la care am incercat sa gasim o rezolvare in lucrarea de fata.
Desigur, nu este singurul mod de a raspunde la o chemare de reconstituire a istoriei targului Tecuci si de aceea, credem ca tema isi pastreaza finalul deschis, rediscutarea si analiza ei din alta perspectiva putand aduce elemente noi.
Anexe
Lista soltuzilor din tinut
Iane soltuz 25 februarie 1611
soltuz anonim 15 mai 1612
Dumitru soltuz 20 martie 1620
Ghervasae soltuz <1617-1618
Dumitru soltuz 20 noiembrie 1627
Cozma soltuz 13 aprilie 1629
Ioane Tiganas soltuz 31 ianuarie 1633
Maftei soltuz >30 martie 1633
Strata Hagi soltuz 16 februarie 1668
soltuz anonim 18 mai 1671
Dumitru voit ? (f.d.)
Ioan soltuz ? (f.d.)
Recensamantul populatiei Moldovei din anul 1774
Tinutul Tecuci
Ocolul targului Tecuci
Satul Slobozia Olarului: 54 - toata suma caselor
14 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1vataman, 1 pescar,
1 spravnicesc, 11 vaduve
40 - raman birnici
Satul Cucorasti: 36 - toata suma caselor
6 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1vataman, 1 calaras
capitanesc, 3 vaduve
30 - raman birnici
Satul Namoloasa: 65 - toata suma caselor
4 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1vataman, 1 mazil,
1 nevolnic, 61 postasi
61 - raman birnici
straini in targ: 223 - toata suma caselor
52 - scadere rufeturilor, insa:
14
armeni cu darea lor
1 calaras, 12 nevolnici, 5 popi, diaconi, 9 tigani, 5 vaduve, 3lumanarari, 3 slugi,
171 - raman birnici
Satul Sociea: 27 - toata suma caselor
2 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1vataman,
25 - raman birnici
Satul Malurile: 86 - toata suma caselor
10 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1vataman, 3 preoti,
diaconi, 4 nevolnici, 1 lumanarar
ispravnicesc
76 - raman birnici
Satul Curpanoaia: 25 - toata suma caselor
4 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1vaduva, 2 nevolnici
21 - raman birnici
Satul Scaieni: 35 - toata suma caselor
7 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1vataman, 1 papa,
4 nevolnic,
28 - raman birnici
Satul Slobozia Focsani: 50 - toata suma caselor
5 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1vataman, 1 lumanarar
ispravnicesc, 2 vaduve
45 - raman birnici
Satul Branistea: 45 - toata suma caselor
9 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1papa, 4 nevolnici,
3 vaduve, (36 postasi)
36 - raman birnici
Satul Targu Tecuciu Vechi: 42 - toata suma caselor
10 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 3 vadani, 2 poslusnici,
3 nevolnici, 1 papa,
32 - raman birnici
Satul Ruptura: 36 - toata suma caselor
4 - scadere rufeturilor, insa:
3 nevolnici, 2 vacar, (32 calarasi)
32 - raman birnici
Satul Odaia de Beilic: 51 - toata suma caselor
12 - scadere rufeturilor, insa:
6 nevolnici, 2 vaduve, 3 pescari,
lumanarari ispravnicesti, 1 vacar,
(39 calarasi)
39 - raman birnici
Satul Matca: 38 - toata suma caselor
6 - scadere rufeturilor, insa:
1 papa, 3 nevolnici, 2 vaduve,
(32 calarasi)
32 - raman birnici
Satul Ochisasti: 56 - toata suma caselor
22 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1vataman,
4 nevolnici, 6 vaduve, 4 suma
caselor
8 - scadere rufeturile, insa:
1 vornic, 1 vataman, 3 nevolnici,
3 popi, diaconi
26 - raman birnici
Satul Blaneasa: 28 - toata suma caselor
8 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1vataman, 3 nevolnici,
3 popi
20 - raman birnici
Satul Tiganesti: 101 - toata suma caselor
18 - scadere rufeturilor, insa:
1 vornic, 1 vataman, 7 nevolnici, 2 ruptasi, 2 preot, diacon, 2 vaduve, 3 scutelnici,
83 - raman birnici
Satul Fundenii de Sus 190 - toata suma caselor
21 - scadere rufeturilor; insa:
2 vatamani, 8 nevolnici, 4 vaduve,
2 papi, 5 slugi,
169 raman birnici
Satul Slobozia Noua 56 - toata suma caselor
15 scadere rufeturile, insa:
1 vornic, 1 vataman, 1 papa,
6 nevolnici, 3 slugi, 1 tigan,
1 lumanarar, 1 strein,
41 raman birnici
Lista starostilor si parcalabilor de tinut
Straini de la targul Tecuciului
Anume birnici:
1.Ion crasmar 30.Frangule blanar galatan
2.Constantin tabacar galatan 31.Ion marchitan
3.Gheorghe rachier grec 32. Gheorghe sarbul socrul lui Ivan
4.Cozma
rachier grec 33.Ichim
crasmar
5.Stanila ciubotar armean
6.Anton blanar muntean 34.Neculai ciubotar
7.Gheorghi Hope blanar 35.Ghiorghi galatan carciumar
8.Constantin a Paunii vaduvoi 36.Lupul Crucian
9.Constantin craiovan negutator 38.Ion carciumar
10.Sava blanar 39.Stavarache grec carciumar
11.Dobre brasovan 40.Constantin grec vutcar
12.Ion crasmar a dumisale 41.Manoli grec nepot lui
stolnicului
Negre 42.Nita
carciumar
13.Neculai croitor ce s-au raspuns 43.Radu blanar
de
14.Lupul
crasmar
15.Stoian crasmar la d-sale 46.Dumitru croitor din Focsani
paharnicul Costandache 47.Constantin cojocar din
16. Stanciul bragariul Lozova
17. Grigori carciumar la capitanul 48.Gheorghi barbier
Ion Stenghe 49.Gheorghi brasovean
18.Ianoli grec 50.Alexandru holtei calfa la
19.Radu ciubotar Dumitru din Movileni
20.Manoli grec 51.Constantin calfa lui
21.Neagu carciumar d-sale Gheorghe blanar
banului Bogdan 52.Zamfir blanar
22.Vasale ce au fost lumanarar 53.Iordache
ispravnicesc 54.Gheorghita calfa Badiului
23.Ion crasmar lui Carasal 55.Ifteni Sabin
24.Toderascu galatan 56.Ionita brailean holtei
25.Panaiti blanar 57.Ionita calfa lui Alexandru
26.Stan bacal holtei cu mama 58.Constantin Corpan blanar
27.Mihai Stirbul croitor 59.Constantin blanar
28.Grigoras ce s-au raspunsu 60.Gavril Guzga holtei
d-sale spatarului Conachi 61.Ion caracuda carciumar
29.Toader vataful lui Constantin
62.Dumitru sarbejiu 97.Danila Druta
63.Manoli condurajiu 98.Toader grec
64.Vasali sargajiu 99.Toma Micul
65.Ionita
barbier de
66.Petre fiul lui Mitrea 101.Ionita carciumarul movilei
67.Andrei barbier 102.Neculai
68.Ivan Prostu 103.Vasale ciubotar
69.Ivan din Focsani 104.Lupul focsanean
70.Sava placintar 105.Ionita condurajiu
71.Costea holtei 106.Nastase sarbul
72.Neculai brailean 107.Toader carciumar
73.Neculai galatan 108.Gheorghi fiul lui Nedelcu
74.Toader Liciu carciumar la 109.Necula galatan
Tanasa arnaut 110.Hristea dulgher
75.Costandin matasar din 111.Vasali Radu
Bucuresti 112.Neacsu
76.Grigore holtei cu mama 113.Dumitrascu
77.Stan carciumar lui Gheltu 114.Neagu holtei
78.Ursu holtei 115.Stan Trifanoaiei
79.Grigori holtei din Prival 116.Sava dulgher
80.Ion fiul lui Mogos carciumar 117.Emi ciubotar
d-lui stolnicului Negre 118.Dima curelar
81.Mares carciumar 119.Dumitrascu carciumar a
82.Andoni cizmar d-sale banului Bogdan
83.Necula grec 120.Ion Blanar
84.Hancu dulgher 121.Vlad casapu
85.Vasali din Fundeni 122.Ion Fainara
86.Costea 123.Costandin vaduv
87.Radu carciumar al vatavului 124.Irimia bejenar
Grigoras 125.Toader holtei
88.Tanasa arnaut 126.Mitre galatan
89.Dan carciumar a vatavului 127.Stancul om strain
Costandin 128.Petrea pitar
90.Draghici carciumar 129.Dumitrascu Gorovei
91.Barbul sarbul 130.Ionita Vraghi
92.Matei fiul lui Belegoiu 131.Matei caoa
93.Negoita Scoarta carciumar 132.Manoli grec cumnat lui
94.Stefan croitor holtei Matei
95.Apostol fiul lui Ion holtei, 133.Hristea placintar
carciumar 134.Ionita Gatlan
96.Radu galatan 135.Anghel matasar
136.Ion Bejenar Strainii
137.Oprea Rufeturile
138.Petru Ciubotar 1.Ivan armean
139.Costandin carciumar 2.Vartan armean
140.Stefan 3.Haji Agop armean
141.Mihaila holtei cu mama 4.Grigoras Vartan armean
142.Manta dulgher 5.Stefan Vartan armean
143.Vasale Razacu 6.Neculai Budan armean
144.Dragomir holtei cu mama 7.Simion Grigori armean
145.Nita 8.Simion Lazar armean
146.Radu bejenar 9.Gheorghe fiul lui Ivan armean
147.Mihalache croitor 10.Budicar armean cu sederea
148.Anghel
grec
149.Toma ciubotar 11.Haji Ilias armean
150.Unches Ionascu ce a fost 12.Petrea holteiu armean
calaras capitanesc 13.Bogdan Zaharia armean
151.Necula camilean 14.Gheorghi armean
152.Toma 15.Ilie Buzdugan calaras
153.Stan Mesina capitanesc
154.Sava 16.Gheorghe Buzdugan nevolnic
155.Ion a lui Dumitrascu 17.Popa Apostol
Gorovei 18.Popa Radu
156.Stan nepot vornicului 19.Popa Neculai
Mihalcea 20.Diaconu Grigore
157.Postolache 21.Popa Grigore
158.Ionita Mitrioaie 22.Tudor Tiganul
159.Ionita corabier 23.Maria Pazapghe-dinita
160.Toma nepot Sandului vaduva
161.Stanu 24.Dumitra vaduva
162.Stefan 25.Gheorghi tigan spoitor
163.Gherghita 26.Stancul tigan fierar
164.Isac 27.Necula Ciolac nevolnic
165.Lupul 28.Constantin tigan fierar
166.Avram Leibu 29.Constantin lumanarar
167.Iancul fiul lui Isac ispravnicesc
168.Draghici 30.Stan carciumar lumanarar
169.Lazar 31.Toader tigan
170.Ion carciumar lui Costandin 32.Lupa vaduva
Stefan 33.Gafita femeia lui Constantin
171.Stefan hurtier volintir vaduva
34.Vasale lumanarar ispravnicesc
35.Gheorghe matasar nevolnic 43.Iftimie nevolnic
36.Stanciul tigan fierar 44.Vasali podor nevolnic
37.Ionita tigan 45.Stanislav nevolnic
38.Visan cobzar tigan 46.Mihai bejenar nevolnic
39.Gheorghi Tarul tigan 47.Baba Nastasia vaduva
40.Gheorghi Plescan sluga 48.Andrei nevolnic
d-sale postelnicul Dia 49.Nedelcu bacal nevolnic
41.Ion vizitiu a d-sale ceausului 50.Manole Prutean nevolnic
Costache 51.Andrei nevolnic
42.Toader barbierul sluga 52.Manole Prutean nevolnic
spatarul Gheorghi Costandache
Sate atestate in documente din secolul XVII-lea pe care nu le-am putut localiza pe harta
1.Sate pe Siret: Bilaesti, Raflesti, Siminoace (pe Siretel);
2.Sate pe Berheci: Chilie, funuleni, Itovoesti, Lehaceni, Malaesti, Ruptura, Sclipotesti;
3.Sate pe Zeletin: Bolesti, Cucoara, Tarincute;
4.Sate pe Barlad: Crangeni, Garlesti, Racesti, Spinesti, Ziscani;
5.Sate pe Pericicau: Costesti;
6.Sate pe Suholui: Deochiati;
7.Sate pe Geru: Geresti, Negresti, Neguri;
8.Sate atestate fara un reper geografic: Davidesti, Dobrotesti, Ganesti, Goidesesti, Lazoresti, Mandresti, Peciseni, Placinteni, Prajesti, Scutasi, Sparta, Sarbacani, Taosti.
CONSTANTIN, MIRON, OPERE
bibliografie
***, Album
geografic,
***, Atlasul climatologic, Institutul meteorologic central, Bucuresti, 1949,
Balan Teodor, Documente bucovinene, vol. I, Editura Glasul Bucovinei, Cernauti, 1933, 298 p. text + erata + ilustr.
***, Catalogul Documentelor Moldovenesti, din Arhiva Istorica Centrala a Statului, vol.IV, Bucuresti, 1970, 680 p. text.
Calatori straini despre tarile romane, Editura Stiintifica, Bucuresti, vol III (intocmit de Maria Holban, M.M.Alexandrescu cu Dersca-Bulgaru, Paul Cernovodeanu), 1971, 769 p. text + ilustr; vol IV, 1972, 634 p. text cu ilustr.; vol VI, 1976, 307 p. text.
Costachescu Mihai, Documente moldovenesti inainte de Stefan cel Mare, vol II, Editura Viata Romaneasca, Iasi, 1932, 956 p. text.
Idem, Documente
moldovenesti de
Costin Miron, Opere, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti, 1958, 536 p. text + erata + 16 pl cu reprod.
D.I.R., seria A Moldova, redactor responsabil Mihail Roller, Bucuresti, Editura Academiei: veac XIV-XV, vol I, 1954; veac XV, vol I, 1954; veac XVI, vol I, 1953; vol II, 1951, vol III, 1951; vol V, 1952; veac XVII, vol I, 1952; vol II, 1953; vol III, 1954; vol IV, 1956; vol V, 1957;
D.R.H., seria A Moldova, Editura Academiei, Bucuresti; vol I (1384-1448) intocmit de C.Cihodariu, I.Caprosu, L.Simanschi, 1971; vol II (1449-1486), 1976; vol XIX (1626-1628) intocmit de H.Chirca, 1969; vol XXI (1632-1633), intocmit de C.Cihodariu, I.Caprosu, L.Simanschi, 1971.
Ghibanescu Gheorghe, Zapise si Ispisoace, vol II/2, Iasi, 1910, 260 p. text.
Idem, Surete si Izvoade, vol XXI, Editura Viata Romaneasca, Iasi, 1929, 284 p. text.
Eudoxium Hurmuzaki; Iorga, Nicolae, Documente, privind istoria romanilor XV/2, Editura Academiei, Bucuresti, 1974, 259 p. text.
Iorga Nicolae, Studii si documente cu privire la istoria romanilor, Editura Ministerului de Instructie, Bucuresti, 1901-1914; vol I, 509 p. text, vol II, 536 p. text, vol VI, XI + 661 p. text.
*** Marele Dictionar Geografic al Romaniei, vol V, Editura Socic, Bucuresti, 1902, 809 p. text cu ilustr.
Solomon Constantin, Stoide C.A, Documente Tecucene, vol I, Tipografia Lupascu S-sori, Barlad, 1938, 128 p.text.
Ureche Grigore, Letopisetul Tarii Moldovei, editia a II-a, ingrijita de P.P.Panaitescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1958, 244 p. text cu ilustr.
Urechia V.A, Codex
Bandinus, Tipografia Carol Gőbl, Bucuresti, 1895, CLXXIII + 161
p. text +
Cucu Vasile, Orasele
Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970, 412 p. text
+ 1 h color +
Giurescu Constantin C., Istoria pescuitului si a pisciculturii in Romania, I, (Din cele mai vechi timpuri pana la
instituirea legii pescuitului 1896), Editura Academiei Bucuresti,
1964, 391 p. text cu ilustr. +
Idem, Istoria
Romanilor, Editie de D.C.Giurescu, Editura All Educational,
Bucuresti, 2000, 528 p. text cu ilustr. +
Giurescu Constantin C., Giurescu Dinu C., Istoria Romanilor, vol I, Editura Stiintifica,
Bucuresti, 1974, 340 p. text +
Iordan Iorgu, Toponimia
romaneasca, vol I, Editura Academiei, Bucuresti, 1963, XXV + 582
p. text +
Iorga Nicolae, Istoria
poporului romanesc, traducere din limba germana de Otilia
Teodoru-Ionescu, vol I, Tipografia Cultura 'Neamului Romanesc',
Bucuresti, 1922, 323 p text +
Idem, Romania cum era pana la 1918. II. Moldova si Dobrogea, Asezamantul tipografic 'Datina Romaneasca', Valenii de Munte, 1940, 408 p text.
Idem, Locul romanilor in istoria universala, editie de Radu Constantinescu, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985, 511 p text.
Istoria romanilor (tratat), vol IV, coordonat de Camil Muresan; Stefan Stefanescu, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001, 878 p text +79 planse +6 tabele genealogice.
Monografia geografica a Romaniei, coordonator P.Banarescu, vol I, Editura Academiei, Bucuresti 1960, 742 p text cu 326 fig + 3 pl + erata + 28 h.
Olteanu Stefan, Serban Constantin, Mestesugurile din Tara Romaneasca si Moldova
in Evul Mediu, Editura Academiei, Bucuresti, 1969, 460 p text +
Panaitescu Petre P., Comunele medievale in Principatele Romane, in
'Interpretari romanesti', Bucuresti, 1947, 257 p text.
Phillippide Alexandru, Originea romanilor, vol II, Editura Viata Romaneasca, Iasi, 1927, 829 p text.
Rosetti Alexandru, Istoria limbii romane de la origini pana la inceputul secolului al XVII-lea, vol I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986, 935 p text.
Stefanescu Stefan, Istoria Romanilor de
Ujvari I. Geografia apelor Romaniei, Editura Stiintifica Bucuresti, 1972, 592 p text: tab, fig, h.
Xenopol D.A, Istoria romanilor, Din Dacia Traiana, editia a IV-a, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985, 519 p text.
Bogdan Ioan, Diploma barladeana din 1134 si principatul Barladului. O incercare de critica diplomatica slavo-romana, Tipografia Academiei Romane, Bucuresti, 1889, 125-236 p text.
Cazacu, Aurel ; Panaitescu Petre p., Costachel Valeria, Viata feudala in Tara Romaneasca si Moldova (sec XIV- XVII), Editura Stiintifica, Bucuresti, 1957, 560 p text.
David Gheorghe, Petru Schiopul: 1574-1577, 1578-1579, 1582-1591 Editura Militara, Bucuresti, 1984, 256 p text.
Gane, C, Trecute
vieti de doamne si domnite, vol I, Editura Universul,
Bucuresti, 1943, 439 p text cu ilustr. +
Georgescu, V.Al, Preemtiunea in istoria dreptului romanesc, Editura Academiei, Bucuresti, 1965, 419 p text.
Giurescu Constantin C., Din trecutul judetului Putna, Focsani, 1937,
26 p text,
Idem, Targuri
si orase si cetati moldovene. Din secolul al X-lea
pana la mijlocul secolului al XVI-lea, Editura Academiei Bucuresti,
1967, 379 p text cu ilustr. si h +
Giurescu Dinu C., Panoiu Andrei, Feronerie veche romaneasca, Editura
Meridiane, Bucuresti, 1967, 107 p. text cu ilustr. +
Gonta Alexandru I., Unele aspecte ale politicii interne a lui Stefan cel Mare, in 'S', an X (1957), 609 p text.
Idem, Legaturile economice dintre Moldova si Transilvania in secolele XIII-XVII, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989, 252 p. text.
Grigoras, Nicolae, Dregatorii targurilor moldovenesti si atributiile
lor pana
Idem, Institutiile feudale din Moldova. Organizarea de Stat pana la mijlocul secolului al XVIII-lea. Editura Academiei, Bucuresti, 1971, 476 p. text + erata.
Macarovici, Nicolae, Geologia cuaternarului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968, 236 p text + fig. h.
Mircea D.Matei, Studii de istorie oraseneasca medievala (Moldova sec XIV-XVI), Suceava, 1970, 203 p text.
Monografia orasului Tecuci, coordonator Lazar Gheorghe, Editura pentru Literatura si Arta 'Geneze', Galati, 1999, 445 p text + ilustr.
Neamtu Vasile, Istoria
orasului medieval Baia, Editura Universitatii Al.I.Cuza,
Iasi, 1997, 218 p. text +
Nistor I, Handel und Wandel in der Moldau bis zum Ende des 16, Jahrhundert, Czernowitz, 1912, XIII + 200 p. text.
Obreja Alexandru, Campia Tecuciului, Studiu fizico-geografic, Iasi, (Teza de doctorat), manuscris, Facultatea de Geografie, Bucuresti, 15 p. text + 1h.
Panaitescu Petre P., Interpretari romanesti, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994, 264 p text.
Punga Gheorghe, Tara Moldovei in vremea lui Alexandru Lapusneanu, Editura Universitatii Al.I.Cuza, Iasi, 1994, 336 p text.
Rosetti Radu, Pamantul, satenii si stapanii in Moldova, Tom I. De la origini pana la 1834, Editura Socic, Bucuresti, 1907, 555 p. text.
Spinei Victor, Moldova in secolele XI-XIV, Editura 'Universitas', Chisinau, 1994, 496 p text: fig, h.
Stoicescu Nicolae, Sfatul domnesc si marii dregatori din Tara Romaneasca si Moldova (sec XIV-XVII), Editura Academiei, Bucuresti, 1968, 316 p text.
Arion C.Dinu, Ce inteles au avut actele de donatiuni domnesti de pamant la inceputurile voievodatelor, in A.F., 1, Bucuresti, 1942, 127-175 p. text.
Cihodariu Constantin, Refacerea ocoalelor, cetatilor si curtilor domnesti in a doua jumatate a secolului XV, in Omagiu lui P.Constantinescu - Iasi, Editura Academiei, Bucuresti, 1965, 286-345 p text.
Ciurea Dumitru, Sigiliile medievale ale oraselor din Moldova, in S.C.S.I., fasc 2, an VII (1956), 115-179 p text.
Idem, Noi contributii privind orasele si targurile din Moldova in secolele XIV-XIX, in A.I.I.A.I., an VII (1970), 190 p text.
Gavrilescu Gheorghe, Convorbiri literare, (1881-1882), Tipografia Nationala, Iasi, 1882, 256 p text.
Gavrilescu Gheorghe, Contributii la studiul florei ornamentale a orasului Tecuci, in L.S., Galati, 1971 ; 125-145 p text.
Giurescu Constantin C., Le voyage de Niccolo Barsi en Moldavie, en Melanges de l'ecole roumaine en France, partea I, Paris-Bucarest, 1925, Editura 'Datina romaneasca', Valenii de Munte, 27-56 p text.
Grigoras Nicolae, Despre rascoalele taranilor moldoveni in vremea domniilor lui Petru Schiopul, (1574-1579 si 1582-1591), in S.C.S.I., an XI (1960), 137-175 p text.
Idem, Contributii la cunoasterea politicii domniei in Moldova, fata de proprietatea funciara conditionata (sec XIV-XVII), in S.C.S.I., an XIII (1962), 145-235 p text + erata.
Iorga Nicolae, Drumuri
vechi, conferinta tinuta
Olteanu Stefan, Comertul pe teritoriul Moldovei si Tarii Romanesti intre secolele X-XIV, in 'S', Bucuresti, 1969, 810-1255 p text.
Panaitescu Petre P., Orase din Moldova, in 'M.I.', nr.9, septembrie, 1969, 35-78 p text cu ilustr.
Papadopol-Calimah Alexandru, Scrisoare despre Tecuci, in 'C.L.', 1 august 1885, an XIX, Bucuresti, 735-927 p text.
Toderascu Ion, Unele precizari in legatura cu hotarul si vatra targurilor din Moldova (secolele XV-XVIII), in A.S.U.I., an XII (1966), 97-150 p text.
lista abrevierilor
A.I.I.A.I = Analele Institutului de Istorie si Arheologie din Iasi
AFD = Analele Facultatii de Drept, Bucuresti
AGA = Anuarul de Geografie si Antropogeografie, Bucuresti
A.s.u.i. = Analele Stiintifice ale Universitatii 'Al.I.Cuza', Iasi
c.l. = Convorbiri Literare, Iasi
d.i.r. = Documente privind Istoria Romaniei: Seriile A. Moldova, B. Tara Romaneasca, C. Transilvania, Bucuresti
d.r.h. = Documenta Romaniae Historica: Seriile A.Moldova, B. Tara Romaneasca, C. Transilvania, Bucuresti
m.i. = Magazin Istoric, Bucuresti
s = Studii, Revista de Istorie, Bucuresti
s.c.s.i. = Studii si cercetari stiintifice, Istorie
1 Monografia
orasului Tecuci, coordonator Gh. Lazar, Editura pentru
literatura si arta 'Geneze'
[4] Ibidem, p.25
[6] Constantin C.Giurescu, Istoria pescuitului si a pisciculturii in Romania I. (Din cele mai vechi timpuri pana la instituirea legii pescuitului 1896), Editura Academiei, Bucuresti, 1964, p.146 (in continuare vom cita Istoria pescuitului si a pisciculturii )
[7] G.I.Lahovari, C.I.Bratianu, Gr.G.Tocilescu, Marele dictionar geografic al Romaniei, V, Editura Socec, Bucuresti, 1902, p.571, (in continuare vom cita Dictionar Geografic )
[8] Ibidem, p.569
[10] Gheorghe Gavrilescu, Contributii la studiul florei ornamentale a orasului Tecuci, in 'Lucrari Stiintifice', Galati, 1971, p.25
[12] Al. Obreja, Campia Tecucuiului. Studiu fizico-geografic, Iasi, Teza de doctorat, (manuscris), Facultatea de Geografie, Bucuresti.
[13] N. Macarovici, Geologia cuaternarului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968, p.207
[14] Ibidem, p.208
[15]Monografia Geografica a Romaniei, Coordonator P. Banarescu, I, Editura Academiei, Bucuresti, 1960, p.637, (in continuare vom cita Monografia geografica )
[16] Ujvary. I., Geografia apelor Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974, p.98
[17] Atlasul climatologic, Institutul Metorologic Central, Bucuresti, 1978, p.8
[20] Constantin C. Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene din secolul al X-lea pana la mijlocul secolului al XVi-lea, Editura Academiei, Bucuresti, 1967, p.78
[21] Ibidem, p.58
[22] Constantin C.Giurescu, Istoria pescuitului si a pisciculturii, p.146
[23] Const. Solomon, C.A.Stoide, Documente Tecucene, I, Tipografia Lupascu S-sori, Barlad, 1938, nr.19, p.15
[24] Catalogul Documentelor Moldovenesti din Arhiva Istorica Centrala a Statului, III, Bucuresti, 1970, nr.1394, p.313, (in continuare vom cita Catalogul )
[25] Gh. Ghibanescu, Zapise si Ispisoace, II/2, Iasi, 1910, nr.19, p.38-40
[26] D.I.R. A
[27] Ibidem, nr. 122, p.96; veac XVII, II, 1951, nr.391, p.295; vol IV, 1952, nr. 135, p.98; vol V, 1952, nr. 26, p.24
[28] Catalogul , III, 1968, nr. 224, p.65
[29] Gh. Ghibanescu, op.cit, nr 181, p.183
[30] Catalogul , IV, nr. 2041, p.448
[31] D.I.R. A. Moldova, veac XV, I, 1954, nr. 275, p.232
[32] D.R.H. A. Moldova, veac XV, I, Editura Academiei, Bucuresti, 1975, nr. 185, p.262
[33] Const. Solomon, C. A. Stoide, op.cit, II, 1939, nr.1, p.6
1 Al. Rosetti, Istoria limbii romane, I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986, p.95.
2 Iorgu Iordan, Toponimia romaneasca, I, Editura Academiei, Bucuresti, 1963, p.2.
3 Ibidem, p.3
4 Ibidem
5 Ibidem
6 Ibidem
7 I.Bogdan, Diploma Barladeana din 1134 si principatul Barladului. O incercare de critica diplomatica slavo-romana, Tipografia Academiei Romane, Bucuresti, 1889, p.107, (in continuare vom cita Diploma Barladeana .)
8 Iorgu Iordan, op.cit, p.93-94
9 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.291
10
Al. Phillippide, Originea romanilor, II,
Editura "Viata Romaneasca",
11 Iorgu Iordan, op.cit, p.94
12 Ibidem
13 Al. Phillippide, op.cit, p.371
14 Iorgu Iordan, op.cit, p.95
15 Ibidem
16 Ibidem, p.96
17 Ibidem
18 Ibidem
19 Constantin C. Giuresscu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.292
20 Al. Phillippide, op.cit, p.372
21
V.
22 Al. Phillippide, op.cit, p.373
23Al. Papadopol-Calimah, Scrisoare despre Tecuci, in "C.L", nr.5, 1 august 1885, an XIX, Bucuresti, p.370
24 Ibidem, p.369
25
D.I.R. A
26 Ibidem, nr.105, p.114
27 V.Cucu, Orasele Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970, p.33
28 Ibidem, p.32
29 Ibidem, p.35
30 N. Iorga, Locul romanilor in istoria universala, (editie ingrijita de Radu Constantinescu), Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985, p.149
31 Al. Papadopol-Calimah, op.cit, p.370
32 I.Bogdan, Diploma Barladeana ., p.107
33
A.D. Xenopol, Istoria romanilor. Din
34 C.L" (1881-1882),
Tipografia Nationala,
35 I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, II/1, Bucuresti, 1913,
p.140-141; Idem, Album geographic, fila
X,
36 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.252
37 I. Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, II/1, p.140-141
38 Mihai Costachescu, op.cit, p.302
39
Constantin C.Giurescu, Din trecutul
judetului Putna,
40 D.Ciurea, Organizarea administrativa a Moldovei, (secolele XIV-XVIII), in A.I.I.A.I., nr.2 (1965), p.156
41 Ibidem, p.157
42 Mihai Costachescu, op.cit, p.684
43 Constantin C. Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.291
44 Const. Solomon, C.A.Stoide, op.cit, p.17
45 Al. Papadopol-Calimah, op.cit, p.373
46 M. Costachescu, op.cit, p.162
47 Al. Papadopol-Calimah, op.cit, p.374
48 Ibidem
49 Calatori straini despre tarile romane, IV, (volum ingrijit de: Maria Holban, M.M. Alexandrescu, Dersca-Bulgaru, Paul Cernovodeanu), Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1972, p.392 (in continuare vom cita Calatori .)
50 Calatori., III, (volum ingrijit de Maria Holban), p.294-295
51 D. Ciurea, Noi contributii privind orasele
si targurile din
52 Constantin C. Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.291 apud V.A.Urechia, Codex Bandinus, Tipografia Carol Gőbl, 1895, p.204-205
53 Calatori., VI, p.12
54 Ibidem, p.464
55 Dictionar Geografic., V, p.572
56 Calatori., VI, p.464
57 Dictionar Geografic., V, p.572
58 Ibidem
59 Ibidem, p.573
60 Gh. David, Petru Schiopul: 1574-1577, 1578-1579, 1582-1591, Editura Militara, Bucuresti, 1984, p.123
61 C.Gane, Trecute vieti de doamne si domnite, I, Editura Universul, Bucuresti, 1943, p.104
62 Gh. David, op.cit, p.124; Istoria romanilor (tratat), IV, p.476
63 Gh. David, op.cit, p.125
64 Dictionar Geografic., IV, p.572
65 Ibidem
66 D. Ciurea, Sigiliile medievale ale oraselor din
67 N. Iorga, Romania cum era pana la 1918. II. Moldova si Dobrogea, Asezamantul tipografic "Datina Romaneasca", Valenii de Munte, 1949, p.220
68 D. Ciurea, op.cit, p.158
69 Ibidem, p.159
70 P.P.Panaitescu, Orase din
71 Ibidem
1 Constantin C. Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.139
2 Ibidem, p.140
3 I.Toderascu,
Unele precizari in
legatura cu hotarul si vatra targurilor din
4 Constantin C.Giurescu, op.cit, p.140
5 I.Toderascu, op.cit, p.153
6 Constantin C.Giurescu, op.cit, p.149
7 I.Toderascu, op.cit, p.153
8 Ibidem, p.159
9 Constantin C.Giurescu, op.cit, p.141
10 Ibidem, p.157
11 Ibidem, p.160
12 Catalogul.,II, nr.1795, p.35-36
13 Constantin C.Giurescu, Istoria Romanilor, II/2 (editie ingrijita de Dinu C.Giurescu), Editura All Educational, Bucuresti, 2000, p.324
14 P.P.Panaitescu, Interpretari romanesti, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994, p.122
15 N.Grigoras, Institutii
feudale din Moldova.. Organizarea de stat pana la mijlocul secolului
al XVIII-lea, Editura Academiei, Bucuresti, 1971, p.23 (in continuare
vom cita Institutii feudale .)
16 Catalogul ., II, nr. 821, p.177
17 N.Grigoras, op.cit, p.17
18 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.291
19 I.Toderascu, op.cit, p.154
20 V.A.Urechia, Codex Bandinus, p.26
21 Constantin C.Giurescu, Istoria Romanilor, p.325
22 M.Costachescu, Documente moldovenesti de
23 Constantin C. Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.293
24 Ibidem, p.149
25 Ibidem, p.150
26 N.Grigoras, op.cit, p.16
27 Ibidem, p.23
28 P.P.Panaitescu, op.cit, p.123
29 I.Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, I, Bucuresti, 1913, p.476-485, vol.II, p.62-68
30 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.291
31 Ibidem
32 P.P.Panaitescu, op.cit, p.122
33 Ibidem
35 D.I.R.
A
37 Ibidem, veac XVI, vol. I, 1953, nr.48, p.52
38 Ibidem, veac XVI, vol. III, 1954, nr.100, p.83
39 Ibidem, nr.412, p.338-339
40 Gh.Ghibanescu, Zapise si Ispisoace, III/1, nr.119, p.171-172
41 Ibidem, vol, IV/1, nr.43, p.59
42 Const. Solomon, C.A.Stoide, op.cit, I, nr.27,p.17
43 Catalogul ., II, nr. 2194, p.423
44 Const. Solomon, C.A.Stoide, op.cit, I, nr.57, p.29
45 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.292
48 Catalogul ., I, nr.629, p.164
49 D.I.R.
A
50 Ibidem, veac XVII, III, nr.122, p.96
51 Const. Solomon, C.A.Stoide, op.cit, I, nr.29, p.18
52 Catalogul ., III, nr.1653, p.354
53 D.I.R. A Moldova, veac XV, I, nr.274, p.232
54 N.Grigoras, op.cit, p.31
55 P.P.Panaitescu, op.cit, p.134
56 N.Grigoras, op.cit, p.38
58 N.Grigoras, op.cit, p.38
61 N. Grigoras, op.cit, p.39
62 I. Toderascu, op.cit, p.163
63 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.129
64 A.Cazacu,
P.P.Panaitescu, V.Costachel, Viata
feudala in Tara Romaneaca si
(sec XIV-XVII), Editura Stiintifica Bucuresti, 1957, p.321
65 Ibidem
66 N.Grigoras, op.cit, p.6
67 Ibidem, p.17
68 P.P.Panaitescu, op.cit, p.134
69 Constantin C.Giurescu, Istoria Romanilor, p.250
70 N.Grigoras, op.cit, p.425
71 Ibidem, p.426
72 Constantin C.Giurescu, Istoria Romanilor, p.264
73 N.Grigoras, op.cit, p.427
74 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.130
75 Ibidem, p.130
76 Ibidem
77 Ibidem, p.134; Idem, Istoria Romanilor, II/2, p.321
78 Ibidem, p.292
79 D.Ciurea, Organizarea administrativa a statului feudal
80 Constantin C.Giurescu, Istoria Romanilor, II/2, p.322
81 Ibidem
82 D.Ciurea, op.cit, p.182
83 N.Iorga, Studii si documente cu privire la istoria romanilor, VI, Editura Ministerului de Instructie, Bucuresti, 1901, p.75-76
84 D.R.H. A Moldova, XXI, 1971, nr.282, p.362
85 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.132
86 N.Grigoras, Dregatorii targurilor moldovenesti si atributiile
lor pana
87 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.125
88 N.Grigoras, Dregatorii targurilor ., p.22-30
89 Constantin C.Giurescu, Istoria Romanilor, p.323
90 Ibidem
92 D.I.R.
A
93 Ibidem, nr.187, p.152
94 D.R.H.
A
95 Ibidem, XXI, nr.282, p.362
96 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.133
97 D.R.H. A
98 Const. Solomon, C.A.Stoide, op.cit, nr.55, p.27-28
99 Gh.Ghibanescu, Surete si Izvoade, XXI, Editura "Viata Romaneasca",
100 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.133
102 N.Grigoras, Dregatorii targurilor., p.22-30
105 Gh. Ghibanescu, Surete si Izvoade, XV, p.113
106 N.Grigoras, Institutii feudale ., p.338 apud D.I.R. A
107 D.I.R.
A
108 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.136
109 Ibidem, p.138
110 Idem, Contributii la studiul marilor dregatori, Valenii de Munte, 1926, p.82-84
111 Idem, Istoria Romanilor, p.266
113 N.Grigoras, Dregatorii targurilor ., p.43
114 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.139
115 N.Grigoras, Dregatorii targurilor ., p.44
116 Ibidem, p.49
117 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.138
118 Ibidem, p.141
119 M.Costachescu, Documente moldovenesti de
120 P.P.Panaitescu, op.cit, p.130
122 N.Grigoras, Institutiile feudale., p.360, apud, D.I.R. A.Moldova, veac XVII, I, nr.175 si 225, II, nr.173, 324, 446.
123 Const. Solomon, C.A.Stoide, op.cit, II, nr.XXIX, p.18
124 V.Neamtu, Istoria orasului medieval Baia, Editura
Universitatii "Al.I.Cuza",
125 P.P.Panaitescu, Comunele medievale in Principatele Romane, in "Interpretari romanesti", Bucuresti, 1947, p.55
126 Constantin. Solomon, C.A.Stoide, op.cit, I, nr.19, p.9
127 N.Grigoras, Institutiile feudale., p.252-259
128 V.Neamtu, op.cit, p.63
129 N.Grigoras, Dregatorii targurilor., p.61
130 Ibidem, p.53
132 Const.C.Giurescu, Istoria romanilor, p.261
134 N.Stoicescu, Sfatul domnesc si marii dregatori din Tara
Romaneasca si
136 N.Stoicescu, op.cit, p.25
137 A.Cazacu, P.P.Panaitescu, V.Costachel, op.cit, p.344
138 N.Stoicescu, op.cit, p.130
139 Ibidem, p.300
140 N.Grigoras, Institutii feudale., p.154
141 Ibidem, p.155
142 Gr.Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, (editia a II-a), editie ingrijita de P.P.Panaitescu, Editura Minerva, Bucuresti, 1958, p.288
143 Ibidem, p.290
144 D.Ciurea,
Sigiliile medievale ale oraselor din
1 Al.Gonta, Legaturile economice dintre
3 Matei D.Mircea, Studii de istorie oraseneasca medievala (
5 Constantin C.Giurescu, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.124
6 Constantin C.Giurescu, Dinu C.Giurescu, Istoria romanilor, I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974, p.239
8 I.Toderascu, Unele precizari in legatura cu hotarul si vatra
targurilor din
9 Constantin C.Giurescu, Le voyage de Niccolo Barsi en Moldavie, p.34
10 Ibidem, p.33-34
11 Idem, Targuri sau orase si cetati moldovene, p.144
12 stefan
stefanescu, Istoria Romanilor. De
15 Constantin C.Giurescu, Le voyage de Niccolo Barsi en Moldavie, p.33-
16 Al.Gonta, op.cit, p.15
18 Dictionar Geografic., V, p.572
19 Matei D.Mircea, op.cit, p.18
21 D.I.R. A.Moldova, veac XVI, III, nr.100, p.83
22 St.Olteanu, Comertul pe teritoriul Moldovei si Tarii Romanesti in secolele X-XIV, in "S", nr.5, Tom 22, Bucuresti, 1969, p.851
23 Matei D.Mircea, op.cit, p.18
24 Gh.Punga, Tara Moldovei in vremea lui Alexandru Lapusneanu, Editura
Universitatii "Al.I.Cuza",
25 Al.Gonta, op.cit, p.22, apud I.Nistor, Handel und Wandel in der Moldau bis zum Ende des 16, Jahrhunderst, Czernowitz, 1912, p.13-32
26 Al.Gonta, op.cit, p.21
27 C.Alinescu, N.Pasa, Vechile drumuri moldovenesti, in "A.G.A", 1914-1915, Bucuresti, p.9 si 20
28 Al.Gonta, op.cit, p.23
29 Ibidem, p.19
30 Ibidem, p.22
31 Ibidem
32 Ibidem
33 Ibidem
34 Ibidem
35 Ibidem
36 Ibidem
37 Ibidem, p.31 apud N.Iorga, Drumuri Vechi, (Conferinta
tinuta
38 Al.Gonta, op.cit, p.31
39 N.Iorga, Studii si documente cu privire la istoria romanilor, I-II, p.430
40 I.Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, II, p.62-68
41 Ibidem
42 Al.Gonta, op.cit, p.31
43 Gh.Ghibanescu, Surete si Izvoade, XVII, p.131
44 Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, p.87
45 M.Costachescu, Documente moldovenesti inainte de Stefan cel Mare, II, p.635; I.Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, II, p.281
46 Gh.Ghibanescu, Surete si Izvoade, XVIII, p.95; Idem, Zapise si ispisoace, I/1, p.55-58; N.Iorga, Istoria romanilor prin calatori, I, (editia a II-a), Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1928, p.46
47 M.Costachescu, Documente moldovenesti inainte de Stefan cel Mare, p.221; I.Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, I, p.112-114 si 130
48 N.Iorga, Istoria poporului romanesc, traducere de Otilia Teodoru-Ionescu din limba germana, I, Tipografia Cultura "Neamului Romanesc", Bucuresti, 1922, p.248
49 Al.Gonta, op.cit, p.32
50 Ibidem, p.33
51 I.Nistor, op.cit, p.23
52 Al.Gonta, op.cit, p.44
55 Matei D.Mircea, op.cit, p.112
56 Ibidem, p.113
57 I.Bogdan, Documentele lui stefan cel Mare, p.279
58 Al.Gonta, op.cit, p.75
59 Ibidem
60 M.Costin, Opere, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti, 1958, p.92
61 Al.Gonta, op.cit, p.183; Hurmuzachi, Documente, XV2, Editura Academiei, Bucuresti, 1974, nr.1822, p.944
62 Ibidem
63 S.Olteanu, C.serban, Mestesugurile
din Tara Romaneasca si
64 Ibidem
65 Dinu C.Giurescu, Andrei Panoiu, Feronerie veche romaneasca, Editura Meridiane, Bucuresti, 1967, p.11 (in continuare vom cita Feronerie .)
66 S.Olteanu, C.serban, op.cit, p.156
67 Dinu C.Giurescu, Andrei Panoiu, Feronerie.p.23
68 S.Olteanu, C.serban, op.cit, p.157
69 Dinu C.Giurescu, Andrei Panoiu, Feronerie.p.24
70 Ibidem, p.21
71 S.Olteanu, C.serban, op.cit, p.158
72 Ibidem, p.159
73 Dinu C.Giurescu, Andrei Panoiu, Feronerie.p.26
74 Ibidem
75 Ibidem
76 Ibidem
77 S.Olteanu, C.serban, op.cit, p.159
78 Ibidem, p.160
79 Ibidem
80 D.Cantemir, Descrierea Moldovei, editie de G.Pascu, Editura "Viata Romaneasca", Bucuresti, 1923, p.44
81 S.Olteanu, C.serban, op.cit, p.164
82 Ibidem, p.165
83 Ibidem
84 Ibidem, p.167-169
85 Ibidem, p.172-173
86 Ibidem, p.180
87 Ibidem
88 S.Olteanu, C.serban, op.cit, p.175
89 N.Iorga, Negotul si mestesugurile in trecutul romanesc, Editura Academiei, Bucuresti, 1918, p.173
90 S.Olteanu, C.serban, op.cit, p.177
91 D.I.R. A.Moldova veac XVII, vol I, p.111
92 S.Olteanu, C.serban, op.cit, p.178-180
93 Ibidem, p.181
94 Ibidem, p.186
95 Ibidem, p.187
96 Ibidem
97 Ibidem, p.191-196
98 Ibidem, p.197
99 Ibidem, p.202-203
100 E.Pavlescu, Economia breslelor in
101 S.Olteanu, C.serban, op.cit, p.233
102 Ibidem, p.237-238
103 Ibidem, p.241
1 A.Cazacu, P.P.Panaitescu,
V.Costachel, Viata feudala
in Tara Romaneasca si
2 Ibidem
3 Ibidem
4 Ibidem
5 V.Al.Georgescu, Preemtiunea in istoria dreptului romanesc, Editura Academiei, Bucuresti, 1965, p.35
6 D.I.R. A.Moldova, veac XVI, V, nr.387, p.520
7 Al.Cazacu, P.P.Panaitescu, V.Costachel, op.cit, p.215
8 N.Grigoras,
Institutii feudale in
9 Ibidem
10 Ibidem, p.15
11 Al.Cazacu, P.P.Panaitescu, V.Costachel, op.cit, p.221
12 Ibidem
13 Ibidem
14 I.Bogdan, Documentele lui stefan cel Mare, I, p.223
15 Ibidem, p.481
16 Ibidem, p.333
18 C.Cihodariu, Refacerea ocoalelor cetatilor si curtilor domnesti in a doua jumatate a secolului al XV-lea in Omagiul lui P.Constantinescu - Iasi, Editura Academiei, Bucuresti, 1965, p.82 (in continuare vom cita Refacerea ocoalelor in Omagiu.)
19 Ibidem, p.83
20 Al.Cazacu, P.P.Panaitescu, V.Costachel, op.cit, p.224
21 T.Balan, Documente bucovinene, I, Cernauti, 1933, p.70
22 Al.Cazacu, P.P.Panaitescu, V.Costachel, op.cit, p.224
23 N.Grigoras, op.cit, p.30
24 D.I.R. A.Moldova, veac XVI, I, nr.164, p.185
25 N.Grigoras,
Contributie la cunoasterea
politicii domniei in
26 Idem, Institutii feudale., p.30
27 Ibidem
28 D.I.R. A.Moldova, veac XVI, IV, nr.171, p.135; veac XVII, I, nr.1, p.1
29 N.Grigoras, Institutii feudale., p.30
30 Idem, Despre rascoalele taranilor moldoveni in vremea domniilor lui Petru Schiopul (1574-1579 si 1582-1591), in "S.C.S.I.", an XI (1960), fasc 2, p.232 (in continuare vom cita Rascoalele .)
31 Idem, Institutii feudale, p.30
32 Ibidem
33 Gh.Ghibanescu, Surete si Izvoade, XV, p.85
35 N.Grigoras, Institutii feudale., p.32
36 Ibidem
38 D.R.H. A.Moldova, I, (1384-1448), nr.54, p.49
39 Ibidem
40 M.Costachescu, Documente moldovenesti inainte de stefan cel Mare, I, p.537
41 D.R.H. A.Moldova, I, nr.185, p.266
42 D.I.R. A.Moldova, veac XIV-XV, I, nr.374, p.312
43 Ibidem, veac XVI, III, nr. 100, p.83
44 Ibidem, nr.412, p.339
46 Marele Dictionar Geografic al Romaniei, p.573
47 Ibidem
48 N.Grigoras, Institutii feudale., p.23
49 D.I.R. A.Moldova, veac, XVI, III, nr.464, p.375
51 N.Grigoras, Institutii feudale., p.32
52 A.Cazacu, P.P.Panaitescu, V.Costachel, op.cit, p.226
53 M.Costachescu, op.cit, nr.6, p.20
54 N.Grigoras, Institutii feudale., p.33
55 Ibidem
56 Dimitrie.Cantemir,
Descrierea Moldovei, Editura Cartea
Romaneasca, Bucuresti, 1942, p.159;
Dinu C.Arion, Ce inteles au avut
actele de donatiuni domnesti de pamant la inceputurile
voievodatelor, in "A.F.D.", 1942, nr.1-2, p.182-183
57 N.Grigoras, Institutii feudale., p.33
58 Al.Cazacu, P.P.Panaitescu, V.Costachel, op.cit, p.231
59 N.Grigoras, Institutii feudale., p.33
60 Al.Gonta, Unele aspecte ale politicii interne al lui stefan cel Mare, in "S" an X (1957), nr.4, p.91-103
61 D.R.H. A.Moldova, veac XIV-XV, II, nr.115, p.166
62 Ibidem, nr.154, p.225
63 Ibidem, nr.230, p.325
64 M.Costachescu, op.cit, p.183
65 N.Grigoras, Institutii feudale., p.33
66 Ibidem
67 Ibidem
69 N.Grigoras, Institutii feudale., p.34
70 D.I.R. A.Moldova, veac XVI, I, nr.49, p.53
71 Gh.Ghibanescu, Surete si Izvoade, XVIII, p.93
72 D.I.R. A.Moldova, veac XVI, I, nr.161, p.181
73 Ibidem, III, nr.564, p.461
74 N.Grigoras, Rascoalele., in "S.C.S.I.", an XI (1960), fasc 2, p.232
75 Idem, Institutii feudale., p.34
76 Ibidem, p.35
77 Ibidem
78 Ibidem
79 Ibidem, p.36
80 Ibidem
81 Const. Solomon, C.A.Stoide, op.cit, II, nr.XXIX, p.18
82 Al.Cazacu, P.P.Panaitescu, V.Costachel, op.cit, p.240
83 Catalogul., II, nr.10, p.15
84 D.I.R. A.Moldova, veac XVII, IV, nr.539, p.418
86 Radu Rosetti, Pamantul, satenii si stapanii in
87 N.Grigoras, Institutii feudale., p.36
88 Ibidem
89 Idem, Stiri noi despre viata si familia lui Miron Costin, in "S.C.S.I.", an VII (1956), fasc 2, p.185
90 R.Rosetti, op.cit, p.196
91 Ibidem, p.245
92 Ibidem, p.246
93 Ibidem, p.248
94 Ibidem, p.249
95 Ibidem, p.311
96 Const. Solomon, C.A.Stoide, op.cit, nr.X, p.9
97 Catalogul., II, nr.1795, p.356
98 D.I.R. A.Moldova, veac XVII, IV, nr.327, p.244
