|
|
|
O posibila strategie de accelerare a procedurii civile
1. In scopul realizarii unei eficiente crescute in procedura civila, o comisie mixta olandeza (formata din judecatori si avocati) a propus, in 1995, organizarea unui experiment de procedura scurtata, pe baza unui model pe care l-au numit "regimul accelerat". In perioada 1996-2001, acest experiment a fost aplicat in 10 din cele 19 judecatorii regionale ale Olandei si a fost un success. S-a constatat ca, in medie, spetele rezolvate in acest regim accelerat se incheiau in opt luni. Trebuie sa spun, insa, ca multe din aceste cazuri s-au rezolvat si printr-o intelegere amiabila, intr-un termen mai scurt, de trei-patru luni. Formula nu mai are caracter experimental, deoarece ea fost legiferata de puterea legislativa si introdusa ca prevedere legala cu incepere de la 1 ianuarie 2002.
2. Aceste cateva principii de baza ale regimului accelerat au constituit raspunsul la ceea ce multi practicieni (dar si teoreticieni) resimtisera, de mai bine de 80 de ani, ca fiind o incarcatura prea greoaie a codului de procedura civila olandez. Aceste elemente de baza au fost: termene scurte si respectate cu strictete, o singura runda de note scrise: reclamantul trebuie sa renunte la dreptul de a depune un raspuns ca si la dreptul de a-si sustine pledoaria in instanta, citatia trebuie sa contina date referitoare la motivul real al conflictului si sa indice probele. Deasemenea s-a pus accent pe partea orala a procedurii. Pentru o descriere mai amanuntita a acestor elemente de baza, va rog sa consultati anexa.
3. Inainte de a analiza solutiile de remediere a deficientelor vechiului cod de procedura civila, ar fi util, poate, sa facem o scurta descriere a acestuia. Procedura civila olandeza se intemeiaza pe traditia dreptului civil. Voi face mai intai cateva observatii asupra ponderii elementului oral fata de cel scris in cadrul procedurii vechi, dupa care voi face o prezentare mai amanuntita a desfasurarii obisnuite a acestei proceduri. Fundamentarea procedurii noastre pe codul civil inseamna, intre altele, ca la noi "procesul" nu se desfasoara in sensul cunoscut in dreptul anglo-saxon, in cadrul caruia toate observatiile se fac oral, martorii vin si depun marturie, etc. etc. ca si cand de fata s-ar gasi un juriu. Dupa legea olandeza, atat cea veche, cat si cea noua, se face o distinctie clara intre faza in care se schimba notele scrise, care joaca un rol relativ important, si infatissarea in instanta. In par. 4, ma voi ocupa mai pe larg de notele scrise. Cat priveste infatisarile in instanta, ele nu sunt procedura automata, desi numarul cazurilor in care nu se tine nici o audiere este foarte mic. Infatisarea poate avea loc la initiativa oricareia din parti, adica a aceleia care doreste dezbaterea litigiului in fata instantei. Pe de alta parte, instanta este aceea care decide daca mai doreste si alte date despre litigiu. Daca da, atunci, pe baza notelor scrise ale partilor, instanta va da o hotarire nedefinitiva, prin care stabileste ce fel de cercetare sa se desfasoare in acest scop. Instanta poate, de exemplu, dispune prezentarea partilor in instanta, o expertiza, sau o verificare la fata locului, dupa cum crede ea de cuviinta. Audierea martorilor insa nu intra in aria de aplicabilitate a unei astfel de hotariri. Daca una din parti ofera probe despre fapte ce tin de caz, prin audierea de martori, instanta nu poate ignora o astfel de propunere decat daca stabileste ca fapta ce se urmareste a fi dovedita in instanta este neinsemnata sau atunci cand considera ca proba propusa nu este la obiect. Pe de alta parte, instanta nu are voie sa respinga audierea martorilor doar presupunand care va fi rezultatul acelei probe. Aici mai trebuie adaugat ca, in cazul in care partile compar personal in fata instantei, sau in cazul dezbaterii litigiului in instanta, traditia procedurala olandeza cere ca judecatorul sa fie destul de activ, adica sa puna intrebari sau chiar sa propuna o intelegere amiabila pe baza unei aprecieri prudente prima facie a dosarului.
4. Prin 1990, neajunsurile procedurii noastre civile s-ar fi putut defini printr-o singura expresie: lipsa de concentrare. Adica, partile sau avocatii partilor aveau prea multe posibilitati de a-si expune punctul de vedere, mai ales prin intermediul unor note scrise depuse succesiv, fie ca erau: citatii, aparari, raspunsuri, replica la raspunsuri, intervalul dintre acestea fiind de multe ori foarte mare. De multe ori, litigiul propriu-zis nu ajungea sa fie discutat decat dupa ce fusesera depuse raspunsurile si replica la raspunsuri. Dacaa, odata cu replica la raspunsuri, acuzatul depunea si documente, reclamantului i se dadea inca o data posibilitatea de a depune un scurt comentariu, chiar daca numai cu privire la aceste documente. Iar reclamantul conditiona aceasta de dezbaterea cauzei in instanta. Pe atunci, partile sau avocatii lor aveau invariabil dreptul de a cere sustinerea argumentelor lor in instanta. Pe scurt, problema cea mai mare izvora din aceea ca autonomia partilor, adica a avocatilor, era mult supradimensionata fata de scopul actiunii pentru ca procesul sa se poata termina intr-un interval rezonabil. Tocmai de aceea, inca din 1968 judecatorii incepusera sa gaseasca o formula de a iesi din aceasta incarcatura impovaratoare, si anume, in unele spete, alese de ei cu grija, au dispus prezentarea partilor numai dupa sustinerile orale ale fiecareia din ele. Aceasta metoda a dat oarecare rezultate. Scopul era acela de a le face sa ajunga la o solutionare amiabila sau de a fluidiza etapele ulterioare ale procedurii. In 1989, Legea procedurii civile a dispus ca instantele sa trieze cauzele in functie de aceasta posibilitate de a se ajunge la prezentarea partilor in instanta dupa o singura runda de sustineri orale de fiecare parte. Pana acum, insa, aceasta maniera nu a fost adoptata de toate instantele, de aceea efectele Legii din 1989 au ramas modeste.
5. Din aceste motive, in 1995 inca mai aveam o procedura convenabila avocatilor, care, gratie acesteia, aveau multe posibilitati de a pleda cauza, ceea ce ii facea sa adopte strategia de a demonstra cat mai putin in plangerile sau notele depuse la instanta. Aceasta strategie a fost practicata chiar si atunci cand reclamantul stia bine care va fi punctul de vedere al paratului. Aceasta strategema dadea nastere unor replici scrise destul de vagi si evazive in notele scrise ale apararii.
6. Odata cauza dezbatura in instanta, ea era gata de judecare. In multe cazuri, judecata ducea la o hotarire nedefinitiva si mai departe la o cercetare. In general, astfel de hotariri nedefinitive, fie ca se dadeau sau nu dupa sustinerea in instanta, erau in forma scrisa. O hotarire nedefinitiva de fapt rezuma faptele, pretentiile, sustinerile si face consideratii cu privire la chestiunea in disputa. La sfarsit, in dispozitiv, hotarirea dispune masurile de cercetare in cauza. In marea majoritate a cauzelor, instanta dispune ca partile sa apara la tribunal personal, insotite de avocatii lor. Scopul este unul dublu: judecatorul urmareste clarificarea anumitor aspecte si, asa cum va mentiona intotdeauna in hotarirea nedefinitiva, va incerca sa obtina o solutionare pe cale amiabila. De multe ori, instanta va considera indicat sa ii audieze pe martori.
7. In timp ce, dupa "vechea"
procedura, odata data o astfel de hotarire
nedefinitiva care cerea desfasurarea unei anchete, cazul putea
tergiversa din doua motive. Primul era acela ca instanta de
multe ori permitea partilor sa depuna la instanta
comentarii scrise asupra rezultatelor anchetei, care putea dura ea singura
mai multe luni, desi partile nu aveau dreptul de a face astfel de comentarii, ca sa nu mai spunem
ca nici nu aveau mare lucru de spus. Dupa ce partile
isi depuneau comentariile, urma sa se dea o sentinta
definitiva la prima instanta. Asta se putea intampla adesea
dupa trei ani de la inceperea procesului.
8. O a doua cauza a tergiversarii consta in aceea ca ambele parti aveau dreptul de a contesta hotarirea nedefinitiva. Ceea ce insemna ca ancheta trebuia amanata pana se judeca apelul. Instantele inferioare aveau dreptul de a respinge accesul la apel, dar rareori se prevalau de acest drept. Cu incepere de la 1 ianuarie 2002, legea s-a schimbat cu 1800, in sensul ca partile nu mai au dreptul sa faca apel contra unei hotariri nedefinitive decat daca au permisiunea expresa a instantei. Aceasta masura a fost adoptata tot la recomandarea comisiei noastre mixte.
9. Cum aratam in par. 4, dupa procedura veche, cauzele puteau fi programate pentru o infatisare a partilor dupa numai o runda de sustineri de catre fiecare parte. Comisia noastra a hotarit sa transforme aceasta formula din facultativa in general valabila, in cadrul experimentului nostru. Si din acest punct de vedere, legiuitorul a adoptat propunerea comisiei, respectiv partile vor fi chemate sa se prezinte in instanta dupa numai o singura pledoarie din partea fiecareia, cu exceptia acelor cazuri in care instanta considera ca nu se poate aplica aceasta formula. Conform noii proceduri, lucrurile se desfasoara astfel: toate cauzele sunt triate de instanta dupa criteriul pretabilitatii lor la chemarea partilor in instanta inca din prima faza, adica dupa depunerea plangerii si a apararilor. Daca intr-o cauza se considera ca citarea partilor nu este indicata in aceasta faza incipienta, partile au dreptul de a depune si alte note scrise, cum ar fi raspunsuri la interogatorii si replici la raspunsuri, precum si sa dezbata cazul in instanta, daca doresc. Intr-un foarte mare numar de cazuri, insa, instanta va dispune infatisarea partilor dupa prima runda de sustineri orale. Dupa care cauza este repartizata unui singur judecator, care, dupa ce studiaza dosarul, ii invita mai intai, de regula, pe avocatii partilor sa mai depuna si alte documente pe care le considera el necesare sau sa depuna comentarii mai amanuntite asupra anumitor aspecte, pentru ca dosarul sa fie complet documentat in vederea dezbaterilor orale si, eventual, a unei solutionari amiabile chiar in cursul infatisarii. Daca partile nu se inteleg, se va da o sentinta, cu exceptia cazurilor in care judecatorul accepta sa le acorde partilor posibilitatea unei a doua runde de note scrise. Dar aceasta se intampla in putine din cazurile care nu sunt solutionate amiabil. Daca partile au avut o infatisare, asta nu inseamna ca au dreptul neconditionat de a mai sustine o dezbatere in instanta dupa ce au depus raspunsurile si replica la raspunsuri.
10. Atat in faza experimentala, cat si conform noilor preveri de procedura, aceasta infatisare a partilor in instanta trebuie sa constituie punctul central al dezbaterii, la sfarsitul careia trebuie sa ramana cat mai putine chestiuni in suspensie. Si, dupa parerea mea, asa se si intampla de cele mai multe ori. Aceste rezultate au fost obtinute si datorita unui alt element-cheie al regimului accelerat, element care a fost si el insusit de legiuitor. Am in vedere conditia ca, in citatie, partea reclamanta sau avocatul acesteia sa prezinte litigiul in intregime, adica nu doar sa mentioneze ce si de ce pretinde, ci sa arate si apararile pe care anticipeaza ca le va sustine cealalta parte, in masura in care le cunoaste, cum ar fi, de exemplu, din corespondenta anterioara, precum si, de preferat, replica partii reclamante la aceste aparari. Si, de obicei, aceasta cerinta se respecta. Aceasta obligatie a fost singurul element original al propunerii noastre. Ca urmare a acestei metode, judecatorul isi poate forma o parere mult mai aprofundata asupra cauzei decat se intampla dupa vechea procedura, si inca de la primul schimb de note scrise. Urmatorul pas al procedurii este acela in care jduecatorul dispune instructiuni pentru pregatirea prezentarii partilor in instanta asa cum spuneam mai sus, dupa care urmeaza infatisarea propriu-zisa.
11. Reiese limpede din cele de mai sus ca elementele-cheie ale regimului accelerat (si, prin urmare, ale modificarilor corespunzatoare din legea olandeza) au dus la o foarte mare concentrare a dezbaterilor. Intrucat experimentul nostru cerea ca reclamantul sa renunte, intre altele, si la dreptul de a depune raspunsuri, nici paratul nu mai putea depune replica la raspunsuri. Este adevarat ca nu il puteam impiedica pe parat sa solicite permisiunea de a-si sustine cauza in instanta, dar, din moment ce era intotdeauna prevazuta o infatisare la care partile oricum urmau sa apara, aceasta nu a prezentat riscuri grave de amanari successive dupa aceasta infatisare. In acelasi timp, experimentul a dus la restrangerea posibilitatilor partilor de a-si prezenta pozitia. Astfel cum spuneam la inceput, aceste elemente au fost 'obiectivele' comisiei noastre, adica eliminarea acelor defecte ale procedurii pe care toata lumea le cunostea de mult timp. Prin introducerea acestor termene stricte, regimul accelerat a oferit inca un element-cheie de inlaturare a acestor neajunsuri.
12. Cam acestea sunt meritele acestui experiment. El a dus la schimbari rapide ale legislatiei noastre, ceea ce m-a surprins oarecum, fiindca m-as fi asteptat la mai multa rezistenta din partea unei formule traditionale. Dar tocmai aici m-am inselat. Am impresia ca, pe baza acestui experiment, care a inceput in 1996, si dupa introducerea acestor modificari in legislatie cu incepere de la 1 ianuarie 2002, putem vorbi deja, in anul 2004, de existenta unei noi traditii, diferite, in procedura noastra civila .
13. 'Strategia' comisiei noastre a fost si ea importanta. Merita sa ne oprim putin asupra ei, pentru ca aceasta comisie a avut multi predecesori care au incercat acelasi lucru in secolul trecut, dar fara success. Aceste alte comisii premergatoare au constatat si ele aceleasi neajunsuri ca si noi, dar nu au reusit sa determine modificarea legii. Dupa parerea mea, comisia noastra a reusit aceasta gratie strategiei pe care am adoptat-o noi. Noi nu am venit cu o analiza originala a problemelor existente. Chiar si numarul de solutii originale pe care le-am propus este destul de restrans. Strategia noastra a fost una mai modesta, si anume de a nu schimba prea mult, dar, mai ales, de a nu schimba prea mult deodata.
14. O componenta importanta a strategiei noastre a fost, cred, incercarea de a modifica procedura oferind in locul ei o solutie alternativa facultativa, usor de adoptat in spetele simple, obisnuite, in avantajul reclamantilor, care erau atat de nerabdatori sa ajunga la o solutionare incat erau dispusi sa renunte chiar la o parte din drepturile lor procedurale, cum ar fi cel de prelungire a dezbaterilor prin depunerea unor raspunsuri, sau cel de a solicita dezbaterea in contradictoriu in instanta. In acest fel, am redus utilizarea vechii proceduri de catre acei reclamanti care erau dispusi sa se judece dupa aceasta noua formula si sa beneficieze de avantajele ei.
15. Al doilea element a fost caracterul voluntar al experimentului nostru, in limitele permise de procedura care era atunci in vigoare. Aceasta strategie a avut mai multe avantaje.
16. In primul rand, ea ne-a dat posibilitatea de a evita discutiile teoretice pe un subiect foarte practic, si zic teoretice pentru ca nimeni nu avea experienta pe modelul nostru. Discutiile abstracte ar fi fost, asa cum s-a si intamplat, de fapt, in trecut, foarte periculoase, fiindca ar fi incercat sa schimbe o traditie juridica foarte draga avocatilor. Caci, asa cum ii explica Macchiavelli printului, incercarea de a schimba o traditie poate fi un lucru foarte periculos.
17. Al doilea avantaj al experimentului nostru a fost acela ca fost foarte dificil pentru opozantii nostri, majoritatea fiind avocati care se simteau foarte la largul lor cu procedura veche, sa se opuna experimentului fara a fi banuiti ca o fac din interes. Au fost observatii critice din partea Baroului, dar nu s-a intampinat o opozite foarte ferma fata de propunerea noastra de a introduce aceasta formula cu titlu experimental.
18. Al treilea avantaj a fost acela ca ne-a permis sa verificam cat de eficiente sunt rezultatele, prin comparatie cu procedura in uz. Am reusit sa convingem Ministerul Justitiei ca merita sa urmarim cum se desfasoara experimentul. Compartimentul de cercetare al Ministerului a desfasurat acest studiu si a intocmit un raport - practic, o carte - foarte interesant. Am mentionat deja ca durata medie a procedurii in cadrul experimentului a fost de 8 luni.
19. In plus, ne-am preocupat sa castigam sprijin. Dupa ce am pregatit un proiect de raport, am invitat circa 200 de avocati, judecatori, cadre universitare si avocati de drept comercial, pentru a le impartasi ideile noastre. Cheltuielile ocazionate de aceste activitati au fost suportate de institutiile care infiintasera comisia noastra, Baroul Olandez si Asociatia Olandeza a Judecatorilor! Si, in general, au fost de accord cu noi. Grupul de avocati de drept comercial cu clienti din randurile firmelor mari si mijlocii s-au dovedit a fi un grup de sustinere important. Acesti avocati sunt, in majoritate, membri ai Baroului care stiu si ce petrece acolo, dar sunt constienti si de faptul ca anumite obiceiuri si/sau privilegii ale avocatilor pot deveni obstacole in calea unei proceduri civile eficace, dar si in calea intereselor firmelor pentru care lucreaza. Dupa parerea lor, durata proceselor civile nu ar trebui sa depaseasca un an, din diverse motive, printre care si acela al costurilor impovaratoare.
20. Dupa ce ne-am sustinut porpunerile, am gasit 10 judecatorii din cele 19 pe care le avem, care au fost dispuse sa ia parte la experiment, fata de care au manifestat o atitudine pozitiva. Cele 10 judecatorii au lucrat cu un corp de reguli procedurale mai mult sau mai putin uniforme, care a cuprins etapele regimului accelerat.
21. In final, este de preferat ca o comisie ca a noastra sa-si croiasca drum si in textul de lege. Ceea ce s-a si intamplat in cele din urma cu experimentul nostru, ca si cu alte cateva recomandari pe care le-a facut comisia noastra. Prin asta vreau sa spun ca proiectele de acest gen trebuie sa obtina si, odata obtinut, sa mentina sprijinul Ministerul Justitiei si al parlamentarilor interesati. In aceasta idee, ar fi util de subliniat ca o procedura juridica atat corecta cat si eficienta - mai ales in procesele civile - este deosebit de importanta pentru comert, pentru industrie, dar si pentru prosperitatea generala. Fiindca economia olandeza cunoaste un declin din 2000 incoace, Guvernul olandez a introdus restrictii bugetare, care ii afecteaza si pe judecatori. Ei bine, aceasta noua formula de procedura poate readuce pe rol cauze care au trenat pana acum. In orice caz, pot spune ca in Olanda procedura civila a fost accelerata intr-o mare masura.
mai 2004
Anexa: ELEMENTELE-CHEIE
ELEMENTELE-CHEIE ALE REGIMULUI ACCELERAT
a Perioade si termene scurte aplicate cu strictete (6 saptamani) la:
1) depunerea notelor scrise
2) fixarea datelor pentru infatisarile partilor / martorilor
3) pronuntarea sentintei;
b partea care opteaza pentru acest regim, renunta prin aceasta la:
1) dreptul de a depune raspunsuri, si
2) dreptul de a-si sustine cauza in instanta, cu o conditie, si anume de a se respecta procedura standard de a tine o infatisare a partilor dupa depunerea apararilor;
c citatia initiala trebuie:
1) sa contina date despre adevarata dimensiune a litigiului, adica sa arate si punctul de vedere pe care il va avea cealalta parte, in masura in care este cunoscut, si
2) sa mentioneze probele ce vor fi aduse in sustinerea cauzei;
d In faza de cercetare si in aceea care ii urmeaza, elementul oral joaca un rol mai mare decat de obicei, ceea ce implica, printre altele, regula de a avea o infatisare a partilor dupa depunerea apararilor, timp in care, dupa ce a fost permisa audierea partilor si / sau a martorilor, nu va mai avea nici un schimb de sustineri;
e in afara de straduinta de a se ajunge la o solutionare si de a obtine mai multe date, infatisarea partilor (dupa aparari) este folosita deasemenea pentru a permite instantei ca, prin consultare cu partile, sa dea instructiunile cele mai adecvate pentru a se ajunge la o rezolvare rapida a cauzei, adica de a audia, daca este necesar, experti sau martori chiar la aceasta infatisare; totul se consemneaza intr-un process verbal de sedinta; dar si comentariile partilor ca raspuns la punctul de vedere al celeilalte parti; la aceasta infatisare nu se urmareste ca partile sa depuna, cu aceasta ocazie, raspunsuri si replici la raspunsuri prea lungi.
