STRUCTURA COMUNICARII

STRUCTURA COMUNICARII

Procesul de comunicare poate fi construit cu ajutorul urmatoarelor elemente:
- sursa (o persoana, un grup sau o organizatie care doreste sa transmita un mesaj altei persoane sau grup de persoane);
- mesajul (ansamblul cuvintelor, imaginilor si simbolurilor transmise de sursa si destinate receptorului);
- codificarea (transformarea mesajului de catre sursa intr-un mod care sa exprime simbolic ideea sau conceptul ce se doreste sa ajunga la cumparator);
- canalul de comunicatie (mijlocul prin care mesajul codificat urmeaza sa ajunga la receptor -ziar, revista, televiziune, radio, panou stradal etc);
- decodificarea (interpretarea de catre receptor a simbolurilor transmise de sursa);
- receptorul (cel caruia ii este adresat mesajul si care poate sa nu coincida cu receptorul vizat de sursa);
- raspunsul (reactiile receptorului dupa expunerea la mesaj, respectiv cosumatorul cumpara produsul, isi schimba atitudinea fata de acesta sau renunta sa mai cumpere);
- feedback-ul (partea din raspuns care se intoarce la emitent);
- zgomotul sau perturbatiile (interferentele ce pot conduce la o percepere incorecta a mesajului).

Sursa: Popescu Ioana Cecilia - Comunicarea in marketing - concepte, tehnici, strategii - editia a II-a revazuta si adaugita, Ed Uranus, Bucuresti 2003, pag 43

Figura 1-1. Analiza procesului de comunicare

Pornind tot de la definirea comunicarii, de la stabilirea naturii sale, pot fi evocate doua aspecte importante: continutul activitatii de comunicare si caracterul procesual al acestuia; fara

indoiala, comunicarea interumana se desfasoara permanent si continuu, individul pornind de la propria sa experienta si de la ceea ce este considerat fapt cunoscut, asimiland prin mesaje noi

cunostinte ce vor reprezenta un fundament pentru urmatoarele si asa mai departe, realizand astfel o inaintare in cunoastere

Astfel pentru a putea realiza o comunicare optima partenerii vor trebui sa indeplineasca o serie de cerinte/conditii ce se manifesta pe tot parcursul procesului comunicarii, etapa de etapa. Se pot mentiona:

- activarea acelui canal sau modalitate/mod de comunicare (scrisa, orala, electronica etc.) considerata cea mai adecvata continutului mesajului/tipului de interactiune dorit, stiut fiind

ca modul/modalitatea de comunicare influenteaza interactiunea;

- realizarea starii de empatie in momentul codarii mesajului;

- considerarea statutului personal (fizic/psihic) al interlocutorilor in momentul comunicarii (odihnit-obosit; relaxat-grabit; preocupat - dezinteresat etc.) si realizarea pe cat posibil a

armonizarii acestuia;

- considerarea starilor afective, in sensul de a se raspunde acelei necesitati vizand existenta unui interes/preocupari reciproce manifestate intre parteneri;

- transmiterea unui mesaj corect de la bun inceput, deoarece odata transmis si receptat in unele cazuri acesta este ireversibil;

- consistenta in continut a mesajului; realizarea acestei cerinte este data de cantitatea de informatie de baza cuprinsa in mesaj si care trebuie sa fie semnificativa pentru ambii parteneri, fara

a fi excesiva;

- inteligibilitatea mesajelor comunicate, realizarea acestui deziderat depinde atat de organizarea informatiilor, conciziunea si claritatea lor, cat si de nivelul de acces al interlocutorilor la acestea, de compatibilitatea comunicativa / de registrul comun al partenerilor;

- expresivitatea comunicarii; realizarea sa este asigurata prin calitatile de stil, intonatie, pauze, logice etc., ale partenerilor;

- receptarea / decodarea corecta a mesajelor non-verbale emise simultan / alternativ cu cele verbale;

- interpretarea corecta a feed-back-ului care uneori poate induce in eroare intentionat/neintentionat;

- decodarea corecta a simbolurilor ce au un caracter arbitrar;

In concluzie se poate constata complexitatea si amploarea procesului comunicativ cu tot atatea conditii ce trebuie simultan si spontan indeplinite in scopul obtinerii unei comunicari optime.

Principii pentru o comunicare de calitate:

Comunicarea trebuie sa fie in doua sensuri, ea implicand un transmitator si un receptor; este un schimb in doua sensuri.

Ascultarea activa este esentiala. Nu poti comunica cu cineva daca nu asculti activ, astfel incat tu sa fii sigur ca receptorul ti-a inteles mesajul si ca tu l-ai inteles pe al sau

Considera nevoile celui care asculta. Intreaba-te de ce este asa de important, pune-te in locul celuilalt, ce doreste, ce simte, ce forma de mesaj este cea eficienta si efectiva.

Nu-ti folosi puterea pozitiei de pe care discuti si evita sa-i ameninti pe oameni sa faca ceva. Intreba-te care este limita acestei atitudini ?

Principalele modalitati de comunicare sunt:

Comunicarea scrisa (scrisori, memorii si rapoarte, telegrame, manuale, buletine informative, postere etc);

Comunicarea orala (telefon, conferinte si intalniri, discursuri);

Comunicarea electronica (fax, e-mail, robot telefonic, teleconferinta, videoconferinta etc).

Comunicarea - schimbul de informatii, idei si sentimente - a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere si receptie de simboluri care au atasate intelesuri. Comunicarea este deci acel fenomen care permite crearea de legaturi intre oameni, intre institutii si intre institutii si oameni, legaturi asemanatoare unor punti invizibile de esenta informationala.
  Managerul este persoana cu autoritate asupra unei organizatii sau a unei subunitati a acesteia si care trebuie sa isi asume una sau mai multe dintre functiunile manageriale identificate de H. Fayol: planificare, organizare, conducere, coordonare si control.
Comunicarea este vitala in fiecare dintre ele. Unii specialisti au ajuns la concluzia ca elementele manageriale importante sunt:
- comunicarea (schimb de informatii de naturi diferite pe cale orala si scrisa), care ocupa aproximativ o treime din timpul de lucru;
- managementul traditional (planificare, luare de decizii si control), care ocupa aproximativ tot o treime din timpul de lucru;
- corelarea (interactiunea, tot prin comunicare, cu cei din jur, din interior si exteriorul organizatiei), care ocupa in jur de o cincime din timp;
- managementul resurselor umane (motivare/incurajare, sfatuire/disciplinare, managementul conflictului, angajare de personal).