|
|
|
Cat si prin intensificarea muncii educative in randul cetatenilor, in vederea cunosterii, insusirii si respectarii stricte a legilor. Totodata, prevenirea infractiunilor constituie scopul sanctiunii, al pedespsei. Prevenirea generala se realizeaza prin stabilirea in lege a fapte;or care constituie infractiuni,membrii societatii instientizati asupra consecintelor savarsirii unor fapte, precum si asupra limitelor legale de sanctionare. Prevenirea spaciala se realizeaza prin corecta incadrare juridical si prin sanctionarea infractiunii concrete savarsite de o persoana''. Continutul si esenta dreptului penal, indeosebi a prevederilor care vizeaza minorii si tinerii, converg spre un drept preponderent profilatic.
Una din orientarile fundamentale este acea de a face totul pentru a-i impiedica pe oameni sa comita abateri, de a preveni savarsirea lor, iar atunci cand incalca legea, de a-i ajuta sa se indrepte.
Al. Rosca spunea, din modul in care se aplica sanctuinile penale trebuie sa se degaje un sentiment de 'justitie senina'.
Masurile juridico-sociale de prevenire a infractiunilor se realizeaza prin activitatea organelor procuraturii, dar in conlucrare cu alte organe de stat, organizatii de masa, cu sprijinul permanent al oamenilor muncii. In prevenirea si combaterea tendintelor de incalcare a normelor de convetuire sociala se pune un accent pe rolul influentei exercitate de oamenii muncii, de opinia publica in general.
In cadrul masurilor juridico-sociala se includ si actiunile de popularizare si explicitare a hotararilor de partid si a legilor. Pentru sporirea eficientei activitatii juridice se utilizeaza, alaturi de formele si metodele traditionale (conferinte, expuneri la statiile radio) unele metode si procedee noi. Dintre acestea amintim : metoda dezbaterii si metoda analizei de caz (metoda studiului de caz) cu participarea mai multor specialisti (juristi, psihologi, sociologi, pedagogi). Eficienta acestor metode creste atunci cand se utilizeaza masuri tehnice vizuala si audio-vizuala cum sunt diafilmele, diapozitivele. Diafilmul cuprinde aspecte pozitive din viata socio-profesionala a minorilor si tinerilor a caror conduita a fost remodelata prin forte educative a colectivului de munca, in contrast cu unele abateri din comportarea altora ; diafilmul demasca elementele care au recidivat, care raspandesc violenta, efcte nocive al consumului exagerat de bauturi alcoolice. Pentru prevenirea delicventei juvenile si a infractionalitatii in general si pentru reeducarea celor care au savarsit acte deviate, statul apeleaza la forta transformatoare a muncii si creatiei libere.
Vadecum asistential. Aspecte medico-sociale in asistenta minorului delicvent.
Organizarea asistentei minorilor delicventi, in scopul recupararii lor medico-sociale se mentine ca o problema de actualitate datorita gravitatii progresive a criminalitatii juvenile in numeroase tari din lume. Programele de asistenta a minorului delicvent i-au in considerare unele realitati in mod general valabile. Aceste realitati se refera la unii din factori care intretin criminalitatea juvenila, recidivele cat si dezvoltarea defectuasa apersonalitatii privind integrarea sa in normele de convetuire sociala.
Studiul clinic si expertizele medico-legale psihiatrice ale minorilor delicventi atesta gravitatea criminalitatii juvenile, atat prin prejudiciul material direct ce-l provoaca cat si prin repercusiunile sale psihologice si socialedurabile. Aceste repercusiuni se exprima prin riscul contaminarii infractionale in grupul minorilor care apare exemplu inductor negativ si prin pericolul agravarii comportamentului antisocial, cu potential de malignutate la perioada adulta. Printre aspectele care prezinta o valoare semnificativa in analiza criminalitatii juvenile, semnalam varsta, cadrul familial si dezvoltarea pshica a minorilor ; in ceea ce priveste varsta incidenta maxima a delicventei apare in perioada pubertara, intre 14-16 ani, cand labilitatea proceselor neuroendocrine, cu reactii subiective de asec si actiune unor factori psihogeni defavorabili, permit decompensarea comportamentului in tendinte si acte infractionale. Aparitia unor tulburari de comportament indeosebi la aceasta varsta exprima in mod sensibil interferenta dintre particularitatile si factorii educativi si morali care influenteaza dezvoltarea personalitatii juvenile. Alaturi de perioada de varsta, dezvoltarea psihica a minorului constituie unul din elementele care mai semnifica ale delicventei. Aspectul clinic al unui grup de minori examinati se caracterizeaza prin saracia neurologice, dar cu modificari psihice. Un grup de minori studiati pentru comiterea unor infractiuni nu prezinta modificari psihice, iar gradul dezvoltarii lor mentale era corespunzator varstei cronologice. Cadrul familial, constant implicat prin factorii raspunzatori ai tulburarilor de comportament ale minorilor isi mentine importanta preponderanta. Familia dezorganizata ramane terenul unei educatii insuficient tutelare si predispune pe minori la conduite conflictuale. Substituirea unor moravuri si traditii din familie cu relatii independente influentate de tendinte socio-culturale ale colectivitatii, dezvolta si maturizeaza personalitatea minorului facandu-l mai putin susceptibil fata de tutela educativa, chiar in familiile organizate. Fara a crea conflicte, erori sau neglijente educative, familia organizata in asemenea imprejurari se diminua in rolul sau educativ si permite altor factori sa influenteze comportamentul minorului. Tulburarile de comportament, specific determinate de varsta, dezvoltarea psihica, cadrul familial, poate avea aspectul unor forme variate de manifestari cum sunt : actul infractional unic, tendinte de agresivitate, furturi, vagabondaj, delicte sexuale singular sau in grup, induse sau cu stabilizare prin recidivare.
1 Evaluarea si auto-evaluarea
Exista mult scepticism si chiar cinism cu privire la rezultatele interventiei asistentului social in cadrul deliventilor juriciarizati. Specificul muncii asistentului social consta in optimismul sau profesional ; dar oamenii se pot schimba, dar situatiile in care sunt pusi aceste persoane este diferita si dezavantajoasa in care ei se afla, precum si atitudinea lor fata de interventia asistentului social. Ei nu cauta de bunavoie ajutorul de acest tip, mai mult chair opun rezistenta in procesul de ajutor-consiliere. Majoritatea din ei nu dispun de mijloace adecvate de aparare, investand mult in fiecare etapa a juridicizarii, interventia asistentului social este dificila iar singurul avantaj ar consta in faptul ca informatiile, fara sa fie abundente si complete, sunt verificate. Aceste informatii provin din diferite surse, cum ar fi : dosare ale minorilor, rapoarte de constatare ale politiei, din evaluari psihologice si uneori chiar sociale- utilizarea lor este evidenta in prima etapa a interventiei : evaluarea clientului, ca proces de apreciere formala si analiza problemelor, trebuintelor specifice ale subiectului, cat si riscul pe care il reprezinta pentru comunitate.
Importanta evaluarii, ca etapa a interventiei, este indiscutabila ; pe baza acesteia este realizata diagnosticarea diferentiata, sunt proiectate strategiile de actiune, formele concrete si finalitatile interventiei asistentului social. Unele elemente ale evaluarii individuale se plaseaza la documentarii teoretice, atunci cand sunt studiate cauzele generale ale fenomenului delicvential.
Una din tehnicile cele mai eficiente si mai utilizate este cea a auto-evaluarii de sine. Aceasta tehnica este recomandabila in luru cu delicventii, intrucat, in final, se ajunge la o concordanta a aspiratiilor si sperantelor de auto-realizare cu mijloace efective de realizare a acestora.
Doua sunt situatiile in care se poate aplica aceasta tehinica :
1) atunci cand subiectul are o conceptie despre sine pozitiva, chiar cu o supralicitare a acesteia; cand nivelul de auto-evaluare este acceptabil, asistentul social trebuie sa sustina acesta atitudine, deoarece pe acest element se contureaza perceperea realitatii si a experientei proprii, comportamentul fiind cel ce le incorporeaza si instrumenteaza; atunci cand auto-evaluarea este supradimensioanata, este indicat ca subiectul sa beneficieze de un examen specializat de psihiatrie;
2) sunt indivizi a caror conceptie despre sine este negativa, ca rezultat al unor experienta personale sau al unor deficinte de dezvoltare ; ei percep lumea ca pe un mediu ostil, neprietenos, strain, fara nici o atractie, aceste atitudini si sentimente sunt incorporate in comportamentul sau ; de regula, tendinta acestora clienti este sa se faca tot mai neagreati, avand motivatii interne auto-depreciative «cui ii pasa de mine, nimeni nu ma vrea/iubeste »
Pentru ca asistentul social sa invinga aceste credinte ale clientului si sa-i redea sensul ascendent al construirii de sine, insusi asistentul social trebuie sa se constituie ca o entitate puternica se activa ; personalitatea asistentului social trebuie sa aiba un rol vital in acesta relatie de ajutorare, unde elementul central de valorificat ramane cel de interactiune reciproc pozitiva.
In aceasta etapa doua din calitatile specifice ale asistentului social predomina :
a) asistentul social nu trebuie sa-si foloseasca clientii pentru a-si rezolva propriile trebuinte/nevoi ;
b) sa inspire incredere si credibilitate clientilor sai, sa fie vazut ca un profesionist cu calitati si motive proprii, onestitate, acceptare fara prejudecati.
Valoarea reciprocitatii nu se rezuma doar la inbogatirea experientei clientului prin cunoasterea altor alternative, dar ii sporeste concomitent si increderea si disponibilitatea spre colaborare ; acest proces trebuie sa fie eliberat de exprimari valorice, de recomandari morale, de elmente demonstrative sau amenintatoare. Clientii pot inventa experiente pe care sa la substituie celor reale (care fie ii inspaimanta, fie ca nu sunt destul de relevant pentru propria personalitate). O abordare treptate a problemelor personale este indicate intrucat ofera clientului posibilitatea rememorarii si aprofundarii unor experiente ; dezvaluirea unor experiente sau informatii pot uneori sa-l intimideze sau chiar sa-l blocheze prin disconfortul ce i-l genereaza ; pe de alta parte, se evita efectul de asalt, ce ia forma unei relatii negative fata de auto-evaluarea rapida, devenind ostil si refuzand sa mai vorbeasca.
Imbunatatirea conceptiei despre sine prin auto-evaluare ; clientul dar in acelasi timp asistentul social isi cunoste slabiciunile si puterile, limitele si sperantele, ca si propia eficacitate in sistemul propiu de viata ; unii considera auto-evaluarea la fel de necesara pentru sanatatea mentala ca si nutritia pentru sanatatea fizica.
Evaluarea si auto-evaluarea propun o larga varietate de actiuni si insusiri din partea din partea lucratorului social ; el insusi trebuie sa fie dispus la o diversitate de experiente pe care sa le interpreteze eficient in instrumentarul metodologic.
2 Tehnici de intervievare a delicventelor judiciarizati
In sens larg prin interviu se intelege un proces focalizat pe comunicare prin intermediul caruia sunt obtinute informatii cu scopul de a-l evalua pe intervievat. Este o metoda structurata cu obiectivul de a cunoste o alta persoana.
In cazul asistentei sociale, interviul este conceput incat sa-l determine pe operator sa ia decizii., de obicei in ceea ce il priveste pe client in vederea acordarii unui ajutor specific clientului sau.
La nivelul muncii cu delicventii judiciarizati, asistentii sociali pot structura stiluri de interviu pe diferite categorii de subiecti ; delicventul-client, victima-politisti, membrii ai familiei clientului si alte categorii implicate in informatiile despre client, oferite voluntar. Ca o tehnica specifica este interogarea, mai focalizata si mai delimitata pe anumite informatii.
Scopul specific al interviului in cazul delicventei judiciarizate este particularizat pe categoria de populatie la care este aplicat ; astfel, aplicat clientului interviul este un instrument de diognosticare si de intelegere a clientului cu problemele sale. De obiecei, prin intervievare sunt urmarite obiective cum ar fi : motivatii de actiune, delimitarea tensiunilor personale ale clientului, intelegerea motivatiei de actiune, evaluarea impactului si al riscului social al faptei comise.
Interviul mai reprezinta demararea serviciului de tratament si poate constituie inceputul pprocesului de reabilitare si /sau resocializare (delicventii ocazionali).
Una din cela mai valoroase este ascultare activa, ce consta in constituirea unei stari de extrema atentie la informatiile oferite de subiect si transmiterea acestei stari atat verbal cat si non-verbal. Avantaju acestei
