|
|
|
Factori esentiali ai comunicarii
Ca fenomen social, comunicarea este un proces (a) complex, (b) dinamic, (c) continuu si (d) circular; orice replica teoretica a comunicarii este (a') simpla, (b') relativ statica, (c') discontinua si (d') lineara.
Apeland la o abordare praxeologica, nu obtinem o descriere detaliata a tuturor aspectelor comunicarii, ci o mai buna intelegere a procesului de comunicare, prin prisma unor factori esentiali.
Factorii constitutivi ai comunicarii sunt (a) comunicatorii, (b) mesajul, (c) codul, (d) cadrul referential, (e) canalul de transmitere, (f) contextul si (g) bruiajele.
1. Comunicatorii
Aplicam eticheta comunicator oricarei persoane implicate in procesul comunicarii.
Comunicatorii nu sunt produse schimbatoare ale situatiilor prin care trec, altfel spus, comunicatorii nu sunt creatii ale imprejurarilor in care se desfasoara procesul de comunicare.
Comunicatorii sunt persoane care au un set de trasaturi constante si care, tocmai datorita acestui fapt, se comporta in mod consistent si predictibil.
Desi sunt influentati de contextul comunicarii, comunicatorii sunt persoane autonome care aleg sa se comporte intr-un anumit fel si care isi asuma responsabilitatea pentru toate consecintele actiunilor (semiotice) intreprinse. Numai unor asemenea persoane li se poate cere sa observe diferite reguli de comunicare (reguli constitutive, reguli de eficienta, reguli de politete, reguli morale etc.).
Comunicatorii joaca fie alternativ, fie simultan rolurile de emitent/ locutor si de receptor/ alocutor. Emitentul initiaza o interactiune semiotica, in timp ce receptorul se lasa antrenat in realizarea acesteia. Comunicatorii sunt impreuna responsabili pentru calitatea comunicarii, insa cel care isi asuma primul rolul de emitent are o responsabilitate mai mare. (Totusi, este dificil de stabilit, in anumite situatii, care persoana a facut primul pas in comunicare.)
Comunicatorii se individualizeaza prin 3 componente - (a) starea proprie, (b) conceptul de sine si (c) idealul de sine -, care le influenteaza competenta si performanta comunicationala.
Produs al invatarii, starea proprie include starea de sanatate, acuitatea simturilor, experientele perceptive anterioare, capacitatea de focalizare a atentiei, calitatea memoriei, temperamentul, taria vointei, sistemul conceptual folosit, schemele logice aplicate in organizarea mesajelor etc.
conceptul de sine este un set de teluri personale, competente, convingeri si valori prin care ne vedem pe noi insine sau, intr-o alta varianta, ceea ce "stim" ca suntem in relatie cu lumea si cu semenii nostri. Conceptul de sine poate fi adecvat, sau inadecvat, dupa cum este in acord, respectiv dezacord cu situatia reala a comunicatorului.
idealul de sine este starea viitoare spre care nazuieste o persoana. Idealul de sine poate fi realist, sau himeric, in functie de sansele de realizare a starii dorite.
2. Mesajul
Mesajul este ansamblul/ complexul/ sistemul de semne pe care emitentul il transmite receptorului, sub o anumita intentie de comunicare.
Mesajul nu este alcatuit din idei, emotii, sentimente sau alte "entitati psihice private".
Mesajul nu contine nici "germenii productivi" ai sensului, nici "samburi" ai semnificatiei.
Mesajul este un obiect pur material/ fizic. Semnificatiile mesajului sunt acordate/ atribuite/ asociate in mod autonom de catre emitent si receptor. Asa se explica intelegerea partiala, intelegerea gresita sau neintelegerea dintre emitent si receptor.
3. Codul
Codul este sistemul de semne utilizat de catre o comunitate.
Codul este alcatuit dintr-un registru de semne/ vocabular/ lexic si un ansamblu de reguli de utilizare a semnelor.
Registrul de semne cuprinde cuvintele, simbolurile, iconii si indicii care pot fi utilizati de catre membrii unei comunitati in procesul comunicarii.
Regulile de utilizare se impart in doua clase: (a) regulile de (buna) formare (care asigura construirea si recunoasterea mesajelor considerate corecte) si (b) regulile de desemnare/ denotare/ referire (care asigura corespondenta mesajelor cu anumite obiecte sau fapte).
Trasaturi ale codurilor:
1. Codurile sunt sisteme eterogene
2. Codurile sunt bunuri publice ale unor comunitati luate in ansamblul lor
3. Codurile sunt dinamice
4. Codurile sunt alcatuite din subcoduri si idiolecte
5. Codurile sunt insusite progresiv, cu precizarea ca nici o persoana nu poate asimila total un cod
6. Codurile sunt invatate deopotriva prin studiu sistematic si prin imitatie
7. Regulile de desemnare coreleaza semnele din cod cu semnificatiile lor contextuale
