|
|
|
Cuvinte, simboluri, iconi si indici
1. Numite si semne verbale (sau lingvistice), cuvintele sunt cele mai eficiente instrumente de formulare, tezaurizare si transmitere a cunostintelor, deoarece faciliteaza - in cel mai convenabil mod - operatia abstractizare.
Numim limba naturala, orice sistem de cuvinte folosit de o comunitate umana.
Limbile naturale sunt universale si inchise, deoarece (a) ingaduie utilizatorilor sa se refere la orice domeniu al realitatii si (b) nu trebuie sa se apeleze la alte categorii de semne pentru a fi prezentate si explicate.
Cuvintele au 4 proprietati remarcabile (CALD):
arbitrarietatea (legatura dintre cuvant si semnificatia lui nu este o relatie naturala, ci o conventie sociala contingenta)
conventionalitatea (regula care constituie fundamentul folosirii oricarui cuvant nu este singura regularitate posibila, o conventie alternativa putandu-se perpetua in locul ei)
discontinuitatea (cuvintele pot fi individualizate si separate din intregul semiotic din care fac parte)
linearitatea (cuvintele pot fi emise si receptate doar succesiv)
Comunicarea lingvistica (prin cuvinte) este o caracteristica a omului. Proband performanta in utilizarea cuvintelor, ne evidentiem natura umana.
2. simbolurile ("crucea", "semiluna", "zvastica" "secera si ciocanul", "ramura de maslin", "frunza de laur", "balanta" etc.) sunt semne care condenseaza practici sociale bine inradacinate intr-o anumita comunitate si care declanseaza sau intretin forme de solidaritate sociala.
Relatia dintre simbol si semnificatia lui este motivata prin analogie; alegerea unui simbol nu este nici arbitrara (spre exemplu, nu putem folosi tancul ca simbol al dreptatii), nici necesara (de exemplu, pacea poate fi simbolizata atat de porumbelul alb, cat si de ramura de maslin).
3. iconii - fotografiile, portretele, caricaturile, diagramele, hartile, graficele, unele reclame vizuale, semnele de circulatie rutiera, elementele de ghidare in spatiul social (care semnaleaza zone in care fumatul este interzis, toalete, statii de autobuz, intrari sau iesiri din cladiri, localuri publice de un anumit tip etc.) - sunt semne care dobandesc capacitate referentiala in virtutea asemanarii lor cu obiectele denotate.
4. indicii sunt manifestari periferice, parti, efecte etc. ale unui obiect, fenomen sau proces, iar operatia prin care acestea sunt desemnate poate fi judecata in termenii relatiei de metonimie.
In masura in care legatura dintre indice si semnificatia lui este necesara, conventia de utilizare a indicelui nu face decat sa consacre corelatia naturala descoperita. De pilda, o data ce s-a stabilit ca nu se poate face foc, fara sa iasa fum, suntem - intr-un fel - constransi sa ne raportam la fum ca indice al focului.
In practica de comunicare este dificil sa distingem indicii veridici de indicii falsi, respectiv indicii emisi intentionat de indicii involuntari.
Principalele categorii de indici:
1. elementele de paralimbaj (din comunicarea orala)
ritmul vorbirii (lent-alert)
intensitatea vocii (joasa-inalta)
tonul vocii (rece-cald, aspru-moale)
volumul vocii (mic-mare)
calitatea vocii (slaba-buna)
sunetele de acoperire a pauzelor in vorbire (inadecvate-adecvate)
2. miscarile si posturile corpului
mimica (prin care manifestam combinatii ale celor 6 emotii primare: surpriza, teama, furia, dezgustul, bucuria si supararea)
gesturile (emblemele, gesturile de ilustrare si gesturile de reglaj)
pozitiile corpului
miscarile de adaptare la circumstantele comunicarii
3. tipul corporal
astenic
atletic
supraponderal
4. charisma
5. vestimentatia si accesoriile
6. utilizarea spatiului si impunerea unor distante sociale
distanta intima
distanta personala
distanta sociala
distanta publica
7. contactul tactil
8. indicii de control a timpului
