|
|
|
"Pragul de semnificatie" este definit in "Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare" al Comitetului pentru Standardele Internationale de Contabilitate dupa cum urmeaza: "Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului sau a erorii, judecat in imprejurarile specifice ale omisiunii sau declararii gresite. Astfel, pragul de semnificatie ofera mai degraba o limita, decat sa reprezinte o insusire calitativa primara pe care informatia trebuie sa o aiba pentru a fi utila."
Etapa planificarii
In scopul planificarii auditului, este in general necesar, sa se estimeze pragul de semnificatie atat dintr-o perspectiva calitativa cat si dintr-una cantitativa. Unul din scopurile acestei analize preliminare a pragului de semnificatie este de a concentra atentia auditorului asupra elementelor mai importante din situatiile financiare atunci cand stabileste strategia de audit. Avand in vedere ca nu exista norme cu caracter obligatoriu in ceea ce priveste evaluarea cantitativa a pragului de semnificatie, auditorul va apela de fiecare data la rationamentul profesional in functie de circumstantele curente. O metoda de evaluare a pragului de semnificatie din punct de vedere cantitativ este utilizarea unui procent dintr-o cifra cheie din situatiile financiare cum ar fi una din urmatoarele:
Profitul sau pierderea inaintea impozitarii (ajustate, daca este cazul, cu efectul valorilor anormale ale elementelor de cheltuieli cum ar fi remuneratia proprietarului-manager).
Venituri.
Totalul bilantului.
De multe ori, in cazul intreprinderilor mici, situatiile financiare neaprobate inca nu sunt disponibile auditorului la inceputul auditului. In acest caz, auditorii vor folosi cele mai bune informatii pe care le detin la acel moment. Daca este disponibila poate fi utilizata balanta de verificare a anului curent. Adesea o estimare a veniturilor pentru perioada curenta poate fi mai usor de obtinut decat cea a profitului (sau a pierderilor) sau a unui total bilantier. O metoda uzuala in analiza preliminara a pragului de semnificatie este de a calcula pragul aferent situatiilor financiare ale precedentului an auditat amendandu-l in functie de circumstantele cunoscute legate de exercitiul financiar care face obiectul auditului.
Estimarea pragului de semnificatie ca procent din rezultatele dinaintea impozitarii poate sa nu fie potrivita atunci cand entitatea este in apropierea pragului de rentabilitate deoarece ar putea indica un nivel scazut al pragului de semnificatie, conducand la aplicarea unor proceduri de audit extensive care nu sunt necesare. In astfel de cazuri auditorul poate aplica metoda procentajului, de exemplu, veniturilor sau totalurilor bilantiere. Alternativ, pragul de semnificatie poate fi estimat avandu-se in vedere nivelurile din anii precedenti precum si nivelul normal al rezultatelor. In plus, fata de analiza pragului de semnificatie la nivelul global al situatiilor financiare, auditorul va analiza pragul de semnificatie in raport cu soldurile conturilor individuale, clasele de tranzactii si prezentarile.
Orice metoda ar fi utilizata pentru estimarea pragului de semnificatie pentru planificarea auditului, auditorul va reevalua pragul de semnificatie atunci cand va reevalua rezultatele procedurilor de audit. Reevaluarea va tine cont de varianta finala a situatiilor financiare neaprobate, incorporand toate ajustarile convenite si informatiile obtinute in cursul auditarii.
Cu toate ca pragul de semnificatie in stadiul raportarii este considerat in termeni cantitativi, nu exista totusi un prag clar ci un interval de valori in care auditorul exercita rationamentul profesional. Valorile care depasesc limita superioara a intervalului vor fi prezumate semnificative in timp ce acelea care sunt sub limita inferioara vor fi prezumate nesemnificative, cu toate ca orice prezumtie poate fi rasturnata prin aplicarea indicatorilor calitativi.
In plus, desi planificarea este posibil sa ia in consideratie doar aspectele cantitative ale pragului de semnificatie opinia auditorului va tine cont nu doar de sume ci si de natura calitativa a erorilor neajustate din situatiile financiare.
Evaluarea riscurilor si Controlul intern
In auditul unei intreprinderi mici, riscul de control este adesea propus sau evaluat a fi ridicat, cel putin pentru anumite asertiuni din situatiile financiare. Evaluarea riscului inerent pentru aceste asertiuni are o semnificatie deosebita deoarece are un impact direct asupra intinderii procedurilor de fond. Evident exista dificultati in evaluarea riscului inerent in cadrul intreprinderilor mici, cum ar fi de exemplu un risc crescut cauzat de concentrarea proprietatii si a controlului. Totusi, estimarea riscului inerent in auditul unei intreprinderi mici va depinde de particularitatile fiecarei entitati in parte. Evaluarea atenta a riscului inerent pentru asertiunile semnificative din situatiile financiare si nu neaparat considerarea ab-initio ca riscul va fi ridicat, poate avea ca rezultat un audit mult mai eficient sub toate aspectele.
Intelegerea mediului de control este esentiala pentru intelegerea riscului de control. Auditorii vor lua in considerare influenta globala a proprietarului-manager precum si a altor angajati cheie. De exemplu, auditorul va estima daca proprietarul- manager are un nivel de constientizare ridicat fata de control sau nu, si de asemeni va estima gradul de implicare activa a acestuia si a altor angajati cheie in activitatea zilnica.
Dupa obtinerea unei imagini clare a sistemelor contabil de control, auditorul va face o evaluare preliminara a riscului de control la nivel de asertiune pentru fiecare sold de cont semnificativ sau clasa de tranzactii. Testele de audit detaliate pot fi reduse dupa ce exista o asigurare data de investigare si testare asupra nivelului de credibilitate al acestor controale. Totusi, multe controale interne relevante pentru o entitate mare nu sunt practice in cadrul intreprinderilor mici si prin urmare este posibil sa nu se poata pune baza pe controalele interne pentru detectarea fraudelor si a erorilor. De exemplu, segregarea sarcinilor poate fi extrem de limitata intr-o intreprindere mica deoarece procedurile contabile pot fi efectuate doar de cateva persoane care indeplinesc atat responsabilitati operationale cat si de administrare. Similar, atunci cand este vorba despre un numar restrans de persoane poate fi imposibila crearea unui sistem de verificare independenta a activitatii lor.
Segregarea inadecvata a responsabilitatilor si riscurile de aparitie a erorilor, uneori pot fi compensate prin alte proceduri de control cum ar fi exercitarea unui control de supervizare foarte strict de catre proprietarul-manager prin cunoasterea personala directa a entitatii si implicarea in tranzactii. Cu toate acestea, acest tip de control in sine, poate introduce alte riscuri, cum ar fi acela de frauda sau de eludare a controalelor din partea proprietarului-manager. Alte riscuri pot fi de exemplu nedeclararea veniturilor fie prin neinregistrare fie prin inregistrarea eronata a vanzarilor. In cazurile in care segregarea responsabilitatilor este limitata si nu exista dovezi care sa ateste existente unor controale de supervizare, probele necesare pentru a sustine concluziile auditului in legatura cu situatiile financiare este foarte posibil sa fie obtinute, exclusiv cu ajutorul testelor detaliate de audit.
Auditorul unei intreprinderi mici poate decide pe baza intelegerii sistemului contabil si a mediului de control, sa estimeze un nivel ridicat al riscului de control fara a planifica sau efectua alte proceduri detaliate (de exemplu teste asupra controalelor) pentru a-si sustine aceasta estimare. Chiar in cazul in care par sa existe controale eficiente poate fi mai eficient ca auditorul sa reduca procedurile de audit la cele de fond.
Auditorul va aduce la cunostinta managementului acele deficiente, legate de proiectarea sau operarea sistemelor contabile si de control intern, pe care le-a constatat. De asemenea in cadrul acestei comunicari pot fi incluse recomandarile auditorului pentru imbunatatirea aspectelor sesizate. Aceste recomandari sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea sistemelor de contabilitate si control intern ale unei intreprinderi mici.
Auditorul se va folosi de estimarile sale legate de riscurile inerente si de control pentru a determina procedurile de fond menite sa furnizeze probele de audit necesare pentru a reduce riscul de nedetectare, implicit riscul de audit, la un nivel acceptabil. In unele intreprinderi mici, in care majoritatea tranzactiilor se desfasoara in numerar si nu exista o regularitate a stabilirii costurilor si a marjelor de profit, probele disponibile pot fi neadecvate pentru a sustine o opinie fara rezerve asupra situatiilor financiare.
