Definitia si obiectul Uniunii Europene

Definitia si obiectul Uniunii Europene

Acest capitol isi propune sa dezvolte prevederile viitoarei Constitutii Europene, continutul legii fundamentale pentru a ne oferi o imagine de ansamblu in ceea ce priveste caracterul normativ al multor principii deja existente la nivelul Uniunii.

Vom trata pe rand fiecare capitol al proiectului de Constitutie punand pe primul plan dreptul si obligatia statelor membre, claritatea prevederilor in materie, diversitatea.

Am urmarit fara a avea pretentia de a epuiza sfera tuturor interpretarilor nuantelor care reies din prevederile Constitutiei, luand in calcul, ceea ce se stipuleaza in interiorul temelor sale mari.

Aria descriptiva si analitica a palerierului constitutional european este una deosebit de diversa, acoperind domenile in care actioneaza sub aspect organizatoric si functional Uniunea Europeana.

Constitutia Uniunii Europene pleaca de la premisele teoretice, principiile avand prin extensie o elaborare concreta a tot ceea ce inseamna mecanismele Uniunii si functionarea lor. Consiliul European intrunit la Thesalonique in data de 20 iunie 2003 a elaborat proiectul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, tratat ce va urma a fi ratificat de catre statele membre ale Uniunii Europene, astfel devenind viitoare Constitutii Europene.

Proiectul de tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa debuteaza cu definitia si obiectivele Uniunii Europene.

Este inspirata de dorinta cetatenilor si a statelor Europene de a construio un viitor comun, aceasta Constituie a Uniunii Europene, careia statele membre ii confera competente pentru atingerea obiectivelor comune. Uniunea coordoneaza politicile statelor membre pentru atingerea acestor obiective si exercita asupra modelului comunitar competentele ce i-au fost transferate de catre acestea.

"Uniunea este deschisa tuturor statelor europene care respecta valorile sale si care se angajeaza sa le promoveze in comun."

Astfel tratatul pentru Constitutia Europeana debuteaza cu cel dintai articol al sau prezentand instituirea Uniunii Europene. Tratatul pentru legea fundamentala comuna continua cu prezentarea valorilor Uniunii Europene, aceasta bazandu-se pe "valorile respectarii demnitatii umane, a libertatii, a democratiei, a egalitatii, a statului de drept, precum si pe respectarea drepturilor omului. Aceste valori sunt comune tuturor statelor membre intr-o societate ce se caracterizeaza prin pluralism, toleranta, justitie, solidaritate si nediscriminare.

Proiectul Constitutiei Uniunii Europene prezinta, de asemenea, obiectivele Uniunii, scopul acesteia fiind de a promova pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor sale".

Uniunea ofera cetatenilor sai "un spatiu de libertate, securitate si justitie, fara frontiere interne, precum si o piata unica unde concurenta este libera si nedeterminata". De asemenea Uniunea Europeana se angajeaza sa actioneze pentru dezvoltarea durabila a Europei, bazata pe o crestere economica echilibrata, pe o economie sociala de piata foarte competitiva, vizand ocuparea deplina a fortei de munca si progresul social, cat si un inalt nivel de protectie si de inbunatatire a calitatii mediului implinit, Uniunea Europeana promovand astfel progresul stiintific si tehnic.

Un alt obiectiv al Uniunii Europene este acela de a combate excluderea sociala si discriminarile si promoveaza justitia si protectia sociala, egalitatea intre femei si barbati, solidaritatea intre generatii si protectia drepturilor copilului".

Promovarea coeziunii economice sociale si teritoriale, precum si solidaritatea intre statele membre, respectarea diversitatii culturale si lingvistice vegherea la pastrarea si dezvoltarea patrimoniului cultural european au devenit unele dintre principalele obiective ale Uniunii Europene.

"In relatie cu restul lumii, uniunea Europeana afirma si promoveaza valorile si interesele sale, contribuie la pacea, la securitatea, la dezvoltarea durabila a planului, la solidaritatea si respectul reciproc intre popoare, la comertul liber si echitabil, la eliminarea saraciei si la protectia dreptului omului, precum si la respectarea stricta si la dezvoltarea dreptului international, in special la respectarea principiilor Cartei Natiunilor Unite (articolul I-3.4)

Proiectul Contitutiei Europene prevede libera circulatie a persoanelor, a marfurilor, a serviciilor si a capitalurilor precum si libertatea de stabilire sunt garantate de catre Uniunea Europeana" si in cadrul acesteia, orice discriminare pe motive de nationalitate fiind interzisa (articolul I-4)[1].

Uniunea respecta identitatea nationala a statelor membre in ceea ce priveste structurile lor fundamentale politice si constitutionale, inclusiv in ceea ce priveste autonomia locala si regionala, respecta functiile esentiale ale statului in special cele care se refera la asigurarea integritatii teritoriale a statului la mentinerea ordinii publice si la apararea securitatii interne.

Uniunea si statele se respecta si se asista reciproc in deplinatatea misiunilor, statele membre facilitand indeplinatatea de catre Uniune si misiunii sale si se abtin de la orice masura care ar putea pune in pericol realizarea scopurilor enuntate in Constitutie.

Articolul 6 din prima parte a proiectului Constitutia Europeana prevede un lucru extrem de important si anume ca Uniunea Europeana are personalitate juridica.

Uniunea se angajeaza sa adere la Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, acestea nemodificand competentele Uniunii. Drepturile fundamentale sunt garantate prin aceasta Conventie si care rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre fac parte din dreptul Uniunii ca principii generale. Proiectul de tratat de instituire a unei legi fundamentale europene comune precizeaza ca " orice persoana care are cetatenia unui stat membru este cetatean al Uniunii, aceasta cetatenie adaugandu-se la cetatenia nationala si neinlocuind-o".

In tratat sunt enumerate drepturile si obligatiile de care cetatenii Uniunii Europene dispun: dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre; dreptul de a vota si de a fi alesi in Parlamentul European, precum si in cadrul alegerilor locale in statul membru unde isi au resedinta, in aceste conditii ca si resortisantii acelui stat; dreptul de a beneficia: pe teritoriul unei tari terte in care statul membru ai carui resortisanti sunt, nu e reprezentat, de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, in aceste conditii ca si cetatenii acestui stat; dreptul de a prezenta petitii Parlamentului European, de a se adresa Mediatorului European sau de a se adresa institutiilor si

organelor consultative ale Uniunii intr-una din limbile Uniunii si de a primi raspuns in aceasta limba.

In proiect sunt definite si competente ale Uniunii avand la baza principiul atribuirii, exercitarea competentelor Uniunii avand la baza principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.

In temeiul principiului atribuirii, Uniunea actioneaza in limita competentelor ce i-au fost atribuite de Constitutie de catre statele membre in vederea atingerii obiectivelor statului de catre acesta, orice alta competenta neatribuita Uniunii prin Constitutie apartine statelor membre.

Conform principiului subsidiaritatii, in domenii ce nu tin de competenta sa exclusiva, Uniunea intervine numai si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi atinse in mod satisfacator de catre statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional si local, dar pot fi datorita dimensiunilor si efectelor preconizate, mai bine atinse la nivel Uniunii.

Principiul proportionalitatii prevede ca continutul si forma de actiune a Uniunii nu depasesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor Constitutiei.

Atunci cand Constitutia atribuie Uniunii Europene competenta exclusiva intr-un anumit domeniu, numai Uniunea poate legifera si adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic, statele membre neputand sa faca acest lucru decat cu autorizarea Uniunii sau pentru punerea in aplicare a actelor adoptate de catre aceasta, iar cand Constitutia atribuie Uniunii o competenta comuna cu statele membre intr-un domeniu determinat, Uniunea si statele membre au puterea de a

legifera si de a adopta in domeniu respectiv acte obligatorii din punct de vedere juridic, statele membre exercitandu-si competenta sau a decis sa nu si-o exercite.

Astfel Uniunea va dispune de competenta exclusiva pentru stabilirea regulilor de concurenta necesare functionarii pietei interne, precum si in urmatoarele domenii: politica monetara pentru statele membre care au adoptat euro; politica comerciala comuna, uniunea vamala, conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune de pescuit. De asemenea Uniunea va avea competenta exclusiva pentru incheierea de acordari internationale atunci cand aceasta incheiere este prevazuta intr-un act legislativ al Uniunii, fie pentru a permite Uniunii sa-si exercite competenta la nivel international, fie din cauza ca aceasta afecteaza un act intern al Uniunii.

In urma acestui proiect de Constitutie competentele comune ale Uniunii si statelor membre se vor aplica in urmatoarele domenii: piata interna, spatiul de libertate, securitate si justitie; agricultura si pescuit; transport si retele transeuropene ; energie; politica sociala; coeziune economica sociala si teritoriala; mediu, protectia consumatorului; obiective comune de securitate in materie de sanatate publica; cercetarii dezvoltarii tehnologice si spatiului; cooperare pentru dezvoltare si ajutor umanitar.

Competenta Uniunii Europene in materie de politica externa si de securitate comuna se va intinde asupra tuturor domeniilor politicii externe, precum si asupra tuturor problemelor referitoare de securitatea Uniunii, inclusiv definirea progresiva a unei politici de aparare comune care poate conduce la o aparare comuna. Statele membre vor sprijini in mod activ si fara rezerve politica externa si de securitate comuna a Uniunii in sprijinul loialitatii si solidaritatii reciproce si vor respecta actele adoptate de catre Uniune in acest domeniu, ele abtinandu-se de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau care poate da una eficacitatii sale.

Domeniile actiunii de sprijinire, de coordonare sau complementare, la nivel european sunt enumarate in tratat, astfel: industrie, protectia si imbunatatirea sanatatii umane, educatie, formare profesionala, tineret si sport, cultura, protectie sociala[2].

Constitutia stabileste si ce curpinde cadrul institutiilor nationale al Uniunii Europene si anume Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul de Ministri, Comisia Europeana, Curtea de justitie, fiecare institutie actionand in limitele atributiilor care ii sunt conferite prin Constitutie, conform procedurilor si in conditiile prevazute prin aceastea, institutiile practicand intre ele o cooperare loiala.

Parlamentul European va exercita, impreuna cu Consiliul de Ministri , functiile legislativa si bugetara, precum si functiile de control politic si consultative, conform conditiilor stabilite prin Constitutie; Parlamentul European alegand presedintele Comisiei Europene.

Parlametul European va fi ales prin vot universal direct de catre cetatenii europeni, prin scrutin liber si secret pentru un mandat de 5 ani, numarul de membrii nedepasind 736. Reprezentarea cetatenilor europeni va fi asigurata in mod proportional degresiv, cu stabilirea unui prog minim de 4 membrii pentru fiecare stat membru, Parlamentul alegandu-si presedintele si biroul dintre membrii sai.

Consiliul European da si va continua a da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii acesteia si ii defineste orientarile si prioritatile de politica generala neexercitand insa functii legislative. Consiliul European acesta fiind format din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum si din presedintele sau si presedintele Comisiei. Astfel Consiliul European se pronunta prin consens, cu exceptia cazului in care in ConstitutiE se prevede altfel: "presedintele Consiliului European este ales de catre Consiliul European cu majoritatea calificata pentru o durata de 2 ani si jumatate, cu posibilitatea reinnorii mandatului o singura data. In caz de imposibilitate sau de culpa grava, Consiliul European poate pune capat mandatului prestabilit conform acestuia proceduri"(articolul I-21.1).

Presedintele Consiliului European prezideaza si impulsioneaza lucrarile Consiliului European, ii asigura pregatirea si continuitatea in cooperare cu presedintele Comisiei si pe baza lucarilor Consiliului afacerilor generale, actioneaza pentru facilitarea coeziunii si consensului in cadrul Consiliului European , prezinta Parlamentului European un raport la sfarsitul fiecarei intruniri, dar nu poate exercita un mandat national.

Consiliul de Ministri exercita, impreuna cu Parlamentul European, functiile legislativa si bugetara, precum si functia de definire politicilor de coordonare, conform conditiilor stabilite prin Constitutie.

Acest Consiliu este format dintr-un reprezentant numit de fiecare stat membru la nivel ministerial pentru fiecare din formatiunile sale, acest reprezentant fiind singurul competent sa angajeze statul membru pe care il reprezinta si sa-si exercite dreptul de vot . Consiliul de Ministri hotareste cu majoritate calificata, cu exceptia cazului in care in Constitutie se prevede altfel.

Presedintia formatiunilor Consiliului de Ministri, cu exceptia celei a afacerilor externe a Uniunii, este asigurata de catre reprezentantii statelor membre din cadrul Consiliului, conform sistemului rotatiei egale pentru perioade de cel putin un an. Consiliul European adopta o decizie europeana care stabileste regulile unei astfel de rotatii tinand cont de echilibrele politice si geografice europene si de diversitatea statelor membre.

Atunci cand Consiliul European sau Consiliul de Ministri hotareste cu majoritate calificata, acesta se defineste ca intrunind majoritatea statelor membre, reprezentand cel putin trei cincimi din populatia Uniunii, iar atunci cand Constitutia nu obliga Consiliul European sau Consiliul de Ministri sa hotareasca pe baza unei propuneri a Comisiei sau atunci cand Consiliul de Ministri nu hotaraste la initiativa ministrului afacerilor externe al Uniuni, majoritatea calificata necesara este constituita din doua treimi din statele membre reprezentand cel putin trei cincimi din populatia Uniunii, totusi in cadrul Consiliului European, presedintele acesteia si presedintele Comisiei nu participa la vot.

Comisia Europeana promoveaza interesul european general si adopta initiativele in acest scop. Vegheaza la aplicarea dispozitiilor Constitutiei precum si a dispozitiilor adoptate de catre institutii in temeiul acesteia, supravegheaza aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curtii de Justitie, executa bugetul si gestioneaza programele, in conditii stabilite prin Constitutie. Cu exceptia politicii externe si de securitate comune si a altor cazuri prevazute in Constitutie , asigura reprezentarea externa a Uniunii. Adopta initiativele de programare anuala si multianuala a Uniunii in vederea incheierii de acorduri interinstitutionale.

Cu exceptia cazului in care in Constitutie se prevede altfel, un act legislativ al Uniunii nu poate fi adoptat decat la propunerea Comisiei, celelalte

acte, fiind adoptate la propunerea Comisiei, atunci cand Constitutia prevede acest lucru.

Comisia consta intr-un colegiu compus din presedinte, ministrul de afaceri externe al Uniunii, vicepresedinte si 13 comisari europeni selectati conform unui sistem de rotatie egala intre statele membre si isi exercita responsabilitatile in deplina independenta.

Tinand cont de alegerile pentru Parlamentul European si dupa consultarile necesare, Consiliul European, hotarand cu majoritate calificata propune Parlamentului European un candidat la functia de presedinte al Comisiei, acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor din care este formata[3].

Daca acest candidat nu intruneste majoritatea, Consiliul European propune, in termen de o luna un nou condidat pentru Parlamentul European urmand aceasi procedura.

Pe baza sistemului rotatiei egale, fiecare stat membru stabileste o lista de 4 persoane, in care sa fie reprezentate ambele sexe, pe care le considera calificate pentru a exercita functia de comisar european. Selectand cate o persoana de pe fiecare din listele propuse, presedintele ales desemneaza cei 13 comisari europeni alesi pentru competente si angajamentul lor european si care ofera toate garantiile de independenta, mandatul Comisiei fiind de 5 ani.

Presedintele Comisiei defineste orientarile in cadrul carora Comisia isi exercita misiunea, decide organizarea sa interna pentru a asigura coerenta, eficacitatea si colegialitatea actiunilor acesteia si numeste vicepresedinti dintre membrii colegiului[4].

Consiliul European, hotarand cu majoritate calificata, cu acordul presedintelui Comisiei, va numi prin majoritate calificata, ministrul afacerilor externe ale Uniunii, acesta urmand a conduce politica externa si de securitate comuna a Uniunii Consiliul European poate pune capat mandatului sau conform aceleiasi proceduri. Ministrul afacerilor externe este unul din vicepresedintii Comisiei Europene, el fiind insarcinat cu relatiile externe si cu coordonarea celorlalte aspecte ale actiunilor externe a Uniunii.

Curtea de justitie cuprinde Curtea Europeana de Justitie Tribunalul de Mare Instanta si tribunale specializate, acestea asigurand respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea Constitutiei. Statele membre vor stabili caile de acces necesare asigurarii unei protectii jurisdictionale efective in domeniul dreptului Uniunii.

Curtea Europeana de Justitie este formata dintr-un judecator pentru fiecare stat membru si este asistata de avocati generali, iar Tribunalul de Mare Instanta numara cel putin un judecator pentru fiecare stat membru, numarul de judecatori fiind stabilit prin statutul Curtii de Justitie. Curtea de Justitie hotaraste aspura: actiunilor introduse de catre unul din statele membre, o institutie sau persoane din statele membre, o institutie sau persoana fizica sau juridica, cu titlu prejudicial, la cererea instantelor nationale, asupra interpretarii dreptului Uniunii sau asupra validitatii actelor adoptate de catre institutii, cat si asupra altor cazuri prevazute in Constitutie.

Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale constituie Sistemul European al Bancilor Centrale, Banca Centrala Europeana impreuna cu bancile centrale nationale, conducand politica monetara a Uniunii.

Sistemul European al Bancilor Centrale este condus de organele de decizie ale B.C.E., obiectivul sau principal fiind mentinerea stabilitatii preturilor, acesta sprijinind politicile economiei generale in cadrul Uniunii, in scopul realizarii obiectivelor Uniunii.

Banca Centrala Europeana este o institutie care are personalitate juridica, ea fiind singura abilitata sa autorizeze emisiunea de euro si este independenta in exercitarea prerogativelor sale si in finantele sale.

Curtea de Conturi este institutia europeana care asigura controlul conturilor, examineaza conturile pentru totalitatea veniturilor si cheltuielilor Uniunii si asigura buna gestiune financiara, fiind formata din cate un cetatean din fiecare stat membru, acesta exercitandu-si functiile in deplina independenta.

Conform proectului viitoarei Constitutii Europene , Parlamentul European, Consiliul de Ministri si Comisia sunt asistate de un Comitet al regiunilor si de un Comitet Economic si Social care exrecita functii consultative.

In exercitarea competentelor care ii sunt conferite prin Constitutie, Uniunea Europeana utilizeaza ca instrumente juridice legea europeana, legea-cadru europeana, regulamentul european, decizia eurpeana, recomandarile si avizele.

Legea europeana este un act legislativ cu caracter general, ea fiind obligatorie in toate elementele sale si se aplica direct in toate sttele membre.

Legea-cadru europeana este definita in proiectul viitoarei Constitutii ca fiind un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatele care trebuie obtinute , lasand autoritatilor nationale competenta in privinta alegerii formei si a mijloacelor.

Regulamentul european este un act nelegislativ, cu caracter general, de punere in aplicare a actelor legislative si a anumitor dispozitii specifice ale viitoarei Constitutii, acesta putand fi obligatoriu in toate elementele sale si se poate aplica direct in toate statele membre sau poate obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatele care trebuie obtinute, lasand autoritatilor nationale competenta in privinta alegerii formei si a mijloacelor.

Decizia europeana este un act nelegislativ care este obligatoriu in toate elementele sale, iar atunci cand desemneaza destinatarii, decizia europeana nu e obligatorie decat pentru acestia. In tratat se specifica ca recomandarile si avizle adoptate de catre institutii nu au caracter obligatoriu.

Legile si legile-cadru sunt adoptate in comun de catre Parlamentul European si Consiliul de Ministri, la propunerea Comisiei, conform procedurii legislative ordinare. In cazul in care cele doua institutii nu ajung la un acord, actul in cauza nu este adoptat.

"Statele membre iau toate masurile de drept intern necesare pentru a pune in aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii (articolul I-36.1)

Legea Europeana stabileste in prealabil regulile si principiile generale privind modalitatile de control de catre statele membre al actelor de punere in aplicare ale Uniunii, acestea luand forma de regulamente europene de punere in aplicare sau de decizii europene de punere in aplicare[5].

"Legea si legea-cadru europene adoptate conform procedurii legislative ordinare sunt semnate de presedintele Parlamentului European si de presedintele Consiliului de Ministri. In celelalte cazuri, aceasta se semneaza de catre presedintele, Parlamentului sau de catre presedintele Consiliului de Ministri. Legea si legea-cadru europeana sunt publicate in jurnalul Oficial al Uniunii Europene si intra in vigoare la data stabilita sau, in absenta acesteia in a 20-a zi de la publicare"(articolul I-38.1)

Regulamentele europene si deciziile europene, atunci cand nu indica destinatarii sau cand se adreseaza tuturor statelor membre, sunt semnate de presedintele institutiei care le adopta, sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si asemeni legii europene intra in vigoare la data stabilita sau in absenta acesteia, in a 20-a zi de la publicare.

Uniunea Europeana duce o politica externa si de securitate comuna bazata pe dezvoltarea solidaritatii reciproce a statelor membre, pe identificarea problemelor este interes general si pe obtinerea unei convergente tot mai ridicate a actiunilor statelor membre, Consiliul European identifica interesele strategice ale Uniunii si stabileste obiectivele politice externe si de securitate comuna.

Aceasta politica externa si de securitate comuna este pusa in aplicare de catre Ministerul Afacerilor Externe al Uniunii si de catre statele membre prin utilizarea mijloacelor nationale si ale Uniunii.

Inainte de a intreprinde orice actiune pe scena internationala sau de a-si asuma orice angajament care ar putea afecta interesele Uniunii, fiecare stat membru consulta celelalte state din cadrul Consiliului European sau al Consiliului de Ministri. Parlamentul European este consultat cu regularitate asupra aspectelor principale si optiunilor fundamentale de politica exerna si de securitate comuna si este tinut la curent cu evolutia acesteia.

Politica de securitate si de aparare comuna asigura Uniunii o capacitate operationala bazata pe resurse civile si militare, Uniunea putand recurge la acestea in cadrul misiunilor in afara Uniunii, pentru a asigura mentinerea pacii, prevenirea conflictelor si intarirea securitatii internationale, conform principiilor Cartei Natiunilor Unite.

Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie prin adoptarea de legi si legi-cadru europene vizand, daca este cazul, apropierea legislatiilor nationale; prin promovarea incadrarii reciproce intre autoritatile competente ale statelor membre, in special pe baza recunoasterii reciproce a deciziilor judiciare si extrajudiciare; printr-o cooperare operationala a statelor membre, inclusiv a serviciilor specializate in domeniul prevenirii si depistarii infractiunilor penale.

Conform articolului 42 din partea I a proiectului viitoarei Constitutii atunci cand unul din statele membre face obiectul unui atac terorist sau al unei catastrofe naturale sau provocate de om, Uniunea si statele membre actioneaza impreuna in spirit de solidaritate. Uniunea imobilizeaza toate intrumentele de care dispune, inclusiv si resurele militare puse la dispozitia sa de catre statele membre in vederea: prevenirii amenintarii teroriste pe teritoriul statelor membre, protejarii institutiilor democratice si a populatiei civile de un eventual atac terorist; acordarii de asistenta unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autorizatiilor sale politice, in cazul unui atac terorist sau in cazul unei catastrofe. Statele membre care doresc sa instaureze intre ele o cooperare consolidata in cadrul competentelor neexclusive ale Uniuni pot recurge la institutiile acesteia si isi pot exercita aceste competente prin aplicarea dispozitiilor corespunzatoare ale Constitutiei. Cooperarile consolidate vizeaza sa favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, sa apere interesele acesteia si sa intareasca procesul de integrare, cooperarile fiind deschise tuturor statelor membre inca de la instaurare, precum si in orice moment.

Autorizarea de a proceda la o cooperare consolidata este acordata de Consiliul de Ministri in ultima instanta, dupa ce s-a stabilit in cadrul Consiliului de Ministri ca obiectivele Uniunii nu pot fi realizate intr-u termen rezonabil de catre aceastea, si cu conditia reunirii a cel putin o treime din statele membre. Dar numai membri Consiliului de Ministri care reprezinta statele participante la o cooperare consolidata iau parte la adoptarea actelor, cu toate acestea si celelalte state membre pot participa la deliberari. Unanimitatea se constituie numai din voturile reprezentatilor statelor participante, iar majoritatea calificata se defineste ca majoritatea reprezentatilor stetelor participante , reprezentand cel putin trei cincimi din populatia acestor state, iar actele adoptate in cadrul unei cooperari consolidate nu sunt obligatorii decat pentru statele participante.

Conform proiectului viitoarei Constitutii principale reactii democratice a Uniunii sunt trei: principiul egalitatii democratice, principiul democratiei reprezentative si principiul democratiei participative[6].

In toate activitatile sale, Uniunea respecta principiul egalitatii cetatenilor sai, acestia beneficiind de o atentie egala din partea institutiilor Uniunii.

Functionarea Uniunii are la baza principiul democratiei reprezentative, iar in baza acestui principiu cetatenele si cetatenii sunt reprezentati in mod direct la nivelul Uniunii, in Parlamentul European, pe cand statele membre sunt reprezentate in Consiliul European si in Consiliul de Ministri de catre guvernele lor care raspund in fata parlamentelor nationale, alese de catre cetatenii statelor respective.

Conform acestui principiu fiecare cetatean are dreptul de a participa la viata democratica a Uniunii, deciziile fiiind luate in mod cat mai deschis si la un nivel cat mai apropiat de cetatean, iar partidele politice europene contribuie la formarea constiintei politice europene si la exprimarea vointei cetatenilor Uniunii.

Prin mijloace corespunzatoare, institutiile Uniunii acorda cetatenilor si asociatiilor reprezentative posibilitatea de a-si face cunoscute opiniile si de a face schimb de opinii in mod public in toate domeniile de actiune ale Uniunii. Astfel institutiile Uniunii se angajeaza sa mentina un dialog deschis, transparent si constant cu asociatiile reprezentative si cu societatea civila.

Uniunea Europeana recunoaste si promoveaza rolul partenerilor sociali la nivelul Uniunii, luand in considerare diversitatea sistemelor nationale, astfel Uniunea faciliteaza dialogul dintre acestea, respectandu-le autonomia.

"Mediatorul European, numit de catre Parlamentul European primeste plangerile cu privire la cazurile de administrare defectuoasa in cadrul institutiilor

organismelor sau agentiilor Uniunii, Mediatorul ancheteaza si prezinta un raport cu privire la acestea. Mediatorul European isi exercita functiile in deplina independenta."(articolul I-48)

In scopul promovarii unei bune guvernari si pentru a asigura participarea societatii civile, institutiile, organismele si agentiile Uniunii lucreaza respectand in cel mai inalt grad principiul deschiderii. Asadar Parlamentul European, precum si Consiliul de Ministri, se intrunesc in sedinte publice si adopta o propunere legislativa. Astfel legea europeana stabileste principiile generale si limitele care , din ratiuni de interes public sau privati, reglementand exercitarea dreptului de acces la documentele institutiilor, agentilor si organismelor Uniunii.

"Orice persoana are dreptul la protectia datelor cu caracter personal care o priveste"(articolul I-50.1). pornind de la aceasta afirmatie, conform proiectului viitoarei Constitutiii Europene, legea europeana stabileste normele privind protectia persoanelor fizice, referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal de catre institutiile, organismele si agentiile Uniunii, precum si de catre statele membre, in exercitarea activitatilor privind domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum si normele privind libera circulatie a acestor date

Uniunea respecta si nu aduce, atingere statului de care beneficiaza, in baza dreptului national, bisericile si asociatiile sau comunitatile religioase din statele membre, de asemenea respecta statutul organizatiilor cu caracter filozofic si al celor neconfesionale, recunoscandu-le indentitatea si contributia specifica, Uniunea mentine un dialog deschis, transparent si constant cu aceste biserici si organizatii.

Conform principiilor bugetare si financiare ale Uniunii, toate veniturile si cheltuielile acesteia trebuie sa faca obiectul unor prevederi pentru fiecare exercitiu financiar si trebuie sa fie inscrise in buget, iar bugetul la randul sau trebuie sa fie echilibrat intre venituri si cheltuieli[7]^.

Executia cheltuielilor inscrise in buget necesita adoptarea in prealabil a unui act obligatoriu din punct de vedere juridic care da un temei juridic actiunii Uniunii si executiei cheltuielilor, in conformitate cu legea europeana, acest act fiind nevoit sa imbrace forma unei legi europene, a unei legi-cadru europene, a unui regulament european sau a unei decizii europene, de asemenea Uniunea si statele membre se angajeaza sa combata frauda si orice alta activitate ilegala care aduce atingerea intereselor financiare ale Uniunii.

Bugetul Uniunii, fara sa aduca atingere altor venituri, este finantat in intregime din resurse proprii, iar printr-o lege europeana a Consiliului de Ministri se stabileste limita resurselor Uniunii, si se pot stabili noi categorii de resure sau se poate abroga o categorie existenta. Aceste legi nu intra in vigoare decat dupa aprobarea de catre statele membre, conform dispozitiilor lor constitutionale, iar dupa aceea Consiliul de Ministri hotaraste in unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

Cadrul financiar multianual vizeaza asigurarea evolutiei ordonate a cheltuielilor Uniunii, in limita resureslor proprii, cadrul financiar stabilind valorile plafoanelor anuale ale alocarilor de angajare pe categorii de cheltuieli. Acesta se stabileste printr-o lege europeana a Consiliului de Ministri; Consiliul de Ministri hotarand dupa aprobarea Parlamentului European care se pronunta cu majoritatea membrilor din care este format.

"Parlamentul European si Consiliul de Ministri adopta la propunerea Comisiei, legea europeana care stabileste bugetul anual al Uniunii"(articolul I-55).

"Uniunea dezvolta relatii privilegiate cu statele invecinate, in vederea stabilirii unui spatiu de prosperitate si de buna vecinatate, avand la baza valorile Uniunii si caracterizat de relatiile stranse si pasnice, bazate pe cooperare."(articolul I-56.1).

Uniunea este deschisa tuturor statelor europene care respecta valorile acesteia, prevazute in tratatul viitoarei Constitutii Europene, si care se angajeaza sa le promoveze in comun. Orice stat european care doreste sa devina membru al Uniunii poate adresa o cerere Consiliului de Ministri, urmand ca Parlamentul European si parlamentele nationale ale statelor membre sa fie informate cu privire la aceasta cerere. Consiliul de Ministri se va pronunta in unanimitate, dupa consultarea Comisiei si aprobarea acordata de Parlamentul European. Conditiile si modalitatile de admitere fac obiectul unui acord intre statele membre si statul candidat, acest acord fiind supus ratificarii de catre toate statele contractante, conform dispozitiilor lor constitutionale.

Consiliul de Ministri, hotarand cu o majoritate de patru cincimi din membrii sai, la propunerea motivata a unei treimi din statele membre, a Parlamentul European sau a Comisiei si dupa aprobarea Parlamentul European poate adopta o decizie europeana prin care sa constate ca exista un risc clar de incalcare grava din partea unui stat membru al valorilor prevazute in articolul II-2 din proiectul de tratat de instituire a unei Constitutii Europene, dar inainte de a proceda la aceasta constatare, Consiliul de Ministri audiaza statul membru in cauza si ii poate adresa recomandari, hotarand conform aceleiasi proceduri[8].

Dupa efectuarea constatarii existentei unei incalcari grave si persistente din partea unui stat membru a valorilor consacrate in tratatul viitoarei Consliului de Ministri, hotarand cu majoritate calificata, poate adopta o decizie europeana care sa ii suspende statului membru respectiv anumite drepturi care rezulta din aplicarea Constitutiei, inclusiv dreptul la vot al statului membru respectiv in cadrul Consiliului de Ministri, cu toate acestea, Consiliul de Ministri tine cont de eventualele consecinte ale unei asemenea suspendari asupra dreptului si obligatiilor persoanelor fizice si juridice. Totusi acest stat membru ramane supus obligatiilor care ii revin in temeiul Constitutiei, indiferent de situatie. Consiliul de Ministri, dupa ce hotareste cu majoritate calificata, poate adopta in continuare o decizie europeana de modificare sau abrogare a masurilor luate, pentru a raspunde schimbarilor de situatie care l-au determinat sa impuna masurile respective.

Conform dispozitiilor sale constitutionale orice stat membru poate hotara sa se retraga din Uniunea Europeana, astfel statul membru hotarand sa se retraga notifica intentia sa Consiliului European care examineaza aceasta notificare. In

lumina orientarilor Consiliului European, Uniunea negociaza si incheie cu acest stat un acord de stabilire a modalitatilor de retragere , tinand cont de cadrul viitoarelor relatii cu Uniunea de catre Consiliul de Ministri, care hotaraste cu majoritate calificata, dupa aprobarea Consiliului European, bineinteles, reprezentantul statului membru care se retrage nu va participa la deliberarile sau la deciziile Consiliului European sau ale Consiliului de Ministri care il privesc.

"Daca statul care s-a retras din Uniune depune o noua cerere de aderare, aceasta cerere este supusa procedurii de aderare la Uniune".(articolul I-59.1)