OBIECTUL SI ISTORICUL APARITIEI PROFESIEI

Ca profesie, apare la inceputul sec. XX, cu 3 premise importante:

a aparut o diferentiere a claselor sociale bogata si saraca, care s-a accentuat;

multiplicarea si agravarea problemelor sociale: razboaie, foame, crize economice;

diminuarea functiei asistentiale a Bisericii (secularizarea a dus la descentralizare)

1883 - este anul in care asociatiile de binefacere pun problema pregatirii de personal specializat

1897 - New York - prima scoala de asistenta sociala

In Marea Britanie, se produce apropierea dintre clasele sociale sarace si bogate, producandu-se asa-numitul settlement. Asistenta consta in cresterea si educarea copiilor, asistenta acordata tinerelor mame, asistenta juridica, asistenta medicala.

Promotorii primelor case sociale vedeau reconstructia sociala ca o problema de justitie si nu ca o problema de binefacere crestina.

La inceputul secolului XX, odata cu aparitia acestei profesii, a aparut si o noua strategie asistentiala, bazata numai pe modelul medical - casework. Premisele medicale  ale acestei strategii au fost 4: o igiena precara, raspandirea unor boli specifice: TBC, probleme de malnutritie, alcoolismul.

DOMENIUL PROFESIEI  DE ASISTENT SOCIAL

Schema comunicarii

mesaj

E                   R

canal de comunicare

asistent - asistat - relatie de comunicare bilaterala

Asistentul trebuie sa descopere cauzele sociale pe care medicul le poate ignora, cauze care intretin si agraveaza problema respectiva. Asistentul social lucreaza in special cu persoane din categoriile marginale si deviante, cu grupuri de risc (adolescentii), cu indivizi aflati in criza (somerii) si trebuie sa inteleaga impactul socialului asupra dezvoltarii atitudinilor si comportamentelor lor.

Asistenta sociala cuprinde elemente de sociologie, antropologie, psihologie. Principalele metode de asistenta sociala sunt: metoda interventiei medicale (casework) si metoda interventiei.

Metoda casework pune accent pe ceea ce nu functioneaza din punct de vedere medical, abordeaza numai sub acest aspect problema, antreneaza asistentul social intr-un proces de autoanaliza a activitatilor, actiunilor.

Metoda interventiei pune accentul pe ceea ce este normal si obisnuit in viata cotidiana; se pune problema raporturilor dintre relatiile de intrajutorare si mediul social.

Exista 10 profesii asistentiale:

1.     puericultorii - se ocupa in principal de copiii din mediul spitalicesc si din alte

institutii de protectie infantila - are loc o monitorizare a cresterii si dezvoltarii din punct de vedere fizic.

2.     consilierii in economie sociala si familiala - ii ajuta pe cei care sunt intr-o stare

mai precara sa gestioneze bunurile materiale de care dispun si sa se adapteze la conditiile sociale.

3.     delegatii de tutela - se ocupa de aplicarea hotararilor judecatoresti privind prestatiile

familiale in situatiile in care minorii sunt supusi unui tratament necorespunzator (abuzuri, igiena precara)

4.     asistentele familiale - efectueaza anumite activitati menajere in familiile cu probleme

deosebite

5.     animatorii socio-culturali - se ocupa de organizarea si desfasurarea unor activitati

culturale, sportive, educationale, in care sunt atrasi mai ales tinerii din mediile nefavorizate

6.     educatorii specializati pe diferite tipuri de activitati pedagogice si psihologice recuperatorii

7.     educatoarele - se suprapun cumva cu cele din categoria anterioara

8.     menajerele si ingrijitoarele - se ocupa de persoane de varsta a III-a si invalizi

9.     asistentii sociali din diferitele institutii, scoli si spitale

10.  agentia sau serviciul social

SISTEMUL DE ASISTENTA SOCIALA DIN ROMANIA

Asistentul social Zamfir oferea in 1995 prima definitie a asistentei sociale din actualul sistem: "Asistenta sociala este un ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate si servicii specializate de protejare a grupurilor si comunitatilor cu probleme speciale".

Asistenta sociala se acorda indivizilor prin tehnici individuale de interventie si grupurilor prin tehnici de terapie de grup.

Alti autori definesc asistenta sociala ca o institutie care are functia de a asigura un ajutor membrilor comunitatii pentru a satisface trebuintele multiple ale omului. Serviciul social are ca scop principal sa insereze individul, familia, grupurile si colectivitatile in mediul social uman.

Trebuintele de superioare Supraeu

autorealizare

Trebuintele de status    social Eu

Trebuintele de afiliere                  Id

Trebuintele fiziologice                                 primare

Activitatea existentiala are doua dimensiuni: economica si psihosociala.

Dimensiunea economica vizeaza in special alocarea de resurse financiare si materiale persoanelor care pentru o anumita perioada de timp nu-si pot asigura nivelul minim de trai (de exemplu, statul acorda ajutorul de somaj).

Dimensiunea psihosociala se refera la procesele propriu-zise de integrare si reintegrare sociala a persoanelor cu probleme sociale. Prestatiile de asistenta sociala oferite in Romania sunt:

prestatiile pentru familie si copii, ce constau in:

alocatii de stat pentru copii

ajutoare pentru mamele cu multi copii

ajutoare pentru sotiile de militari in termen

indemnizatii de nastere

ajutoare ocazionale (de exemplu, casatoriile de 25, 50 de ani)

alocatii de intretinere pentru plasament familial (cazul mamelor sociale).

prestatii pentru persoanele cu dezabilitati:

ajutoare trimestriale

ajutor social lunar pentru handicapati

pensii sociale pentru handicapati

salarii pentru ingrijirea handicapatilor

scoli speciale pentru handicapati

camine-atelier

institutii pentru minori:

centre de primire minori - pentru o perioada scurta

leagane (0-3 ani)

scoli de reeducare (minorii infractori pana la 18 ani)

camine-scoala (de baieti sau de fete, cu varste intre 3-18 ani).

prestatii pentru persoanele de varsta a treia:

camine de pensionari

camine-spital pentru bolnavi cronici

prestatii pentru persoanele cu dificultati materiale:

alocatii de sprijin pentru someri

prestatii pentru cantinele de ajutor social.

ASISTENTUL SOCIAL

In Romania, in legatura cu asistentul social, se dezvolta un sistem - client (sistem - tinta). Asistentul social se defineste prin acea persoana, grup sau comunitate care se afla intr-o situatie problematica si care necesita interventia unui sistem asistential specializat, care presupune o anumita schimbare.

Conditiile ca cineva sa devina client sunt:

a.     individul sesizeaza disfunctionalitatea, recunoaste existenta problemei,

b.     individul accepta riscul ca cei apropiati sa afle de problema sa si implicit isi recunoaste incapacitatea de a nu putea rezolva singur problema (faza de cautare la prieteni, la cunostinte);

c.      este momentul in care individul isi recunoaste starea critia in fata unui asistent social;

d.     acceptarea relatiei de dependenta.

In functie de numarul indivizilor care constituie sistemul, exista:

clienti individuali (lucram cu un singur individ)

clienti multipersonali (lucram cu un grup sau cu o comunitate).

In functie de orientarea ajutorului specializat, exista:

clientul care solicita ajutor pentru sine;

clientul care solicita ajutor pentru alte persoane;

clientul care a intrat in zona de interes, dar care constituie factor de blocaj pentru functionarea altui client;

clientul care utilizeaza asistenta sociala ca alternativa la alte tipuri de asistenta (in special juridico-represiva);

clientul care solicita ajutor pentru scopuri inadecvate.

In functie de atitudinea clientului fata de serviciul asistential:

asistatul rusinos - apeleaza la serviciul social doar atunci cand nu mai are nici o posibilitate de a depasi situatia, prefera un contact cat mai limitat cu institutia asistentiala si renunta la ajutor de indata ce isi reechilibreaza situatia;

clientul revendicativ - intra in domeniul patologic;

clientul ezitant - evita contactul cu persoanele specializate, dezvolta o strategie de asteptare.