|
|
|
Proceduri de audit pentru obtinerea probelor de audit ISA 500
Auditorul obtine probe de audit cu scopul de a ajunge la concluzii rezonabile pe baza carora sa fundamenteze opinia de audit prin efectuarea de proceduri de audit cu ajutorul carora:
(a) Sa obtina o intelegere a entitatii si a mediului acesteia, inclusiv controlul intern, pentru a evalua riscurile unor denaturari semnificative la nivelul situatiilor financiare si la nivelul asertiunilor (procedurile de audit desfasurate in acest scop sunt denumite in ISA ca "proceduri de evaluare a riscurilor").
(b) Sa testeze, atunci cand este necesar sau atunci cand auditorul decide sa faca astfel, eficienta operationala a controalelor in prevenirea sau detectarea si corectarea denaturarilor semnificative de la nivelul asertiunilor (procedurile de audit desfasurate in acest scop sunt denumite in ISA ca "teste ale controalelor").
(c) Sa detecteze denaturarile semnificative de la nivelul asertiunilor (procedurile de audit desfasurate in acest scop sunt denumite in ISA ca "proceduri de fond" si includ teste ale detaliilor pentru categorii de tranzactii, solduri ale conturilor si prezentari de informatii, precum si proceduri analitice de fond).
Auditorul efectueaza intotdeauna proceduri de evaluare a riscurilor pentru a furniza o baza satisfacatoare de evaluare a riscurilor la nivelul situatiilor financiare si la nivelul asertiunilor. Totusi, procedurile de evaluare a riscurilor, in sine, nu ofera suficiente probe de audit adecvate pe care sa se fundamenteze opinia de audit si sunt completate de proceduri suplimentare de audit sub forma de teste ale controalelor, atunci cand este necesar, si proceduri de fond.
Testele controalelor sunt necesare in doua imprejurari. Atunci cand evaluarea riscului de catre auditor include o perspectiva a eficientei operationale a controalelor, auditorului i se cere sa testeze respectivele controale pentru a sustine evaluarea. In plus, atunci cand procedurile de fond nu ofera singure suficiente probe de audit adecvate, auditorului i se cere sa efectueze teste ale controalelor, pentru a obtine probe de audit cu privire la eficienta operationala a acestora.
Auditorul planifica si desfasoara proceduri de fond pentru a raspunde la evaluarea aferenta a riscurilor de denaturari semnificative, ceea ce include rezultatele testelor controalelor, daca exista. Totusi, evaluarea de catre auditor a riscului este supusa rationamentului si poate sa nu fie suficient de precisa pentru a identifica riscurile de aparitie a unor denaturari semnificative. Mai mult decat atat, exista limitari inerente ale controlului intern, incluzand aici riscul de eludare a controlului de catre conducere, posibilitatea aparitiei erorilor umane si efectul modificarilor survenite in sisteme. Prin urmare, procedurile de fond efectuate pentru categoriile semnificative de tranzactii, soldurile conturilor si prezentarile de informatii sunt intotdeauna cerute cu scopul de a obtine suficiente probe de audit adecvate.
Auditorul utilizeaza unul sau mai multe tipuri de proceduri de audit dintre cele descrise in paragrafele 26-38 de mai jos. Aceste proceduri de audit, sau combinatii ale acestora, pot fi folosite ca proceduri de evaluare a riscurilor, teste ale controalelor sau proceduri de fond, in functie de contextul in care sunt aplicate de catre auditor. In anumite circumstante, probele de audit obtinute din angajamente de audit anterioare pot furniza probe de audit daca auditorul efectueaza proceduri de audit pentru a stabili relevanta continua a acestora.
Natura si durata procedurilor de audit care se utilizeaza pot fi afectate de faptul ca unele date contabile si alte informatii pot fi disponibile numai in format electronic sau numai in anumite momente. Documentele sursa, de genul ordinelor de cumparare, conosamentelor, facturilor si cecurilor pot fi inlocuite de mesaje electronice. De exemplu, entitatile pot utiliza comertul electronic sau sisteme de procesare a imaginilor. In comertul electronic, entitatea si clientii sau furnizorii sai utilizeaza calculatoare conectate intr-o retea publica, cum ar fi Internetul, pentru a tranzactiona in mod electronic. Tranzactii de cumparare, expeditiile, platile, incasarile de numerar si decontarile in numerar se fac adesea, in totalitate, prin intermediul schimbului de mesaje electronice intre partile implicate. In sistemele de procesare a imaginilor, documentele sunt scanate si convertite in imagini electronice pentru a facilita stocarea si referintele, iar documentele sursa este posibil sa nu se mai pastreze dupa convertirea lor. Anumite informatii electronice pot exista la un anumit moment. Totusi, este posibil ca astfel de informatii sa nu mai poata fi recuperate dupa o anumita perioada, daca fisierele sunt modificate si nu exista fisiere de back-up (de rezerva). Politicile unei entitati referitoare la pastrarea datelor il pot determina pe auditor sa solicite pastrarea unor informatii in scopul efectuarii de catre auditor a reviziilor sau a procedurilor de audit, la momentul la care informatiile sunt disponibile.
Atunci cand informatiile se gasesc in format electronic, auditorul poate desfasura anumite proceduri de audit descrise mai jos prin TAAC.
Inspectia inregistrarilor si a documentelor
Inspectia consta in examinarea inregistrarilor sau a documentelor, interne sau externe, in forma tiparita, electronica sau de alta natura. Inspectia inregistrarilor si a documentelor furnizeaza probe de audit cu grade variate de credibilitate, in functie de natura si sursa acestora si, in cazul inregistrarilor si documentelor interne, in functie de eficienta controalelor exercitate in timpul obtinerii respectivelor evidente. Un exemplu de inspectie utilizata ca test al controalelor il constituie inspectia inregistrarilor sau a documentelor pentru obtinerea probelor referitoare la autorizare.
Unele documente reprezinta probe directe de audit care certifica existenta unui activ, de exemplu, un document care constituie un instrument financiar, cum ar fi o actiune sau o obligatiune. Inspectia unor astfel de documente poate sa nu ofere, in mod necesare, o proba de audit cu privire la proprietate sau la valoare. In plus, inspectia unui contract executat poate furniza probe de audit relevante pentru aplicarea de catre intreprindere a politicilor contabile, cum ar fi recunoasterea veniturilor.
Inspectia imobilizarilor corporale consta in examinarea fizica a activelor. Inspectia imobilizarilor corporale furnizeaza probe de audit credibile cu privire la existenta lor, dar nu neaparat si cu privire la drepturile si obligatiile entitatii sau la evaluarea respectivelor imobilizari. Inspectia elementelor individuale de natura stocurilor insoteste, in mod obisnuit, observarea inventarierii stocurilor.
Observarea consta in urmarirea unui proces sau a unei proceduri ce este efectuata de altii. Exemplele includ observarea inventarierii stocurilor de catre personalul entitatii si observarea efectuarii activitatilor de control. Observarea furnizeaza probe de audit cu privire la efectuarea unui proces sau a unei proceduri, dar este limitata la momentul in care observarea are loc si mai este limitata de faptul ca actul de a fi observat poate afecta modul in care se desfasoara procesul sau procedura respectiva.
Confirmarea care este un tip specific de investigare, reprezinta procesul de obtinere a unei declaratii cu privire la o informatie sau la o conditie existenta, direct de la terta parte. De exemplu, in mod obisnuit auditorul cauta confirmarea directa a creantelor prin consultarea debitorilor. Confirmarile sunt utilizate frecvent atunci cand este vorba despre soldurile conturilor si componentele lor, dar nu trebuie limitate la aceste elemente. De exemplu, auditorul poate solicita confirmarea termenilor contractuali sau ai unor tranzactii pe care o entitate le are cu terte parti; confirmarea solicitata are scopul de a intreba daca au fost aduse modificari contractului si, daca da, care sunt detaliile relevante. Confirmarile sunt utilizate, de asemenea, pentru a obtine probe de audit referitoare la absenta anumitor conditii, de exemplu, absenta unui "contract secundar" care poate influenta recunoasterea veniturilor.
