|
Unitatea europeana. Proiecte de realizare a U.E.
Constructia europeana la care asistam, privita din punctul de vedere istoric, a fost pregatita de generatii de scriitori, filozofi, istorici, poeti, juristi, politologi.
Conceptul de unitate a Europei este considerat ca fiind foarte vechi, gasindu-si originea inca in perioada antichitatii, cand cuceririle romane au fost considerate ca manifestari ale unei astfel de tendinte.
Se poate spune ca primele doctrine ale unitatii europene s-au nascut la sfarsitul Evului Mediu chiar daca, initial perioada a fost caracterizata printr-o divizare politica din cauza incapacitatii succesorilor lui Carol cel Mare si agravata de conflicte religioase, economice si de alta natura. Au urmat si alte incercari de refacere a unitatii europene chiar daca acestea nu au dus in mod automat la uniformitate ci, dimpotriva, la o diversitate care se bazeaza insa pe acelasi model e a gandi, simti si actiona.
Inca din secolul al XV-lea, in 1464, regele Boemiei, Georges de Podiebrad propunea regelui Frantei Louis XI constituirea unei confederatii europene care sa fie dotata cu institutii comune, cum ar fi o adunare in cadrul careia sa se voteze cu majoritate simpla si deasemenea, o Curte de Justitie, un buget federal si o forta armata comuna. Aceste manifestari constituie o dovada reala a vechimii si permanentei sperantei in unitatea Europeana
Daca secolul al XIX-lea a prefigurat unitatea europeana si a cunoscut chiar nasterea ideii de "Statele Unite ale Europei", totusi nu a putut sa impiedice doua razboaie mondiale in prima jumatate a secolului al XX-lea - care au inceput prin a fi adevarate razboaie civule europene, declansate pe fondul renasterii nationalismului si apoi al totalitarismului.
Izbugnirea primului Razboi Mondial a fost de natura sa produca in final o stare de fapt care adus la inrautatirea situatiei tarilor vest-europene (exceptie facand Anglia) si la exiistenta a doua state care dominau din punct de vedere politic: Statele Unite ale Americii si U.R.S.S.
La sfarsitul anului 1918, cand s-au spulberat si ultimii nori ai razboiului, aproape toata Europa zacea in ruine. Bilantul razboiului a fost tragic, peste 10 milioane de persoane au fost ucise.
Dupa primul Razboi Mondial ideea unei federatii europene a fost preluata de catre contele Coudenhove-kalergi, in special in lucrarea "Pan-Europe", in care prevedea constituirea unei federatii europene fondata pe limitari de suveranitate consimtite de statele europene. Ca urmare a unui congres tinut la Viena in 1926, contele a creat o miscare numita "Uniunea Pan Europeana pentru a-si evidentia acest proiect. Cu aceasta ocazie s-a adoptat un manifest Pan -European care prevedea principalele directii ale unei confederatii europene: garantarea egalitatii , securitatii si suveranitatii confederale, crearea de aliante militare; infaptuirea uniunii vamale; stabilirea unei monede unice comune, punerea in valoare in comun a coloniilor statelor membre, respectarea civilizatiilor fiecarui stat; protejarea minoritatilor nationale, iar pe plan international se prevedea colaborarea cu alte state in cadrul Societatii Natiunilor. Au existat mai multe miscari in perioada interbelica precum Uniunea economica si vamala europeana sau Federatia pentru intelegere europeana
O alta conceptie de uniune europeana este considerata a fi reprezentata de politica promovata de Hitler in timpul celui de-al doilea razboi mondial, bazata pe forta, violenta si vointa unilaterala. Acestei ideologii i s-a opus insa o alta, menita sa corespunda intereselor nationale ale statelor europene, bazata pe acceptarea liber consimtita a acestei uniuni. In acest sens au aparut diferite idei, miscari si publicatii care se declarau in favoarea ideilor federaliste europene: Leon Blum (1939), Miscarea Federalista Europeana, fondata de Altiero Spinelli si Ernesto Rossi; miscarea "Combat" din Franta (1941), intre fondatori careia se aflau Henri Frenaz, Albert Camus, Edmond Michelet s.a.
Dupa cele doua razboaie mondiale anumiti factori influenteaza in mod determinant constructia europeana pe de-o parte, divergentele dintre Est si Vest, care au devenit acute la sfarsitul anului 1947, a creat sentimentul unei amenintari grave si iminente pentru Europa Occidentala, astfel fiind nevoie de protectia Statelor Unite.
-16 aprilie 1948 este semnata conventia instituind Organizatia Europeana de Cooperare Economica. Saisprezece state sunt parti ale acestei conventii: Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elvetia si Turcia, precum si zonele occidentale de ocupatie din Germania si teritoriul Triestului.
-5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei, avand ca membrii fondatori zece state: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxembourg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia si Suedia.
-9 mai 1950, salonul Orologiului din Quai d'Orsay ministrul afacerilor externe francez Robert Schuman face publica oferta Frantei catre Republica Federala Germania de a pune in comun productia de carbune si otel.
- pe 18 aprilie 1951 este semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului; tratatul va intra in vigoare pe 25 iulie 1952.
la Roma pe 25 martie 1957 sunt semnate Tratatele instituind Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice; intra in vigoare pe 1 ianuarie 1958.
- 1 iunie 1968, cu optsprezece luni inainte de termenul prevazut in tratat (1 ianuarie 1970) Uniunea Vamala a fost realizata.
- Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965, instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor europene; Tratatul a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1967
- Marea Britanie a adunat in jurul sau in cadrul Asociatiei Europene a Liberului Schimb, instituita prin Tratatul de la Stockholm din 20 noiembrie 1959, state care nu voiau sau considerau ca nu pot adera la Comunitati, respectiv, la acea data, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia
- la 22 ianuarie 1971, la Palatul Egmond din Bruxelles sunt semnate Tratatele de aderare la Comunitate a Danemarcei, Irlandei, Marii Britanii si Norvegiei, aderarea celor trei noi membrii, Danemarca, Irlanda si Marea Britanie a devenit efectiva la 1 ianuarie 1973, Norvegia respingand aderarea prin referendum
- Grecia semneaza tratatul de aderare la 29 mai 1979, intrand in vigoare incepand cu 1 ianuarie 1981
- tratatul privind aderarea Spaniei a putut fi semnat la 12 iunie 1985 iar la 1 ianuarie 1986, Spania a intrat in CEE
- Portugalia a semnat Tratatul consacrand aderarea sa la CEE odata cu Spania si la 1 ianuarie 1986 Portugalia intra in CEE
- Reuniunea din 9-10 decembrie 1974 de la Paris duce la crearea Consiliului European
- La 20 septembrie 1976 s-a hotarat alegerea directa a Parlamentului European
- Actul Unic European a intrat in vigoare la 1 iulie 1987
- La 7 februarie 1992, la Maastricht, ministrii afacerilor externe si ministrii de finante ai celor douasprezece state membre au semnat Tratatul asupra Uniunii Europene
intrare in vigoare a Tratatului de la Maastricht la 1 noiembrie 1993
la 1 ianuarie 1995 au devenit membre Austria, Finlanda si Suedia
- Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului asupra Uniunii Europene si a tratatelor care au instituit Comunitatile Europene si unele acte conexe, semnat la 2 octombrie 1997
- Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001
- pe 28 februarie 2002 isi incepe lucrarile Conventia privind viitorul Europei
pe 12-13 decembrie 2002, la Summit-ul de la Copenhaga se lanseaza din partea UE invitatia de aderare catre Cipru, Slovenia, Malta, Letonia, Lituania, Republica Ceha, Polonia, Ungaria, Estonia si Republica Slovacia.