|
|
|
Modalitati de prevenire si combatere a violentei in familie
Orice interventie, pentru a fi eficienta, trebuie sa porneasca de la o baza realista de cunoastere si o abordare adecvata fenomenului respectiv.S-a constatatca genul de interventii de tipul"conservarea familiei", "aplanarea conflictelor", care pun accent mai mult pe conservarea nucleului familial cu orice pret, in detrimentul indivizilor, care il compun; concentrarea pe exterior, respectiv pe acordarea de prioritate pentru linistea publica decat pe securitatea individuala in "spatele usilor inchise", este un tip de interventie ineficienta, care nu face decat sa duca la scaderea increderii victimei in capacitatea sistemului de a o proteja.Cele mai eficienteabordari sunt cele care pun accent pe trei aspecte majore:
-securizarea si protectia victimei
-responsabilitatea agresorului
-reducerea tolerantei la violenta a comunitatilor
Orice alt tip de interventie sau filozofie nu a dat roade.Am vazut ca violenta este in mare parte un comportament invatat, asa incat agresorii pot sa aleaga sa nu mai fie violenti.Acceptand ca principali generatori de violenta factorii externi, nu facem decat sa justificam la randul nostru (la fel cum fac si agresorii).Alte premise de pornire:nimeni nu merita sa fie tratat prin violenta; oamenii au dreptul la securitate fizica si psihica; consecintele si responsabilitatea unui act apartin celui care il comite; nu sunt circumstante atenuante pentru violentele care se repeta sistematic cu i9ntentia de control, cu costuri umane devastatoare, toleranta Zero al violentei.
Cand ne referim la prevenire, in functie de grupul caruia o adresam aceasta poate fi de trei tipuri: primara, secundara si tertiala.
Prevenirea primara se refera la actiunile, programele, campaniile adresate unor populatii mai mari (tara, judet, oras), in vederea sensibilizarii acestora si reducerii tolerantei la violenta. Spre exemplu , campaniile prin afisaje stradale, expuneri de materialesi imagini in mijloacelede transportin comun, campanii televizate sau audio, campanii de ziare, reviste, clipuri cu rezonanta si impact sporit prin mesajul transmis, in special in forma vizuala.S-a constatat ca oamenii sunt mai receptivi la mesajele de tip vizual decat la cele scrise.Orice campanie trebuie sa aiba la baza un mesaj clar, care in cazul nostru poate fi de tipul NU tolerati violenta in familie, sa reduca acceptarea , inertia si inactiunea.In ultimii ani, Uniunea Europeana a lansat o campanie sustinuta de tipul "Toleranta Zero".Mesajele trebuie sa fie clare, precise, tintite, inteligibile, adaptate nivelului cultural al populatiei vizate.
Prevenirea secundara se adreseaza grupurilor cu risc crescut, de a manifesta un anume comportament sau grupurilor cu risc de victimizare.
Grupurile de risc selectate pot fi: copiii si adolescentii care traiesc in familii cu violenta, femeile fara loc de munca sau venituri reduse si dependente de cineva, somerii, copiii cu risc de abandon scolar, cu absenteism din cauze familiale, mamele singure, etc.
Spre exemplu, pentru copii care traiesc in familii cu violenta, acestia invata ca violenta da anumite rezultate, ca este normala, ca in familie o parte are control asupra celorlalti, ca la furie actionezi impulsiv, ca mama este un "obiect" , ca rolurile intr-o familie sunt rigide.Prin activitati cu copiii din aceasta categorie, pot fi individuale si/sau de grup in care se face psihoeducatie, in care vor invata ca exista familii care traiesc in mod non-violent care isi pot negocia conflictele, ca nu este un lucru normal ce se intampla , ca parerea lui conteaza pentru cineva, ca poate alege, unde sa apeleze pentru ajutor, ca este o persoana, ca violenta nu e genetica si nu e el de vina, ca fiecare trebuie sa isi asume consecintele actelor sale, etc.Pentru grupurile cu risc este recomandabil sa tinem activitati directe si mai putin prin materiale sau intermediari: desi materialele informative sunt utile, sa nu ramana singura modalitate de a ajunge la grupul respectiv.
Oricare dintre institutile abilitate in instrumentarea cauzelor poate sa faca activitati de prevenire cu aceasta categorie de copii, fie extracurricular, fie in cadrul orelor de scoala.
Prevenirea tertiala se refera la actiunile asupra grupului afectate deja de violenta in familie.Aici intra: victimele femei, agresorii/abuzatorii familiali, copiii abuzati.La intocmirea unui plan de prevenire, trebuie cunoscute caracteristicile grupului, nevoile lui.
Din acest motiv, este nevoie de experienta practica si/sau studii fundamentale.Prevenirea tertiara nu este prevenirea unor comportamente care au riscul de a se produce pentru prima data, ci prevenirea recidivelor, sanctionarea si/sau recuperarea agresorilor, securitatea victimelor, recuperarea sau tratarea efectelor si consecintelor.
Cele mai importante modalitati de prevenire sunt:
-informare, consiliere;
-suport social;
-crearea si mentinerea unor surse de informare;
-influenterea politicilor publice;
-constientizarea populatiei prin campanii de informare si sensibilizare;
-referirile intre institutii, cu adresare catre serviciile locale existente;
-intarirea colaborarii comunitare pentru protejarea femeii victime de abuzuri ulterioare.
Orice victima, indiferent de caracteristicile sale psihosociale, are dreptul la protectia identitatii sale. Astfel, pentru cazurile care vor aparea in mass-media, nu se va da sub nici o forma, publicitatii numele real al victimei fara acordul sau. Se vor folosi in acest sens, initialele sau nume fictive. In cazul prezentarii mass-media, accentul se va pune pe masurile educativ-preventive si de descurajare prin mediatizarea sanctiunilor si a consecintelor faptelor sale.
