|
|
|
Comisia Europeana
1. Istoricul comisiei
Comisia a avut la origine Inalta Autoritate a Comunitatii Economice a Carbunelui si Otelului (Tratatul CECO, Paris 1951 - intrat in vigoare in 1953). Avea sediul la Luxemburg si raspundea de punerea in aplicare a hotararilor CECO. Avea caracterul de organ politic interguvernamental. Era compusa din 9 membri (8 desemnati de cele 6 State Membre si cel de-al noualea de catre Inalta Autoritate). Hotararile se adoptau cu majoritate simpla.
In 1967, prin Tratatul de fuziune, Inalta Autoritate a fuzionat cu executivele celorlalte comunitati (CEE si CEEA) devenind Comisia Comunitatii Europene.
Pana in prezent au functionat urmatoarele comisii:
Perioada
Presedintele
1957-1962
Walter Hallstein (Germania)
1962-1967
Walter Hallstein (Germania)
1967-1970
Jean Rey (Belgia)
1970-1972
Franco-Maria Malfatti (Italia)
1972-1973
Sicco Mansholt (Olanda)
1973-1977
Xavier Ortoli (Franta)
1977-1981
Roy Jenkins (Marea Britanie)
1981-1985
Gaston Thorn (Luxemburg)
1985-1989
Jacques Delors (Franta)
1989-1993
Jacques Delors (Franta)
1993-1995
Jacques Delors (Franta)
1995-1999
Jacques Santer (Luxemburg)
1999-2004
Romaro Prodi (Italia)
Din 2004
José Manuel Durao Barroso (Portugalia)
Comisia actuala a fost aleasa de Parlamentul European pe 18 noiembrie 2004, si-a inceput mandatul pe 22 noiembrie 2004 si are o durata de 5 ani. Are urmatoarea compunere:
Presedinte
- José Manuel Durao Barroso (Portugalia)
Vicepresedinti
- Siim Kalls (Estonia) - comisar pentru Probleme Administrative, Audit si Antifrauda
- Günter Verheugen (Germania) - comisar pentru Intreprinderi si Industrii
- Jacques Barrot (Franta) - comisar pentru Transporturi
- Franco Fratini (Italia) - comisar pentru Justitie, Libertate si Securitate
- Margot Wallström (Suedia) - comisar pentru Relatii Institutionale si Strategia Comunicarii
Comisari
- Joachim Almunia (Spania) - comisar pentru Afaceri Economice si Monetare
- Laszlo Kovacs (Ungaria) - comisar pentru Impozite si Uniunea Vamala
-Danuta Hubner (Polonia) - comisar pentru Politica Regionala
- Charlie McCreevy (Irlanda) - comisar pentru Piata Interna si Servicii
- Joe Borg (Malta) - comisar pentru Pescuit si Afaceri Maritime
- Janez Potocnik (Slovenia) - comisar pentru Stiinta si Cercetare
- Marcos Kiprianou (Cipru) - comisar pentru Sanatate si Protectia Consumatorului
- Vladimir Spidla (Republica Ceha) - comisar pentru Ocupare, Afaceri Sociale si Sanse Egale
- Jan Figel (Slovacia) - comisar pentru Educatie, Pregatire Profesionala si Multilingvism
- Mariann Fischer Boel (Danemarca) - comisar pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala
- Dalia Gribauskaite (Lituania) - comisar pentru Programare Financiara si Buget
- Andris Prebalgs (Letonia) - comisar pentru Energie
- Peter Mandelson (Marea Britanie) - comisar pentru Comert
- Olli Rehn (Finlanda) - comisar pentru Extindere
- Nelii Kroes (Olanda) - comisar pentru Concurenta
- Louis Michel (Belgia) - comisar pentru Dezvoltare si Asistenta Umanitara
- Benita Ferrero-Waldner (Austria) - comisar pentru Relatii Externe si Politica Europeana de Vecinatate
- Viviane Reding (Luxemburg) - comisar pentru Societatea Informationala si Media
- Stavros Dimasi (Grecia) - comisar pentru Mediul Inconjurator
2. Numirea Comisiei Europene
Initial, numarul membrilor comisiei era de 9, apoi a ajuns la 17. La momentul cand Uniunea avea 15 membri numarul lor a ajuns la 20, fiecare Stat Membru desemnand un reprezentant, iar cele 5 state mari ale Uniunii (Franta, Germania, Marea Britanie, Italia si Spania) desemnau cate 2. Aceasta compunere era prevazuta de Tratatul privind Comunitatea Europeana, asa cum a fost modificat la 1 ianuarie 1995 dupa aderarea Austriei, Finlandei si Suediei.
"Art. 157 - (1) Comisia este compusa din douazeci de membri, alesi pe baza competentei lor generale si care ofera toate garantiile de independenta.
Numarul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotarand in unanimitate. Numai cetatenii statelor membre pot fi membri ai Comisiei.
In componenta Comisiei trebuie sa intre cel putin un cetatean din fiecare stat membru, fara ca numarul membrilor care au cetatenia aceluiasi stat membru sa fie mai mare de doi
Durata mandatelor membrilor Comisiei (comisari) a fost de 4 ani, dar de la 1 ianuarie 1995 este de 5 ani pentru ca mandatul lor sa coincida cu cel al Parlamentului European unde mandatul europarlamentarilor este tot de 5 ani. Mandatul comisarilor europeni poate fi reinnoit.
Dupa extinderea Uniunii (1 ianuarie 2004) la 25 membri, numarul comisarilor a fost extins la 25 de membri si are compunerea aratata anterior la sectiunea 1.
Procedura de numire a Comisiei
Potrivit art. 158 (2) din Tratatul privind Comunitatea Europeana, Guvernele Statelor Membre, de comun acord, dupa consultarea Parlamentului European, desemneaza persoana pe care intentioneaza sa o numeasca presedinte al Comisiei.
Consiliul European (sefii de stat sau de guvern), impreuna cu presedintele desemnat, desemneaza celelalte persoane pe care intentioneaza sa le numeasca membri ai Comisiei Europene, in conformitate cu propunerile facute de fiecare stat membru.
In ce priveste prevederea din Tratat referitoare la competenta generala a persoanelor desemnate de Statele Membre, acest criteriu este neclarificat si nedetaliat. In practica, majoritatea comisarilor au fost desemnati dintre politicienii de frunte ai Statelor Membre.
De retinut ca totusi acestia sunt reale personalitati.
Exemplificam cu penultimul presedinte al Comisiei care a fost Jacques Santer (nascut la 18 mai 1937). Acesta a indeplinit succesiv urmatoarele functii: avocat la Curtea de Apel Luxemburg, atasat la Ministerul Muncii si Securitatii Sociale, atasat guvernamental, secretar parlamentar al Partidului Crestin Social, secretar de stat pentru Cultura si Afaceri Externe, secretar general al Partidului Crestin Social, presedinte al Partidului Crestin Social, membru al Parlamentului, membru al Parlamentului European (vicepresedinte), ministru de Finante, ministru al Muncii si Securitatii Sociale, prim-ministru, guvernator al Bancii Mondiale, guvernator al Fondului Monetar International, guvernator al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, presedinte al Consiliului Europei.
Si actualul presedinte al Comisiei, José Manuel Durao Barroso (n. 23 martie 1956 la Lisabona), licentiat in drept la Lisabona, diploma in Studii Europene la Universitatea din Geneva, cadru didactic universitar, membru al Partidului Social-Democrat (din 1980), membru al Parlamentului in 6 mandate consecutive, presedinte al Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului portughez (1995-1996), secretar de stat pentru Afaceri Interne, in cel de-al X-lea Guvern constitutional, secretar de stat pentru Afaceri Externe si Cooperare, in cel de-al XI-lea si al XII-lea Guvern constitutional, prim-ministru al celui de-al XV-lea Guvern constitutional din aprilie 2002, vicepresedinte al Partidului Popular European (1999-2002), vicepresedinte ale Centrului Democrat International din 2001.
Si ceilalti membri ai actualei comisii au biografii la fel de impresionante. Am mai exemplifica cu Franco Fratini (n. 14 martie 1957 la Roma), licentiat in drept, procuror, judecator, avocat, consilier juridic la Trezorerie (1986), consilier juridic al adjunctului primului-ministru (1990-1991), secretar general adjunct in Guvernul Berlusconi (1994), ministru pentru Functia Publica si Afaceri Regionale (1995-1996), membru al Camerei Deputatilor, Ministru pentru Functia Publica si Coordonarea Serviciilor de Spionaj si Securitate (11.06.2001-14.11.2002). A avut si activitate didactica.
Dupa desemnarea comisarilor, viitoarea Comisie, ca organ colegial este supusa aprobarii Parlamentului European.
Dupa aprobarea Parlamentului European, presedintele si ceilalti membri sunt numiti, de comun acord, de guvernele Statelor Membre (Consiliul European).
Presedintele Comisiei are rol administrativ
si protocolar, el reprezentand Comisia in raporturile cu celelalte
institutii ale Uniunii, precum si cu tertii. In practica
are o influenta foarte puternica deoarece defineste
orientarile politice, organizarea interna a Comisiei, asigura
coerenta, eficacitatea si colegialitatea actiunilor acesteia. El
numeste vicepresedintii Comisiei si poate cere demisia unui
comisar (care este obligat in acest mod sa demisioneze).
Protocolul privind extinderea Uniunii Europene, anexat Tratatului asupra Uniunii Europene, prevede ca, atunci cand Uniunea va fi compusa din 27 state membre, membrii Comisiei sunt alesi pe baza competentei lor generale si a garantiilor de independenta. Numarul membrilor Comisiei va fi mai mic decat numarul Statelor Membre, pe baza unui sistem de rotatie bazat pe principiul egalitatii si cu reflectarea satisfacatoare a marimii geografice (suprafata) si demografice (populatia)a tuturor Statelor Membre.
3. Statutul membrilor Comisiei Europene
Pentru a putea sa raspunda conditiei garantiei de independenta a comisarilor, prevazuta de Tratatul Comunitatii Europene, acestia beneficiaza de un statut aparte constand in conditiile in care poate sa le inceteze mandatul, precum si dintr-o serie de imunitati si privilegii.
Desi sunt propusi de guvernele nationale, acestia sunt independenti in raport cu acestea, dar si cu statele membre. Aceasta independenta isi are suportul si in modalitatile reglementate de incetare a mandatului lor care se poate produce in urmatoarele modalitati:
- demisie voluntara;
- prin deces;
- la cererea Consiliului sau Comisiei poate fi declarat demis de Curtea Europeana de Justitie daca nu mai indeplineste conditiile necesare pentru exercitiul functiilor sale sau daca este in culpa grava;
- o data cu intreaga Comisie, ca urmare a trecerii in Parlamentul European a unei motiuni de cenzura (exemplu: Santer in anul 1999).
Mandatul noului comisar sau noii Comisii inceteaza la momentul la care ar fi incetat mandatul celui/celei pe care l-a/a inlocuit/inlocuit-o.
Pe timpul mandatului lor este interzis sa indeplineasca orice alta activitate profesionala, remunerata sau neremunerata. La numire se angajeaza solemn in acest sens, precum si ca, dupa incetarea mandatului, vor respecta obligatiile decurgand din functia avuta, inclusiv sa dea dovada de onestitate si prudenta in acceptarea, dupa incetarea mandatului, de avantaje sau functii sub sanctiunea decaderii din dreptul la pensie sau alte avantaje.
Pentru a fi efectiv independenti in exercitarea mandatului lor, comisarii beneficiaza de o serie de imunitati si privilegii:
- imunitate de jurisdictie, pentru actele savarsite in indeplinirea atributiilor de comisar;
- scutirea de impozite si taxe pentru
drepturile banesti realizate din exercitarea functiilor lor
(salarii, pensii).
4. Structurile functionale ale Comisiei
In activitatea sa, Comisia se sprijina pe un Secretariat general, pe directoratele generale si o serie de alte structuri auxiliare.
Desi Comisia este considerata executivul Uniunii Europene (vom vedea in paragraful urmator ca mai are si alte competente), comisarii nu pot fi asimilati intocmai ministrilor din guvernele nationale, intre ei, si directoratele generale (comparabile cu ministerele nationale), nefiind o corespondenta fidela. Uneori, un comisar european poate coordona mai multe directorate generale sau se poate ca un directorat general sa fie coordonat de mai multi comisari europeni.
Impartirea responsabilitatilor intre comisarii europeni a fost prezentata la sectiunea 1.
Numarul directoratelor generale nu a fost intotdeauna acelasi (in prezent sunt peste 36 structuri). Directoratele generale sunt:
- DGI - Relatii externe economice;
DGIA - Relatii externe politice;
- DG II - Economie si finante;
- DG III- Piata interna si industrie;
- DG IV - Concurenta;
- DG V - Forta de munca;
- FG VI - Agricultura;
- DG VII - Transport;
- DG VIII - Dezvoltare;
- DG IX - Personal si Administratie;
- DG X - Audiovizual, informare, comunicare si cultura;
- DG XI - Mediu inconjurator, securitate nucleara si protectie civila;
- DG XII - Stiinta, cercetare, dezvoltare;
- DG XIII - Telecomunicatii, tehnologii informationale, industrie;
- DG XIV - Pescuit;
- DG XV - Institutii financiare si de drept;
- DGXVI - Politica regionala;
- DG XVII - Energie;
- DG XVIII - Credit si investitii;
- DG XIX - Buget;
- DG XX - Control financiar;
- DG XXI - Taxe vamale si taxare indirecta;
- DG XXII - Politica de coordonare structurale;
- DG XXIII - Politica intreprinderilor, turism.
Directoratele Generale sunt conduse de un director general care, de regula, are o alta nationalitate decat cea a Comisarului. Acest principiu este menit sa pastreze coeziunea interna a comisiei si pentru a impiedica formarea unor enclave nationale in cadrul directoratelor.
In schimb, cabinetele comisarilor au rolul de a-l asista pe acesta, iar numirea functionarilor se face pe principiul echipei - comisarul este cel care face echipa si echipa pleaca odata cu acesta. Acest principiu a creat si creeaza tensiuni intre acest tip de functionari si functionarii de cariera care ocupa posturile prin concurs in timp ce membrii cabinetelor sunt numiti.
Comisia mai dispune de Biroul statistic, Biroul juridic, Biroul traduceri, Biroul pentru ajutor umanitar, Biroul servicii.
Personalul Comisiei Europene este cel mai numeros in raport cu celelalte institutii ale Uniunii (peste 21.000 functionari). Dintre acestia 20% se ocupa de traduceri.
Functiile, in aparatul Comisiei Europene, sunt:
- functii administrative (AD);
- functii de asistenta (AST).
Functionarii incadrati pe functii administrative (administratori) se ocupa de coordonarea politicilor statelor membre, negocieri cu state terte, politica agricola comuna s.a.
Functiile de asistenta (asistenti) se ocupa de operatiunile administrative.
Regimul juridic al functiilor angajatilor Comisiei este reglementat de Statutul functionarilor si altor agentii ai Comunitatilor Europene. Acesta defineste functionarul comunitatilor ca fiind "orice persoana care a fost numita in conditiile prevazute de Statut intr-o functie permanenta intr-una din institutiile comunitare, printr-un act scris de autoritate investita cu putere de numire in aceasta functie".
Comisia Europeana asigura reprezentarea externa prin delegatii cu rang de ambasada. Si la Bucuresti exista Delegatia Comisiei Europene, seful acesteia fiind Jonathan Scheele (din octombrie 2001).
5. Atributiile (functiile) Comisiei
Tratatul instituind Comunitatea Europeana, la art. 155, prevede ca, pentru asigurarea functionarii si dezvoltarii Pietei Comune, Comisia are urmatoarele atributii:
1. vegheaza la aplicarea dispozitiilor acestui tratat si a masurilor luate de institutii in virtutea acestuia;
2. formuleaza recomandari sau avize in materiile care fac obiectul acestui Tratat daca Tratatul prevede in mod expres sau daca comisia le considera necesare;
3. dispune de putere de decizie proprie si participa la procesul de formare a actelor Consiliului si Parlamentului European, in conditiile prevazute de acest Tratat;
4. exercita atributiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor stabilite de acesta.
In doctrina, aceste functii au fost formulate astfel:
a) Gardianul tratatelor. Acest atribut este dat de prevederile aratate, dar si de alte texte ale tratatului. Art. 16 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana prevede posibilitatea sesizarii Curtii de Justitie de catre comisie, cu privire la neindepliniria obligatiilor de catre unul dintre Statele Membre. Inainte de a sesiza Curtea de Justitie, Comisia emite un aviz motivat catre statul in cauza, dar numai dupa ce i-a dat acestuia posibilitatea sa-si formuleze observatiile. Tratatul nu obliga Comisia sa sesizeze Curtea de Justitie, termenul folosit fiind "poate sesiza".
Comisia este in continuare cea care trebuie sa urmareasca conformarea statului in cauza la hotararea Curtii atunci cand s-a constatat ca nu si-a indeplinit obligatiile. In cazul in care constata ca nu a luat masuri conform hotararii Curtii, Comisia, din nou, emite, dupa ce a dat acestui stat posibilitatea sa-si prezinte observatiile, un aviz motivat, precizand punctele asupra carora nu s-a conformat hotararii Curtii de Justitie (art. 171 din TCE).
Cu privire la incalcarile Tratatului, poate sesiza orice stat membru. Sesizarea Curtii de Justitie se poate face dupa sesizarea prealabila a Comisiei. Aceasta cere statelor in cauza sa-si prezinte in contradictoriu observatiile scrise si orale, dupa care emite un aviz motivat. Atunci cand Comisia nu emite avizul in termen de 3 luni de la cerere, statul care a sesizat incalcarea Tratatului poate sesiza Curtea de Justitie. Art. 213 din TCE prevede ca, pentru indeplinirea sarcinilor care ii sunt incredintate, Comisia poate aduna toate informatiile si poate proceda la toate verificarile necesare. Tot in exercitarea functiei de "gardian al Tratatelor", Comisia stabileste fara intarziere, intr-o procedura de urgenta, masurile de salvgardare pe care le considera necesare, precizandu-le conditiile si modalitatile de aplicare.
b) Participarea la procesul legislativ. Comisia are initiativa legislativa in adoptarea legislatiei comunitare si participa activ si nemijlocit la procesul de legiferare in Parlamentul European si Consiliul de Ministri. Comisia mai are si competenta proprie de a emite acte legislative:
- potrivit prevederilor Tratatului;
- in baza delegarii de catre Parlament si Consiliu;
- in aplicarea legislatiei adoptate de catre Parlament si Consiliu.
Art. 189 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana prevede ca, pentru indeplinirea misiunii lor:
- Parlamentul, impreuna cu Consiliul;
- Consiliul si
- Comisia
adopta regulamente
directive
iau decizii
formuleaza recomandari sau
avize.
Asupra acestei atributii a Comisiei vom reveni in capitolul afectat izvoarelor dreptului european. Parlamentul European poate sa solicite Comisiei sa prezinte orice propunere adecvata in problemele in care considera necesara elaborarea unui act comunitar.
c) Functia de reprezentare. Art. 210 din TCE confera Comunitatii Europene personalitate juridica. Comunitatea este reprezentata de Comisie, atat in relatiile cu statele membre, cu organizatiile internationale, cu statele terte, dar si cu functionarii proprii. Ambasadorii pe langa Uniunea Europeana prezinta scrisorile de acreditare Presedintelui Comisiei.
Comisia are reprezentante in statele membre si in state terte, la nivel de ambasade, numite "delegatia Comisiei Europene" in statele membre si "birouri" in tarile membre.
d) Functia bugetara. Aspectele privind activitatea bugetara sunt reglementate, in special, de TCE la Titlul II - Dispozitii financiare - al Partii a V-a intitulata Institutiile Comunitatii (art. 199-209 A). Comisia este cea care, pe baza estimarilor fiecarei institutii comunitare, intocmeste un anteproiect de buget. Dupa adoptare, Comisia executa bugetul pe propria responsabilitate si in limitele fondurilor alocate, conform principiului bunei gestionari financiare. Tot Comisia este cea care prezinta anual Consiliului si Parlamentului European conturile exercitiului precedent la care ataseaza bilantul financiar care descrie activul si pasivul Comunitatii.
Parlamentul European, la recomandarea Consiliului, cu majoritate calificata, da descarcare de gestiune Comisiei pentru executarea bugetului Uniunii. Asupra competentelor bugetare vom reveni.
e) Functia administrativa. Comisia este institutia care rezolva si aspectele administrative ale Uniunii. Art. 156 TCE prevede ca, in fiecare an, cu cel putin o luna inainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, Comisia publica u n raport general asupra activitatii Comunitatii. La inceputul fiecarui an, Comisia prezinta un raport Parlamentului European si Consiliului un raport care sa se refere mai ales la activitatile desfasurate in materia cercetarii si dezvoltarii tehnologice si a difuzarii rezultatelor pe perioada anului precedent si la programul de lucru pe anul in curs (art. 130 P).
6. Modul de lucru al Comisiei
Comisia se convoaca de presedintele sau si se intruneste saptamanal, de regula in ziua de miercuri, si ori de cate ori este nevoie. Secretariatul General joaca un rol esential in pregatirea sedintelor, ajutat fiind de Serviciul Juridic. Cu toate acestea, intre Secretariatul General si Directorate nu exista relatie de subordonare, ci de colaborare.
Ordinea de zi a sedintelor este stabilita de presedinte pe baza programelor anuale si trimestriale. Comisarii pot sa ceara amanarea uneia dintre problemele de la ordinea de zi sau pot sa propuna o problema care nu figureaza pe ordinea de zi.
Sedintele nu sunt publice.
Intrunirea Comisiei este precedata de intalnirea sefilor de cabinet. Atunci cand problemele care urmeaza sa fie pe ordinea de zi au un caracter tehnic sau atunci cand este vorba de acte de executare, serviciile sunt cele care au o contributie preponderenta. Cand deciziile au caracter pronuntat politic acestea sunt de competenta comisarilor.
Deciziile pot fi luate la propunerea unuia sau mai multor comisari.
Nu toate proiectele ajung sa fie discutate in plen. In procedura scrisa, propunerile sunt difuzate membrilor Comisiei. Daca nici un membru nu formuleaza directii intr-un anumit termen, propunerea se considera adoptata. Ele se inregistreaza in prima sedinta a Comisiei.
La propunerile transmise membrilor Comisiei, acestia pot face rezerve sau amendamente, fie sa ceara motivat discutarea in plenul Comisiei.
Propunerile ajunse in discutia comisiei sunt supuse votului la cererea unuia dintre membri, fie in forma initiala, fie in forma modificata.
In locul membrului Comisiei, la sedinta poate participa seful sau de cabinet care prezinta opiniile acestuia.
Proiectul de proces-verbal a sedintei Comisiei este aprobat in prima sedinta urmatoare celei la care se refera.
In indeplinirea atributiilor comisiei mai poate fi aplicata:
- procedura abilitarii in care poate imputernici pe unul sau mai multi membri pentru indeplinirea unor atributii de management, administrative sau chiar sa dea forma finala a unei propuneri dezbatute;
- procedura delegarii in care un comisar poate actiona in numele altuia prin mandatare. Delegarea problemelor de management poate fi data si directorilor generali sau sefilor de serviciu.
In privinta celorlalte atributii ale Comisiei Consiliul de Ministri a creat trei tipuri de comitete care supravegheaza activitatea acesteia, alcatuite din experti nationali. Aceasta procedura poarta numele de comitologie.
7. Comisia Uniunii Europene in reglementarea
Constitutiei pentru Europa
Reglementarea este cuprinsa in articolele:
- I-26 - Comisia Europeana;
- I-27 - Presedintele Comisiei Europene;
- I-28 - Ministrul Afacerilor Externe.
Functiile Comisiei sunt, in general, aceleasi pentru unele reformulari.
Raporturile Comisiei cu Parlamentul
Comisia raspunde in fata Parlamentului European
Parlamentul
Parlamentul European poate adopta motiune de cenzura impotriva Comisiei. Daca motiunea de cenzura este adoptata, membrii Comisiei trebuie sa demisioneze colectiv
Numirea comisiei
Consiliul European, cu majoritate calificata, propune Parlamentului European candidatul la presedintia Comisiei
Candidatul este supus votului Parlamentului European. Pentru a forma comisia, trebuie sa fie votat cu majoritatea. Daca nu intruneste majoritatea, Consiliul European, cu majoritatea calificata, in termen de o luna propune un nou candidat in aceeasi procedura
Consiliul (de Ministri), de comun acord cu presedintele ales, adopta lista celorlalte personalitati pe care le propune ca membri ai Comisiei
Alegerea membrilor Comisiei se face pe baza sugestiilor Statelor Membre
Comisia, ca organ colegial (presedinte, ministrul afacerilor externe si ceilalti membri), este supusa votului de aprobare al Parlamentului European
Pe baza votului Parlamentului European, Consiliul European, cu majoritate calificata, numeste Comisia
2.5. Constructia europeana. Repere cronologice
19 septembrie 1946
Winston Churchill, intr-un discurs la Universitatea din Zurich, cere crearea unui "fel de State Unite ale Europei"
17 decembrie 1946
- este fondata, la Paris, Uniunea Federalista Europeana
1 ianuarie 1948
- intra in vigoare Conventia pentru vamile dintre Belgia, Olanda si Luxemburg
17 martie 1948
- Tratatul Uniunii Occidentale (Tratatul de la Bruxelles) este semnat de catre Belgia, Franta, Luxemburg, Olanda si Marea Britanie
16 aprilie 1948
- este creata, pentru coordonarea Planului Marshall, Organizatia pentru Cooperarea Economica Europeana (OEEC)
28 ianuarie 1949
- tarile Benelux, Marea Britanie si Franta decid crearea Consiliului Europei si cer Danemarcei, Irlandei, Italiei, Norvegiei si Elvetiei sa ajute la pregatirea statutului acestui Consiliu
4 aprilie 1949
- semnarea la Washington a Tratatului NATO
5 mai 1949
- statutul Consiliului Europei este semnat la Londra (Marea Britanie)
3 august 1949
- intra in vigoare Consiliul Europei
8 -10 august 1949
- prima sesiune a Adunarii Consultative a Consiliului Europei este tinuta la Strassbourg (Franta). Membrii federalisti ai parlamentului cer constituirea unei autoritati politice europene
9 mai 1950
- intr-un discurs inspirat de Jean Monet, Robert Schumann, ministru de externe francez, propune Frantei si Germaniei si oricarei alte tari europene care vor sa li se alature punerea impreuna a resurselor de carbune si otel ("Declaratia Schumann")
3 iunie 1950
- Belgia, Franta, Luxemburg, Italia, Olanda si Germania subscriu la Declaratia Schumann
26-28 august 1950
- Adunarea Consiliului Europei aproba Planul Schumann
18 aprilie 1951
- la Paris cei 6 (Franta, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg si Olanda) semneaza Tratatul privind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO)
10 decembrie 1951
Paul-Henri Spaak paraseste presedintia Adunarii Consultative a Consiliului Europei ca protest fata de atitudinea Marii Britanii fata de Europa
27 mai 1952
- cei 6 (Franta, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg si Olanda) semneaza la Paris Tratatul Comunitatii Europene a Apararii
23 iulie 1952
- Jean Monnet este numit Presedinte al Inaltei Autoritati, iar Paul-Henri Spaak este numit presedinte al Adunarii
30 august 1954
- Adunarea Nationala Franceza respinge Tratatul Comunitatii Europene a Apararii
20 octombrie 1954
- urmand Conferintei de la Londra, se semneaza acorduri privind modificarea Tratatului de la Bruxelles si ia viata Uniunea Europei Occidentale
10 noiembrie 1954
- Jean Monnet, Presedintele Inaltei Autoritati, demisioneaza ca urmare a esecului Comunitatii Europene a Apararii
21 decembrie 1954
- Curtea Europeana de Justitie da prima sa hotarare
23 octombrie 1955
- conform rezultatelor referendumului, Saarland decide sa renunte la statutul ei autonom si se alipeste Germaniei
25 martie 1957
- Tratatele de la Roma privind constituirea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM sau CEEA); tratatele intra in vigoare la 1 ianuarie 1958
1 ianuarie 1958
- intra in vigoare Tratatele de la Roma. Sediul Comunitatilor noi create este stabilit la Bruxelles. Adunarea Parlamentara are sediul la Luxembourg, iar Curtea de Justitie este comuna pentru toate cele 3 comunitati
26 ianuarie 1958
- cei 6 decid crearea unui Comitet al Reprezentantilor Permanenti ai Tarilor Membre (COREPER) care sa pregateasca Consiliile
13 mai 1958
- deputatii din Adunarea Parlamentara se grupeaza pentru prima oara conform afinitatilor politice si nu conform nationalitatii
7 octombrie 1958
- este stabilita in Luxemburg Curtea Europeana de Justitie care inlocuieste Curtea de Justitie CECO
4 ianuarie 1960
- este semnata la Stockholm (Suedia) Conventia Asociatiei Europene a Liberului Comert (EFTA), care cuprinde Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elvetia si Marea Britanie
1962
- elaborarea primului plan pentru crearea uniunii monetare, de catre Comisia CE
14 ianuarie 1962
- Consiliul adopta primele norme privind Politica agricola comuna (PAC)
30 iulie 1962
- intra in vigoare normele care creeaza Politica agricola comuna (PAC)
1 noiembrie 1962
- intra in vigoare acordul de asociere dintre Grecia si Comunitate
14 ianuarie 1963
- Generalul de Gaulle, Presedintele Frantei, isi exprima indoiala cu privire la vointa politica a Marii Britanii, in legatura cu aderarea la Comunitati. Cateva zile mai tarziu, negocierile cu toate tarile candidate sunt suspendate
8 aprilie 1965
- Tratatul de la Bruxelles (Tratatul de fuziune) se realizeaza unificarea executivelor celor trei comunitati (CECO, CEE si CEEA)
1 ianuarie 1966
- CEE intra in cea de-a treia si ultima faza de tranzitie catre Piata Comuna. Aceasta implica trecerea de la votul cu unanimitate la cel cu majoritate pentru majoritatea deciziilor luate de Consiliu
28 - 29 ianuarie 1966
- Compromisul Luxemburg . Franta, dupa 7 luni de aplicare a politicii "scaunului gol", isi reia locul in Consiliu in schimbul pastrarii necesitatii votului in unanimitate atunci cand deciziile ce se iau prezinta un interes major
9 februarie 1967
- Consiliul de Ministri al CEE decide sa armonizeze taxele indirecte in Comunitate, sa adopte principiul sistemului taxei pe valoarea adaugata, sa aprobe primul program economic pe termen mediu prin care se defineste si se fixeaza scopurile politicii economice a Comunitatii pentru anii ce urmeaza
30 iunie 1967
- Comisia semneaza Actul final al negocierilor multilaterale GATT (Runda Kennedy)
1 iulie 1967
- intra in vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene
12 noiembrie 1969
- cazul Stauder. Curtea Europeana de Justitie arata ca in principiile generale ale dreptului comunitar este inclusa si respectarea drepturilor fundamentale ale individului
1-2 decembrie 1969
- are loc la Haga conferinta CE si se reliefeaza necesitatea elaborarii unui raport privind posibilitatile de dezvoltare ale CE intr-o Uniune Economica si Monetara (UEM)
4 martie 1970
- Comisia inmaneaza Consiliului un memorandum cu privire la un plan de stabilire a unei Uniuni Economice si Monetare
1970
- se prezinta si este aprobat Planul Werner privind crearea UEM in perioada 1971-1980
22 aprilie 1970
- se semneaza Tratatul de la Luxemburg. Consiliul decide introducerea graduala a unui sistem de resurse proprii, prin care Comunitatea va primi toate taxele vamale asupra produselor importate din tarile nemembre, toate impunerile asupra importurilor din domeniul agriculturii, precum si resursele care au ca baza taxa pe valoarea adaugata. Se decide si extinderea puterilor bugetare ale Parlamentului European
22 martie 1971
- Consiliul adopta planul Werner privind intarirea coordonarii politicilor economice. Tarile membre trebuie sa ia masuri pentru a armoniza politicile lor bugetare si pentru a reduce marginile fluctuatiei dintre monedele lor
31 martie 1971
- cazul Acordului European privind Transportul Rutier. Curtea Europeana de Justitie dezvolta principiile care fac separatia intre componentele Comunitatilor si cele ale tarilor membre
12 mai 1971
- Consiliul introduce un sistem de compensare monetara pentru comertul cu produse alimentare intre tarile membre, pentru a se mentine unitatea pietei comune agricole
22 ianuarie 1972
- se semneaza Tratatele de Aderare la Comunitatile Europene de catre Danemarca, Irlanda, Norvegia si Marea Britanie
24 aprilie 1972
- este creat sistemul monetar tip "sarpe". Cei 6 cad de acord sa limiteze marginile fluctuatiei intre monedele lor la 2,25%
19-21 octombrie 1972
- are loc un Summit la Paris. Sefii de stat si de guvern definesc noi domenii ale actiunii comunitare si reafirma ca 1980 este data limita pana la care se va ajunge la Uniunea Economica si Monetara
1971-1973
- are loc socul petrolier si se intrerupe aplicarea Planului Werner
1973
- prima extindere - Danemarca, Irlanda si Marea Britanie adera la CECO, CEE si EURATOM
11-12 februarie 1974
- Consiliul recunoaste oficial dreptul Comitetului Economic si Social sa trimita opinii din proprie initiativa. S-a cazut de acord si ca acest Comitet sa-si publice opiniile
21 iunie 1974
- cazul Reyners. Curtea Europeana de Justitie statueaza ca oricand un cetatean al unei tari membre doreste sa creeze o afacere in alta tara membra, aceasta din urma tara nu are dreptul sa apeleze la nici un text de lege sau prevedere administrativa sau din practica judiciara care sa discrimineze persoana respectiva in raport cu cetatenii proprii
30 noiembrie 1974
- sunt ratificate de Comunitate si tarile membre Acordurile dintre CECO, Norvegia si Finlanda. Acestea vor intra in vigoare la 1 ianuarie 1975
3 decembrie 1974
- Consiliul ajunge la un acord cu privire la continutul unui proiect de Tratat asupra puterilor bugetare ale Parlamentului si asupra crearii unei Curti de Conturi
9-10 decembrie 1974
- are loc un Summit in Paris. Sefii comunitari de stat sau de guvern decid sa se intalneasca de trei ori pe an in Consiliul European, isi dau acordul asupra alegerii directe a Parlamentului European, isi dau acordul asupra crearii Fondului European Regional de Dezvoltare si hotarasc sa stabileasca o Uniune Economica si Monetara. Ei cer primului ministru belgian, Tindemans, sa creeze un raport asupra Uniunii Europene pana la sfarsitul lui 1975
1974
- anul infiintarii Consiliului European
1975
- din acest an se reunesc in cadrul Consiliului European (alt organism decat Consiliul Europei) sefii de stat sau de guvern ai membrilor UE
18 martie 1975
- Consiliul creeaza un Fond European Regional de Dezvoltare si un Comitet pentru Politici Regionale. Consiliul adopta o unitate europeana de cont bazata pe un cos compozit al monedelor din spatiul comunitar. Va fi utilizata initial pentru Conventia Lomé si pentru operatiunile Bancii Europene de Investitii. Va fi mai tarziu introdusa gradual si in alte sectoare ale activitatilor comunitare
1-2 decembrie 1975
- Consiliul European se intruneste la Roma. Se ia decizia asupra alegerii Parlamentului European prin sufragiu universal
8 aprilie 1976
- cazul Defrenne. Curtea Europeana de Justitie arata, in decizia sa, ca principiul egalitatii platii femeilor cu barbatii este direct aplicabil
12-13 iulie 1976
- Consiliul European are loc in Bruxelles. Se cade de acord asupra numarului si distributiei locurilor pentru Parlamentul ce se va alege in 1979 prin sufragiu direct si universal. Consiliul il desemneaza pe Roy Jenkins drept presedinte al Comisiei
20 septembrie 1976
- adoptarea Actului pentru alegerea reprezentantilor in Adunare, cu sufragiu universal direct - cu primele alegeri directe in 7 iunie 1979
3 noiembrie 1976
- Consiliul decide ca tarile membre vor extinde, de la 1 ianuarie 1977, limitele pescuitului la 200 mile de coastele Marii Nordului si Atlanticului Nordic. Aceasta decizie marcheaza inceputul politicii comune in domeniul pescuitului
9 martie 1978
- prin decizia Simmenthal Curtea Europeana de Justitie consolideaza principiul proeminentei legii comunitare
4-5 decembrie 1978
- are loc un Consiliu European la Bruxelles. Este stabilit Sistemul Monetar European (SME) care se bazeaza pe o unitate valutara europeana (ECU)
13 martie 1979
- intra in vigoare Sistemul Monetar European (SME) cu scopul de a asigura stabilirea cursurilor de schimb intre monedele nationale ale statelor membre CE
1981
- a doua extindere - Grecia adera la CECO, CEE si EURATOM
3-4 decembrie 1984
- are loc un Consiliu European la Dublin (Irlanda). Se decide intarirea Sistemului Monetar European (SME) si acordarea pentru ECU a unui rol mult mai important
13 februarie 1985
- cazul Gravier. Curtea Europeana de Justitie a decis ca, conform principiului nediscriminarii in functie de cetatenie, un student francez (in acest caz) care dorea sa studieze in Belgia nu va trebui sa plateasca taxe mai mari decat colegii sai belgieni
1986
- a treia extindere - Spania si Portugalia adera la CECO, CEE si EURATOM
1 iulie 1987
Intra in vigoare Actul Unic European (AUE) care stabileste ca obiectiv pana la finele anului 1992 realizarea pietei interne unice; se adauga, astfel, la cooperarea economica si cooperarea politica. Danemarca preia Presedintia Consiliului Comunitatilor Europene
12 aprilie 1988
- Comitetul Delors prezinta raportul cu privire la uniunea economica si monetara. Parlamentul adopta Declaratia asupra Drepturilor si Libertatilor Fundamentale
1989
- Consiliul European de la Madrid aproba Raportul Delors care identifica conditiile si etapele pentru realizarea UEM
20 iunie 1990
- CEE si EFTA pornesc negocieri oficiale pentru crearea Spatiului Economic European
4 decembrie 1990
- Consiliul European adopta masuri tranzitorii cu privire la cadrul reunificarii Germaniei
14-15 decembrie 1990
- are loc un Consiliu European la Roma. Sunt lansate cele doua Conferinte Interguvernamentale cu privire la Uniunea Monetara si Uniunea Politica
26 noiembrie 1991
- Comunitatea adera la Organizatia Agriculturii si Alimentatiei (FAO), devenind prima organizatie de integrare economica membra cu drepturi si obligatii depline la o agentia specializata ONU
9-10 decembrie 1991
- la Maastricht, Consiliul European stabileste cadrul realizarii UEM
7 februarie 1992
- Tratatul de la Maastricht - Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE) se semneaza tratatul cu privire la realizarea UEM si UP. Acesta si-a definit ca obiective:
1. trecerea de la piata unica la o uniune economica si monetara, comportand trecerea la o moneda unica;
2. afirmarea identitatii pe scena internationala printr-o politica externa si de securitate comuna, inclusiv o politica de aparare comuna;
3. intarirea protectiei drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre prin instituirea unei cetatenii a Uniunii;
4. dezvoltarea unei cooperari mai stranse in domeniul justitiei si al afacerilor interne, garantandu-se siguranta si securitatea popoarelor in conditiile unei libere circulatii a persoanelor
1 noiembrie 1993
- intra in vigoare Tratatul asupra Uniunii Europene sunt: Comunitatile Europene (CECO, EURATOM si CEE), Politica externa si de securitate comuna (PESC) si Justitia afacerilor interne (JAI)
6 decembrie 1993
- Consiliul si Comisia ajung la un acord asupra codului de conduita ce guverneaza accesul public la documentele oficiale
25 mai 1994
- Biroul Guvernatorilor Bancii de Investitii Europene creeaza Fondul de Investitii Europene
27 iulie 1994
- Comisia adopta o "Carte Alba" cu privire la politica sociala europeana
6 decembrie 1994
- Consiliul adopta programul vocational Leonardo da Vinci
17 decembrie 1994
- este semnat la Lisabona Tratatul asupra Cartei Europene a Energiei
1994
- se infiinteaza Institutul Monetar European (IME), precursorul Bancii Centrale Europene (BCE)
1995 - 14 martie
- Consiliul si Parlamentul semneaza Programul Socrate in domeniul educatiei
1995
- a patra extindere - Austria, Finlanda si Suedia adera la UE
29 martie 1996
- se deschide la Torino (Italia) Conferinta Interguvernamentala de revizuire a Tratatului de la Maastricht
16 iulie 1997
- este adoptata "Agenda 2000 - pentru o Europa mai puternica si mai extinsa" - privind reforma institutionala a Uniunii Europene
2 octombrie 1997
- Tratatul de la Amsterdam, intrat in vigoare la 1 mai 1999, cuprinde prevederi in domeniile protectiei drepturilor fundamentale ale cetatenilor, cooperarea in domeniul securitatii si al justitiei si dezvoltarea durabila a mediului inconjurator
1998
- se definesc cele 11 tari ce urmeaza sa formeze UEM, incepand cu anul 1999
1 iunie 1998
- crearea Bancii Centrale Europene
1998
- se desemneaza conducerea Bancii Centrale Europene
1 ianuarie 1999
- se introduce moneda unica - euro in 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Austrai, Spania, Portugalia, Finlanda si Irlanda)
1 mai 1999
- intra in vigoare Tratatul de la Amsterdam
15 ianuarie 2000
- la Bruxelles incep negocierile de aderare cu statele candidate: Malta, Romania, Bulgaria, Slovacia, Lituania si Letonia
9 mai 2000
- se celebreaza a 50-a aniversare a "Declaratiei Schuman"
7-11 decembrie 2000
- Tratatul de la Nisa - accelerarea negocierilor de aderare si reforma institutionala; este semnat de catre ministrii afacerilor externe ale statelor membre ale UE la 26 februarie 2001 si intra in vigoare la 1 februarie 2003
2 ianuarie 2001
- Grecia devine cel de-al 12-lea stat membru ai zonei euro
15-16 iunie 2001
- Consiliul European de la Goteborg decide cu privire la extinderea UE si procesul de aderare, printre altele ca "efurturi speciale sa fie dedicate asistentei acordate Bulgariei si Romaniei"
1 ianuarie 2002
- intra in circulatie moneda euro in cele 12 state care au indeplinit criteriile de convergenta
28 februarie 2002
- se sfarseste perioada de circulatie monetara duala, euro devine moneda unica in spatiul celor 12 state participante la zona euro
1 februarie 2003
- intra in vigoare Tratatul de la Nisa
1 aprilie 2003
- semnarea Tratatului de aderare de catre cele 10 state ce urmeaza sa intre in UE la 1 mai 2004
19-20 iunie 2003
- Consiliul European de la Salonic adopta proiectul noii Constitutii Europene
1 mai 2004
- Ziua Extinderii (a cincea extindere): 10 tari adera la UE: Malt, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria
