Eficienta economica a depozitarii resurselor materiale

Eficienta economica a depozitarii resurselor materiale

Desi nu este o activitate direct productiva, depozitarea contribuie nu numai la pastrarea integritatii cantitative a resurselor materiale si produselor finite, ci si la cresterea valorii acestora prin efectuarea unor activitati de sortare, conditionare, ambalare etc. a acestora. In plus, depozitele asigura receptia, manipularea si expedierea catre beneficiari sau la locurile de munca a produselor, facand legatura intre sfera productiei si cea a circulatiei.

Toate aceste activitati implica cheltuieli care se diferentiaza, la aceeasi grupa de produse, dupa sistemul de depozitare, gradul de mecanizare lucrarilor de manipulare, sortare, calibrare, ambalare, incarcare, descarcare etc.

Unul dintre indicatorii influentati direct de sistemul de depozitare il constituie pierderile cantitative si calitative in timpul depozitarii, pierderi a caror valoare trebuie inclusa in totalul cheltuielilor de depozitare.

In studierea eficientei economice a depozitarii productiei trebuie sa se tina seama de multitudinea de factori care influenteaza, pe de o parte costul depozitarii, iar pe de alta parte calitatea depozitarii. Este vorba de elemente comune studierii eficientei economice a productiei, cat si de elemente specifice activitatii de depozitare (cheltuieli de manipulare a materialelor in depozite, pierderile din perioada de depozitare etc.).

Un criteriu important de diferentiere a sistemului de indicatori ai eficientei economice a depozitarii mijloacelor de productie il constituie diversitatea lucrarilor de conditionare a materiilor prime si materialelor. Asa de exemplu, la statiile de conditionat si calibrat porumb se urmaresc nu numai indicatori de depozitare ci si indicatori privind eficienta economica a prelucrarii boabelor de porumb gata pregatite pentru insamantare.

Sistemul de indicatori ai eficientei economice a depozitarii resurselor materiale si produselor finite se refera la diferitele laturi ale procesului economic de depozitare prin care se urmareste cuprinderea tuturor elementelor de cheltuieli in raport cu efectul economic.

Atat pentru proiectarea unor spatii de depozitare, cat si pentru exploatarea efectiva a acestora se foloseste acelasi sistem de indicatori cu deosebirea ca rolul de indicatori principali in proiectare il joaca cei legati de eficienta economica a investitiilor, pe cand in exploatarea depozitelor pe primul plan se situeaza indicatorii privind costurile de depozitare.

Indicatorii principali utilizati pentru aprecierea eficientei economice a depozitarii resurselor materiale sunt grupati astfel:

A.            Un prim grup de indicatori se refera la eficienta economica a investitiilor care are in componenta:

a)     Investitia specifica pe unitatea de capacitate de depozitare (tona, metru patrat, metru cub, etc.) care se determina cu ajutorul urmatoarei relatii de calcul:

Is =It/ Cd, in care:

Is - investitia specifica;

It - investitia totala;

Cd - capacitatea de depozitare.

In cazul de fata, investitia totala si capacitatea de depozitare reprezinta indicatori secundari cauzali ai investitiei specifice.

b)     Termenul de compensare a investitiei se calculeaza ca un raport intre investitia totala si economia anuala de cheltuieli de depozitare, rezultand numarul de ani in care investitia facuta pentru o anumita capacitate de depozitare se recupereaza pe baza economiei de cheltuieli. Astfel, relatia de calcul utilizata este:

Tc = It / Ecd, in care:

Tc - termenul de compensare a investitiei;

It - investitia realizata pentru realizarea capacitatii de depozitare;

Ecd - economia anuala de cheltuieli de depozitare.

c)     Termenul de compensare a investitiei suplimentare se calculeaza in vederea selectarii mai multor variante de investitii ca raport intre investitia suplimentara totala si economia de cheltuieli de depozitare folosind formula:

Tcs = (I₁ - I₀)/ (C₀ - C₁), in care:

Tc - termenul de compensare (in ani) a investitiei suplimentare de baza;

I_1- I_{0 -}  investitia totala in varianta noua si in varianta de baza;

C_{0 -} C₁ - cheltuieli totale de depozitare in varianta de baza si in varianta noua;

In cazul cand prin investitia noua se modifica capacitatea de depozitare, la formula termenului de compensare trebuie sa se tina seama de noua capacitate de depozitare in felul urmator:

Tc = (I₁ - I₀)/ [ Cp₁(Cu₀ - Cu₁)], in care:

Cp_{1 -} capacitatea de depozitare in varianta noua;

Cu₀, Cu₁ - cheltuieli pe unitatea de depozitare in varianta noua si in varianta veche.

d)     Coeficientul de eficienta economica a investitiei este un indicador prin care se determina economia de cheltuieli de exploatare in raport cu diferite variante de investitii, utilizandu-se formula:

Ke = (C₀ - C₁)/(I₁ - I₀); sau [ Cp₁(Cu₀ - Cu₁)]/ (I₁ - I₀).

Se mai poate calcula si prin aplicarea urmatoarei formule:

Ke = 1/ Tcs, in care:

Tcs - termenul de compensare a investitiei suplimentare.

B.     Un alt grup de indicatori se refera la costurile de depozitare. Bineinteles ca in acestea se regasesc si investitiile prin intermediul elementului de cheltuieli-amortismentul specific, dar de data aceasta este vorba de totalitatea cheltuielilor de depozitare. Din cadrul acestor indicatori fac parte:

a)     Costul depozitarii pe unitatea de depozitare constituie un indicator principal in activitatea de proiectare a depozitarii si cel mai important indicator al eficientei economice in activitatea curenta de depozitare a materialelor si produselor. Se calculeaza ca un raport intre cheltuielile totale de depozitare si cantitatea de depozitare (sau capacitatea efectiv depozitata) exprimata in: vagoane, tone, kg, metri patrati, metri cubi etc.

Cdu = Cdt/ Cp, in care:

Cdu - cheltuielile de depozitare pe unitatea de depozitare;

Cdt - cheltuieli totale de depozitare;

Cp - capacitatea de depozitare sau cantitatea efectiv depozitata.

Indicatorul rezultativ Cdu are ca factor principal de influenta Cdt si  Cp, fiecare dintre acestia fiind influentati de o multitudine de factori care sunt, in acelasi timp, indicatorii economici ai depozitarii mijloacelor de productie.

In totalul cheltuielilor de depozitare (Cdt) se cuprind atat elemente comune oricarei activitati economice, cat si cheltuieli specifice activitatii de depozitare.

Din prima grupa fac parte: cheltuieli pentru salarii, impozitul asupra salariilor si contributiile asupra salariilor, amortizarea fondurilor fixe, cheltuieli pentru intretinerea si repararea fondurilor fixe, costul energiei electrice, cheltuieli administrativ-gospodaresti (comune si generale) si alte cheltuieli de depozitare. Dintre cheltuielile specifice activitatii de depozitare pot fi enumerate: cheltuieli pentru asigurarea microclimatului, cheltuieli cu  preambalarea sau ambalarea produselor, cheltuieli pentru conditionarea si pregatirea materiilor inainte de a fi livrate sau utilizate in procesul de productie, valoarea pierderilor in timpul depozitarii etc.

b)     Pe baza indicatorului referitor la cheltuielile de depozitare se poate calcula si un alt indicator economic: economia de cheltuieli de depozitare, ca o diferenta intre cheltuieli pe variante de depozitare sau sa diferenta intre cheltuielile realizate si cele planificate, dupa formula:

Ecd = Cdt₀ - Cdt₁; sau

Ecd = Cp₁ ( Cdu₀ - Cdu₁).

c)     Cheltuielile de depozitare la 100 lei valoare a materialelor depozitate constituie un alt indicator ce se poate calcula in legatura cu costurile de depozitare.

Cd _1.000 = ( Cdt/ V) x 100, in care:

V - valoarea materialelor depozitate.

Acest indicator trebuie analizat in stransa corelatie cu factorii care pot influentaatat cheltuielile, cat si valoarea materialelor depozitate, printre care:

structura valorica a materialelor rulate;

cantitatea de materiale rulate pe sortimente;

pretul mediu al materialelor rulate pe sortimente etc.

Pe baza indicatorului cheltuieli de depozitare la 100 lei valoare a materialelor depozitate se pate calcula un alt indicator: economia de cheltuieli de depozitare la 100 lei valoare a materialelor depozitate, dupa cum urmeaza:

Ecd 100V = Cd 100V₀ - Cd 100V₁, in care:

Cd 100 V₀ - cheltuieli de depozitare la 100 lei valoare a materialelor depozitate in varianta veche (plan);

Cd 100 V₁ - cheltuieli de depozitare la 100 lei valoare a materialelor depozitate in varianta noua ( realizat).

C.     Un grup important de indicatori economici se refera la eficienta utilizarii diferitelor resurse materiale si umane in procesul de depozitare, indicatorii calculati in stransa legatura cu diferitele elemente de cheltuieli de depozitare cum sunt: productivitatea muncii, amortismentul specific, valoarea pierderilor in timpul depozitarii, consumul si costul energiei electrice pentru o tona depozitata etc.

a)Productivitatea muncii poate fi calculata in unitati fizice atunci cand este vorba de un singur produs sau produse omogene care pot fi exprimate printr-o unitate fizica conventionala si in unitati valorice in cazul unei diversitati de produse pastrate in acelasi depozit.

Nivelul productivitatii muncii pe variante de depozitare este influentat de o multitudine de factori cum sunt: numarul de muncitori si de alte categorii de salariati care lucreaza in depozit; structura pe profesii a muncitorilor, nivelul de calificare al muncitorilor; ponderea lucrarilor executate mecanizat in totalul lucrarilor; dotarea cu mijloace tehnice pentru mecanizarea lucrarilor de incarcare, descarcare, manipulare, sortare etc; ponderea investitiilor pentru constructii montaj in totalul investitiilor in depozite etc.

Desigur ca productivitatea muncii va fi studiata in stransa legatura si cu modul de organizare a depozitarii, structura produselor depozitate, ritmicitatea intrarilor si iesirilor de produse etc. Este firesc ca, la o productivitate a muncii ridicata, ponderea si nivelul cheltuielilor de depozitare sa scada si sa se realizeze o reducere a costului unitar al depozitarii, chiar daca la unele variante amortismentul specific creste.

b)Eficienta utilizarii fondurilor fixe poate fi apreciata prin indicatori exprimati in unitati fizice sau in unitati valorice in functie de gradul de omogenitate al produselor depozitate.

Ef = Q/ Ff; sau

Ef = V/ Ff, in care:

Ef - eficienta utilizarii fondurilor fixe;

Q - cantitatea de produse depozitata anual;

V - valoarea produselor depozitate (rulate) anual;

Ff - valoarea fondurilor fixe.

Eficienta utilizarii fondurilor fixe este in directa legatura cu amortismentul specific, element cu o pondere insemnata in totalul cheltuielilor de depozitare care scade pe masura utilizarii cat mai complete a capacitatii de depozitare in timpul anului (fenomen intalnit mai rar in acest moment).

c)Valoarea pierderilor pe perioada depozitarii produselor constituie un indicator specific deosebit de important in aprecierea eficientei activitatii de depozitare, mai ales la produsele chimice (ingrasaminte, pesticide etc.), materiale din cauciuc, cele de natura agricola cu grad ridicat de perisabilitate (legume, fructe, lapte, oua, carne etc.).

Pierderile care sunt mai mari decat normele maxime stabilite pentru fiecare fel de produs se considera ca au avut loc din cauza lipsei de preocupare pentru o buna depozitare a materialelor, deci din vina celor care au avut raspunderea pastrarii integritatii cantitative si calitative a materialelor si sunt imputabile.

D.            Un alt grup de indicatori se refera la utilizarea spatiului de depozitare; acestia au un caracter tehnico-economic si se pot exprima in unitati fizice sau in unitatii valorice.

a)     Kus = Sf/ Sp, in care:

Kus - coeficientul de utilizare a suprafetei principale de depozitare;

Sf - suprafata folosita efectiv;

Sp - suprafata principala.

b)     Kup = Cef/ Cp, in care:

Kup - coeficientul de utilizare a capacitatii de depozitare;

Cef - cantitatea efectiv depozitata;

Cp - capacitatea principala de depozitare.

c)     Kupv = V/ Sp; sau

Kupv = V/ Cp, in care:

Kupv - coeficientul valoric de utilizare a capacitatii de depozitare;

V - valoarea materialelor rulate (depozitate in perioada analizata).

Desigur ca, pentru primii doi indicatori care se refera la utilizarea capacitatii de depozitare, cu cat coeficientul va fi mai apropiat de 1, cu atat situatia va fi mai buna, idealul fiind arunci cand coeficientul va fi 1.

In ce priveste cel de-al treilea indicator, el poate fi calculat si in dinamica (perioada curenta fata de o perioada de baza sau realizarile fata de plan etc.) si trebuie tinut seama de structura produselor depozitate.

E.     Eficienta economica a activitatilor depuse de unele depozite pentru prelucrarea si conditionarea unor produse este exprimata prin indicatori specifici acestor activitati. Pe prim plan se situeaza costul unitar al conditionari produselor, asociat cu indicatorii care se refera la diferitele elemente de cheltuieli si resurse utilizate cum sunt:

productivitatea muncii;

cheltuieli pentru retributii;

amortismentul specific;

consumul de resurse energetice si costul energiei pe unitatea de produs conditionat;

valoarea pierderilor cantitative si calitative in timpul prelucrarii si conditionarii.

In cazul cand unitatea de depozitare si conditionare cumpara materia prima, se are in vedere si valoarea acesteia in functie de structura pe beneficiari, structura calitatii, perioadele de achizitionare etc.

De asemenea, in cazul calcularii unor tarife pentru conditionarea produselor, se stabileste diferenta intre veniturile realizate si cheltuieli, nivelul profiturilor in raport de cheltuieli de depozitare si conditionare si de fondurile de productie utilizate.

F.     Dintre indicatorii care exprima rentabilitatea activitatii de depozitare, specifici unitatilor economice care desfasoara activitate de depozitare si comercializare a resurselor materiale, fac parte:

a)Rentabilitatea capitalului propriu:

Rp = Prx100/ Kp, in care:

Pr - masa profitului;

Kp - capitalul propriu.

b)Rentabilitatea capitalului permanent:

Rp = Prx100/ Kper, in care:

Kper - capitalul permanent.

C)Rentabilitatea costurilor:

Rp= Prx100/ Cht, in care:

Cht - cheltuieli totale de depozitare.

d)Rentabilitatea cifrei de afaceri:

Rp = Pr×100/ Ca, in care:

Ca - cifra de afaceri.

In conditiile economiei de piata, unde scopul oricarui agent economic este de a obtine profit si de a fi competitiv pe piata, necesitatea determinarii indicatorilor de eficienta devine tot mai acuta.