Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA)

Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA) - www.mmediu.ro; HG nr 408/2004

Institutii aflate in subordinea/coordonarea MMGA supuse evaluarii

1. Administratia Fondului pentru Mediu (AFM) - www.afm.ro, Legea nr 73/2000

AFM, unitate cu personalitate juridica, in coordonarea MMGA, raspunde de alimentarea si gestionarea Fondului pentru mediu, in conformitate cu Legea nr 73/2000 privind Fondul pentru mediu.

Principalele atributii ale AFM potrivit Legii nr 73/2000 si a regulamentului de functionare publicat in MOf din 7 decembrie 2004:

urmareste alimentarea si gestionarea Fondului pentru mediu;

intocmeste planul anual de lucru si bugetul de venituri si cheltuieli;

selecteaza proiectele propuse pentru finantare;

urmareste si controleaza implementarea proiectelor aprobate;

pune in aplicare deciziile pe care le adopta Comitetul de avizare.

Fondul pentru mediu este un instrument economico-financiar destinat sustinerii si realizarii proiectelor prioritare pentru protectia mediului, in conformitate cu normele de mediu in vigoare. Fondul pentru mediu este un fond public, deductibil din punct de vedere fiscal, iar veniturile acestuia constituie venituri publice, ce fac parte din bugetul general consolidat, constituite printr-o lege speciala care stabileste si destinatiile acestora.

AFM este condus de un director general, numit prin ordin al ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor, care are si calitatea de ordonator tertiar de credite.

In anul 2004, prin HG nr 1989/2004 a fost aprobata o noua structura organizatorica pe considerentul ca vechea organizare (aprobata prin HG nr 1174/2001) nu mai corespundea cerintelor institutiei. Conform noii organigrame, au fost infiintate directii necesare indeplinirii atributiilor fixate prin legea AFM; Directia venituri (cu atributii in evidenta, controlul financiar al platitorilor, colectarea veniturilor si recuperarea creantelor debitorilor la Fond), Directia logistica (cu functii administrative).

De la constituirea sa, veniturile AFM au crescut constant. Astfel, dupa ce in 2002 veniturile colectate au fost de 190 miliarde, in 2003 acestea au crescut la 680 miliarde, iar in 2004 au ajuns la 900 miliarde. Sursele de venituri sunt constituite in principal din:

cota de 3% din veniturile realizate din vanzarea deseurilor feroase si neferoase de catre persoane fizice si/sau juridice;

taxele pentru emisii de poluanti in atmosfera, incasate de la agenti economici;

taxele pentru emiterea avizelor, acordurilor si autorizatiilor de mediu.

In prezent numarul platitorilor inscrisi in baza de date a AFM este ceva mai mare de 220.000. In doar trei ani de functionare, AFM a colectat de la agentii economici cotizanti echivalentul a 100 milioane euro, ceea ce face ca Fondul pentru Mediu sa fie una din cele mai sigure si importante surse extrabugetare de venit la bugetul consolidat. Lunar AFM incaseaza aproximativ 100 miliarde de lei.

Conform raportului anual de activitate al institutiei, "datorita vidului legislativ, lipsei de personal specializat in activitatea de urmarire si control a platilor si a lipsei unui sistem informatic adecvat", AFM nu a reusit sa colecteze toate veniturile previzionate pe anul 2004. In 2005 rata de colectare a crescut, totusi la 30 iunie a.c. existau peste 330 de debitori la Fondul pentru Mediu, printre acestia figurand societati comerciale importante. Una din cauzele pentru care exista un numar important de debitori o constituie nu atat vidul, cat mai degraba hatisul legislativ care inconjoara activitatea AFM.

Legea nr 73/2000, care reglementeaza activitatea AFM, a fost modificata pentru prima data in 2001, dupa care au urmat alte ordonante si hotarari de guvern: OG nr 93/2001 pentru modificareasi completarea Legii nr 7372001, Legea nr 293/2002 privind aprobarea OG nr. 93/2001, OG nr 86/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr 73/2000, HG nr 1174/2001 pentru aprobarea regulamentului de organizare si functionare a AFM, HG nr 571/2005 privind modificarea regulamentului de organizare si functionare a AFM, prevazut in anexa nr 1 la HG nr 1989/2004 si alte acte normative intre timp abrogate. Desi actele normative care privesc functionarea si atributiile AFM au fost schimbate de mai multe ori, exista in continuare unele nebuloase legislative de care se prevaleaza la neplata Fondului pentru Mediu diverse societati comerciale.

Conform atributiilor sale, AFM trebuie sa utilizeze fondurile intrate in Fondul pentru Mediu pe proiecte destinate acestui domeniu. In 2004 au fost finantate doar doua proiecte: "Neutralizarea si eliminarea deseurilor periculoase de acetoncianhidrida existente in depozitul fostei SC METADET SA Falticeni, judetul Suceava", aprobat prin HG nr 676/2004; "Dezvoltarea sistemului de colectare a deseurilor de ambalaje PET postconsum in vederea reciclarii", aprobat prin HG nr 166/2004.

Valoarea totala contractuala destinata finantarii acestor proiecte prin alocare nerembursabila este de 106 miliarde lei.

Conform informatiilor aparute in presa (Saptamana Financiara, 15 august 2005) proiectul privind reciclarea PET-urilor este controversat. In baza HG nr 166/2004, agentii economici care realizeaza actiuni de reciclare primesc de la Fondul pentru Mediu sumade 9600 lei/kg deseu de ambalaj PET postconsum colectat in vederea reciclarii. Inainte de adoptarea acestei hotarari, reciclatorii plateau colectorilor 4500 lei/kg de PET. Se poate spune ca statul subventioneaza reciclatorii. Acestia platesc din cei 9600 lei/kg, pe care ii primesc de la AFM, aproximativ jumatate catre colectori, restul sumei ramanand in contul reciclatorilor.

Tot din Fondul pentru Mediu au fost alocate 450 miliarde pentru proiectul de reinnoire a parcului auto, iar in urma inundatiilor din aceasta vara for fi dislocate 250 miliarde pentru zonele calamitate. Pana in prezent au fost deja depuse peste 400 proiecte pentru a obtine finantare din partea AFM, dar deocamdata nu se stie cate dintre acestea vor fi selectionate si mai ales cand se va face acest lucru. Deocamdata in contul activitatii de finantare de proiecte nu pot fi mentionate decat trei, daca este inclus si programul guvernamental de reinnoire a parcului auto.

Functiile si organizarea Administratiei Fondului pentru Mediu sunt, in principiu, adecvate si necesare. Instituirea unor mecanisme institutionale, legislative si economice destinate protejarii si imbunatatirii mediului face parte din efortul de aderare al Romaniei la Uniunea Europeana. Sugestia autorilor acestui studiu e ca la nivelul Guvernului sa se realizeze o analiza mai amanuntita a activitatii AFM, cu scopul de a identifica masurile legislative care se impun a fi operate pentru a consolida rolul acestei institutii si a spori capacitatea sa de a finanta proiecte de mediu.

2. Garda Nationala de Mediu (GNM) - www.gnm.ro, HG nr 440/2005

GNM este institutie publica de inspectie si control si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, finantata integral de la bugetul de stat, in subordinea MMGA.

Conform HG nr 440/2005 (art 3 alin 2), "Garda Nationala de Mediu are atributii in aplicarea politicii Guvernului in materia prevenirii, constatarii si sanctionarii incalcarii prevederilor legale privind protectia mediului, apelor, solului, aerului, biodiversitatii, precum si a celor prevazute in legile specifice domeniului controlului poluarii industriale si managementului riscului, fondului de mediu si altor domenii prevazute de legislatia specifica in vigoare, inclusiv privind respectarea procedurilor legale de emitere a avizelor, acordurilor si autorizatiilor de mediu si gospodarire a apelor emise de autoritatile competente, potrivit legislatiei in vigoare, pentru reglementarea proiectelor, programelor si activitatilor specifice acestor domenii."

GNM are urmatoarele atributii principale:

In domeniul protectiei mediului:

controleaza activitatile cu impact asupra mediului inconjurator si aplica sanctiuni contraventionale prevazute de legislatia in domeniul protectiei mediului si sesizeaza organele de cercetare penala;

controleaza modul in care sunt respectate prevederile actelor de reglementare privind protectia mediului, inclusiv masurile stabilite prin programele de conformare pentru activitatile economico-sociale;

controleaza respectarea procedurilor legale in emiterea actelor de reglementare - avize, acorduri, autorizatii de mediu si de gospodarirea apelor -, precum si cele referitoare la regimul ariilor protejate si are acces la intreaga documentatie care a stat la baza emiterii acestora;

exercita controlul cu privire la desfasurarea actiunilor de import-export al produselor, bunurilor si al altor materiale cu regim special de comercializare;

controleaza investitiile in domeniul mediului in toate fazele de executie si are acces la intreaga documentatie;

verifica la obiectivele controlate stadiul achitarii obligatiilor financiare la Administratia Fondului de Mediu.

In domeniul controlului habitatelor naturale, biodiversitatii si ariilor protejate:

intocmeste raportul de activitate;

controleaza investitiile care necesita aviz/acord de mediu in toate fazele de executie, avand acces la intreaga documentatie, monitorizandu-le pana la definitivarea acestora;

propune organului emitent suspendarea sau anularea avizului/acordului de mediu, in cazul incalcarii prevederilor legale;

constata faptele ce constituie contraventii si aplica sanctiuni contraventionale in domeniul de activitate, sesizeaza organele de cercetare penala si colaboreaza cu acestea la constatarea faptelor care, potrivit legii, constituie infractiuni;

verifica sesizarile cu privire la incalcarea actelor normative din domeniu de catre persoanele fizice si juridice, precum si sanctionarea acestora potrivit legii;

controleaza respectarea obligatiilor ce revin detinatorilor cu orice titlu si administratorilor de paduri, de vegetatie forestiera din afara fondului forestier si de pajisti, conform legislatiei in vigoare.

GNM este condusa de un comisar general, cu rang de secretar de stat, acesta avand in subordine trei comisari generali adjuncti, asimilati ca salarizare secretarului general. Comisarul general are calitatea de ordonator secundar de credite, iar comisarii regionali sunt ordonatori tertiari de credite. Numarul maxim de posturi pentru aparatul propriu si structurile teritoriale ale GNM este de 748 de posturi.

GNM are in subordine 8 comisariate regionale - institutii cu personalitate juridica a caror structura organizatorica include 41 de comisariate judetene -, Comisariatul Municipiului Bucuresti si Comisariatul Rezervatiei Biosferei 'Delta Dunarii', organizate ca servicii fara personalitate juridica in cadrul comisariatelor regionale de care apartin.

Institutia nu are cladiri in proprietate sau administrate, unele dintre comisariate desfasurandu-si activitatea in imobile inchiriate, iar majoritatea functioneaza in sedii ale Agentiilor pentru Protectia Mediului. Conform HG nr 440/2005, numarul maxim de autoturisme aprobat este de 189, fiecaruia fiindu-i alocate 400 litri de benzina pe luna. Actul normativ amintit mai prevede un raport de doi comisari per autoturism. Conform datelor furnizate de GNM, in prezent institutia are in dotare 135 de autoturisme.

Conform raportului anual de activitate pe 2004, GNM a efectuat 21000 inspectii inopinate (in afara celor planificate), a aplicat aproape 10000 de sanctiuni (majoritatea in domeniul protectiei mediului - 7000, aproximativ 2900 in domeniul silvic si 66 in domeniul cinegetic). Valoarea totala a amenzilor incasate a fost de 20 miliarde lei, existand si amenzi neincasate in valoare de 22 miliarde lei (GNM a reusit sa incaseze mai putin de 50% din amenzile aplicate).

Apreciem ca functiile si structura GNM sunt adecvate. Consideram oportuna o preocupare sporita din partea Guvernului pentru consolidarea institutiei si sporirea capacitatii sale operative de a impune respectarea legislatiei de mediu in vigoare.

3. Administratia Nationala "Apele Romane" (ANAR) - www.rowater.ro, OUG nr 107/2002, OUG nr 72/2005

ANAR a fost infiintata in anul 2002 prin OUG nr 107 cu statut de regie autonoma sub autoritatea Ministerului Mediului, avand drept scop aplicarea strategiei in domeniul gospodaririi apelor si valorificarii apelor, precum si gestionarea retelei nationale de masuratori hidrologice, hidrogeologice si de calitate a resurselor de apa ce apartin domeniului public.

De la 1 august 2005, prin OUG nr 73/2005, Regia Autonomna "Apele Romane" a fost transformata in institutie publica de interes national ce functioneaza pe baza de gestiune si autonomie economica. Radierea din Registrul Comertului este in curs de realizare.

Administratia are urmatoarele atributii principale:

- gospodarirea durabila a resurselor de apa, aplicarea strategiei si a politicii nationale si urmarirea respectarii reglementarilor in domeniu, precum si a programului national de implementare a prevederilor legislatiei armonizate cu directivele Uniunii Europene;

- administrarea si exploatarea infrastructurii Sistemului national de gospodarire a apelor;

- administrarea, exploatarea si intretinerea albiilor minore ale apelor, a cuvetelor lacurilor si baltilor, in starea lor naturala sau amenajata, a falezei si plajei marii, a zonelor umede si a celor protejate, aflate in patrimoniu;

- administrarea, exploatarea si intretinerea Sistemului national de supraveghere a calitatii resurselor de apa;

- apararea impotriva inundatiilor prin lucrarile de gospodarire a apelor aflate in administrarea sa si constituirea stocului de materiale si mijloace specifice de aparare impotriva inundatiilor, aferente acestora.

In 2002, a luat fiinta Administratia Nationala "Apele Romane" prin reorganizarea Companiei Nationale "Apele Romane" - SA si prin preluarea activitatii de hidrologie, hidrogeologie si de gospodarire a apelor de la Compania Nationala "Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si Gospodarire a Apelor" - SA. Modificarea din acest an a statutului juridic al acestui organism a fost motivata prin "necesitatea alinierii statutului juridic al Administratiei Nationale 'Apele Romane' la cerintele Directivei-cadru a apei 2000/60/CE" (conform OUG nr 72/2005) si are drept scop intarirea "cadrului institutional si administrativ pentru implementarea angajamentelor specifice si necesitatea raportarii acestora catre Comisia Europeana, pentru perfectionarea actiunilor si masurilor operative de combatere si prevenire a actiunii distructive a apelor, elemente care vizeaza interesul public si constituie situatii de urgenta si extraordinare". Doar statutul juridic al institutiei s-a schimbat, obiectul de activitate ramanand acelasi: gestionarea resurselor de apa, monopol natural de interes strategic, precum si administrarea infrastructurii Sistemului national de gospodarire a apelor.

Cheltuielile pentru functionarea ANAR se vor asigura, conform OUG nr 72/2005, "din venituri proprii, rezultate din aplicarea mecanismului economic specific in domeniul gospodaririi cantitative si calitative a apelor". Acest "mecanism economic specific" include sistemul de contributii, plati, bonificatii, tarife si penalitati, prevazute de acelasi act normativ.

Conducerea ANAR este asigurata de un consiliu de administratie, compus din 11 membri. Presedintele consiliului de administratie este directorul general al ANAR, numit prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale din domeniul apelor, acesta indeplinind si calitatea de ordonator secundar de credite pentru fondurile de la bugetul de stat. Conducatorii unitatilor cu personalitate juridica subordonate sunt ordonatori tertiari de credite. Numarul de posturi aprobat in prezent este de 9330, dar acest numar se va modifica in momentul in care se va incheia procesul de transformare a regiei in institutie publica si va avea aprobat un nou buget de venituri si cheltuieli.

Veniturilor prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli al ANAR pe anul 2004 au fost de 2600 miliarde de lei, iar cele obtinute din activitatea desfasurata au insumat 2250 miliarde de lei. Din aceste venituri, cheltuielile care au fost destinate desfasurarii activitatii ANAR au reprezentat 2170 miliarde de lei, restul pana la valoarea veniturilor constituind profit - aproximativ 7,5 miliarde de lei.

Situatia fondurilor destinate investiitiilor pentru llucrari de amenajare si protejare impotriva indundatiilor se prezinta astfel:

in miliarde de lei

Se poate observa ca pe anul 2004 nu s-a reusit realizarea cheltuielilor, destinate lucrarilor de amenajere si protejare impotriva inundatiilor, preconizate din venituri proprii si credite externe. Avand in vedere si cazurile flagrante semnalate de presa privind cheltuirea deficitara a acestor bani, care au facut ca inundatiile din acest an sa fie amplificate de lipsa lucrarilor de amenajare si protectie in zonele de risc, consideram ca actualul proces de reorganizare a instutitiei este bine-venit.

Functiile ANAR sunt absolut necesare, dar actuala organizare a institutiei ramane sa-si dovedeasca sau nu functionalitatea si eficienta in timp. Problema de fond nu este atat a statului pe care il are aceasta structura (regie sau institutie publica), cat a mecanismelor interne de functionare, a modului in care reuseste sa-si indeplineasca in mod eficient atributiile. Ca principala recomandare propunem instituirea unui mecanism mai strict si mai transparent de alocare a fondurilor destinate amenajarilor si protectiilor impotriva inundatiilor.

Institutii aflate in subordinea/coordonarea MMGA care nu au fost supuse evaluarii: Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, 8 agentii regionale de protectie a mediului, 34 de agentii de protectie a mediului judetene - servicii publice deconcentrate, Administratia Rezervatiei Biosferei 'Delta Dunarii' - Tulcea, Administratia Nationala de Meteorologie, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Mediului, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marina 'Grigore Antipa' si Institutul National de Cercetare-Dezvoltare 'Delta Dunarii'.

Recomandam MMGA sa intreprinda o analiza amanuntita in privinta institutelor de cercetare din subordinea sa: ce resurse consuma aceste institutii si cu ce rezultate; sunt ele absolut necesare pentru activitatea si atributiile ministerului sau ar putea fi externalizate, inclusiv prin privatizare.

Concluzii

Optimizarea legislativa si institutionala a sistemului agentiilor publice - aflate in subordinea Guvernului ori a ministerelor - se impune ca o componenta a reformei si modernizarii administratiei publice din Romania. Cresterea performantei agentiilor, concomitent cu reducerea costurilor functionarii lor, a birocratiei si coruptiei, reprezinta miza principala a acestui deziderat.

Asa cum s-a aratat mai ales in cadrul Sectiunii de "Consideratii preliminare" a Partii a II-a a studiului, este necesar sa fie amendat cat se poate mai complet cadrul legislativ reglementand organizarea si functionarea agentiilor publice. Justificarea acestei necesitati este data mai ales deficientele actuale, care fac ca destule dintre actele normative in discutie sa nu fie intr-o conformitate deplina cu normele constitutionale in materie, sa nu ia in considerare in suficienta masura principiile legal-imperative decurgand din normele de tehnica legislativa sau sa reuseasca intr-o masura nesatisfacatoare sa evite suprapunerile de functii si dezvoltarile institutionale excesive - si, prin aceasta, costurile nejustificate si performantele nesatisfacatoare in cadrul unui sistem cu o pondere semnificativa in administratia publica din Romania. Apreciem ca infiintarea de institutii/agentii publice este o practica deficitara in mare masura. Se poate vorbi de o faramitare institutionala incorenta si nefunctionala, de o decupare neadecvata a unor necesitati sociale si infiintarea inoportuna de institutii care sa raspunda acestora. In destule asemenea cazuri, infiintarea unor noi institutii se datoreaza:

- unui "mimetism institutional", de calchiere bruta a practicii din unele tari europene (daca o institutie exista si indeplineste o functie in unele tari ale UE, atunci acesta este un argument suficient pentru a se infiinta si in Romania una);

- aprecierii gresite ca infiintarea unei noi institutii reprezinta pur si simplu modalitatea cea mai buna de a veni in intampinarea unei probleme sociale nou aparuta si cu ecou mediatic (o rezolvare mai adecvata ar consta de pilda in masuri pentru eficientizarea managementului public deja existent care s-ar putea ocupa de respectiva problema). Lipsesc in general studii de fundamentare pertinente privind oportunitatea infiintari institutiilor publice, decizia de infiintare sau desfiintare a unor institutii fiind luata ca urmare a influentei unor centre de putere, si nu - adesea - ca raspuns la necesitatea unui serviciu public.

Desi explicabila, tendinta multianuala de expansiune a sistemului agentiilor publice este nejustificata si contraproductiva sub toate aspectele - functional, al performantei institutionale, al costurilor etc. In marea majoritate a agentiilor aflate in subordinea Guvernului, de exemplu, organigramele si bugetele au avut si au o tendinta constant crescatoare (in cazul bugetelor fiind in mod evident vorba despre cu totul altceva decat intentia de a tine pasul cu rata inflatiei). Cateva exemple pot fi relevante in acest sens:

- pentru anul 2004, bugetul de venituri si cheltuieli al Autoritatii Nationale de Reglementare in Comunicatii (ANRC) a fost de 305 miliarde de lei (dintre care cheltuieli de personal in cuantum de 110,2 miliarde de lei; pentru anul 2005 volumul veniturilor Autoritatilor este prevazut la 570 de miliarde de lei (din aceasta suma, 145 de miliarde urmeaza sa acopere "cheltuieli de personal"); din compararea cifrelor, rezulta ca bugetul pe 2005 va fi cu peste 80% mai mare decat in 2004 iar cheltuielile de personal mai mare cu peste 30%;

- in cazul Autoritatii Nationale Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA), alocatiile bugetare pentru anul 2005 (578,9 miliarde) s-au dublat fata de 2004 (288,4 miliarde) iar cheltuielile de personal aproape s-au triplat;

- la Institutul National de Statistica (INS), in anul 2004 numarul de posturi a fost suplimentat cu 150, fata de anul 2003 ; Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap se numara printre extrem de putinele institutii unde numarul de posturi a scazut in ultimii ani (de la 418 in iunie 2002, la 215 in aprilie 2005);

- la Comisia Nationala de Prognoza, bugetul aprobat pe anul 2004 (finantare de la bugetul de stat) a fost de 30 de miliarde de lei iar pentru 2005 a crescut la 39 de miliarde de lei;

- la Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale (OCSPS), pentru anul 2005 valoarea bugetului (de 86,4 miliarde de lei) este mai mare cu circa 40% fata de anul precedent;

- la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), alocatiile bugetare pentru 2005 au crescut cu aproape 30% fata de 2004 (53,2 miliarde fata de 41,5 miliarde); ponderea cheltuielilor de personal in totalul cheltuielilor a fost de circa 40% in 2004 si circa 30% in 2005;

- la Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANIMMC), in cursul anului 2004, cheltuielile de personal au totalizat 20 de miliarde de lei iar pentru 2005 aceleasi cheltuieli sunt prevazute in cuantum de 25,4 miliarde de lei;

- pentru anul 2004, valoarea cheltuielilor Autoritatii Nationale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodarie Comunala (ANRSC) a fost de 12,7 miliarde de lei (din care cheltuielile de personal au fost de 7,7 miliarde de lei; institutia a avut un "fond de premii" de 611 milioane de lei); in anul 2005, aceleasi cheltuieli s-au dublat practic - 25 de miliarde, respectiv 17,9 miliarde ("fondul de premii" a fost de 1,6 miliarde de lei);

- bugetul alocat Autoritatii Nationale pentru Tineret (ANT) pentru anul 2004 a fost de 217,2 miliarde de lei iar pentru 2005 de 390,4 miliarde de lei (cu peste 80% mai mare decat in 2004);

- pentru anii 2004 si 2005, Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) a avut alocate, de la bugetul de stat, 52 de miliarde respectiv 89,2 miliarde de lei (reprezentand o crestere cu peste 70%). Valoarea totala a bugetelor pe cei doi ani a fost de 74,1 miliarde respectiv de 252,6 miliarde (reprezentand o crestere cu peste 300%).

Cu ocazia documentarii si evaluarilor facute in cadrul proiectului, unii reprezentanti ai agentiilor care sunt finantate (si) din alte surse decat de la bugetul de stat au argumentat ca imprejurarea aceasta ar trebui sa elimine preocuparile referitoare la expansiunea lor institutionala si la cresterea bugetelor si a cheltuielilor. Un asemenea punct de vedere este criticabil intrucat: agentiile in cauza sunt componente ale administratiei publice ; in practic totalitatea lor, chiar daca nu primesc alocatii bugetare, utilizeaza alte tipuri de resurse publice (cladirile pentru sedii, terenurile aferente etc) ; destule dintre bugetele unor asemenea institutii se formeaza din numeroasele taxe si tarife pe care foarte multe persoane juridice, indeosebi agenti economici, au obligatia sa le plateasca pentru a primi o autorizatie sau alta, pentru a « beneficia » de o monitorizare sau alta - toate impuse in sarcina lor prin diferite dispozitii legale; in destule asemenea situatii cunatumul tarifelor, taxelor etc este stabilit chiar de catre agentiile respective, ceea ce duce la tendinta cresterii continue a respectivei valori a taxelor si tarifelor, in pas cu expansiunea institutionala a acestor autoritati si cu marirea cheltuielilor lor - inclusiv a veniturilor personalului propriu; or aceasta tendinta este nu numai injusta pentru "clientii" respectivelor agentii, dar si generatoare de birocratie si chiar de coruptie. Apreciem ca in cazul unor asemenea agentii, gestionarea bugetelor lor ar trebui sa urmeze acelasi regim ca si in cazul gestionarii fondurilor provenite din bugetul public (excedentul acestor institutii ar trebui sa mearga la bugetul public iar cheltuielile facute de ele, inclusiv investitiile, veniturile personalului etc sa fie supuse controlului si transparentei la fel ca in toate celelalte cazuri de institutii si autoritati publice).

Exista institutii care gestioneaza fonduri considerabile pentru a sustine derularea de proiecte, dar nu exista o metodologie sau mecanisme adecvate de control a eficientei cheltuirii acestor bani. In multe cazuri lipsesc indicatori masurabili pentru a evalua gradul de atingere a rezultatelor propuse si eficienta utilizarii acestor fonduri publice. In acest caz exista tentatia utilizarii clientelare a acestor fonduri sau a atribuirii lor discretionare, dupa criterii care urmeaza mai degraba interesul personal al responsabilului public si mai putin atingerea efectelor dezirabile.

Din analiza institutionala realizata se creioneaza un set de riscuri specifice sistemului administrativ public central, legat de fenomenul preluarii unui numar din ce in ce mai mare de responsabilitati ale sectorului public central de catre agentii specializate. Aceste riscuri includ, spre exemplu, interpretarea si aplicarea gresita a rolurilor ce trebuie alocate agentiilor publice prin incarcarea lor cu unele responsabilitati specifice dezvoltarii de politici publice care presupun decizii politice si nu pot fi adresate in mod legitim pe cale administrativa. De asemenea, in cazul unui numar semnificativ de agentii slaba dezvoltare a diferitelor mecanisme de audit intern si de control extern faciliteaza ineficienta financiara si administrativa.

Cele mai multe agentii sunt, intr-o masura mai mare sau mai mica, expuse rotatiei politice, care face ca aceste administratii birocratice sa devina domenii pentru (re)compensarea serviciilor politice in loc sa indeplineasca functii administrative de alocare a serviciilor publice pentru realizarea de obiective politice la nivel central si local. Pentru eliminarea dependentei managerilor publici de schimbarile politice si grupuri de interese se impune consolidarea masurilor destinate definirii adecvate a functiei de manager public de cariera, cu scopul eliminarii practicilor cutumiare de schimbare a managerilor publici pe criterii politice. Pentru aceasta se impune adoptarea unor seturi de criterii profesionale de evaluare periodica a performantei manageriale.

De asemenea, se impune concluzia ca modul de organizare si functionare a agentiilor permite o lipsa de transparenta a personalului de conducere in alocarea resurselor publice. Un remediu in acest sens il poate constitui introducerea unor criterii de evaluare unice aplicate periodic si diferentiat diferitelor tipuri de activitati desfasurate in cadrul agentiilor publice. Astfel, se considera oportuna introducerea unor criterii de evaluare a performantei manageriale specifice sectorului privat. In plus, performanta administrativa a agentiei in cauza se va evalua nu doar prin analiza executiei bugetare, ci si prin prisma serviciilor oferite pentru unitatea monetara. Un caz fericit este evaluarea financiara periodica a 'Imprimeriei Nationale' - SA de catre auditorul financiar independent PricewaterhouseCoopers.

Un numar important de agentii publice au structuri teritoriale care functioneaza independent de autoritatile locale, limitand astfel autonomia administrativa locala si ducand la crearea unor structuri supradimensionate. In asemenea cazuri este necesara descentralizarea serviciilor agentiilor centrale care limiteaza capacitatea de implementare a politicilor publice locale. Alocarea resurselor si organizarea diferitelor servicii conform unor standarde nationale fara a tine cont de specificitatile si optiunile de politici publice locale produc tensiuni intre departamentele diferitelor agentii si autoritati locale.

Evaluarile realizate in cadrul proiectului au dus la o serie de concluzii si propuneri de optimizare/rationalizare a sistemului agentiilor din subordinea Guvernului ori a ministerelor. Durata si resursele proiectului nu puteau sa acopere toate institutiile din categoria in discutie. Cu toate acestea, studiul supune atentiei Guvernului cateva zeci de cazuri in care exista argumente pentru optimizarea organizarii, dezvoltarii institutionale si functionarii acestor agentii. Propunerile facute au in vedere mai ales: reorganizarea prin comasare cu alte agentii, prin preluarea functiilor de catre unele directii ale ministerelor, desfiintarea unor agentii, reducerea personalului si (sau) a bugetelor, renuntarea la unele functii improprii/inadecvate sau care se suprapun cu ale altor institutii etc. Intrucat reluarea - chiar si foarte sintetizata - a acestor propuneri in Sectiunea de "Concluzii", ar ridica dificultati de redactare (dar si de lectura sistematizata, coerenta si corelata cu argumentele de detaliu din fiecare caz in parte), autorii studiului au preferat ca, in sectiunile corespunzatoare fiecarei agentii, sa marcheze respectivele propuneri intr-o modalitate care sa le faca cat mai vizibile (prin redactare in Bold/Italic/Underline). Un fapt pe care autorii studiului il apreciaza a fi o deficienta ce se impune corectata este aceea ca unele agentii guvernamentale, indeosebi cele organizate ca "autoritati de reglementare" au in acelasi timp prerogative de reglementare/normative dar si de control. De asemenea, mai ales in cazul acestor agentii, se impun reglementari care sa le asigure o autonomie reala in raport cu Guvernul si interesele statului - in special atunci cand acestea vin in concurenta cu agentii economici din sectoare ale monopolului natural (de exemplu, Autoritatile de eglementare in comunicatii, in domeniul energiei si gazelor naturale - ANRC, ANRE, ANRGN). Ori atunci cand, ca in cazul CNCD, o agentie are atributii de monitorizare si de combatere a anumitor comportamente inclusiv ale institutiilor/autoritatilor publice si reprezentantilor acestora.

Autorii studiului au identificat o problema si in alocarea de fonduri publice cluburilor sportive apartinand unor ministere - Steaua Bucuresti (Ministerul Apararii Nationale), Dinamo Bucuresri (Ministerul Administratiei si Internelor) si Rapid Bucuresti (Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului). Aceste cluburi au un regim evident privilegiat, care, intre mai multe altele, afecteaza in mod nepermis caracterul corect si echitabil al competitiei sportive. In timp ce toate celelalte cluburi, care nu au sansa unei tutele a vreunuia dintre ministerele importante (importante inclusiv prin bugetele foarte substantiale), pot primi finantare de la bugetul public exclusiv prin Agentia Nationala pentru Sport, cele trei cluburi sunt finantate, tot din bani publici, direct din bugetele ministerelor. In anul 2005, de exemplu, suma alocata de la bugetul de stat pentru finantarea activitatii din domeniul sportului a fost de 1,8 mii de miliarde de lei, din care o parte este cheltuita cu organizarea si functionarea ANS. Pentru acelasi an, cele trei cluburi au primit, impreuna, nu mai putin de 484 de miliarde de lei: Steaua - 237 de miliarde de lei, Dinamo - 177 de miliarde iar Rapid - 70 de miliarde. Asemena alocatii mai primesc si alte cluburi ale MApN si MAI (Dinamo Brasov, de exemplu, a primit, in 2005, 31 de miliarde de lei). In aceeasi ordine de idei, autorii studiului subliniaza ca sportul de performanta ar trebui sa fie sustinut de stat pe baza unor criterii foarte precise, care sa stimuleze o competitie cat mai corecta a performantelor. La acest moment, asa cum s-a aratat si in cadrul Sectiunii II.1.2.9 - ANS, legislatia in domeniu este deficitara intrucat nu prevede si nu garanteaza criterii si mecanisme echitabile, care sa incurajeze in cat mai mare masura performantele - punandu-le, in special, intr-o competitie cat mai corecta si mai echitabila. Respectivele reglementari prevad ca ANS "repartizeaza bugetul activitatii sportive", fara a stabili nici chiar cateva criterii orientative, sau mecanisme si foruri prin care sa se faca o repartizare cat mai echitabila a acestor fonduri, care sa stimuleze competitia performantelor sportive.

Documentarea facuta pe timpul desfasurarii proiectului a adus un numar de indicii ca evidenta si utilizarea optima a patrimoniului imobiliar public - cuprinzand mii de "repere", cladiri si terenuri mai ales si valorand sute de mii de miliarde de lei - sunt destul de deficitare. Reorganizarea continua in ultimii 15 ani a sistemului administratiei publice - uneori destul de incoerenta, cu sincope si nu o data cu reveniri - a favorizat, indiscutabil, o asemenea stare de lucruri. Autorii studiului sugereaza Guvernului sa dispuna un inventar complet al patrimoniului imobiliar al principalelor ministere/institutii din subordine si o evaluare cat se poate mai completa a eficientiei cu care este utilizata aceasta importanta resursa a administratiei publice.

Insa "inventarul" cel mai complet care se impune este cel al tuturor 'agentiilor publice', al functiilor si costurilor (de toate tipurile) care sunt suportate la acest moment cu organizarea si functionarea acestora. La data concluziilor acestui studiu, in subordinea Guvernului si a ministerelor functionau mai mult de 1000 de asemenea unitati ('Agentii Nationale', 'Agentii Romane', 'Autoritati', 'Administratii', 'Comisii', 'Comitete', 'Institute', 'Oficii Nationale', 'Oficii de Stat', 'Oficii Centrale', 'Inspectorate de Stat', 'Secretariate de Stat', 'Regii Autonome', Societati Nationale', 'Companii Nationale', inclusiv directiile judetene ca servicii publice deconcentrate etc etc). Iar cifra aceasta nu include, desigur, si agentiile (institutiile etc) organizate ca "autoritati administrative autonome" - cum ar fi, spre exemplu cele aflate "sub control parlamentar". Ea nu a luat in calcul, de asemenea, alte sute de organisme guvernamentale - comisii, comitete, consilii etc - ale caror functii se suprapun/s-au suprapus adesea, generand mai ales birocratie, cu ale multor agentii publice ori "autoritati administrative autonome" (Anexa 1 reproduce o lista cu cateva zeci de asemenea organisme). Autorii studiului vad in cifrele amintite, in costurile imense aferente lor, precum si in toate celelalte probleme pe care le-au semnalat, o tema care ar trebui sa se afle cat mai curand posibil pe agenda Guvernului Romaniei.