|
|
|
Traditia sistemului de protectie sociala din Romania
Detinem o traditie impresionanta in domeniul protectiei sociale chiar daca activitatile sistematice si moderne apar catre incepultul secolului XX.
Inca din Evul Mediu voievozii/domnitorii care au domnit de-a lungul timpului peste provinciile romanesti au resimtit nevoia de a se implica in activitati de protectie sociala si ca atare au dezvoltat programe sociale si au construit diverse institutii pentru protejare a persoanelor vulnerabile.
In perioada premergatoare aparitiei statelor moderne, voievozii crestini ai provinciilor romanesti, erau conectati la ideile de protectie sociala care circulau la acea vreme in intreaga crestinatate (care mai tarziu s-a numit Europa).
Un document ce provine din Evul Mediu (1365) atesta crearea de catre Radu-Negru langa Campulung (Mataul de Jos) a unui sat special destinat adapostirii persoanelor aflate in risc social (orbi, garbovi, schiopi, ologi).
De domnia lui Negru-Voda se leaga si aparitia caliciilor, una la Campulung si alta la Bucuresti sub mlastina Dambovitei ce aveau in fruntea lor un staroste de calici. Acestea erau sustinute din taxele vamale, taxele de divort si cutia milei.
In Moldova, voievodul Stefan cel Mare incepe in anul 1480 marea opera de asistenta a saraciei, mizeriei prin colonizarea calicilor si distribuindu-le anumite servicii sociale (privilegii). La acea vreme, aceasta initiativa a reprezentat un adevarat program social de dimensiuni regionale intrucat acoperea intreg tinutul moldovenesc.
De dezvoltarea protectiei sociale in Tara Romaneasca se leaga si numele domnitorul Matei Basarab prin ctitorirea altor asezaminte pentru protectia vaduvelor si orfanilor minori (in societatea actuala, asemenea stabilimente poarta denumirea de centre de plasament sau centre maternale). Am putea denumi aceste asezaminte ca fiind adevarate institutii de asistenta sociala intrucat erau construite si sustinute tehnic si financiar de catre autoritatile conducatoare.
Pe timpul lui Vlad Voivod (1524) saracii erau ocrotiti la Curtea de Arges si primeau pe langa locuinta, hrana, imbracaminte si bani, ceea ce am putea spune ca reprezenta un program complet de protectie sociala intrucat le asigura saracilor toate trebuintele de baza. Ideea de a le oferi si o suma de bani pentru a le asigura subzistenta o regasim ca forma de ajutor social si la ora actuala in intreaga Europa si nu numai.
Un document din 1686 arata ca Protopopul din Bucuresti trebuia sa prezinte Visteriei lista saracilor orasului care primeau o para pe zi.
Ulterior se introduc anumite taxe si impozite special destinate rezolvarii anumitor probleme sociale. Astfel Alexandru Ipsilanti a infiintat in 1775 dijma pentru copiii saraci si a fondat un azil si spital pentru copii numit Orfanotrofion (orfelinat pentru copii).
In perioada 1782 - 1785 Alexandru Mavrocordat infiinteaza in Moldova "Casa Milei" iar Mihail Sutu in principatul vecin "Cutia Milelor" ce depindea de "Obsteasca Epitropie". Era alimentata prin diferite taxe: cele datorate de mitropoliti si episcopi cu ocazia inscaunarii lor, de boieri cu ocazia instaurarii lor ca dregatori, cele impuse arendasilor postei, cumparatorilor de pasuni, taxe asupra crasmaritului, amenzi judecatoresti.
In anul 1775, apare o lege de protectie pentru copil ce prevedea si infintarea unor institutii de ocrotire pentru: fetele-mame, saraci, bolnavi, persoane cu handicap
Regulamentele Organice (1831 si 1832) contribuie decisiv la dezvoltarea asistentei sociale iar Unirea Principatelor Romane (1859) favorizeaza aparitia unor acte normative in domeniu
Domnitorul Al.I. Cuza introduce un sistem de asigurare cu acoperire redusa la functionarii de stat civili, militari si ecleziastici.
In 1902 apare Legea Missir ce introduce un sistem asiguratoriu in caz de boala si deces, de tip corporatist (pentru mestesugari) iar in 1912 Legea Nenitescu ce prevedea obligativitatea asigurarilor pentru toti muncitorii si meseriatii fiind acoperite urmatoarele riscuri: boala, accidente, invaliditate, batranete.
In 1920 este infiintat Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale ce coordona activitatea de asistenta sociala.
Legea sanitara si de ocrotire sociala din 1930 infiinteaza oficii de ocrotire la nivel judetean precum si casele de ocrotire la nivel rural.
Din 1933 se introduc asigurarile obligatorii pentru toti angajatii
De o importanta deosebita sunt contributiile Scolii Sociologice de la Bucuresti coordonata de Dimitrie Gusti care a initiat si sprijinit continuu asistenta sociala moderna (Henri Sthal, Veturia Manuila, Xenia Costa - Foru, Iuliu Moldovan)
