|
|
|
Metode de optimizare a stocurilor de resurse materiale
1 Metode curente de optimizare a stocurilor
Pentru materiile prime si materialele al caror consum si aprovizionare au un caracter continuu, ritmic, specific proceselor de productie in tehnologii de tip industrial pot fi aplicate metode folosite in industrie (alimentara, mai ales).
In acest caz, relatia de calcul pentru determinarea stocului curent exprima produsul dintre consumul mediu zilnic dintr-o categorie de resursa materiala in intervalul mediu dintre doua aprovizionari, astfel:
Sc=Cz·Tz in care:
Sc=stocul curent;
Cz=consumul mediu zilnic;
Tz=intervalul dintre doua aprovizionari, care se exprima in zile.
Consumul mediu zilnic, la randul lui, se exprima ca un raport intre consumul total prognozat din materialul pentru care se face calculul si numarul zilelor din an:
Ncp
Cz= --in care:
360
Ncp- necesarul de consum pentru realizarea sarcinilor de productie.
Intervalul mediu dintre doua aprovizionari nu este acelasi la toate intreprinderile agricole si nici de la un an la altul, fiind influentat de o multitudine de factori, printre care distanta de la furnizor la consumator, felul cailor de comunicatie, starea mijloacelor de transport, forma de aprovizionare, timpul necesar pentru efectuarea comenzii de materiale etc. Ca atare, este nevoie ca intervalul mediu de timp dintre doua aprovizionari sa se calculeze prin raportarea intervalelor individuale cu cantitatile de materiale corespunzatoare fiecarei partizi, in modul urmator:
∑ Qj*tj
Tz= ---- in care:
∑Qj n=numarul intrarilor de materiale (partizilor);
j=notatia simbolica a fiecarei partizi;
Qj=cantitatea fiecarei partizi j;
tj=intervalul de timp aferent fiecarei partizi j;
∑ Qj=cantitatea totala dintr-un material primita in perioada analizata.
Din calculele pentru determinarea stocului curent se vor exclude intrarile intamplatoare si necaracteristice, ca si intrarile din perioadele de intrerupere a activitatii de aprovizionare sau productie.
2 Metode moderne de optimizare a stocurilor
Din cadrul carora fac parte:
a).Metoda Rambeaux- economist francez, in lucrarea "Gestion economique des stoks", ed. Dunoud, Paris, 1963, propane optimizarea stocurilor curente pornind de la doua coordonate: cheltuielile de aprovizionare ocazionate de formarea stocurilor si cheltuielile de depozitare necessitate pentru pastrarea partizii de materiale dintre doua primiri successive.
Marimea optima a stocului este data de punctual prin care cele doua coordonate asigura formarea stocului cu cheltuieli minime.
Pentru optimizarea stocului de productie la un material intr-o anumita perioada se poate utiliza urmatoarea formula:
Qn*Cl
S=2*
t*Cs
S=reprezinta stocul optim de aprovizionat in perioada de program;
Qn=consumul normat din materialul pentru care se face calculul;
Cl=costul de lansare a unei comenzi de aprovizionat;
T=perioada pentru care se calculeaza stocul ;
Cs=costul de stocaj pe unitatea de masura zilnica.
Pe baza elementelor de mai sus se poate calcula intervalul dintre doua aprovizionari successive, folosind formula:
S*t
T=
Qn
De asemenea, se poate determina ritmul aprovizionarilor exprimat in numarul de aprovizionari in perioada prognozata, utilizand formula:
Qn
R=
S
In fine, se pot determina cheltuielile minime de aprovizionare in perioada studiata, in modul urmator:
Cm=2*Qn*t*Cl*Cs
b). Metoda Wilson prin care se determina lotul optim pentru o comanda (egal cu stocul curent maxim):
2S*A
Q=-- in care:
V*T
Q=reprezinta cantitatea optima de comandat;
S=consumul normat al unui produs;
A=cheltuielile pentru o comanda;
V=pretul unitar al produsului;
T=cheltuielile de stocare.
c). Metoda Osipovici are in vedere optimizarea intervalului dintre livrari prin loturile de livrare comandate:
2B
T= in care
a*Cus
T=reprezinta intervalul dintre livrari;
B=cheltuielile de transport;
a=consumul dintr-un anumit material intr-o anumita perioada (determinate in zile);
Cus=cheltuielile de stocare.
d). O metoda adecvata conditiilor organizatorice si metodologice din tara noastra este aceea de comparare si minimizare a cheltuielilor totale de aprovizionare. Dupa aceasta metoda marimea stocului current de productie va fi optima atunci cand cheltuielile totale pe unitatea de material (t, m, n, etc) vor fi minime:
Ca=Ct+Cd+Cpr, in care:
Ca=reprezinta cheltuielile de aprovizionare pe unitatea de material;
Ct=cheltuielile de transport;
Cd=cheltuielile de depozitare;
Cpr=cheltuielile de primire-receptie.
5.8 Metode moderne de urmarire si analiza
a stocurilor de productie
Printre metodele moderne de urmarire, de catre sectorul de aprovizionare, a situatiei si miscarii stocurilor de resurse materiale existente in unitatile economice prezinta un interes practice deosebit urmatoarele:
a). Metoda "maxim-minim";
b). Metoda "ABC"
a). Metoda "maxim-minim" presupune urmarirea situatiei si miscarii stocurilor pe fiecare fel de material in parte in urmatoarele trei momente importante si anume:
1.In primul moment se stabileste limita maxima si cea minima a stocului pe baza fisei fiecarui fel de material. Limita maxima a stocului este data de nivelul stocului total de productie maxim, iar limita minima de suma stocului de rezerva si a stocului de pregatire, adica la nivelul stocului total minim de productie.
2. In al doilea moment se atentioneaza (signalizeaza), "prin note de signal" elaborate de catre depozitul de materiale, depasirea stocurilor existente fata de stocurile normate maxime sau invers, a atingerii nivelului de productie minim normat. Notele de signal sunt trimise de catre depozite serviciilor de aprovizionare pentru a lua masurile necesare.
3. In al treilea moment, serviciul (sectorul de aprovizionare al intreprinderii) ia masuri operative necesare fie pentru valorificarea stocurilor supradimensionate, fie pentru urgentarea primirii partizilor de materiale de la furnizor in vederea completarii stocurilor de materiale existente in depozit pana la limita normala a acestora.
Experienta practica a intreprinderilor dovedeste utilitatea aplicarii metodei "maxim-minim" in activitatea de urmarire operativa a situatiei si miscarii stocurilor, ceea ce are ca effect rationalizarea aprovizionarii tehnico-materiale.
Principala masura care se impune in vederea utilizarii acestei metode o constituie imbunatatirea sistemului de evidenta a materialelor in deposit.
Fisa de magazie (depozit) in industria alimentara are rubrici speciale, pentru fiecare sortiment de materiale, privind stocul maxim normat si stocul minim normat. Coloanele si randurile fisei de magazie ofera posibilitatea cunoasterii in orice moment a nivelului stocului de materiale din magazie care poate fi comparat cu stocul maxim normat sau stocul minim normat si apoi sa se ia masurile necesare in functie de situatie.
Fisa de magazie (depozit) in agricultura nu cuprinde rubricile privind stocul maxim normat si stocul minim normat, ceea ce ingreuneaza urmarirea stocurilor si luarea unor masuri operative atunci cand apar stocurile supradimensionate sau cand stocurile scad sub cele minim normate.
Odata cu imbunatatirea fisei de magazie este necesar ca sectorul (compartimentul) de asigurare din fiecare intreprindere sa faca cunoscut, la inceputul anului, fiecarui deposit (magazie) care sunt stocurile minime si maxim normate pe diferite perioade ale anului, iar sefii de depozite sa urmareasca, sa analizeze si sa raporteze situatia stocurilor ori de cate ori apar disproportii.
b). Metoda "ABC" are o larga raspandire pe plan mondial si in special in SUA.
Aceasta metoda presupune urmarirea diferentiata a stocurilor de productie in functie de ponderea detinuta pe diferitele grupe de materiale in totalul stocurilor de productie d.p.d.v al numarului lor, cat si d.p.d.v. al valorii materialelor. Ea porneste de la constatarea ca cea mai mare parte din valoarea stocurilor este cuprinsa (concretizata) intr-un numar foarte restrans de mijloace de productie, dar care au un rol "cheie" in procesul de productie si in circulatia mijloacelor de productie.
Metoda "ABC" presupune gruparea materialelor ce se constituie in stoc de productie in trei grupe: A, B si C. Aceasta grupare se face d.p.d.v. al ponderii pe care o are valoarea stocului fiecarui material in valoarea totala a stocurilor de productie pe toate felurile de resurse materiale, adica pe intreaga structura de materiale.
In conformitate cu aceasta metoda, se formeza urmatoarele trei grupe de materiale (vezi figura 5.1):
a) Grupa "A" cuprinde cca 15% din numarul total de pozitii prevazute in nomenclatura stocurilor de productie, dar care detin o pondere de 70% din valoarea totala a stocurilor de productie;
b) Grupa "B" care cuprinde cca 25% din nomenclatorul stocurilor de productie, dar care au o valoare de 20% din valoarea totala a stocurilor de materiale;
c) Grupa "C" care cuprinde restul pozitiilor prevazute in nomenclatura stocurilor de materiale care reprezinta cca 60%, dar care au o pondere de numai 10% din valoarea totala a stocurilor de productie.
In conformitate cu metoda "ABC" controlul si urmarirea situatiei si miscarii stocurilor de productie se face in modul urmator:
a) stocurile de productie din grupa A se controleaza zilnic sau cel putin de cateva ori pe luna;
b) stocurile din grupa B se analizeaza lunar (de obicei la inceputul fiecarei luni);
c) stocurile de productie din grupa C se controleaza trimestrial sau si mai rar.
Selectarea grupelor de materiale
pentru aplicarea metodei ABC de analiza si urmarire a stocurilor
10%
20%
70%
AB C
15% 25% 60%
Fig. 5.1 Structura materialelor din stoc dupa pozitiile in nomenclator
Dupa cum se poate vedea, prin metoda "ABC" urmarirea si controlul stocurilor de productie din cele trei grupe se face diferit. Se analizeaza foarte des materialele care fac parte din grupa A, se analizeaza lunar cele din grupa B si mai rar cele din grupa C.
O astfel de tratare diferentiata a stocurilor este foarte eficace deoarece mareste operativitatea in urmarirea situatiei stocurilor cu volumul cel mai mare in totalul valorii stocurilor putandu-se lua masuri corespunzatoare de prevenire a formarii de stocuri supradimensionate sau de diminuare a stocurilor de productie sub limitele minime.
Urmarirea si analiza situatiei si miscarii stocurilor de productie presupune un volum mai mare de munca omeneasca. In vederea cresterii operativitatii activitatii de formulare a unor concluzii si de luare a unor decizii prompte si eficiente se impune ca o conditie esentiala introducerea tehnicilor moderne de calcul. Experienta mondiala arata ca numai cu ajutorul masinilor electronice de calcul (calculatoarelor) se poate asigura, nu numai un control de calitate asupra situatiei stocurilor existente si compararea lor cu stocurile normate, ci si posibilitatea de a se prognoza modificarile ce vor surveni in evolutia viitoare a stocurilor materiale, bineinteles in raport de evgolutia de perspectiva a productiei si a consumului de materiale.
