|
tipuri de studii de caz;
conditii de generalizare a rezultatelor;
conditii de validitate.
Cazul este unitatea primara, de baza a practicii asistentei sociale. Poate fi o persoana, un cuplu, o familie, o agentie (organizatie), o comunitate, o tara. Utilitatea studiilor de caz este demonstrata cand se doreste abordarea in profunzime sau evidentierea efectelor proceselor terapeutice asupra celui asistat.
Prin definitie, reprezinta un studiu intens, in profunzime al unei unitati. Asemenea unitati apartin intotdeauna unor multiple contexte sociale, de mediu, financiare si personale. Studiile de caz au fost intotdeauna larg utilizate in practica asistentei sociale.
Principalele dificultati ale abordarilor cazurilor sunt legate de faptul ca acestea contin multiple variabile, care de regula, nu pot fi controlate. Studiile de caz sunt utilizate si in cercetare. Cazul a constituit baza pe care au fost dezvoltate diferite teorii (privind comportamentul uman, psihoterapia, terapia familiei, dezvoltarea cognitiva).
Studiul de caz analizeaza variabilele multiple (ce tin de interventie, cele independente) care afecteaza unitatea de studiu in cadrul propriului sau context. Exista o varietate de moduri in care pot fi realizate studiile de caz, prin utilizarea abordarilor cantitative si/sau calitative. Relatiile acestora cu teoria pot fi de tip inductiv, de tip deductiv, ori pot combina perspectiva inductiva cu cea deductiva.
Pentru realizarea studiilor de caz se utilizeaza o mare varietate de surse ale informatiilor (persoane, familii, cupluri, grupuri, organizatii) si de metode de colectare a datelor (ancheta, interviul, observatia, analiza documentara).
Studiile de caz pot fi realizate atat pentru dezvoltarea teoriei, cat si pentru verificarea unor ipoteze.
In asistenta sociala, in functie de componentele practicii, exista trei tipuri principale de studii de caz:
1. care asigura informatii despre cei asistati si situatiile lor (estimare);
2. care evalueaza interventia asistentei sociale sau procesul terapeutic (interventie);
3. care evalueaza rezultatele la nivelul celui asistat (rezultate).
Sa luam doua exemple care sugereaza modul in care o cercetare bazata pe studii de caz poate contribui la intensificarea tehnicilor de estimare:
a) doi participanti la cercetare (sau cazuri) au furnizat date pentru a demonstra cum copiii mici, aflati in stadiul preverbal, pot pastra amintiri despre abuzul sexual, apoi le pot recupera si articula cand sunt mai in varsta. Au fost oferite detalii despre cei doi copii care s-au referit la experientele avute in perioada cand erau prea mici pentru a vorbi;
b) un alt studiu de caz s-a bazat pe intervievarea unui numar de 11 agresori, faptasi ai unor abuzuri sexuale. Utilizand interviuri in profunzime, acest proiect a prezentat in detaliu perspectiva subiectiva a agresorilor. Astfel de date sunt utile in procesul de recuperare a victimelor, care pot intelege mai bine circumstantele in care se manifesta comportamentele distructive ale agresorilor.
Studiile de caz legate de estimare sunt utile in special in prezentarea perspectivelor proprii ale celor asistati. Stim ca un principiu important in asistenta sociala presupune sa se inceapa din locul in care se afla solicitantul de ajutor.
Evaluarea utilitatii studiilor de caz axate pe estimare implica aprecierea daca ele descriu experienta subiectiva a celor asistati, daca prezinta relatiile lor cu ceilalti, daca arata cum acestia isi vad situatia, cum se raporteaza la comportamentele proprii si la cele ale celorlalti. Intelegerea profunda a acestor aspecte se afla la baza colaborarii. In general, atunci cand se evalueaza studiile de caz centrate pe estimare, sunt utilizate urmatoarele puncte de reper:
daca se axeaza pe perspectivele participantilor la studiu (ale subiectilor);
daca ofera noi sensuri asupra factorilor cauzali ai conditiilor celor asistati;
daca ofera noi sensuri asupra semnificatiei vietii participantilor;
daca aduc clarificari privind aspectele confuze ale problemelor participantilor;
daca ajuta la identificarea de noi conexiuni;
daca aduc elemente referitoare la conditiile sociale si istorice in care s-a dezvoltat participantul.
clarificarea interventiei (modele, relatii, interactiuni);
progresul intelegerii a ceea ce se intampla;
descrierea modului in care programele si interventiile functioneaza;
reflectarea complexitatii implementarii interventiilor;
evidentierea partii umane, subiective si reflexive a proceselor de interventie;
furnizarea de noi sensuri care afecteaza rezultatele obtinute la nivelul celui asistat.
Obiectivul general al practicii asistentei sociale este acela de a aprecia corect, de a interveni in modul cel mai adecvat si de a obtine rezultatele cele mai bune. Unele dintre rezultate nu sunt cuantificabile, motiv pentru care sunt necesare anumite criterii de evaluare menite sa aprecieze validitatea statistica, validitatea interna si validitatea externa.
a. Validitate statistica
modul in care se demonstreaza relatia dintre cele doua variabile;
conditiile in care datele au fost colectate si standardizate;
prezentarea detaliilor care permit cititorului sa traga concluzii independente privind relatia dintre interventie si rezultate.
b. Validitate interna
excluderea ipotezelor alternative;
sublinierea ipotezelor alternative care nu pot fi excluse;
utilizarea pretestelor;
continuarea masurarii dupa interventie, pana ce tendintele par sa se stabilizeze;
utilizarea de cazuri multiple.
c. Validitate externa
daca este detaliat contextul interventiei;
daca interventia in sine este descrisa in detaliu;
daca participantii la studiu sunt descrisi in detaliu;
daca sunt discutate rezultatele care permit formularea de ipoteze ce urmeaza sa fie verificate in alte situatii.
Studiile de caz sunt complexe, dificil de conceptualizat, operationalizat, realizat si evaluat. Valoarea lor consta in masura in care contribuie la estimari, interventii si rezultate. O discutie privind valoarea studiului de caz trebuie sa se refere la mai multe aspecte generale: daca pe aceasta baza se pot face generalizari, daca pot fi elaborate concepte, raporturile cu contextul si modul de prezentare.
In privinta generalizarilor, acestea nu pot fi facute in aceeasi masura ca cele fundate pe cercetari ale unor esantioane. Cazul se reprezinta pe sine, are anumite caracteristici unice. Totusi, daca nu se pot face generalizari statistice, sunt posibile unele analitice, in masura in care anumite elemente se aseamana ce cele ale altor cazuri. In acest sens, pot fi formulate chiar anumite ipoteze, a caror verificare contribuie la elaborarea unor principii pentru practica.
In ce priveste aspectele conceptuale, urmatoarele aspecte sunt esentiale:
scopul studiului sa fie clar descris;
sa existe o prezentare clara a principiilor pe care se bazeaza (ipoteze, probleme de cercetat);
sa existe o prezentare clara a rationamentului care duce la ipoteza sau la problema de cercetat (pe baza literaturii de specialitate);
sa existe o definire clara a conceptelor.
Detaliului contextual trebuie luat in considerare, intrucat mediul influenteaza cazul. Sunt necesare informatii despre participantii la cercetare, despre sursele datelor, despre metodele de analiza si interpretare, pentru ca cititorul sa poata evalua studiul respectiv.
Un alt aspect privind studiul de caz tine de problema cauzalitatii Asistenta sociala este o profesie aplicata, al carei obiectiv este intelegerea proceselor sociale si, atunci cand acestea sunt problematice, sa incerce sa le schimbe. Intelegerea presupune identificarea factorilor cauzali si a variabilelor care pot ameliora situatia. Insa, de multe ori sunt vizate relatiile probabiliste dintre variabile. De exemplu, copiii victime ale unor abuzuri, devin adulti abuzatori?
Prezentarea studiului de caz este de mare importanta. Aceasta presupune multa gandire, deprinderi analitice si date pertinente.
Studiul de caz de regula genereaza un mare volum de date. Trebuie identificate concepte si teme care sa le structureze si care sa devina capitole ale raportului final.
Modul de prezentare trebuie sa convinga asupra concluziilor si asupra datelor pe care acestea se bazeaza.
Exista mai multe criterii de evaluare a claritatii si acuratetei rezultatelor:
a. daca cele descoperite sunt bine structurate si clar comunicate, adica daca exista:
o descriere generala a fiecarui aspect;
o fundamentare pe date a fiecarei afirmatii generale;
o prezentare separata a fiecarui capitol care structureaza rezultatele;
o prezentare clara a dimensiunilor multiple ale rezultatelor (regularitati, abateri).
b. interpretarea rezultatelor studiului:
generalizarile se bazeaza pe date;
rezultatele sunt in mod clar interpretate si nu intr-o maniera probabilistica;
datele sa fie interpretate de cel putin doua persoane;
subiectii citesc si comenteaza raportul final;
alte persoane avizate citesc si comenteaza raportul final;
referiri la alte rezultate obtinute anterior si referiri la teorii;
discutii asupra relevantei teoretice si implicatiilor practice.