|
|
|
Participarea la inventarierea stocurilor - ISA 501
In mod obisnuit, conducerea entitatii stabileste proceduri in baza carora stocurile sunt inventariate cel putin o data pe an, pentru a servi drept baza pentru intocmirea situatiilor financiare sau pentru a evalua credibilitatea sistemului continuu de inventariere.
Atunci cand stocurile sunt semnificative pentru situatiile financiare, auditorul trebuie sa obtina probe de audit adecvate si suficiente cu privire la existenta si starea acestora prin participarea la inventariere, cu exceptia cazului in care acest lucru nu este posibil. Participarea auditorului serveste ca un test de control sau o procedura de substanta la inventar in functie de abordarea de catre auditor a evaluarii riscului si a planificarii. O astfel de participare va permite auditorului sa inspecteze stocurile, sa observe conformitatea operatiunilor cu procedurile stabilite de conducere privind inregistrarea si controlul rezultatelor inventarierii, si sa furnizeze probe referitoare la credibilitatea procedurilor stabilite de conducere.
Daca auditorul se afla in imposibilitatea de a participa la inventarierea stocurilor la data planificata, datorita unor circumstante neprevazute, acesta trebuie sa ia parte sau sa observe unele inventarieri la o data ulterioara si, daca este necesar, sa efectueze teste ale tranzactiilor care au intervenit intre timp.
Acolo unde participarea auditorului la inventarierea stocurilor nu este posibila, datorita unor factori cum sunt natura si localizarea acestora, auditorul trebuie sa aprecieze daca alte proceduri alternative furnizeaza probe de audit adecvate si suficiente cu privire la existenta si starea stocurilor pentru a concluziona ca nu are nevoie sa faca referiri la o limitare a sferei angajamentului de audit. De exemplu, documentatia vanzarii ulterioare a unor anumite articole de stoc, achizitionate sau cumparate inainte de inventariere poate oferi probe de audit adecvate si suficiente.
In planificarea participarii la inventariere sau a utilizarii procedurilor alternative, auditorul trebuie sa ia in considerare urmatoarele:
Natura sistemelor de contabilitate si de control intern utilizate in ceea ce priveste stocurile.
Riscul inerent, riscul de nedetectare si riscul de control, precum si pragul de semnificatie asociate stocurilor.
Daca se estimeaza a fi stabilite proceduri adecvate si emise instructiuni corespunzatoare pentru inventariere.
Data sau perioada in care are loc inventarierea.
Locurile in care stocurile sunt pastrate.
Daca este necesara participarea unui expert.
Atunci cand cantitatile trebuie sa fie determinate prin numarare si auditorul participa la numarare sau cand entitatea practica un sistem continuu de inventariere, si auditorul participa la efectuarea inventarului o data sau de mai multe ori pe parcursul unui an, in mod obisnuit auditorul trebuie sa observe procedurile de numarare si sa efectueze teste de numarare.
Daca entitatea foloseste proceduri de estimare a cantitatii fizice, cum ar fi estimarea cantitatii de carbune aflata pe stoc, auditorul trebuie sa fie satisfacut de caracterul rezonabil acelor proceduri.
Atunci cand stocul este situat in mai multe locuri, auditorul trebuie sa hotarasca la care dintre amplasamente este mai potrivita participarea lui, luand in considerare pragul de semnificatie pentru stocuri si evaluarea riscului inerent si a celui de control pentru diferitele amplasamente.
Auditorul trebuie sa revizuiasca instructiunile conducerii cu privire la:
(a) aplicarea procedurilor de control, de exemplu, colectarea listelor de inventar folosite, inregistrarea listelor de inventar nefolosite si proceduri de numarare si re-numarare;
(b) identificarea exacta a stadiului de finalizare a produselor in curs de executie, a stocurilor fara miscare sau cu miscare lenta, a stocurilor invechite sau deteriorate si a stocurilor apartinand tertilor, de exemplu, in consignatie; si
(c) daca sunt efectuate pregatiri adecvate privind transferurile de stocuri in diverse locuri si, respectiv, livrarea si receptia acestora inainte si dupa data de separare a exercitiilor.
Pentru a obtine certificarea ca procedurile stabilite de conducere sunt implementate in mod adecvat, auditorul trebuie sa observe procedurile utilizate de angajati si sa efectueze numarari de control. Atunci cand efectueaza numarari, auditorul trebuie sa testeze atat exhaustivitatea, cat si acuratetea inregistrarilor in listele de inventar prin urmarirea elementelor selectate din listele de inventar care trebuie sa se regaseasca in stocul fizic si a elementelor selectate din stocul fizic care trebuie sa se regaseasca in listele de inventar. Auditorul trebuie sa ia in considerare masura in care copii ale unor asemenea inregistrari ale numararii, respectiv, liste de inventar, trebuie retinute pentru testare si comparare ulterioara.
Auditorul trebuie, de asemenea, sa ia in considerare procedurile de separare a exercitiilor, incluzand detalii ale circulatiei stocului chiar inainte de, in timpul si dupa numaratoare, astfel incat contabilizarea unor astfel de miscari sa poata fi verificata la o data ulterioara.
Din motive de ordin practic, inventarierea stocului fizic poate fi facuta la o alta data decat la sfarsitul exercitiului financiar. In mod obisnuit, acest lucru va fi adecvat pentru scopurile unui audit numai atunci cand riscul de control este stabilit ca fiind la un nivel mai putin ridicat. Prin efectuarea procedurilor adecvate, auditorul trebuie sa evalueze daca miscarile de stocuri ce apar intre data numararii si sfarsitul exercitiului sunt corect inregistrate.
Atunci cand entitatea opereaza un sistem continuu de inventariere care este folosit pentru a determina soldul de la sfarsitul exercitiului, prin efectuarea procedurilor suplimentare auditorul trebuie sa evalueze daca sunt intelese motivele existentei oricaror diferente semnificative intre rezultatele numararii stocului fizic si inregistrarile continue ale stocului, si daca inregistrarile sunt in mod corespunzator ajustate.
Auditorul trebuie sa testeze listele de inventariere finale pentru a evalua daca acestea reflecta cu acuratete numararile de stoc reale.
Atunci cand stocurile se afla in custodia si sub controlul unei terte parti, in mod obisnuit auditorul trebuie sa obtina confirmarea directa din partea tertei parti privind cantitatile si starea stocurilor detinute in numele entitatii. In functie de pragul de semnificatie considerat pentru aceste stocuri, auditorul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:
Integritatea si independenta tertei parti;
Observarea sau angajarea unui alt auditor pentru a observa inventarierea acestor stocuri;
Obtinerea raportului unui alt auditor privind gradul de adecvare a sistemelor de contabilitate si de control intern ale tertei parti pentru a se asigura ca acele stocuri sunt corect numarate si pastrate in mod corespunzator;
Inspectarea documentatiei privind stocurile detinute de terte parti, de exemplu recipise de depozit sau obtinerea confirmarii din partea altor parti, atunci cand astfel de stocuri au fost gajate.
