Public choice si constitutia: o perspectiva madisoniana

Acest text rezuma capitolul 3 al lucrarii Public choice si economia constitutionala: Public choice si constitutia: o perspectiva madisoniana de James A. Dorn.

Concepte cheie democratie constitutionala, regula majoritatii, regula unanimitatii, rente, interesul propriu, drepturi naturale, proprietate, public choice, curtea constitutionala.

Tema

Exista o legatura clara intre Madison si public choice. Au in comun ideea ca omul este ghidat de interesul propriu atat pe piata cat si in politica, ca statul trebuie sa protejeze drepturile, ca democratia trebuie limitata prin constitutie, etc. Diferenta ar fi sunt ca public choice apeleaza la consens si regula unanimitatii iar Madison la drepturile naturale. Desi regula unanimitatii este consistenta cu drepturile.

Madison si Public choice

Problema lui Madison si, in genere, a Parintilor constitutiei americane, era cum impacam democratia cu respectarea drepturilor, cum putem asigura democratia constitutionala.

Gandirea lui Madison este apropiata de public choice si economia constitutionala. Ca si Buchanan si Tullock, Madison are o metodologie individualista si o regula constitutionala bazata pe un consens care limiteaza democratia. Acesta atrage atentia asupra pericolelor unei democratii nelimitate. Este pentru un stat protectiv, nu pentru unul al bunastarii unde vointa majoritatii sau a unor minoritati organizate sunt dominante. Asa limitam puterea  rentierilor si asiguram stabilitate institutionala.

Madison impartaseste cu public choice perceptia asupra omului, statului si limitelor democratiei. Public choice are o perspectiva normativa privind alegerea constitutionala bazata pe regula unanimitatii. Conceptia lui Madison are la baza teoria lockeeana dupa care statul este un contract social pentru a garanta anumite drepturi. Puterile statului sunt limitate la apararea persoanei si proprietatii.

Buchanan pune accent pe interesul propriu atat in alegerile private cat si in cele publice, pe politica ca schimb si pe necesitatea constrangerilor constitutionale pentru a limita impulsurile majoritare. Si Madison pleaca de la postulatul interesului propriu, nu al interesului social. Daca oamenii ar fi ingeri n-am avea nevoie de stat. Daca am fi condusi de ingeri n-am avea nevoie de constrangeri constitutionale assupra statului.

In Calculul consensului Buchanan si Tullock analizeaza alegerea constitutionala si problema coordonarii proceselor politice. Au o conceptie individualista, respingand conceptia organicista despre stat si ideea ca interesul public este ceva separat de interesele indivizilor. Statul este un set de alegeri colective mai degraba decat ceva unitar. Ei se bazeaza pe interesul propriu cand vor sa construiasca constrangeri pentru a limita regula majoritatii si pentru a avea o democratie constitutionala.

Ca si parintii fondatori ai constitutiei americane, Madison respinge conceptia organicista despre stat si accepta teoria politica lockeeana care pune accent pe drepturile omului si pe baza consensuala a statului legitim. Madison are perceptia lockeana ca statul este un contract pentru a proteja drepturi naturale. Rostul statului este sa protejeze persoana si proprietatea. Consensul partilor justifica statul. Puterea statului se bazeaza pe consensul poporului. Perspectiva lockeeana a contractului arata inrudirea lui Madison si public choice. Nu este o intamplare ca Buchanan si Tullock il mentioneaza pe Madison ca pe un predecesor al public choice. Cei doi folosesc paradigma schimbului, criteriul lui Pareto si regula unanimitatii a lui Wicksell (sau principiul consensului universal) ca standard pentru a evalua alegerea constitutionala. Orice schimbare a regulilor jocului care respecta unanimitatea implica o schimare de tip Pareto si aduce cu sine o imbunatatire a regimului constitutional. Constitutionalismul lor este o conceptie economica despre politica. Prin aceasta conceptie economica par sa se distanteze de teoria drepturilor naturale care sta la baza constitutionalismului lui Madison. Pentru ei regula unanimitatii este o norma etica mult mai utila in a determina atractivitatea institutiilor alternative.

Cu toate astea, daca interpretam regula unanimitatii ca drept la noninterferenta, ca principiu al voluntarismului si libertatii individuale, vedem ca perspectiva madisoniana a drepturilor individuale este consistenta cu principiul consensului universal. Conceptia contractului social bazat pe drepturile naturale selecteaza democratia constitutionala, adica un rezultat agreat de public choice. Mai mult, conceptia lui Madison poate fi extinsa in asa fel incat sa includa consensul generatiilor viitoare cu contractul initial.

Madison vrea precautiile suplimentare in raport cu statul, pentru a asigura domnia legii. Corpurile de indivizi sunt la fel de dependente de  interesul propriu si mai putin expuse reprosului sau altor motive resimitite de indivizi. Drepturile pot fi incalcate de majoritati. Madison avertizeaza, ca si public choice, impotriva pericolului factionalismului si al abuzului de putere. Cauzele factiunilor sunt in natura umana. Madison nu crede ca apelul la prudenta, caracter sau sentimentul religios este suficient pentru a proteja drepturile indivizilor impotriva impulsurilor majoritare. Si este lipsit de temei sa credem ca oameni politici luminati vor fi capabili sa actioneze in acord cu binele comun. Multe politici egoiste apar sub masca binelui public.

Marea problema este asadar cum asiguri binele comun si drepturile impotriva factiunilor prezervand in acelasi timp un stat democratic. Ca si Wicksell, Madison intelege dreptatea ca pe absenta coercitiei in procesul de schimb. Si pe urmele lui Locke, Madison accepta sanctitatea proprietatii private si actiunea limitata a statului.

Proprietatea este definita de Madison ca dominatia pe care un individ pretinde si o exercita asupra lucrurilor lumii externe, control care il exclude pe al celorlalti indivizi. O alta definitie este ca propreitatea este un lucru caruia un om ii ataseaza o valoare si un drept. Si care lasa altcuiva un avantaj asemanator. Adica avem o egalitate a drepturilor. Proprietate poate fi pamantul, marfa, banii, opinia si libera ei comunicare. Functia esentiala a statului este sa protejeze proprietatea. Nu avem o societate dreapta cand statul oprima prin taxe mari pe unii cetateni pentru a-i ajuta pe altii.

La Madison nu exista distinctia intalnita la unii autori marxisti intre drepturile de proprietate si drepturile omului. Acesta are o perspectiva lockeana, o teorie a indreptatirii care pune accent pe drepturile primului proprietar, transferul prin consimtamant si pe compensarea in caz de expropiere. Conceptia ca un stat drept se limiteaza la protejarea proprietatii si persoanei era larg acceptata printre contemporani lui Madison.

Perspectiva lui Madison difera de conceptia pozitivismului juridic unde drepturile sunt date de legiuitori sau stat. Acesta crede, in termenii lui Bastiat, ca legea se naste din proprietate, nu proprietatea din lege. Dreptate inseamna protectia proprietatii. Puterile guvernamentale au limite clare. Dreptatea este consensuala. Schimburile fortate sunt nedrepte. Unde apare o preluare a proprietatii de catre stat trebuie sa fie platita o compensatie. In plus, statul trebuie sa demonstreze ca expropierea satisface criteriul standardul binelui public. In pozitivismul juridic nu exista limite ale legislativului pentru expropiere iar sarcina demonstratiei cade pe umerii proprietarului. Indivizii sunt la mana statului. Drepturile lor apar  sau dispar dupa cum vrea statul. Aici statul protectiv devine redistributiv.

Madison vrea sa limiteze puterea majoritatii si a minoritatilor organizate, asigurand fiecaruia un drept egal la viata si libertate. In democratia constitutionala puterile statului sunt enumerate, delegate si limitate de legea fundamentala. Cele care nu apartin statului si nici nu sunt interzise de el, trebuie acordate statelor, adica poporului. Puterile sunt separate. Scopul legii fundamentale este prevenirea nedreptatii, adica protejarea proprietatii si a persoanei. Legea fundamentala a constitutiei trebuie distinsa de legislatie. Care este promovata de majoritati sau minoritati organizate, pentru a obtine privilegii pe seama altor grupuri. Legislatia creeaza drepturi care intra in conflict cu drepturile la apararea persoanei si proprietatii. In cuvintele lui A.V. Dicey drepturile individuale sunt baza, nu rezultatul legii constitutiei. Drepturile nu se supun votului. Acestea sunt dincolo de majoritati si politicienii. Ele nu depind de rezultatul alegerilor. Madison sustine apararea acestor drepturi in fata legislatiei de catre curti. Acestea apara constitutia impotriva majoritatilor legislative.

In SUA, din pacate, curtea constitutionala si-a abandonat treptat rolul sau de garant al persoanei si proprietatii. Aceasta a trecut la teste mai putin riguroase ale constitutionalitatii legislatiei. La teste in care este suficienta legatura rationala cu binele public. Insa asa orice legislatie poate trece acest test. De exemplu, curtea a fortat proprietarii sa vanda arendasilor pe ideea ca asa actionam constitutional pentru ca se descentralizeaza pamantul.

Abandonandu-si rolul sau, curtea a deschis calea cresterii reglementarilor proprietatii private si a incalcarii libertatii contractului. Dreptul de proprietate a devenit subiectul legislatiei destinata sa reglementeze si redistribuie in numele justitiei sociale. Interesele majoritatii au inlocuit drepturile naturale.

Curtea a esuat in a proteja drepturile economice la fel ca pe cele noneconomice. Standardul de constitutionalitate a scazut iar esecurile curtii au mers in doua directii. Pe de o parte, au inceput sa gaseasca drepturi in constitutie care contraziceau drepturile la viata, proprietate, libertate. Pe de alta, n-au mai vazut drepturi care erau in acord cu legea fundamentala. De exemplu, textul constitutional poate sa nu spuna nimic cu privire la anumite drepturi de proprietate, insa spune daca suntem mai atenti la structura democratiei constitutionale. Asadar curtea fie a largit constitutia, fie a limitat-o conform preferintelor judecatorilor sau intereselor grupurilor politice privilegiate. Ideal ar fi ca aceasta sa protejeze drepturile, nu sa politizeze prin activism sau restrangere excesiva. Pericolul a fost recunoscut de Madison. Acesta critica testul binelui public si avertizeaza asupra pericolului democratiei nelimitate.

Pentru Madison calea catre schimbarea constitutionala este prin procesul de amendare, nu prin inovatiile curtii si deferenta ei fata de majoritati. Cand juridicul inceteaza sa mai garanteze proprietatea, acesta devine un instrument de redistributie prin care rentierii casiga pe seama altor grupuri iar drepturile de proprietate devin subiectul votului majoritar. Esecul juridicului este o situatie de esec al statului. Avem nevoie de o curte constitutionala puternica care sa garanteze drepturile.

Democratia constitutionala garanteaza piata libera. Madison este preocupat de ascensiunea partidului Federalist al lui Alexander Hamilton, care prefera un stat aristocratic bazat pe pozitii privilegiate pentru interesele oamenilor de afaceri si capabil sa implementeze o politica nationala industriala. Pentru a contracara influenta lui Hamilton, Madison intemeieaza cu Jefferson Partidul Liberal Republican.

El adera la teoria lui Adam Smith a liberului schimb si este impotriva inclinatiei lui Hamilton catre protectionism si planificare. Acesta nu este de acord ca politicienii pot aloca mai eficient resursele decat antreprenorii privati care opereaza pe piete deschise, motivati de profit. Liberalismul sau democratic il distinge de nationalismul lui Hamilton cu sprijinul sau pentru manufacturi. Asa cum nu agreeaza ideea acumularii unei datorii nationale si stabilirea unei banci centrale, care ar putea tipari o cantitate mare de moneda.

Madison vrea o uniune federala bazata pe o constitutie nationala pentru a elimina practicile comerciale protectioniste existente intre mai multe state.

Desi Madison este pentru liberul-schimb, totusi admite unele exceptii. Experienta sa ca presedinte si cea de pe timpul razboiului il conving ca este nevoie de oarecare protectie a industriei americane pentru anumite sectoare si pentru anumite articole. Acesta foloseste argumentul industriei nou nascute, al raspunsului la un protectionism extern sau al apararii pe timp de razboi, argumente folosite de Hamilton. Insa aceste forme de protectionism sunt temporare. Spre deosebire de Hamilton, care avea o politica generala protectionista.

Madison intelege importanta preturilor si a profitului precum si importanta antreprenorului. Asta il face sceptic fata de politizarea deciziei economice. Este mai bine daca resursele sunt lasate indivizilor privati care au un stimulent pentru a folosi informatia relevanta si a utiliza cel mai bine resursele. Protejarea persoanei si proprietatii creeaza premisele pentru ordinea spontana. Constitutia nu este o carta pentru statul redistributiv si democratia nelimitata. Imposibilitatea de a centraliza informatia disponibila participantilor la piata este o problema pentru planificarea economica nationala. In absenta interventiei statului resursele vor fi alocate mai bine decat ar face-o intelepciunea legislativului. Punand accent pe stimulentul informatiei si alocarea resurselor prin piata si motivul profitului, Madison, ca si Smith, este un precursor al public choice. Sa ne gandim la accentul pus de ei pe problema hayekiana a cunoasterii.

Madison vede banca centrala ca pe o sursa de inflatie in absenta unei reguli monetare. Anticipand monetarismul spune ca o valoare stabila a banilor se obtine prin limitarea cantitatii de bani aflate in circulatie. Insa, anticipand public choice, se indoieste ca banca va urma aceasta regula si pledeaza pentru convertibilitatea monedei ca mijloc pentru stabilitate.

Hamilton in Raportul despre manufacturi spunea ca bunastarea ar trebui lasata legislativului national, care ar trebui sa decida ce bani sa se ia de la cetateni. Observam cum, inca de la inceputurile constitutiei americane, pare sa fi existat o ciocnire intre statul redistributiv si cel protectiv.

Madison face distinctia intre drepturi si interese, primele avand prioritate. Functia fundamentala a statului este sa protejeze proprietatea, iar procesul politic majoritar este legitim numai atata timp cat nu incalca drepturile. Roger Pilon scrie, in spiritul lui Madison, ca exista multe lucruri valoroase sau pentru care avem un interes insa nu sunt ale noastre pana nu avem drepturi asupra lor. Din acest motiv obligatia de a-i ajuta pe altii nu este legitima, pentru ca asta inseamna ca recipienti pot lua ceea ce nu le apartine, lucru inconsistent cu garantarea proprietatii. Statul drept garanteaza proprietatea lasand indivizilor maximum de libertate pentru a-si urmari  propriile interese si valori. Indivizii nu pot fi obligati sa-i ajute pe altii, desi pot face asta si trebuie sa o faca in calitate de persoane morale. Caritatea cu forta este o falsa caritate. Cum spunea Smith, benevolenta este intotdeauna libera si nu trebuie impusa cu forta.

Procesul de amendare trebuie sa fie mijlocul pentru a schimba constitutia, nu doar juridicul sau legislativul. Din acest motiv, parintii fondatori ai constitutiei americane cer supramajoritati, in spiritul lui Wicksell. Libertatea are prioritate asupra intereselor grupurilor politice privilegiate. Constitutionalismul ar regaranta libertatea si cresterea avutiei.

Din studiul lui Madison emerg anumite lucruri care sunt trecute cu vederea de mediul politic contemporan si de catre curtea constitutionala:

o      Constitutia se bazeaza pe doctrina drepturilor naturale.

o      Rostul constitutiei este sa protejeze drepturile naturale (in special dreptul de proprietate) si sa limiteze puterea statului.

o      Parintii fondatori ai constitutiei americane au vazut juridicul ca arbitru final in protejarea drepturilor impotriva impulsurilor majoritare.

o      Constitutia nu este o constitutie vie sau o gaura neagra. Nu trebuie sa gasim in ea drepturi care nu sunt acolo sau sa le ignoram pe cele care sunt.

Principiile lui Madison sunt un instrument impotriva statului redistributiv si de revenire a statului la functia sa de protejarea a persoanei si proprietatii. Asa avem garantia ca parlamentul nu va eroda constitutia economica.

Insa chiar o putere juridica puternica va fi ineficienta daca oamenii isi pierd pasiunea pentru libertate. Este important sa avem ceea ce Justice Scalia numea un etos constitutional al libertatii economice din partea populatiei. Insa un asemenea etos trebuie probat mai intai de curte, ca gardian al constitutiei. Altfel, vom avea un etos al redistributiei, care va alimenta statul bunastarii. Asa s-a intamplat in ultimii 50 de ani. A ignora asta inseamna a ignora perspectiva constitutionala a lui Madison privind rolul proprietatii pentru mentinerea unei societati libere.