Tumorile cavitatii bucale la caine

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Cluj Napoca

Facultatea de Medicina Veterinara

REFERAT

Tumorile cavitatii bucale la caine

Tumorile si leziunile asemanatoare tumorilor sunt numeroase, fiind intalnite la toate speciile de animale, dar cu frecventa mai mare la caine. Dintre acestea amintim: papiloamele, epulidele, carcinoamele, melanomul, fibrosarcomul, mastocitomul, plasmocitomul, limfomul, mioblastomul cu celule granulare, histiocitomul fibros malign, hemangiopericitomul, rabdomiosarcomul, tumorile structurilor dentare etc.

Tumorile cavitatii bucale isi pot avea originea in orice componenta tisulara din structurile cavitatii bucale sau pot proveni din alte structuri invecinate (din cavitatea nazala, din oasele craniene).

Clinic, in functie de localizarea tumorii, animalele prezinta hipersalivatie, halitoza, durere locala, disfagie, sangerare, cadere a dintilor, respiratie zgomotoasa, tuse si modificari de fonatie, iar in fazele avansate deformare si asimetrie a fetei.

Epulidele sunt o categorie de leziuni tumorale sau asemanatoare tumorilor, cu localizari gingivale, frecvente la caine si rare la pisica. Epulisul este un termen generic, clinic, cu diferite forme de exprimare morfologica: epulis fibros, epulis fibromatos de tip fibromatos si osificant, epulis gigantocelular, granulom piogenic, hamartom gingival vascular. Unele dintre formele amintite se dezvolta la locul unei extractii dentare. Cel mai frecvent se localizeaza in dreptul carnasierelor de pe maxilarul superior, putandu-se decela insa si in alte zone gingivale (canini, incisivi). Recidivele postoperatorii sunt frecvent inregistrate in majoritatea formelor de epulis

Macroscopic se prezinta sub forma unor mase "carnoase", sesile, netede sau usor denivelate, de diferite diametre (0,5 - 2 cm), de culoare roz-albicioasa, dezvoltate la baza sau in jurul dintilor. Pot fi unice sau multiple, cu suprafata integra sau ulcerata. Consistenta difera in functie de prezenta tesutului osos in structura tumorii.

Granulomul piogenic apare ca o excrescenta rosiatica - albastruie localizata gingival. Substratul morfologic il constituie un tesut de granulatie puternic vascularizat, a carui aparitie este asociata cu iritatiile locale sau cu extractiile dentare.

Hamartomul vascular gingival este o anomalie congenitala, care consta in cresterea exagerata a tesutului periodontal matur. Este o leziune benigna, descrisa mai des la vitei, localizata in special pe gingia mandibulara, adiacenta incisivilor. Are aspect de excrescenta roz-rosiatica, lobulata, de cativa centrimetri in diametru, frecvent pediculata. Microscopic este format din structuri vasculare cu pereti subtiri si cu celule endoteliale bine diferentiate. Spatiile intervasculare sunt ocupate de un fin tesut fibros.

Epulisul fibros sau hiperplazia fibroasa are caracter generalizat sau localizat la unul sau mai multi dinti, fiind frecvent diagnosticat la caine. Macroscopic, apare sub forma unei excrescente albicioase, dure, care inconjoara dintele ca un manson. Poate fi asociat cu boala periodontala, caz in care se observa suprapunerea unei reactii inflamatorii de diferite intensitati. Microscopic, domina componenta stromala alcatuita din fibre conjunctive mature, populatia celulara fiind slab reprezentata, alcatuita indeosebi din fibrocite.

Epulisul fibromatos este o tumora stromala cu originea in tesutul odontogenic periferic, extragingival. Clinic se poate confunda cu epulisul fibros. Masa tumorala are o consistenta dura, cu suprafata neteda sau denivelata, de culoare roz-cenusie, dezvoltata intre dinti (molari si canini) sau pe palatul dur, in vecinatatea dintilor. Formatiunea adera la periost, fara a invada osul si poate produce deplasari ale dintilor. Microscopic se constata prezenta unor "pinteni" de tesut conjunctiv imatur, bogat in fibroblaste si bine vascularizat, care patrunde in tesutul epiteliului gingival. Epiteliul gingival, la randul sau, patrunde profund in stroma sub forma de cordoane ramificate sau cuiburi de celule epiteliale.

Epulisul giganto-celular este descris la caine, pisica si bovine sub forma unei mase gingivale roz-rosiatice, neteda, sesila sau pediculata, care ulcereaza uneori. Epiteliul gingival este hiperplazic si patrunde adanc in corionul mucoasei bine vascularizat. Caracteristic, apar numeroase celule gigante multinucleate intr-o stroma densa, bogata in celule fusiforme si spatii sanguine cavernoase.

Epulisul acantomatos (carcinom bazocelular, adamantinom) este o forma de epulis cu evolutie grava, dand invazie osoasa. Tumora isi are originea atat in ligamentul periodontal cat si in epiteliul gingival. Apare frecvent la caine consecutiv extractiilor dentare sau consecutiv radioterapiei. Macroscopic este o formatiune papilara sau sesila, roz - cenusie. Microscopic, apar benzi si insule de celule epiteliale, delimitate spre periferie de un rand de celule cuboidale sau columnare. Uneori, in cuiburile celulare apar chisturi intraepiteliale, care contin un material eozinofil sau resturi celulare. Mitozele sunt surprinse inconstant in celulele epiteliale. Diagnosticul diferential fata de alte tipuri de leziuni gingivale este uneori dificil, mai ales in lipsa corelarii cu rezultatele examenului radiologic necesar evidentierii invaziei osoase.

Papilomul (tumora epiteliala benigna, pediculata, conopidiforma produsa de papovavirusuri) este diagnosticat la taurine, cal, caine si iepure. La taurine papiloamele se pot extinde in esofag, rumen si retea, la iepure se localizeaza pe fata ventrala a limbii iar la caine sunt afectate buzele, limba, palatul, faringele si epiglota. Microscopic, pe un schelet de tesut conjunctiv ramificat se observa un epiteliu de acoperire hiperplaziat cu acantoza pronuntata. Celulele stratului bazal sunt nemodificate in timp ce restul celulelor epiteliale sunt mult marite si prezinta nuclei hipercromi.

Carcinomul scvamocelular se localizeaza frecvent gingival la pisica, la aceeasi specie fiind semnalate si localizari tonsilare si linguale, iar la caine, in ordinea frecventei se localizeaza in: tonsile si gingie, buze, limba, palat si faringe. Sunt afectate mai ales animalele batrane, acestea prezentand halitoza, striuri sangvinolente in saliva si asimetrie faciala in fazele avansate de boala. Initial apar ca mase nodulare mici, albicioase sau roz, confundabile cu procese inflamatorii. Ulterior, capata aspectul unor mase carnoase dezvoltate la baza dintilor sau a unor leziuni sub forma de placarda ulcerata. Localizarea tonsilara poate fi unilaterala sau bilaterala. In faza avansata, amigdala este inlocuita de o masa tumorala, dura si cenusie. Poate avea aspect conopidiform sau de placarda, uneori ulcerata.

Histologic, se observa cuiburi si cordoane de celule epiteliale, apartinand unui epiteliu pluristratificat cheratinizat, care avanseaza profund in corionul mucoasei. In cazul tumorilor bine diferentiate, perlele cheratozice sunt frecvente, fiind alcatuite din straturi concentrice de cheratina inconjurate de cheratinocite proliferate tumoral. Cuiburile celulare pot suferi o degenerare centrala, ceea ce confera leziunii aspect pseudoglandular. In cazul tumorilor slab diferentiate lipsesc perlele cheratozice. Mitozele sunt evidente si in general atipice.

Carcinomul scvamocelular produce invazie locala, putand cauza pierderea dintilor si invazie osoasa. Recidivele post interventie chirurgicala sunt frecvent semnalate, putand sa apara la 3 saptamani postoperator. Metastazele in limfonodurile regionale se produc la 5 - 10% din cazurile cu localizare gingivala si in peste 90% din cazurile cu localizare tonsilara. Carcinomul scvamocelular tonsilar metastazeaza precoce atat in limfonodurile regionale cat si visceral.

Melanomul la caine este adesea malign, caracterizandu-se printr-un ritm rapid de crestere, ulcerare si metastazare (la 70-90% din cazuri metastazele se produc in limfocentrul submandibular si in pulmon). Melanomul este cea mai frecventa tumora cu localizare bucala la caine, la pisica fiind rar intalnit. Localizarile cele mai frecvente sunt in gingie, mucoasa buccinatorie, buze, bolta palatina si mai rar in limba tonsile si faringe, prevalenta fiind mai mare la masculi si la rasele pigmentate. Timpul de supravietuire este in medie de 3 luni, considerandu-se ca metastazele sunt deja formate in momentul diagnosticarii tumorii. Macroscopic, melanoamele pot fi tumori pigmentate sau tumori amelanotice (acrome). Unele tumori pot prezenta suprafata nepigmentata, in timp ce in profunzimea tesutului gazda tumora este neagra. Din acesta cauza, clinic, de multe ori este imposibil de diferentiat un melanom de un carcinom (avand aceeasi localizare si aceleasi caracteristici morfologice si biologice) (Tabel 1).

Histologic, structura tumorii variaza foarte mult, putandu-se diagnostica melanoame de tip epitelioid, melanoame cu celule fusiforme si forme mixte. Melanocitele anaplazice sunt celule mari, cu citoplasma abundenta, in care pot fi decelate granule de pigment. Nucleii sunt rotunzi sau ovalari, cu nucleoli evidenti. Frecvent este intalnit un amestec de celule tumorale epitelioide si de celule fusiforme, care au tendinta de a forma cordoane ce patrund adanc in submucoasa. Pot fi decelate si celule tumorale multinucleate.

Fibrosarcomul este o tumora mezenchimala maligna a cavitatii bucale, frecventa la caine. Varsta medie de aparitie a tumorii este de 7 ani, mai scazuta comparativ cu alte tumori. Se localizeaza frecvent in gingie, putand sa se dezvolte si in palatul moale, buze, obraji si in jumatatea anterioara a mandibulei, localizarea linguala fiind rara. La pisica este des intalnita localizarea pe fata ventrala a limbii. Fibrosarcomul are o crestere rapida, produce invazie osoasa si recidivele postoperatirii sunt frecvente. Metastazele apar la sub 50% din pacienti si se produc frecvent in limfonodurile regionale si in pulmon, chiar din fazele incipiente de evolutie.

Macroscopic, apare ca o formatiune de dimensiuni mari, cenusie sau rosiatica, cu suprafata neteda sau polinodulara, dura, adesea ulcerata, dar rareori cu aspect crateriform (ceea ce o deosebeste de melanom si de carcinom).

Microscopic, submucoasa este infiltrata difuz cu fibroblaste pleiomorfe, dispuse specific in benzi si vartejuri intr-o masa de tesut colagenic. Pot fi decelate si celule multinucleate, iar indicele mitotic este mare.

Tumorile tesutului odontogenic

In aceasta categorie sunt incluse tumorile epiteliului odontogenic si tumorile odontogene cu origine mezenchimala, fara insa a se putea face o diferentiere neta intre ele, avand in vedere complexitatea structurilor dentare si particularitatile organogenezei dintelui.

Tumorile tesuturilor dentare sunt rare, benigne, expansive sau infiltrative, dificil de extirpat, iar prin localizare determina distructii osoase si deplasari ale dintilor.

Ameloblastomul sau adamantinomul este o tumora invaziva, caracterizata prin infiltrarea epiteliului odontogenic printre fibrele tesutului conjunctiv stromal. Tumora este descrisa la cal, caine, pisica si taurine, apare la orice varsta si se localizeaza mai frecvent pe mandibula decat pe maxila. In general sunt tumori intraosoase, local invazive, care determina distructie osoasa si se pot extinde in cavitatea bucala sau in sinusuri, fara insa a metastaza in limfonodurile regionale sau la distanta. Tumorile de dimensiuni mari se pot chistiza central.

Macroscopic, formatiunea tumorala poate ajunge pana la 10 cm diametru, are aspect gelatinos sau cartilaginos, iar uneori pot fi decelate si formatiuni chistice de dimensiuni mari. In alte cazuri, in stroma tumorala se poate acumula osteoid sau tesut osos.

Microscopic, tumora se prezinta sub doua aspecte: folicular si plexiform, dar de multe ori cele doua aspecte coexista. In tipul folicular, celulele de la periferia insulelor epiteliale neoplazice sunt prismatice, inalte, cu nucleii dispusi la polul apical al celulei, la distanta fata de membrana bazala, asemanatoare ameloblastelor, iar celulele dispuse central formeaza o retea laxa, asemanatoare reticulului stelat intalnit in dezvoltarea mugurelui dentar. Tipul plexiform se caracterizeaza prin intrepatrunderea cordoanelor de celule stelate cu cele formate din celule prismatice, sub forma unor retele groase. Prezenta celulelor stelate, fara punti intercelulare, reprezinta un element de diagnostic diferential al ameloblastoamelor fata de alte tumori epiteliale cu aceiasi localizare.

Fibromul ameloblastic este alcatuit din celule epiteliale si mezenchimale proliferate tumoral. Epiteliul odontogenic este asemanator celui descris la ameloblastom, dar insulele si cordoanele de celule epiteliale sunt mai mici, reticulul stelat este mai putin extins, iar chisturile sunt rareori prezente. Diferenta fata de ameloblastom consta in prezenta tesutului conjunctiv bogat in celule si sarac in fibre colagenice, asemanator tesutului conjunctiv embrionar din pulpa dentara. Leziunea este rara la animale, fiind mentionata la taurine si pisica, in special la varsta tanara.

Odontomul (odontoameloblastomul sau odontomul ameloblastic) are structura asemanatoare ameloblastomului, dar contine si elemente apartinand smaltului si dentinei.

Tabel 1. Elemente de diferentiere intre carcinomul scvamocelular, melanom si fibrosarcom

Bibliografie

Militaru Manuella (2006) - Anatomie patologica generala veterinara. Ed. Elisavaros, Bucuresti

Nicolae Cornila (2001). Morfologia microscopica a animalelor domestice, vol. II, Ed. ALL Medica, Bucuresti

http://www.google.ro/images