ROLUL POLITICII AGRICOLE COMUNE SI IMPACTUL EI ASUPRA SOCIETATII

FACULTATEA DE ISTORIE SI STIINTE POLITICE

ROLUL POLITICII AGRICOLE COMUNE SI IMPACTUL EI ASUPRA SOCIETATII

1. INTRODUCERE IN UNIUNEA EUROPEANA

Ideea de uniune a intregii Europe a luat nastere cu multe secole inainte ca aceasa sa aiba o forma concreta. Urmasi ai greco-romanilor, europenii au simtit nevoia de a continua opera de arta pe care cele doua mari civilizatii o incepuse si sa duca mai departe mandria de a reprezenta vechiul continent.

Mai tarziu ,amenintati de Imperiul Otoman, locuitorii Europei s-au unit sub forma cruciadelor pentru a tine departe continentul de dominatia otomana. Necesitatea formarii unei federatii la care sa ia parte majoritatea tarilor europene s-a perpetuat si a devenit tot mai pronuntata o data ce lumea simtea ca evitarea marilor conflicte poate fi realizata numai in acest mod.

Secolul XX a fost marcat de cele doua mari conflicte mondiale ,care au zdruncinat iremediabil Europa si care au schimbat viziunea intregii lumi. Realizandu-se ca violenta nu creeaza niciodata pace ,iar ideile grandioase de expansiune aduc rastunarea ordinii mondiale, statele europene s-au indreptat sper formarea unui cadru care sa confere unitate si in acelasi timp libertate . Daca pana atunci ideile privind unificarea Europei erau fundamentate de marii intelectuali ,dar  nu erau privite cu seriozitate de clasa politica, sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a insemnat o implicare activa a clasei politice in gasirea de solutii viabile. Astfel, in 1951 , Robert Shuman, ministrul francez al afacerilor externe, propune implicarea unor state europene intr-un proiect de cooperare mai stransa, comparativ cu formele traditionale existente la acel moment. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate catre o organizatie cu puteri de constrangere asupra membrilor sai. Initiativa a constat in integrarea productiei de carbune si otel a Frantei si Germaniei, in cadrul unei organizatii deschise participarii si altor state europene, insa in plan politic se dorea alipirea Germaniei la Europa si eliminarea divergentelor existente intre Franta si Germania.

In anul 1951 sase tari , Franta ,Italia , Belgia, Germania, Luxemburg si Olanda au semnat Tratatul de la Paris prin care se infiinta Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). Comparativ cu alte organizatii internationale existente la acel moment, principalul element de noutate il constituia caracterul supranational al acestei Comunitati, reprezentat de transferul de competente catre o institutie responsabila cu luarea de decizii, independent de consensul Statelor Membre.

O relansare in forta a "initativei europene" a avut loc in anul 1955, in cadrul conferintei de la Messina, la care ministrii afacerilor externe ai CECO au cazut de acord asupra infiintarii unei uniuni economice bazata pe o piata comuna si asupra crearii unei organizatii pentru energia atomica. O comisie de experti condusa de Paul-Henry Spaak, ministrul belgian al afacerilor externe, a elaborat doua proiecte ce au condus la semnarea, in 1957, a celor doua Tratate de la Roma - cel prin care se infiinta Comunitatea Economica Europeana (CEE) si tratatul Comunitatii Europene pentru Energie Atomica (EURATOM).

Mai tarziu, in anul 1955 prin conferinta de la Messina, ministrii afacerilor externe ai tarilor member CECO au hatarat infiintarea unei uniuni economice bazata pe o piata comuna si asupra crearii unei organizatii pentru energia atomica. Astfel, in 1957 se semneaza doua tratate la Roma , unul care infiinta Comunitatea Economica Europeana (CEE) si tratatul Comunitatii Europene pentru Energie Atomica (EUROATOM).

Obiectivul imediat al tratatului de la Roma , semnat la 25 martie 1957 si intrat in vigoare la 01 ianuarie 1958, era reprezentat de crearea unei ,, piete commune" si abordarea progresiva a politicilor economice ale statelor membre..

Crearea unei piete comune nu insemana numai eliberarea tuturor barierelor existente in calea circulatiei bunurilor , piata comuna inseamna si liberalizarea altor sectoare precum libera circulatie a persoanelor, serviciilor , capitalului si stabilirea unor politici comune in domenii strategice (agricultura, comert, transport si concurenta),pentru crearea unor conditii omogene in vederea cresterii economice.

Astfel, in 1968 CEE avea deja incheiata uniunea vamala si avea o piata agricola comuna.

Inca din 1950 gradul de integrare a crescut nu doar din punct de vedere geografic, ci si economic prin elaborarea de politici si structuri comune institutionale comune. Drept urmare, de la o comunitate de sase state, s-a ajuns la 25 de state membre:

1.     Membri fondatori 1957 - Begia,Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda

2.     Prima extindere 1973 - Danemarca, Irlanda, Marea Britanie

3.     A doua extindere 1981 - Grecia

4.     A treia extindere 1986 - Spania , Portugalia

5.     A patra extindere 1996 - Austria , Finlanda, Suedia

6.     A cincea extindere 2004- Cipru,Cehia,,Estonia,Letonia,Lituania,Malta,Polonia, Ungaria,, Slovacia, Slovenia,

7.     A sasea extindere 2007 - Bulgaria , Romania

Urmatorul pas spre o dobandire a integrarii il reprezinta Actul Unic European, semnat la 17 februarie 1986 si ratificat la 1 iulie 1987. Prin acest tratat se incerca transformarea Comunitatii Economice intr-o Uniune Politic ce prevedea:

Institutionalizarea formala a Consiliului European (format din sefii de stat sau de guvern si de presedintele Comisiei Europene ), ca principalul organism responsabil pentru stabilirea directiunilor de dezvlotare a Comunitatii.

Introducerea sistemului de vot al majoritatii calificate in cadrul Consiliului pentru adoptarea deciziilor care au in vedere finalizarea pietei interne, politica sociala, coeziunea economica si sociala si politicii cercetarii.

Intarirea rolului Parlamentului European prin introducerea procedurilor legislative de cooperare si a necesitatii acordului Parlamentului European pentru deciziile privind aderarea de noi state membre si acordurile de asociere.

Infiintarea Tribunalului Primei Instante alaturi de Curtea Europeana de Justitie.

Cresterea numarului politicilor de mediu, cercetare, stiinta, coeziune economica si sociala.

Dupa caderea regimurilor comuniste din Europa , intregul sistem de gandire al Uniunii s-a reorientat in directia crearii unei uniuni economice si monetare . Baza legala a noii idei de Uniune European ail reprezinta Treatatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 si ratificat la 1 noiembrie 1993 .

Un alt moment important in procesul de intregire europeana l-a constituit Tratatul de la Amsterdam semnat la 2 octombrie 1997 si ratificat la 1 mai 1999. Acest tratat este important prin amendamentele pe care le aduce Tratatului Comunitatii si Tratatului Uniunii Europene.Acest amendament prevede institutionalizarea cooperarii sporite prin care se combina necesitatea unei continue inegrarii existanta in unele state membre.

Principalele institutii ala Uniunii Europene sunt Parlamentul European , Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana. Alte institutii importante : Curtea Europeana de Justitie , Curtea de conturi si Ombusmanul European. Toate aceste institutii au o functionalitate de mai bine de 40 de ani si evidentiaza evolutia si gradul de organizare la care a ajuns Uniunea Europeana.

De-a lungul timpului, Uniunea Europeana a incercat sa duca o politica eficienta ,incadrand toate domeniile de interes major.Astfel, s-au dezvoltat politici specifice pentru creearea de spatii pentru dezvoltarea durabila cum ar fi cele din cadrul afacerilor comerciale ,agriculturii, educatiei,energiei si resurselor naturale, din cadrul dreptului cetatenilor si a fortei de munca. Toate acestea au ca scop final buna dezvlotare a statelor membre,o buna colaborare intre acestea si formarea de pozitii comune si ferme in plan international.

2. INTRODUCERE IN POLITICA AGRARA COMUNA

Politica agrara comuna este una dintre primele politici adoptate de Comisia Europeana ca raspuns la problemele alimentare cauzate de cel de-al dilea razboi mondial.

Deciziile pentru aproximativ 90 % din produsele alimentare sunt luate de Comisia Europeana. Unul dintre motive pentru care statele membre au renuntat la prerogative intr-un domeniu atat de sensibil este dorinta de a fluidiza comertul European cu produsele agricole. Datorita celui de-al doilea razboi mondial, productia agricola a avut mult de suferit. Pentru a asigura necesarul de produse, Franta de examplu, incepuse sa importe tot mai mult din America de Nord. Situatia s-a ameliorat dupa lungi procese de mecanizare si dupa exodul unui numar mare de persoane catre industrie, care au determinat o crestere a productivitatii si a venituriloe fermierilor, insa datorita industrializarii si a inelasticitatii la pret a produselor agricole, veniturile agricultorilor erau tot sub cele ale industriasilor. Pentru a contrabalansa situatia, statul a adoptat masuri de protectie vamala si sprijinire a productiei.Astfel, productia agricola a crescut foarte mult cea ce a generat surplusuri care trebuiau exportate. Problema era prezenta in special in Franta care se confrunta cu probleme la export,comertul intre tarile europene realizandu-se in urma unui accord bilateral.

Istoricul politicii ageicole incepe in 1957, odata cu semnarea Tratatului de la Roma privind creearea Cpmunitatii Economice Europene.Reglementarile de politica agricola sunt cuprinse in articolele 38-46. Asadar, datorita problemelor cu care se confruntau tot mai multe tari europene, s-a pus in discutie dezvoltarea unei politici care sa resolve problema productivitatii, a stabilizarii pietelor, garantarea sigurantei aprovizionarilor, asigurarea unor preturi rezonabile de livrare catre consumatori si garantarea unui nivel de trai echitabil populatiei din mediul rural. Obiectivele sunt stabilite in articolul 39 al Tratatului.

Singura problema anerezolvata era modalitatea prin care se realizau aceste obiective .De aceea, in 1958, la Strea , ministrii agriculturii celor sase state membre s-au intalnit pentru a fixa modul de transpunere in practica a politicii agricole.Ei au stability 3 principii:

1.     principiul pietei unice : in interiorul Uniunii Europene produsele agricole circula fara restrictii

2.     principiul preferintei comunitare : este favorizat consumul produselor originare ale Uniunii Europene prin impunerea de preturi mari la produsele de import fata de produsele interne;

3.     principiul solidaritarii financiare : masurile comune sunt finantate printr-un buget comun.

Efectiv, Politica Agricola a inceput sa functioneze din 1964 cand s-au facut si primii pasi pentru uniformizarea preturilor. Primele produse carora li s-au aplicat masuri de uniformizare au fost cerealele, urmate de produsele lactate, carnea de vita, zahar, orez plante oleaginoase, ulei de masline. Astazi, 90 % din productia agricola a Uniunii Europene este reglementata intr-un fel sau altul prin masuri comune.

Aplicarea acestor masuri a determinat curand si efecte negative : preturile mari garantate au adus dupa ele inevitabil si productii mai mari (in special la grau, unt si carnea de vita), care la randul ei s-a transformat in supraproductie care a garantat si cheltuieli agricole mai mari.

Primul moment de reformare al politicii s-a inregistrat in anii 80, cea mai importanta modificare fiind introducerea cotelor de productie prin care se limita dreptul producatorilor la veniturile garantate functie de nivelul maxim al productiei .Cotele s-au introdus in prima faza la cereale , produse lactate , zahar.

Anul 1992 aduce noi reglemetari in structura politicii agricole.Consiliul European a aprobat un pachet de masuri prin care se reducea pretul produselor care generau surplusuri, in special cerealele,carnea de vita si untul si acordarea unor plati catre fermieri care sa compenseze pierderea suferita de acestia . Platile compensatorii erau stabilite la hectar pentru culturile arabile sip e cap animal la bovine.

Aceste modificari veneau pe fondul cheltuielilor bugetare mari si al supriproductivitatii,pe o parte, iar pe de alta parte, acestea interveneau in urma negocierilor din cadrul Rundei Uruguay privind reducerea interventionismului agricol in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului.

Institutiile implicate in elaborarea si gestionarea masurilor de politica agricola comuna sunt: Consiliul Uniunii Europene pentru Agricultura si Pescuit, Perlamentul European si Comisia Europeana.

Politica agricola comuna este constituita in jurul a doi piloni:

Pilonul 1 - Organizatii Comune de piata

Pentru realizarea obiectivelor Politicii Agricole stabilite in Tratatul de la Roma , s-a constituit un sistem de reguli si mecanisme care reglementeaza productia , comertul si prelucrarea

Acest pilon cuprinde  masuri comune de reglementare a functionarii pietelor integrate ale produselor agricole ,grupate sistematic sub denumirea de organizatii comune de piata. Astazi aproximativ 90 % din produsele agricole din Uniunea Europeana fac parte dintr-o organizatie comuna de piata , aceasta inlocuindu-le pe cele nationale. Printre toate aceste produse se numara: cerealele , carnea de porc, ouale si carnea de pasare, fructele si legumele proaspete sau procesate, bananele, vinul, laptele si produsele lactate, carnea de vita si de vital, orezul, uleiurile si grasimile(inclusive uleiul de masline), zaharul, florile si plantele decorative, furajele uscate, tutunul, canepa si inul, hameiul, carnea de oaie, carnea de capra, precum si alte produse.

Pentru a implementa masurile de reglementare a pietelor, Comunitatea Europeana are la dispozitie urmatoarele instrumente : preturile, interventia pe piata, ajutoarele financiare, cotele de productie, protectia vamala comuna.

1. Preturile

Preturile reprezinta mecanismul de functionare a pietelor produselor agricole in Uniunea Europeana .Prin aceasta se reglementeaza pretul de comercializare a produselor .Anual, se stabilesc trei niveluri de pret pentru produsele alfate sub incidenta Pac: pretul indicativ (pretul recomandat de Consiliul European pentru comercializarea pe piata interna), pretul de interventie (pretul minim garantat la productia comericalizata pe piata interna; Comunitatea intevine atunci cand preturile ating pragul minim si asigura agricultorilor un venit minim) si pretul prag (preturile sub care importurile de produsele agricole pot patrunde in Uniunea Europeana. Se urmareste astfel ca dupa de produsele patrund pe piata Europeana si dupa ce sunt percepute taxele vamale, acestea sa fie mult mai mari fata de produsele interne )

2. Interventia pe piata (stocarea)

In momentul in care preturile de piata ating niveluri foarte mici sau apropiate de cele stabilite pentru pragul de interventie, agentiile autiorizare cumpara si stocheaza produsele pentru a restabili nivelul pretului.Acest demers il pot face si producatorii privati , ei fiind sprijiniti financiar .Dupa ce pretul se restabileste, acestia pot vinde produsele sau le pot exporta.

Interventia se aplica mai ales la cereale , produse lactate, zahar,ulei de masline, seminte oleaginoase.

C. Ajutoarele financiare (subventii)

Aceasta categorie cuprinde: plati directe, refinantari la export si alte ajutoare financiare: a. plati directe , sunt formate din ajutoarele pentru productie si platile compensatorii. Aceste subventii se acorda fie pe unitatea de produs, fie la suprafata sau pe cap de animal.Rolul acestor subvenrii este dublu: pe de o parte se mentine pretul pentru consumatori la un nivel rezonabil , iarpe de alta parte sunt asigurate veniturile producatorilor . Astfel de ajutoare se acorda pentru: ulei de masline, seminte oleaginoase, carne de oaie, tutun sau cum ar fi platile pentru influentarea anumitor comportamente ale producatorilor (cum sunt primele pentru calitate la grau dur, primele pentru vacile care alapteaza, prime pentru sacrificare), precum si platile pentru procesare (ajutoare pentru uscarea cerealelor/semintelor, pentru procesarea fructelor/legumelor).

b.platile compensatorii au fost introduse odata cu reformele McSharry din 1992, pentru a compensa pierderile suferite de fermieri in urma scaderii nivelurilor preturilor de interventie inspre preturile de pe piata mondiala. In acest fel, o parte din eforturile financiare pentru subventionarea agriculturii au trecut de la consumatori la contribuabili. Platile compensatorii se acorda fie sub forma unei sume anuale fixe la hectar - indiferent de cantitatea produsa , fie pe cap de animal.

c. alte ajutoare financiare. Producatorii mai pot primi diverse ajutoare financiare acordate fie din bugetul comun , fie individual de catre statele membre. Aceste ajutoare se acorda pentru : situatii de calamitate naturala, credtera calitatii produselor, in situatii de scadere justificabila a veniturilor din productia si comercializarea unui produs.

D. Cotele de productie

La fel ca si celalalte masurii de sprijinire prin diverse stimulente financiare, detrmina producatorul sa creasca productia pentru a creste in acelasi timp si venitul.De aceea, se incearca contrabalansarea acestei situatii si mentinerea in parametri normali a productivitatii prin introducerea cotelor de productie.Acestea reprezinta cantitatile maxime admise pentru productia anumitor produse(lapte, fructe, zahar, cartofi, banane, furaje uscate, in si canepa pentru fibre, ulei de masline si tutun).Cotele se stabilesc anual la nivel comunitar, iar apoi se negociaza si se repartizeaza pe tari, si in continuare pe ferme, la nivelul national.In cazul in care productia este pe surplus, fermierii sunt penalizati sau le scade pretul de productie pentru anul urmator.

E. Protectia vamala

In Uniunea Europeana functioneaza in prezent un sistem unic de impunere la import pentru toate produsele agricole. Potrivit acestuia, produsele agricole care intra in spatiul comunitar sunt supuse nivelului de impunere vamala care se regaseste in tariful vamal comunitar.Pentru a putea importa produse agricole in Uniunea Europeana , este necesara obtinerea unei licente de import, stabilirea cerintelor de calitate europene si plata taxelor vamale.

Pilonul 2: Dezvoltarea rurala

Acest segment a captat o atenrie sporita dupa elaborarea de catre Comisie a documentului strategic Agenda 2000.Exista doua motive pentru care aceasta chestiune a devenit atat de importanta: primul motiv este dat de faptul ca 80 % din suprafata Uniunii Europene este ocupata de zonele agricole, iar al doilea este legat de obiectivul primordial de coeziune economica si sociala al Uniunii Europene, care ar deveni irealizabil fara a lua in considerare dezvoltarea zonelor rurale.

Obiectivele politicii de dezvoltare rurala, definite in Regulamentul Consiliului nr. 1257/17 mai 1999 referitor la sprijinul pentru dezvoltare rurala, sunt:

• Ameliorarea exploatatiilor agricole
• Garantarea sigurantei si calitatii produselor agricole
• Asigurarea unor niveluri stabile si echitabile ale veniturilor fermierilor
• Protectia mediului
• Dezvoltarea de activitati complementare si alternative generatoare de locuri de

munca, pentru a contracara procesul de depopulare a zonelor agricole si a intari

substanta economica si sociala a zonelor rurale

• Imbunatatirea conditiilor de munca si viata in zonele rurale si promovarea

sanselor egale.

In baza aceluiasi tratat au fost dezvoltate patru principrii :

• Principiul multifunctionalitatii agriculturii, in sensul unei interpretari mai  largi acordate activitatilor agricole, in plus fata de rolul traditional de furnizor de

produse agricole

• Principiul abordarii multisectoriale si integrate a economiei rurale, in sensul

diversificarii activitatilor, crearii de surse suplimentare de venit si ocupare, si

prezervarii patrimoniului rural

• Principiul flexibilitatii financiare in sprijinirea dezvoltarii rurale, in sensul

descentralizarii deciziei, subsidiaritatii, si implicarii partenerilor locali

• Principiul transparentei in elaborarea programelor de dezvoltare rurala, bazat pe

simplificarea legislatiei

Masurile de politica de dezvoltare rurala sunt de doua feluri:--masurile insotitoare

--masurile de modernizare si diversificare a exploatatilor agricole.

Pensionarea anticipata. Se acorda sprijin financiar pentru fermierii si lucratorii

agricoli in varsta de peste 55 de ani care se retrag din activitatile/muncile agricole

cu caracter comercial inainte de varsta legala de pensionare.Pentru a beneficia de acest sprijin ,un fermier trebuie sa indeplineasca conditii de vechime in munca sau participare la o schena de asigurare sociala.

Agricultura ecologica. Se acorda sprijin financiar acelora care produc si promoveaza produsele obtinute pron metode ecologica si acelora care protejeaja mediul inconjurator.Ajutorul se acorda numai dup ace fermierul a practicat metode agro-ecologice cel putin 5 ani.

Exploatarea zonelor defavorizate. Se acorda sprijin financiar pentru fermierii

din zonele defavorizate (cum ar fi cele montane) sau cele cu probleme specifice

de mediu, pentru a se asigura continuitatea exploatarii terenurilor, un standard de

viata echitabil pentru fermieri, conservarea peisajului ambiant, si protejarea

mediului.

Investitii. Se acorda sprijin financiar pentru fermierii care dorasc sa isi imunatateasca conditiile de productie, sa respecte normele de igiena si sanatate, pentru imbunatatirea calitatii produselor, precum si pentru protejarea mediului sau pentru imbunatatirea conditiilor de viata ale animalelor

Instalarea fermierilor tineri.Prin aceasta masura se incearca incurajarea persoanelor mai tinere de 40 de ani pentru a porni conducerea unei ferme.

Activitati de formare profesionala, in special in domeniile calitatii produselor si

protejarii mediului. Se incearca formarea de specialisti si fixarea ne notiuni elementare in domeniul agricol

Conservarea si protejarea padurilor. Se acorda sprijin financiar persoanelor

fizice, asociatiilor sau autoritatilor locale pentru ocrotirea patrimoniului forestier,

incluzand activitati de impadurire, ameliorarea tehnicilor de exploatare forestiera,

prelucrarea si comercializarea produselor forestiere etc.

[i]