|
|
|
Sistemul de contabilitate adoptat in Romania este dualist si se bazeaza pe conceptia organizarii contabilitatii pe doua paliere intercorelate:
contabilitatea financiara sau generala si
contabilitatea de gestiune sau manageriala.
Legea contabilitatii nr.82/ 1991 republicata cu modificarile si completarile ulterioare defineste la art.2 contabilitatea financiara in urmatoarea maniera: "ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute. ea trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti sau potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile guvernamentale si alti utilizatori."
Obiectivul final al contabilitatii financiare aste acela de a elabora situatiile financiare anuale.
Contabilitatea financiara are rolul de a inregistra in mod curent tranzactiile intreprinderii cu mediul ei extern pentru ca periodic sa determine situatia financiara cat si rezultatele operatiilor efectuate.
Informatiile contabilitatii financiare au un caracter retrospectiv, sintetizand imaginea intreprinderii la finele unui exercitiu financiar comparativ cu situatia acesteia la inceputul exercitiului.
Informatiile cuprinse in situatiile financiare se fac publice pentru a satisface necesitatile de informare ale unei sfere largi de utilizatori, pentru ca acestia in cunostinta de cauza sa poata lua decizii economice.
Pentru a asigura informatiile care sa satisfaca necesitatile comune ale majoritatii utilizatorilor, dar si pentru a permite comparabilitatea indicatorilor de gestiune intre diferite intreprinderi, contabilitatea financiara este reglementata, adica se bazeaza pe norme unitare, iar situatiile financiare pe care le produce fac obiectul normalizarii, atat pe plan national, regional cat si international:
Cadrul de reglementare international este asigurat de Standardele Internationale de Raportare Financiara(IFRS);
Cadrul de reglementare european de catre Directivele Europene;
Cadrul national de referinta in domeniu cuprinde Legea 31/1990 cu completarile si modificarile ulterioare si OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.
Obiectivul situatiilor financiare este de a prezenta informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarea situatiei financiare a intreprinderii, informatii ce sunt utile unei sfere largi de utilizatori atunci cand acestia iau decizii economice.
Informatiile privind pozitia financiara sunt oferite in primul rand de bilant. Informatiile privind performanta sunt oferite de contul de profit si pierdere, iar cele referitoare la modificarea pozitiei financiare, in principal, prin intermediul situatiei fluxurilor de trezorerie.
Fara indoiala ca tertii sunt utilizatorii privilegiati ai informatiilor din situatiile financiare, informatii care stau la baza analizelor externe. In acelasi timp nu putem ignora, sub nici o forma, rolul acestor informatii pentru analize interne, astfel managerii sunt interesati de pozitia financiara, rezultatele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii. Pentru a asigura succesul si supravietuirea intreprinderii intr-un mediu economic competitiv, managerii se concentreaza in special asupra profitabilitatii si lichiditatii - indicatori ce se determina pe baza datelor din bilant. Celelalte informatii financiare si de gestiune suplimentare pe care le obtin managerii, din contabilitatea de gestiune sunt complementare si asigura realizarea procesului de conducere.
Daca forma si continutul situatiilor financiare este supus normelor contabile nationale si internationale, asigurand un limbaj contabil international pentru lumea afacerilor, pentru satisfacerea necesitatilor proprii de informare financiare si economice suplimentare ale managerilor, conducerea are capacitatea de a determina forma, continutul si frecventa acestora si nu reprezinta obiect al normalizarii. Toate aceste informatii de natura economica necesare luarii deciziilor operative de catre manageri, sunt asigurate de catre contabilitatea de gestiune.
Aceasta reprezinta segmentul de contabilitate "nestandardizat" precizarile metodologice in domeniu permit fiecarei unitati sa-si elaboreze propriile evidente si instrumente de gestiune adoptate nevoilor si specificului acestora.
Contabilitatea financiara este destinata din ce in ce mai mult celor care finanteaza intreprinderea si de aceea se utilizeaza cel mai adesea denumirea de contabilitate financiara in loc de contabilitate generala.
