|
|
|
Pe baza procedurilor de audit aplicate si probelor de audit obtinute, auditorul trebuie sa verifice daca evaluarile riscurilor de denaturare semnificativa la nivel de asertiune raman adecvate
Auditul situatiilor financiare este un proces cumulativ si iterativ. Pe masura ce auditorul aplica procedurile de audit planificate, probele de audit obtinute pot determina auditorul sa modifice natura, timpul sau intinderea altor proceduri de audit planificate. In atentia auditorului pot ajunge informatii care sa difere semnificativ de informatiile pe care s-a bazat evaluarea riscului. De exemplu, dimensiunea erorilor pe care auditorul le detecteaza prin aplicarea testelor detaliate poate modifica judecata auditorului cu privire la evaluarile riscurilor si poate indica o deficienta semnificativa a controlului intern. In plus, procedurile analitice aplicate in etapa de revizuire generala a auditului pot indica un risc de denaturare semnificativa nerecunoscut anterior. In astfel de situatii, auditorul poate fi nevoit sa reevalueze procedurile de audit planificate, pe baza considerentului revizuit asupra riscurilor evaluate pentru toate sau o parte din clasele de tranzactii, soldurile de conturi sau prezentarile de informatii si asertiunile aferente.
Conceptul de eficienta a operarii controalelor admite faptul ca pot apare anumite abateri in privinta modului in care sunt aplicate controalele de catre entitate. Abaterile de la controalele prescrise pot fi cauzate de factori precum schimbari in personalul cheie, fluctuatii sezoniere semnificative ale volumului tranzactiilor si eroarea umana. Atunci cand astfel de abateri sunt detectate in cursul efectuarii testelor asupra controalelor, auditorul intreprinde anumite investigatii specifice pentru a intelege aceste probleme si consecintele lor potentiale, de exemplu, prin informarea sa asupra momentului la care au avut loc schimbari de personal in functiile cheie de control intern. Auditorul stabileste daca testele asupra controalelor aplicate furnizeaza un temei potrivit pentru a se baza pe controalele respective, daca sunt necesare alte teste ale controalelor sau daca riscurile potentiale de denaturare trebuie sa fie intampinate utilizand teste detaliate.
Auditorul nu poate presupune ca un caz de frauda sau eroare este o aparitie izolata si de aceea ia in considerare modul in care detectarea unei denaturari afecteaza riscurile evaluate de denaturare semnificativa. Inaintea concluziei de audit, auditorul verifica daca riscul de audit a fost redus la un nivel acceptabil si daca natura, timpul si intinderea procedurilor de audit trebuie reconsiderate. De exemplu, auditorul reconsidera urmatoarele:
Natura, timpul si intinderea testelor detaliate de audit.
Probele de audit privind eficienta operativa a controalelor relevante, inclusiv procesul de evaluare a riscului de catre entitate.
Auditorul trebuie sa concluzioneze daca au fost obtinute suficiente probe de audit pentru a reduce riscul de denaturare semnificativa a situatiilor financiare la un nivel acceptabil. Pentru formularea opiniei, auditorul ia in considerare toate probele de audit relevante, indiferent daca acestea par sa se coroboreze sau sa contrazica asertiunile din situatiile financiare.
Suficienta si adecvarea probelor de audit care sa sustina concluziile auditorului pe parcursul auditului sunt o problema de rationament profesional. Rationamentul auditorului cu privire la ceea ce constituie probe de audit suficiente este influentat de factori precum:
Semnificatia denaturarii potentiale a asertiunii si probabilitatea ca aceasta sa aiba un efect semnificativ, individual sau cumulata cu alte denaturari potentiale, asupra situatiilor financiare.
Eficienta reactiilor conducerii si controalelor fata de gestionarea riscurilor.
Experienta dobandita in cursul angajamentelor anterioare de audit cu privire la denaturari potentiale similare.
Rezultatele procedurilor de audit aplicate, inclusiv daca astfel de proceduri au dus la identificarea cazurilor specifice de frauda sau eroare.
Sursa si credibilitatea informatiilor disponibile.
Capacitatea de a convinge a probelor de audit.
Cunoasterea entitatii si mediului sau, inclusiv a controlului intern al acesteia.
Daca auditorul nu a obtinut suficiente probe de audit adecvate cu privire la o asertiune semnificativa din situatiile financiare, el trebuie sa incerce sa obtina alte probe de audit. Daca auditorul nu poate sa obtina suficiente probe de audit adecvate, trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau imposibilitatea de a exprima o opinie.
