FAMILIA SI SOCIETATEA INTR-O LUME SECULARIZATA 1

FAMILIA SI SOCIETATEA INTR-O LUME SECULARIZATA ¹

(Congresul international "FAMILIA SI VIATA LA INCEPUTUL UNUI NOU MILENIU CRESTIN", Bucuresti - Palatul Patriarhiei, 25-27 sept. 2001)

Dominat de evolutiile brutale ale societatilor contemporane, individul zilelor noastre se gaseste intr-o buna masura, deconectat de la referintele trecutului. Orizontul sensurilor si credintelor pe care el trebuie sa-l inventeze singur sau in interiorul unor mici grupari este constituit din "fragmente ivite din vechi sisteme de sensuri si credinte, precum si crampeie de sensuri pe care le combina intre ele, urmand, in acest scop, modalitati de intrebuintare eliberate de societatea globala mondialista" ².

Familia si toate structurile sociale sunt afectate de secularizarea lumii contemporane. Diminuarea rolului bisericii in viata cotidiana si scaderea increderii in Dumnezeu au ca urmare degradarea relatiilor dintre oameni, nerespectarea principiilor morale, sporirea infractionalitatii, un libertinaj excesiv, inmultirea actelor de coruptie, s.a. Asemenea manifestari antisociale nu sunt cauzate prioritar de secularizare, dar sunt, in mare parte efecte colaterale secularizarii.

Inainte insa de a prezenta care este dimensiunea familiei in contextul societatii secularizate, se cuvine analizata cu atentie sintagma de secularizare. Ne aflam sau nu intr-o logica a lumii secularizate? Care sunt implicatiile acesteia? Este o realitate implacabila cu efecte negative sau constituie cadrul embrionar cerut de evolutia societatii moderne a mileniului al III-lea?

SECULARIZAREA: Da sau Nu?; Concepte si dezbateri stiintifice

Conceptul de secularizare, erijat in paradigma ³ catre anii 1970 este in stransa legatura cu evolutia rolului sentimentului religios in societatea moderna. Campul de analiza situat sub influenta paradigmei secularizarii este un camp stiintific constituit prin raportul dintre modernizare si religie.

A vorbi astazi despre secularizarea sentimentului religios sau despre societate secularizata, face sa se inteleaga ca religia nu mai are, in societatea moderna, cel putin aparent, influenta pe care o avea in trecut. Secolul Luminilor, Revolutia franceza, dezvoltarea stiintei, afirmarea individului si inca multe alte lucruri vin sa tulbure ordinea religioasa traditionala si sa impuna o desfasurare, fara precedent, a simbolicului si a indiferentismului religios inteles de cele mai multe ori ca expresie a desacralizarii societatii contemporane.

Pentru sociologi secularizarea apare, la inceputul secolului al XX-lea, ca un proces inevitabil, religia gasindu-se in mod ineluctabil descalificata in raporturile sale cu modernitatea si cu procesul rationalizarii. Fie ca este vorba despre K. Marx, E. Durkheim sau M. Weber, toti acestia au anuntat pierderea influentei si importantei religiei in societatile moderne. Pentru Karl Marx care considera religia ca opiu pentru popor aceasta trebuia sa dispara odata cu venirea societatii fara clase si cu sfarsitul alienarii. Pentru Emile Durkheim religia trebuia sa fie inlocuita printr-un fel de religie civila continand o morala care sa permita intarirea coeziunii sociale. In fine, pentru Max Weber progresul omenirii va conduce, printre altele si la marginalizarea religiei ⁴.

Mult timp analizele au privilegiat interpretarile in termenii de pierdere, privatizare si marginalizare a sentimentului religios si, in consecinta (pe termen mediu si lung) disparitia credintei ⁵, pustiirea lacasurilor de cult si abandonarea practicilor religioase comunitare. Semanatorii de zvonuri anuntau in jurul anilor '80, chiar moartea lui Dumnezeu ⁶. Aceasta desacralizare a lumii prin transformarea domeniului sacru intr-un domeniu secular ne trimite iarasi la "conceptul durkheimian de diferentiere functionala care presupune ca societatea asuma progresiv toate functiile seculare anterior indeplinite de catre religie" ⁷.

Un alt element caracteristic, legat de notiunea de secularizare - este pluralizarea ofertei in materie religioasa si intrarea religiei intr-o situatie de libera concurenta pe o piata lipsita de reguli. Este o situatie in care uniformitatea culturala nu mai este impusa de autoritatea politica, baldachinul sacru ⁸ omogen fragmentandu-se intr-o multitudine de viziuni ale lumii concurente.

In pofida aparentelor, secularizarea nu inseamna sfarsitul sau declinul religiei, nici disparitia imaginarului si irationalului, ci trimite mai degraba la un proces al transformarii: cel al situatiei socio-culturale a religiei ⁹. Aceasta mutatie socio-culturala globala se traduce printr-o diminuare a rolului institutional si cultural al religiei; aceasta a pierdut din puterea sa sociala pentru a deveni un sector printre celelalte sectoare ale vietii sociale. Religia secularizata nu mai e cadrul globalizator al societatii, nici sensul ultim al ordinii sale. Ea anunta un inevitabil declin al religiei, declin echivalent, pentru J. F. Collange, cu o de-crestinare care nu inceteaza sa loveasca Bisericile ¹⁰.

Totusi aceasta secularizare care reaseaza statutul socio-cultural global al religiei, nu evolueaza intr-o logica a continuitatii ireversibile. Ea este incompleta si incompletabila ¹¹. Secularizarea este incompleta deoarece religia pastreaza intotdeauna cateva influente asupra societatii si indivizilor si incompletabila pentru ca "chiar intr-o societate unde practicile profesional sunt foarte rationalizate si sistemul social este foarte secularizat, este posibil ca religia sa pastreze un minimum de autoritate pentru a ajuta gandirea simbolica asupra conditiei umane si pentru a gira moartea in mod ritualic" ¹².

Acest lucru antreneaza un proces de individualizare a faptului de a crede sau nu, dupa cum subliniaza Grace Davies ¹³, se poate crede fara apartenenta ("believing without belonging"). Aceasta credinta fara apartenenta constituie un pluralism exploziv care este semnul recompunerii sentimentului religios secularizat in modernitatea tarzie care se realizeaza prin individualizarea credinciosilor.

Relativizarea faptului de a crede in paralel cu cautarea faptului de a crede in mod util, intareste cresterea unei oferte religioase centrate mai mult pe cautarea de sensuri si de bunastare decat pe directivele normative ale religiilor traditionale.

Paradoxul religios al societatilor seculare face posibila coabitarea "unui proces istoric al secularizarii societatilor moderne cu dezvoltarea unei religiozitati individuale mobile si modulabile, care face loc unor forme inedite de sociabilitate religioasa" ¹⁴.

Sectele si noile miscari religioase care se inmultesc in lume cu o neasteptata efervescenta religioasa raspund asteptarilor colective si individuale intr-o societate destabilizata in care valorile, la fel ca modernitatea si progresul sunt repuse in discutie ¹⁵.

Reaparitia fenomenului religios in modernitatea tarzie pare a fi sfarsitul secularizarii si al laicizarii. Aceasta ne face sa ne intrebam: secularizarea nu este repusa astazi in discutie in mod profund si durabil prin revitalizarea si remanierea campului religios contemporan?

In acest sens, Peter Berger unul dintre aparatorii, in anii '60, ai tezei secularizarii considera, in maniera foarte entuziasta, ca lumea in care traim nu este catusi de putin secularizata. Dupa opinia lui, teoriile secularizarii - inclusiv cele care ii apartine - sunt false, dupa cum o arata revenirea sentimentului religios in lumea contemporana. El considera ca lumea de astazi cu mici exceptii, nu s-a schimbat, si ca ea ramane religioasa ca intotdeauna, in unele locuri mai religioasa decat a fost acum treizeci de ani.

Peter Berger si-a reiterat pozitiile intr-o lucrare recent aparuta purtand un titlu semnificativ: "The desecularization of the world" ¹⁶.

Toate aceste discutii asupra subiectului secularizarii care arunca o raza de incertitudine asupra eventualei ratiuni a paradigmei secularizarii pentru timpurile modernitatii tarzii, sunt in acelasi timp juste dar si inexacte, pentru simplul motiv ca trasaturile societatilor in care a aparut teoria secularizarii, sunt in mare parte modificate. Este adevarat ca, pentru modernitatea tarzie, in afara principiilor generale precum rationalizarea si laicizarea mai avem o serie de aspecte noi ca: mondializarea, globalizarea, glocalizarea, emergenta comunitatilor emotionale, etc.

Aceste noi caracteristici ale societatilor noastre moderne ne determina sa regandim si sa reanalizam dimensiunea secularizarii din alt unghi sau pe alte coordonate.

Putem totusi considera ca asistam in prezent la un fel de recompunere a societatii sau la mutatii ale societatii, intr-o dinamica puternic caracteristica procesului de secularizare. Este o realitate care redefineste, in egala masura toate cutumele societatii in ansamblu si ale celei romanesti traditionale in particular, inclusiv cele referitoare la familie.

CONTEXTUL MODIALIZARII SI AL GLOBALIZARII

Contextul modializarii si al globalizarii ¹⁷ ce caracterizeaza totalitatea raporturilor socio-culturale si politico-economice contemporane este cel care ofera societatilor contemporane cadrul pentru recompunere sau mutatie. In acest proces de recompunere, globalizarea joaca un rol foarte important. Ea corodeaza identitatile religioase dar, in paralel, stimuleaza neasteptate recompuneri.

Globalizarea semnifica aflarea in acelasi moment intr-o multitudine de parti diferite, in consecinta, implicand o translocatie. Globalizarea religiosului nu se exprima printr-o omogenitate de credinte, ci printr-un hibrid multiplu si o relativizare a identitatilor care permit o impacare a universalismului cu particularismul. O asemenea perspectiva presupune o deteritorializare a identificarii religioase in favoarea unei conceptii largite intr-un fel de sofware universal care corespunde unei imagini translocale ¹⁸.

In acelasi timp, a vorbi despre mondializare inseamna a face referire la procesul rezultat din revolutia tehnicilor de comunicare care conduce la o crestere considerabila a fluxurilor de capital dincolo de frontierele nationale si la emergenta unei culturi de masa mai mult sau mai putin omogena dincolo de frontierele nationale. Recompunerea profunda a peisajului economic care insoteste mondializarea face ca marile intreprinderi sa devina actorii care joaca la scara marilor regiuni daca nu mondiale, cel putin a marilor regiuni economice cum este Uniunea Europeana. Aceasta produce o concurenta sporita a restructurarilor pe scara larga si o importanta flexibilizare a muncii.

Mondializarea produce o anumita conformitate a comportamentului in toata lumea. De ea profita prioritar, o elita deschisa spre lume si declanseaza, ca reactie miscari de protest ale celor ramasi-sa-tina-socotelile procesului transformarii si mutatiei. Asistam, mai ales, la o renastere a nationalismelor etnice si a miscarilor idenitare, precum si la revigorarea decomunitarizarii de tip sectar, integrist sau fundamentalist ¹⁹.

Privind mai de aproape viata religioasa din Europa ²⁰, cu ajutorul statisticilor, se observa o scadere semnificativa a practicii religioase. In Franta, in religia catolica 85% dintre francezi sunt botezati dar numai 8% asistau in mod regulat la liturghii in 1994 fata de 1946 cand asistau 33%. Biserica Catolica din Franta are tot mai multe dificultati in asigurarea asistentei clericale din cauza unei scaderi continue a hirotonirilor de la 1335 in 1938 la 133 in 1993.

In afara de Franta, careia i se adauga Belgia (17,9% practicanti catolici din totalul populatiei tarii) si Luxemburgul, tara cu o practica slaba, se pot distinge de asemenea, tarile catolice in care practica religioasa este inca ridicata: Spania, 33%; Portugalia; Polonia; Italia; Irlanda.

In opozite cu aceasta Europa catolica se afla la Nord, Europa Protestanta. In aceasta zona dominata mai ales de lutheranism (Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Islanda), in ciuda unei puternice apartenente oficiale a populatiei la o biserica nationala, practica religioasa este in mod vizibil slaba. Luand cazul Suediei gasim ca 95% din populatie apartine Bisericii Suediei, dar numai 3% frecventeaza oficierile duminicale.

A treia dimensiune religioasa a Europei crestine este oferita de ortodoxie. Dupa prabusirea comunismului in 1989, Ortodoxia crestina manifesta o vitalitate necunoscuta mai inainte, insotind, nu o data, o renastere religioasa identitara. Prin "structurile lor ecleziastice autocefale, bisericile ortodoxe sunt chemate sa raspunda reinnoirilor identitare ale natiunilor la a caror modelare aceste biserici au contribuit de-a lungul istoriei" ²¹.

Dupa 1990, transformarile politice din Europa, altadata comunista, si trecerea la o cale democratica si la o economie privatizata au permis intoarcerea la o viata religioasa normala (adica la o libera manifestare) in majoritatea tarilor din Est. Aceasta situatie socio-politica si economica este noua si, in consecinta, deschiderea noilor state catre mondializare si globalizare da nastere la mutatii si recompuneri si la nivelul sentimentului religios si creeaza, in consecinta premizele accelerarii procesului de secularizare a societatii.

In Romania, secularizarea nu a capatat proportiile din alte tari. Cu toate imprejurarile nefericite prin care tara noastra a trecut pana in 1989, populatia a ramas credincioasa. Cercetarile stiintifice intreprinse remarca biserica printre primii factori de incredere si stabilitate, in aceasta perioada de tranzitie. Un sondaj al Biroului de Cercetari Sociale, realizat in noiembrie 2000, evidentia ca 62% dintre subiectii chestionati se roaga zilnic si doar 4% nu se roaga niciodata.

Dupa statisticile oficiale, 98,5% din populatie se declara apartinatoarea unui cult religios. Este adevarat ca, prin specificul ortodoxiei, frecventarea lacaselor de cult si manifestarea publica a credintei sunt mai scazute. Peste 60% frecventeaza bisericile ocazional, mai ales la marile sarbatori religioase. Dar 20-25% sunt prezenti sistematic in lacasurile de cult.

Pentru a descrie legaturile dintre religie si societatea secularizata in tarile Europei Centrale si Orientale trebuie sa tinem seama de efectele politicii sociale practicate de comunisti inainte de 1989, efecte care au accelerat in mod cat se poate de original procesul secularizarii. Acesta isi afla originile in modernizarea si industrializarea socialista cu toate consecintele sale: migrarea (deseori fortata) a oamenilor de la sat spre marile orase, invatamantul obligatoriu pentru toti copii in scolile de stat, angajarea femeilor in uzine si propaganda ateista planificata. Migratia populatiei rurale, cu un profund traditionalism religios, spre orase, o indeparteaza de biserica. Nu intamplator, in tara noastra, orasenii, fosti tarani, cand traiesc evenimente deosebite se intorc si le sarbatoresc religios in satul natal. In orase parohiile sunt eterogene, nu mai reprezinta comunitatile stabil integrate, credinciosii aglomereaza biserici cu renume, desi Dumnezeu se afla si in cel mai modes lacas de cult.

In analiza acestor aspecte, Miklos Tomka foloseste termenul decrestinare, considerand ca toate modificarile aparute in societatile comuniste isi au originea nu intr-un proces tipic de secularizare, ci sunt rezultatul decompozitiei sociale ²².

SOCIETATEA SECULARIZATA SI DIMENSIUNEA PERTURBATA A FAMILIEI CUTUMIARE

In conditiile industriei moderne, cu programe de lucru de 8-10 ore, uneori si duminica, (in intreprinderile particulare) respectarea recomandarilor religioase (zile de sarbatoare, post, ore de rugaciune) este dificila.

Familia resimte procesul de secularizare prin toate functiile pe care le indeplineste in viata sociala. In primul rand, ea este "datatoare de viata", copii reprezinta continuitatea existentei noastre, viitoarea situatie demografica a tarii si implinirea vointei lui Dumnezeu: ca oamenii sa se inmulteasca si sa populeze pamantul. Un alt rol important al familiei este cel economic. In sanul familiei se aduna veniturile, se face distributia acestora dupa trebuintele fiecaruia, parintii isi cresc urmasii dupa posibilitati. La acestea se adauga rolul important al familiei in educarea si formarea viitoarei personalitati. Intelepciunea populara vorbeste de "cei sapte ani de acasa" care isi lasa amprenta asupra fiecaruia, pentru intreaga viata.

Din punct de vedere religios, familia, reprezinta laboratorul de formare sau mai bine spus, de descoperire, pentru copil, a universului divino-uman.

Este de la sine inteles ca educatia religioasa primita la scoala nu poate fi eficienta decat daca ambianta familiala, mediul in care traieste copilul, intra in confruntare cu cele auzite la scoala. Deoarece daca, la orele de religie, de exemplu, copiii invata ca este o greseala, un pacat, in fata lui Dumnezeu, adulterul, sa fure sau sa minta, iar la parinti ei vad contrariul, atunci confuzia lor va fi fara iesire.

In egala masura exercitul rugaciunii, sau a comportamentului crestin conform preceptelor scripturistice, sau aplicarea invataturilor date de Mantuitorul prin pildele Sale; etc., toate acestea nu vor fi niciodata eficiente pentru educatia si viata unui copil daca ele n-au fost puse in scena, repetate si traite zilnic la nivelul mini-laboratorului existential care este familia. Iar aceasta nu se poate realiza fara stricta supraveghere a parintilor.

Deseori acestia nu au timp suficient la dispozitie si atunci rolul lor trebuie preluat de catre ceilalti membri ai familiei; bunici sau frati mai mari. Alteori insa, cu toate ca timpul necesar exista, totusi parintii scapa din vedere aceste aspecte, nesocotind importanta lor, fiind necesara chiar si <<educare>> a acestora pentru a putea si ei, la randul lor sa continue acasa, in familie, eforturile depuse la scoala de profesori si invatatori.

Dar pentru aceasta nu este important cat costa darul de Mos Nicolae ori de Mos Craciun pe care i-l oferim copilului, sau de cate ori il sarutam si-i spunem ca-l iubim, ci cel mai important este cat de mult timp le oferim copiilor; este cel mai frumos cadou pe care il pot primi.

Si-n plus, conditia sine-qua-non, conteaza decisiv unitatea si iubirea dintre soti, caci nu vom putea da niciodata o educatie sanatoasa copiilor daca ea nu va fi transpusa in fapte de cei mari, ci va ramane doar la stadiul de teorie. Greu se va putea realiza o educatei constructiva intr-o familie dezunita!

Tentatiile modernizarii cu orice chip a metodelor traditionale educationale secularizate poate avea urmari dezastruoase.

Astfel a hrani educatia unui copil cu gustul armelor de foc, de la o varsta frageda, poate avea consecinte dintre cele mai grave. 'Copilul ucigas din Arkansas; In America, doi copii de 11 si 13 ani au ucis pe 24 martie 1998, cu arma de foc, patru fetite si profesorul lor jucandu-se de-a Rambo in curtea scolii. Cel mai tanar era si cel mai dur! La vederea colegilor lor care cadeau ca niste tinte mobile, elevii aplaudau, convinsi fiind ca asista la o repetitie de teatru (..) In fiecare zi, in America, aceasta manie a armelor de foc, "gunmania", cauzeaza moartea a zece minori.(.) In albumul familiei, Andrew Golden, unul dintre copii-ucigasi, era fotografiat la varsta de cinci ani imbracat in haine de cowboy si avand in mana o pusca adevarata, fiind mandria parintilor sai! Dupa Roman Clegeat, Copilul ucigas din Arkansas, Paris Match, n ⁰M2533-2550/9 aprilie 1998, pg. 98-101.

Situatia sociala si secularizarea se resimt in toate aspectele vietii de familie.

Saracia si instabilitatea profesionala se regasesc in scaderea natalitatii si cresterea mortalitatii. Chiar familiile cu venituri medii se limiteaza la un singur copil, ceea ce reprezinta o simtitoare descrestere demografica. Bisericile ii indeamna pe credinciosi la o convietuire naturala in cadrul familiei, sa aiba atatia copii "cati iti da Dumnezeu". Totusi, sondajul Biroului de Cercetari mentionat inregistra (in luna mai 1999) ca 78% din populatie se declara pentru libertatea avorturilor si numai 19% pentru interzicerea lor.

Parazitarea functiei biologice normale a indivizilor este realizata prin folosirea anticonceptionalelor si a altor metode. Indiferent daca este sau nu recunoscuta legal, homosexualitatea, ca manifestare nefireasca, diminueaza procentajul natalitatii.

Un fenomen constatat in sociologia familiei este scaderea natalitatii chiar in cazul familiilor prospere si cu posibilitati educative corespunzatoare. In acelasi timp, creste, uneori excesiv, natalitatea in familiiile periferice, sarace, instabile. Din aceste familii provin cei mai multi copii abandonati, fara educatie, dezintegrati social, potentiali infractori.

In cercetarile sociologice apare un procentaj destul de mare de "familii consensuale", mai ales tineri care convietuiesc fara a fi casatoriti legal si nici religios. In multe cazuri aceste familii au si copii "consensuali", care sunt crescuti de rude, primesc o ingrijire si o educatie precare, devin, inca minori, independenti de mediul familial.

Multi tineri traiesc singuri, au relatii intamplatoare, nu se casatoresc. Cea mai frecventa motivatie a acestei situatii este cea materiala. Din veniturile lor nu au posibilitatea sa intretina o familie si sa creasca un copil. Sunt invocate uneori chiar motive puerile, dar reale. Au calculat ca, in eventualitatea unei neintelegeri sau a unui divort - care nu este imposibil in lumea secularizata de astazi - costul procesului si al avocatilor le depaseste posibilitatile materiale, ramanand casatoriti de drept, dar independenti de fapt.

Cea mai afectata functie a familiei, in conditiile modernizarii si secularizarii, este cea educativa. Referindu-ne numai la aspectul religios, se observa ca parintii actualilor copii au trait si s-au format educativ in perioada cand in scoli nu se mai preda religia. Oficial se realiza o educatie ateista si efortul de a-i indeparta pe oameni de religie. Este adevarat ca multi au ramas credinciosi, dar cei 50 de ani de comunism au lasat consecinte care apar ca o dimensiune a secularizarii, specifica tarilor din Est. Parintii au informatii religioase putine si neautentice, amestecate cu variate forme de religiozitate populara (obiceiuri, traditii laice, mica magie, etc.). Acestea sunt transmise copiilor in aceast forma neautentica.

Un factor de secularizare sociala si a familiei este prezenta in Romania dupa 1989 a numeroase variante de crestinism. Prin scrieri si intruniri publice raspandesc idei fiecare pretinzand ca exprima adevarul, iar acestea dezorienteaza populatia. Unii oameni, de buna credinta, nu mai stiu in cine si in ce sa creada, chiar adera la aceste mici formatiuni ivite la noi in ultimii ani.

Cercetarile psihosociologice au evidentiat cateva directii in care familia contribuie la formarea in sens religios a descendentilor.

1. Atmosfera din familie este esentiala pentru copii. In spatiul locuit de familie, credinciosii aduna valori religioase (carti, tablouri, medalioane, cruciulite, busuioc de la diferite sarbatori religioase, calendare, s.a.), cu care copilul se obisnuieste din primii ani ai vietii. In familie exista un anumit comportament, o ambianta care contribuie la formarea spiritului religios.

2. Practicile religioase din familie il antreneaza si pe copil. El observa ca parintii respecta sarbatorile, spun rugaciuni, fac cruce, merg la biserica, etc. El se obisnuieste cu aceste practici si, treptat, le imita chiar fara a le constientiza sau explica.

3. O alta directie in care actioneaza familia ca factor social de formare a religiozitatii este educatia realizata inca din primii ani. Exista unele biserici, mai ales cele neoprotestante, care ii educa sistematic in sens religios pe copii, inca din perioada gradinitei. In scolile duminicale sau de sabat se face o educatie religioasa sistematica prin personal calificat, uneori chiar in prezenta parintilor. Bisericile mari, traditionale, cu mii de credinciosi si sute de copii nu pot organiza aceasta educatie sistematic, decat dupa inceperea scolaritatii. Educatia religioasa este facuta ocazional, de bunici, nemetodic, fara personal calificat. Lipsa parintilor de acasa - care sunt plecati la servici - lasa educatia copiilor in grija varstnicilor, vecinilor sau chiar nesupravegheati. Aceasta preocupare modesta in legatura cu educatia religioasa in primii ani ai copilariei reprezinta un factor de secularizare si de comportament nereligios in perioada maturitatii.

4. Cercetarile au evidentiat si un alt factor care influenteaza starea de religiozitate: evenimentele deosebite din cadrul familiei. Copii sunt mai puternic influentati decat adultii de anumite evenimente care au si un continut religios (decesul sau boala indelungata a parintilor sau bunicilor, anumite succese care aduc bucurie si prosperitate). Aceste evenimente, fara consiliere din partea personalului de cult, pot genera stari de depresie psihica, indepartarea de biserica, ideea ca Dumnezeu ne-a parasit.

Rolul personalului de cult este important in indrumarea atat a parintilor, cat si a copiilor. "Un computer i-ar putea preda unui copil integ catehismul - scria Meredith B. McGuire - dar aceste cunostinte, in sine, ar avea probabil o semnificatie foarte mica in viata si comportamentul colectiv al copilului" ²³.

Daca existenta unei familii organizate contribuie la sporirea religiozitatii si formarea unor buni cetateni, lipsa acesteia are frecvent efecte negative. Declinul autoritatii parintilor, neintelegerile din familie, ii fac pe copii sa-si piarda increderea in parinti, in buna functionare a organizarii institutiilor sociale. Copiii se indeparteaza de traditii, de religie, devin sceptici, cauta solutii de viata in alta parte. Orfanii sau cei abandonati sunt mai putin credinciosi, refractari, dezorientati. Chiar institutionalizarea lor in camine, orfelinate, nu le ofera caldura si ambianta spirituala din familie. Modelul familial bazat pe afectiune si emotivitate este inlocuit in institutiile de stat cu modelul organizat, rationalizat, obligatoriu. Motivatia trairii religioase se schimba din dragoste in explicatii, memorari, constrangere.

Familia, in conditiile secularizarii si a situatiei social-economice din tara noastra, are inca multe probleme, din cauza carora neglijeaza uneori educarea si formarea copiilor in spirit religios. Copilul care poarta "cheia la gat" pentru a putea intra in casa, care pleaca singur la scoala si cand se intoarce nu gaseste pe nimeni, este influentat eterogen, atras spre comportamente antisociale.

Societatea romaneasca, inca nesecularizata, se sprijina mult pe valorile traditionale ale mediului rural. La sate educatia din familie se completeaza cu mediul traditional religios al comunitatii, al vecinilor. Copiii observa comportamentul satenilor, aud clopotele bisericii, afla despre evenimentele religioase, sunt invatati sa nu lucreze in zilele de sarbatoare. Se obisnuiesc cu acest mod de viata, capata deprinderi pe care le pastreaza pana la batranete. Dar, aspecte ale secularizarii patrund si dezorganizeaza si lumea satelor. Parintii sunt navetisti, copii raman cu bunicii, vin in vacanta "la tara" cu spiritul orasenesc, se integreaza religios neconvingator si pana se termina vacanta.

O problema pe care bisericile si-o pun si fac efortul sa o inteleaga si sa o practice, care atrage multe dificultati in familie si produce secularizare este cea a familiilor inter-etnice si inter-confesionale. Bisericile sfatuiesc pe credinciosi sa se casatoreasca in cadrul aceleiasi confesiuni. Dar relatiile moderne dintre tineri nu mai respecta sever aceste propuneri. Dragostea si buna intelegere intre parteneri ii fac sa incalce criteriul confesional. Sunt familii inter-confesionale nu numai in cadrul crestinismului, ci si intre musulmani si crestini, mai recent intre crestini si budisti sau adepti ai Bisericii Reunificarii (Moon). Bisericile traditionale crestine, inclusiv cele protestante, impun anumite restrictii in legatura cu savarsirea casatoriei.

Multe cer trecerea si botezarea partenerului la biserica respectiva, altii impun ca urmasii (copii) sa fie botezati in ritul respectiv. Frecventarea bisericilor de catre parinti este diferita si copii sunt dezorientati. In asemenea situatii, familiile sunt "cu probleme", uneori se despart, copii sunt derutati si isi pierd credinta.

Exista explicatii realiste ale acestui proces de "puritate"confesionala. Doi soti din confesiuni diferite se roaga si respecta diferit lacasele de cult, daca exista prescriptii alimentare in aceeasi familie, zilnic trebuiesc pregatite doua "meniuri" diferit. Copiii penduleaza spiritual si comportamental intre doua confesiuni. Nimeni nu vrea sa renunte la religia si credinta lui.

Spiritul modern, integrarea europeana si globalizarea vor atenua asperitatile din familiile inter-confesionale si inter-etnice, dar si biserica va trebui sa caute solutii pentr ca asemena situatii sa nu genereze un proces accelerat de secularizare.

Secularizarea nu reprezinta acum o caracteristica esentiala a societatii romanesti. Ea va evolua probabil si va imprima anumite aspecte specifice fenomentului religios din tara noastra. Biserica are datoria de a diminua consecintele negative ale secularizarii. Sporind credinta, biserica asigura stabilitatea sociala, sentimentul de siguranta si speranta a populatiei ii mobilizeaza pe oameni in efortul de a depasi anumite dificultati social-economice. Bisericile din Romania fac eforturi pentru ajutarea copiilor fara familie, a batranilor ajunsi pe drumuri, ajuta comunitatile cu probleme materiale si spirituale. "Biserica noastra are astazi - se exprima Prea Fericiul Teoctist - o mare raspundere pentru renasterea morala si spirituala a societatii romanesti. Suntem constienti ca aportul fundamental al bisericii la insanatosirea vietii sociale romanesti este acela de a modela oameni cu frica lui Dumnezeu, oameni credinciosi care sa aiba <<Duhul lui Dumnezeu>> (1 Cor. 7, 40), eliberati de robia patimilor si patrunsi de duhul jertfelniciei si al iubirii de semeni" ²⁴.

Educatia religioasa in familie, si apoi in scoala, are la baza convingerea ca "Religia ofera principii fundamentale si de valoare pentru structurarea personalitatii in jurul unui punct de sprijin unificator. O educatie religioasa corecta orienteaza elaborarea unei viziuni interioare, de maturizare echilibrata a adolescentului" ²⁵.

Cotidian, secularizarea este inteleasa ca o diminuare a preocuparilor religioase in conditiile pluralizarii activitatilor, a diversificarii solicitarilor zilnice. Un paroh din Toscana observa ca tinerii vorbesc acum despre sport, despre viitoarea sotie, despre bani, dar ignora problemele in legatura cu moartea si viata de apoi.

Constatand existenta unor asemenea procese, familia si biserica au un rol important in mentinerea credintei. Valurile vietii sunt multe, unii se lasa purtati de acestea, altii le infrunta. Biserica a reprezentat de-a lungul timpului "o stanca a ordinii" in aceasta lume schimbatoare si trecatoare.

Credinciosii din tara noastra au incredere in rolul ei salvator si in acei preoti care au fost si sunt adevaratii "apostoli" ai neamului.

Familia are o importanta majora, hotaratoare in societatea moderna secularizata si, din ce in ce mai mult, vazand ca rationalismul educational a esuat sau, mai trist, are efecte nocive asupra societatii (delicventa juvenila este intr-o continua crestere), parintii isi indreapta din ce in ce mai mult atentia asupra posibilitatii realizarii educatiei si cu sprijinul principiilor catehetice ale Bisericii Crestine.

Iata de ce efectele secularizarii asupra structurilor cutumiare ale societatii romanesti contemporane trebuie privite cu toata responsabilitatea, astfel incat viata familiei creatoare de echilibru social sa nu fie perturbata ci sa ofere pe mai departe sprijinul necesar omului modern, inteles ca persoana aflata in permanenta legatura cu Creatorul sau.

Laurentiu D. Tanase, Secretar de Stat pentru Culte,

Ministerul Culturii si Cultelor, Bucuresti, 25.09.2001.

1. Conferinta prezentata cu ocazia Congresului international 'Familia si Viata la inceputul unui nou mileniu', 25-27 sept. 2001, organizat de Biserica Ortodoxa Romana, Biserica Catolica din Romania, sub patronajul Presedintelui Romaniei, Dl. Ion Iliescu.
2. Aceasta tehnica superficializanta, raspandita in mod special in randul tinerei generatii numita uneori posttraditionala este o tehnica a bricolajului si patchwork-ului; (patchwork=engl. lucru de mantuiala). Yves BIZEUL, Cultures jeunes et religion: problemes theotiques, comunique dans le cadre du Colloque international: Europe latine - Amerique latine: la modernite religieuse en perspective comparee, CSRES, Strasbourg, 4-6 octobre, 1999, p. 1.
3. Spre deosebire de teorie, care poate fi produsa de orice ganditor solitar, o paradigma poate exista doar daca este impartasita de o comunitate stiintifica existenta.
4. Jean Pierre BASTIAN, La foi en situation, Considerations sociologiques sur les croyances et les pratiques religieuses contemporanies, in Bernard KAEMPF (coord.), Introduction a la theoligies pratiques, Strasbourg, Presse Universitaire de Strasbourg, 1997, p. 64.
5. 'Lumea si-a dobandit independenta in domeniul gandirii (.) Nu este vorba doar de o laicizare a institutiilor ecleziastice, nici de o simpla eliberare de sub tutela clericala, ci de un fenomen mult mai profund in planurile cultural si sociologic. (.) Lumea isi dobandeste, in sfarsit, autonomia in raport cu un sacru care il face pe om sa depinda de forte necunoscute, in raport cu o religie care nu este decat cultura sentimentelor ce moduleaza teama si dorinta. (.) Facem parte dintr-o lume in care intrebarile nu se mai pun in raport cu Dumnezeu, nici chiar pentru a-l nega'. Cf. Louis BOISSET, La societe moderne, epreuve de la foi, Paris, Centurion, 1972, pp. 86-88; 'Dar daca secularizarea constituie o miscare eliberatoare, nu acelasi lucru se intampla cu secularismul, conceput ca un sistem ideologic inchis in el insusi, ca o noua conceptie asupra lumii, fara deschidere si care functioneaza intocmai ca o noua religie' cf. Harvez COX, Laicite seculiere, Casterman, 1968, p. 50.
6. 'Propunerea unei versiuni seculare a crestinismului poate parea seducatoare, reducand divinul la un simplu mod de a vorbi despre om. S-ar predica, deci, dupa cum o fac unii teologi americani, un ateism crestin sentiment dezvoltat la crestini si necrestini, scrie Hamilton, cum ca Dumnezeu s-a retras, ca este absent, si ca este, ca sa zicem asa, mort'. cf. HAMILTON citat de G. TAVARD, La religion a l'epreuve des idees modernes, ed. Centurion, 1970, p. 58.
7. Jean Pierre BASTIAN, La foi en situation., p. 64.
8. Peter BERGER insista asupra acestei teorii a 'the sacred canopy', in scrierile sale de tinerete;
9. Georges BALANDIER, Le dedale. Pour en finir avec le XX-eme siecle, Paris, Fayard, 1994, pp. 173-175.
10. J.F. COLLAGE, Identite, democratie et ethos europeen: Eglisses et religions dans la construction de l'Europe et la Nation, Geneve, Labor et Fides, 1999, p. 220-221.
11. Georges BALANDIER, Le dedale. Pour en finir., pp. 173-175.
12. Jean Paul WILLAIME, La secularization contemporanie du croire, in Leila BABES (ed.), Les nouvelles manieres de croire: judaisme, christianisme, islam, nouvelles religiosites, Paris, Les Editions de l'Atelier, 1996, p. 53.
13. Grace DAVIES, Religions in Britain since 1945; beliving without belonging, Oxford, Blackwell, 1994.
14. Daniele HERVIEU-LEGER, La religion en mouvement: le pelerin et le converti, Flammarin, 1999, p. 36.
15. J. P. BASTIAN, Les religions dans l'espace europeen, in J.P. BASTIAN, J.F. COLLANGE (ed.). L'Europe ala recherche de son ame - les Eglises entre Europe et la Nation, Geneva, Labor et Fides, p. 25.
16. 'My point is that the assumption that we live in a secular world is false. The world today, with some exception (.) is as furiously religious as it ever was, and in some place more than ever. This means that a whole body of literature by historians and scientist loosely labeled secularization theory is essentially mistaken'. The religion (today) has not only survived; it is flourishing. From peru to Guatemala, from China to the Sudan, and from barrios in Los Angeles to temples in new York City, we see evidence or this resurgence' (Robert WUTHNOW of Princeton University). Cf. Peter BERGER, The Desecularization of the World: a Global overwiev, in Peter BERGER (ed.), The desecularisation of the World; Resurgent religion and World Politics, Washington D.C., Ethics and Public Policy Center, 1999, p. 2.
17. Globalizare = a reuni intr-un tot elementele disparate;
Modializare = a face ceva sa devina mondial, a raspandi in lumea intreaga (cf. Petit Larousse illustre - dictionar, Paris, Larousse, 1987, pp. 649, pp. 649; 459).
18. Chantal SAINT-BLANCT, Globalization, reseau et diaspora dans le champ religieux, Colloque international L'internationalization du religieux mutation, enjeux, limites, Paris, ASFR, 7-8 fevrier, 2000, p. 5.
19. Yves BIYEUL, Les strategies oecumeniques et les relations interreligieuses dans un contexte de recomposition ds grandes religions; Colloque international, L'internationalisation du religieux; mutation, enjeux, limites, Paris, ASFR, 7-8 fevrier, 2000, p. 1.
20. Jean Pierre BASTIAN, La foi en situation., p. 60-63.
21. Ibidem.
22. Miklos TOMKA, Hungarian post-world war ll. Religious development and the present challenge of new religious movements, in Irena BOROWIk, Grzegorz BABINSKI (ed.) New Religious Phenomenona in Central and Eastern Europe. Krakow (Polonia), Zakland Wydawniczy 'NOMOS', 1997, P. 21.
23. Meredith B. Mc Guire: The social context, Third Edition, Wodsworth Publishing Company, Belmont, California, 1992.
24. Discursul Prea Fericirii Sale Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, in Rotonda Palatului Patriarhiei, 8 mai 1999, in Cultele religioase si integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Documentele Intrunirii de la Snagov, 16 mai 2000, p. 44.
25. Zelindo Trenti, Insegnamente religioso ed educazione morale, in Orientamenti pedagogici, nr. 3, 1983, p. 456.