|
|
|
Cultivarea plantelor legumicole tuberculifere, varZoase Si a celor de la care se consuma frunzele
1. Cultura plantelor legumicole tuberculifere
Din aceasta grupa fac parte numai doua specii de plante legumicole: Solanum tuberosum si Ipomea batatas.
1.1. Cartoful timpuriu
Ąn privinta cartofului, trebuie precizat ca legumicultura trateaza numai cultura pentru consum extratimpuriu si timpuriu, adica pana la 1 iulie, precum si pentru consum
Soiuri. Pentru a realiza productii de cartofi extratimpurii, timpurii si de vara in vederea satisfacerii nevoilor de consum, trebuie sa fie cultivate cele mai corespunzatoare soiuri.
Materialul de plantat. Calitatea materialului de plantat participa la realizarea productiilor mari de cartofi, in proportie de peste 50%, in comparatie cu soiul folosit si cu masurile agrofitotehnice aplicate. Deprecierea calitatii tuberculilor destinati plantarii se datoreste degenerarii lor, care poate fi de natura virotica sau climatica si care nu se manifesta la exteriorul tuberculilor, dar reduce substantial capacitatea lor de productie. Unii specialisti din afara zonelor inchise mai comit eroarea tehnica grava exprimandu-si opinia ca pot produce cartofi de samanta pe plan local. In acest sens, drept argument pot fi mentionate rezultatele unor cercetari stiintifice intreprinse la Statiunea Stefanesti, judetul Arges unde numai dupa 2 ani de reinmultire pe plan local a materialului de plantat, productia de cartofi a scazut cu 17 170 kg/ha ceea ce reprezinta un minus de productie de 58,86%, comparativ cu cazul cand a fost folosit material de plantat adus din zona inchisa unde a fost produs.
Posibilitatile de infectie virotica in conditiile din tara noastra sunt foarte mari, plantele infectate ajungand pana la proportia medie de circa 25% anual si la proportia maxima de circa 44% anual.
In vederea producerii materialului de plantat si in zonele sudice, putin favorabile, s-a incercat ca tuberculii recoltati din culturile timpurii sa fie scosi fortat din perioada de repaus, stimulandu-se prin tratare cu thiouree.Tuberculii se imbaiaza in solutie cu concentratia de 2-3% timp de 30 minute (sau in alte substante:ditiocarbonat de amoniu, acid ascorbic, solutie de thiocianat de sodiu sau potasiu etc.) si apoi se asaza in conditii favorabile (in nisip umezit) pentru a provoca incoltirea in vederea plantarii lor in camp. S-a apreciat ca prin aceste plantari de vara se ajunge ca tuberculii sa se formeze spre toamna in conditii de temperatura moderata si umiditate mai bogata, astfel ca sa se evite degenerarea. Intr-adevar s-a reusit ca sa se obtina tuberculi in cantitati destul de mare (8-10 t/ha) si de dimensiuni normale, in urma acestor plantari de vara. In unitatile de productie insa si in cadrul unor cercetari experimentale s-a constatat ca tuberculii obtinuti in acest mod din cultura a doua si plantati in camp in primavara urmatoare nu mai dau productii timpurii, ci mult mai tardive. Se experimenteaza posibilitatea obtinerii cartofilor in urma plantarilor din vara, dar folosind pentru plantat tuberculi produsi in anul precedent si pastrati in mod corespunzator pana la plantare.
Se pot efectua in orice caz plantari din vara, asigurand pornirea la timp in vegetatie a tuberculilor, dar cu scopul de a produce cartofi pentru consum in timpul toamnei.
Tehnologia culturii. Culturile de cartofi extratimpurii, timpurii si de vara sunt amplasate in camp neprotejat sau pot fi protejate cu pelicule din material plastic. De asemenea, uneori se mai practica cultura de vara, in cazul careia tuberculii sunt recoltati inainte de maturarea deplina, pentru a fi consumati toamna.
Culturi in camp neprotejat
Cultura de cartofi nu trebuie sa urmeze pe acelasi teren, dupa o cultura de cartofi, mai devreme de 2-3 ani. Suprafata cultivata cu cartof intr-o ferma specializata este de circa 100 ha pentru consum timpuriu si de circa 150-200 ha pentru consum de vara. Cele mai bune premergatoare pentru cartof sunt leguminoasele perene si anuale, cerealele paioase de toamna si de primavara, iar dintre plantele legumicole cele din grupele: cepei, verzei si radacinoaselor, precum si cele din familia cucurbitaceae si in general toate culturile legumicole in afara de solanaceae si de cele care parasesc toamna prea tarziu terenul, deoarece nu se mai poate face aratura adanca din toamna, astfel ca sa se poata planta cat mai timpuriu primavara. Ideale sunt asolamentele de 4 ani cu cartof, folosind culturi de camp sau plante legumicole in succesiuni in care cartoful sa nu fie precedat de plantele contraindicate. Pot fi practicate si rotatii pe 2-3 ani, stabilite pe acelasi principii.
Pregatirea solului. Obiectivul principal care trebuie realizat la lucrarile de baza este mentinerea solului afanat si aerat, evitandu-se lucrari care sa duca la tasare si formarea de bulgari la suprafata sau in adancime. Acest lucru se asigura prin alegerea corecta a momentului si a adancimii de lucru, atat la arat cat si la alte lucrari cum ar fi nivelarea, modelarea etc.
Dupa desfiintarea culturii premergatoare si curatirea terenului se executa nivelarea de intretinere si apoi lucrarile obisnuite de pregatire a solului.
Trebuie acordata toata atentia fertilizarii in mod corect deoarece plantele de cartof din aceste culturi extratimpurii, timpurii si de vara, ramanand in camp perioade mai scurte de timp, reactioneaza foarte puternic fata de regimul de nutritie, in sens pozitiv sau negativ, daca nu sunt respectate cerintele lor. Este necesar sa fie evitat excesul de azot in sol, caci altfel creste o masa mare de tulpini si frunze in defavoarea tuberculilor si scade calitatea productiei.
La amplasarea culturilor de cartofi timpurii si extratimpurii trebuie sa se tina seama atat de cerintele lor, cat si, pe cat posibil, de ale acelora care pot urma dupa ele in acelasi an, cum ar fi :varza de toamna, castraveciorii pentru toamna (Cornichon) sau fasolea pentru pastai verzi.
Pregatirea materialului in vederea plantarii. Ca material pentru inmultirea cartofilor se pot folosi: semintele, mugurii detasati cu portiuni mici din tuberculi, lastarii inradacinati, lastarii neinradacinati si tuberculii intregi sau sectionati. In conditiile de productie se folosesc numai tuberculii, celelalte posibilitati de inmultire gasindu-si utilizarea exclusiv in cadrul procesului de ameliorare si selectie a cartofului. De altfel, in conditiile din tara noastra nu toate soiurile de cartofi produc semnite.
In vederea pregatirii pentru plantare, tuberculii de cartof se sorteaza si se calibreaza pe categorii de marime. Cele mai bune rezultate in productie le dau tuberculii de marime mijlocie, iar cei mici sau cei mari sectionati se intrebuinteaza numai in cazurile cand nu exista suficient material corespunzator pentru plantat.
Pregatirea tuberculilor inainte de plantat consta in sortare, calibrare si curatire, dezinfectare, preincoltire, provocarea formarii prealabile a radacinilor si calire. Operatia de dezinfectare cuprinde doua etape: afundarea tuberculilor in solutia dezinfectata si sudatia. In aceeasi solutie se afunda, in mod succesiv, mai multe serii de cartofi, astfel socotindu-se ca spre a dezinfecta pe aceasta cale 5-8 kg de tuberculi trebuie pregatit 1 litru de solutie formalina in concentratie de 0,5%. Etapa de sudatie, care urmeaza permite desavarsirea procesului de dezinfectare, datorita actiunii prelungite a vaporilor de formalina rezultati din evaporarea peliculei de solutie care a mai ramas pe tuberculi.
In vederea preincoltirii cartofilor se pregatesc camere bine luminate sau solarii acoperite cu pelicule din material plastic, avand in vedere un necesar de 12-15 metri patrati pentru fiecare hectar de cultura in camp, adica revenind 250 kg tuberculi/metru patrati din suprafata incaperii, care se dezinfecteaza foarte bine si se asigura cu minimum de instalatii spre a putea crea conditiile optime care se cer. Lumina naturala poate fi inlocuita, in adaposturile destinate preincoltirii tuberculilor, cu lumina artificiala, folosindu-se un numar corespunzator de tuburi cu neon fara abajururi, care se suspenda intre doua randuri de ladite, astfel ca sa se asigure o iluminare cu 40 wati la 1 metru patrat. In afara de varianta de preincoltire a tuberculilor prezentata au dat rezultate bune si alte variante ale acestei metode clasice. Astfel, temperatura poate fi variabila intre 12°C-18°C pe toata perioada de 30-40 zile sau in etapa a doua, la lumina, poate varia intre 11°C - 18°C ziua si 10°C - 12°C noaptea. Pe intreaga perioada de timp cat dureaza preincoltirea, se efectueaza un control permanent, inlaturandu-se tuberculii care incep sa se altereze si cei care au coltii subtiri (filosi). De asemenea, se recomanda ca in limita posibilitatilor practice sa se schimbe ordinea laditelor in stive si a randurilor de cartofi din fiecare ladita, astfel ca toti tuberculii sa primeasca lumina in mod cat mai uniform. Zilnic se face aerisirea si umezirea aerului din adapostul respectiv prin stropirea intervalelor, a laditelor si prin pulverizarea foarte fina a apei in atmosfera, astfel ca in mod permanent sa fie aer proaspat si o umiditate atmosferica de 85-90%. Un tubercul preincoltit in conditii optime si bun pentru plantat este complet turgescent (cu coaja neteda, fara zbarcituri), are ochii porniti, iar coltii sunt vigurosi, lungi de 8-12 mm si grosi de 6-10 mm, intens colorati in verde sau rosu-violaceu in functie de soi, cu puncte albe la baza lor, de unde vor porni radacinile.
Preincoltirea cartofilor se mai poate efectua in mod asemanator si in conditii de intuneric permanent, dar la o temperatura mai scazuta, adica de 10°C-12°C si pe o durata mai indelungata de timp.
Pregatirea tuberculilor inainte de plantare prezinta o deosebita importanta pentru obtinerea unor rezultate bune in culturile de cartofi timpurii. Disciplina de legumicultura a Facultatii de horticultura a Universitatii din Craiova a intreprins unele cercetari in acest sens, obtinand unele rezultate concludente. Se constata in primul rand, ca pregatirea pe orice cale a tuberculilor inainte de plantare a dat sporuri insemnate de productie, deci nu este ingaduit ca in cadrul culturilor extratimpurii si timpurii sa se planteze tuberculi nepregatiti in prealabil. In al doilea rand, iese in evidenta faptul ca exista posibilitati ca prin tratarea tuberculilor inainte de plantare cu unde electromagnetice, ceea ce se poate realiza mult mai usor si mai ieftin, sa se obtina rezultate cel putin tot asa de bune ca si in cazul preincoltirii cartofilor inainte de plantare. De asemenea, se constata ca cele mai bune rezultate se obtin atunci cand tuberculii se pregatesc inainte de plantare, combinand cele doua metode - preincoltirea dupa metoda clasica si tratarea cu unde electromagnetice 50-100 Hz (aritmice).
Plantarea in camp. Cartofii timpurii si de vara se planteaza cat mai devreme posibil, adica atunci cand in sol la adancimea de 6-8 cm se realizeaza o temperatura medie de 6O C si se metine constant peste 4°C-5°C, ceea ce corespunde cu luna martie, adica pana la 20-25 martie in zonele mai calduroase ale tarii si pana la 1-10 aprilie pentru zonele mai reci. Se procedeaza cu totul gresit cand se planteaza mai tarziu cartofii in culturile destinate pentru consumul de vara, deoarece plantele de cartof nu mai pot beneficia in conditiile naturale favorabile formarii si cresterii tuberculilor, ceea ce determina micsorarea productiei. Este foarte important sa se evite tasarea solului cu ocazia efectuarii lucrarilor necesare pentru plantat. Cartofii incoltiti la lumina se pot planta cu masina de plantat rasad MPR-5 prevazuta cu echipament pentru plantat cartofi incoltiti EPC-4, in agregat cu tractorul L-400. Durata plantarii pe intreaga suprafata dintr-o unitate nu trebuie sa depaseasca 5-20 zile. Totdeauna plantatul se va incepe cu tuberculii mijlocii, care se pot planta si cu masina 4-Sa BP chiar daca sunt preincoltiti, apoi se continua cu tuberculii mici si la sfarsit tuberculii taiati se planteaza semimecanizat pe rigole deschise cu cultivatorul CPU-4,2 echipat cu corpuri mici de rarite, cu care se si acopera din urma cartofii plantati. Tot in acest mod se planteaza si cartofii incoltiti si inradacinati in prealabil.
Desimea cuiburilor la hectar variaza in functie de marimea materialului de plantat. In general se recomanda o densitate de 60 000-70 000 cuiburi/ha pentru culturile extratimpurii si timpurii, si de 50 000-60 000 cuiburi/ha pentru culturile de vara. Distantele de plantare se stabilesc tinand seama de caracteristicile masinilor cu care se vor executa diferite lucrari in cultura. Se poate planta in randuri echidistante sau in benzi de cate doua randuri pe straturi inaltate, astfel ca distanta medie dintre randuri sa fie de 65-70 cm, iar intre cuiburi pe rand, in functie de densitate, de la 20-22 cm pana la 26-28 cm.
Adancimea de plantare este de 6-8 cm, iar tuberculii mici si bucatile de tuberculi taiati se planteaza la 4 cm adancime.
Cantitatea de tuberculi care se foloseste pentru plantat variaza in functie de marimea lor si este de 3 000- 3 500 kg/ha.
Lucrarile de ingrijire. Solul trebuie sa fie mereu afanat, fara crusta la suprafata si complet lipsit de buruieni. In acest scop se grapeaza incepand imediat dupa plantare si se continua, repetandu-se de cate ori este nevoie chiar dupa rasarit, pana ce plantele ajung la inaltimea de 8-12 cm. In continuare cultura se praseste ori de cate ori este nevoie, folosindu-se cultivitatorul legumicol CL-2,8 in agregat cu tractorul legumicol L-400, realizandu-se astfel o productivitate de 12 ha pe schimb (10 ore).
Pentru erbicidat se folosesc masinile EEP-600 sau MET-1200 actionate de tractorul legumicol L-400. Cand se utilizeaza erbicidul Prometrin (Gesagard 50, sau A 1114), acesta se aplica cu 3-4 zile inainte de rasaritul plantelor de cartof, dand 3-6 kg in 400-600 litri la 1 ha, in functie de natura solului. Mai ales pentru culturile extratimpurii se mai poate folosi erbicidul Igran, dand 2-3 kg/ha si procedand la fel ca si in cazul Prometrinului.
Musuroitul este obligatoriu si se efectueaza in functie de adancimea la care s-au plantat tuberculii. Daca plantatul s-a facut mai adanc, musuroitul se executa mai moderat, si invers. In mod practic, plantele de cartofi timpurii se musuroiesc in cultura trecandu-se cu rarita printre randuri, inainte de a incepe imbobocitul. Se poate folosi in acest scop cultivatorul legumicol CL-2,8 echipat cu rarite, purtat pe tractorul L-400. Acest agregat are o productivitate de circa 10 ha pe schimb.
Combaterea bolilor si daunatorilor constituie una dintre cele mai importante masuri care pot asigura productii mari. Mana si gandacul de Colorado constituie cei mai de temut dusmani ai culturilor de cartofi. Combaterea lor se face prin stropiri uniforme pe ambele parti ale frunzelor, sau prin prafuri. Impotriva manei, primul tratament se aplica la imbobocirea plantelor, al doilea dupa 10-12 zile de la primul si in continuare dupa fiecare ploaie de 10 mm sau mai mare si dupa fiecare udare. Pentru combaterea gandacului de Colorado tratamentele se aplica atunci cand apar pe plante larve sau adulti.
Recoltarea incepe in luna mai si se incheie la sfarsitul lunii iunie sau inceputul lunii iulie. Cartofii timpurii si mai ales cei extratimpurii se recolteaza numai in momentul cand sunt necesari pentru consum si nu mai devreme, caci coaja lor este foarte subtire si pierde repede apa. De asemenea, trebuie ales momentul cand pamantul este reavan si nu prea umed, caci tuberculii de cartofi timpurii nu se pot spala ca sa se curete de pamant, deoarece isi schimba culoarea - incep sa se brunifice la scurt timp dupa spalare. Spre a realiza cat mai putine vatamari mecanice la tuberculi, cartofii extratimpurii totdeauna, iar cei timpurii numai in unele cazuri, se recolteaza manual. Se poate face o recoltare integrala, adica atat a tuturor tuberculilor de la fiecare planta, procedandu-se prin smulgerea vrejilor si scoaterea cu furca sau cu sapa a tuturor tuberculilor din cuib, pe portiuni de suprafata, in mod succesiv, potrivit cerintelor sau se efectueaza o recoltare partiala. In acest caz, se desface cu atentie fiecare cuib, se iau tuberculii cei mai mari, care au ajuns la dimensiunile cand se pot consuma, fara sa se deranjeze planta, apoi se inchide la loc cuibul spre a creste in continuare tuberculii mici.
Productia de cartofi timpurii si extratimpurii variaza intre limite foarte largi in functie de etapa cand se face recoltarea, respectiv mai devreme sau mai tarziu. In mod obisnuit se realizeaza o productie care poate varia de la 7 000- 8 000 kg/ha, pana la 12 000- 14 000 kg/ha si chiar pana la 16 000- 20 000 kg/ha in cazurile recoltarilor intarziate.
2. Cultivarea plantelor legumicole din grupa verzei
Plantele legumicole din grupa verzei detin o pondere insemnata in alimentatie si in structura sortimentului cultivat in tara noastra. Continutul bogat in saruri minerale si vitamine le confera o valoare alimentara deosebita si un efect terapeutic in unele afectiuni. Desi apartin botanic aceleiasi familii si chiar gen,plantele legumicole din acesta grupa nu sunt tratate in mod unitar din punct de vedere sistematic in lucrarile de specialitate, datorita unor autori care le considera varietati.
2.1. Varza alba pentru capatana
Importanta alimentara si economica. Capatana, ca parte comestibila, se poate consuma in tot timpul anului in stare proaspata, murata, deshidratata sau congelata. Valoarea alimentara a verzei este data de continutul ridicat in hidrati de carbon, saruri minerale si vitamine utilizate aproape integral de organismul uman. Sub aspect economic, cultura verzei isi justifica rentabilitatea prin realizarea de venituri substantiale in urma valorificarii productiei pentru consumul intern si la export.
Soiuri. Sortimentul de soiuri existent in cultura asigura, printr-o esalonare judicioasa, aprovizionarea ritmica a pietei pe o perioada mare de timp.
Tehnologia culturii. Toata suprafata ocupata cu varza in tara noastra se cultiva prin rasad, iar la soiurile semitarzii si tarzii si prin semnat in camp. Actualul sortiment de soiuri existent in cultura poate asigura productii in conditii de camp (prin culturi timpurii, de vara si tarzii) si din spatii protejate (sere de tip industrial si adaposturi din material plastic).
Cultura verzei albe tarzii (de toamna)
Datorita capacitatii bune de pastrare si modului variat de conservare, varza de toamna asigura consumul esalonat pe o perioada mare de timp, de la sfarsitul lunii septembrie pana primavara in luna mai, cand apare varza timpurie.
Cultura se poate infiinta prin rasad si prin semanat in camp.
Rasadul se produce dupa tehnologia generala, pe straturi amenajate in camp. Pentru combaterea chimica a buruienilor se folosesc produsele Devrinol 50 WP 0,5 g/metru patrat sau Dual EC 0,8 cc/metru patrat aplicate cu 3-5 zile inainte de semanat (p.p.i.) si incorporate superficial. Unele unitati de productie executa semanatul in vederea producerii rasadului cu masina SUP-21, pe straturi amenajate in camp. Deoarece rasadul nu se repica, semanatul se executa mai rar, pe straturi in suprafata de 150-200 metri patrati/ha. Perioada de semanat este cuprinsa intre 1-10 mai, fiind necesare 300-350 g de seminte. Esalonarea consumului in stare proaspata in perioada XI-V se realizeaza prin cultivarea de soiuri sau hibrizi cu capacitate buna de pastrare in depozite frigorifice.
Lucrarile care se executa in vederea infiintarii culturii au un caracter particular datorita specificului de cultura succesiva pe care il are varza tarzie.
Nivelarea, fertilizarea si aratura de baza care se executa toamna sunt specifice culturii premergatoare. Pana in luna iulie cand se infiinteaza cultura, terenul poate fi ocupat cu salata, spanac, ceapa verde, usturoi verde, mazare pentru pastai, cartof timpuriru etc.
Dupa eliberarea terenului se executa lucrarea cu discul la adancimea de 10-12 cm, fertilizarea cu N 35 s.a./ha, P2O5 kg s.a./ha si K2O 80 kg s.a./ha, sau Complex III 200 kg/ha. Pentru combaterea daunatorilor se trateaza solul cu Lindatox-3 60-70 kg/ha dupa care se executa aratura la adancimea de 20-25 cm. Erbicidele se aplica p.p.i. ca la varza timpurie dupa care se executa modelarea terenului in straturi cu latimea la coronament de 94 cm.
Plantarea se executa cu masina MPR-5 in perioada 20 iunie - 5 iulie la distanta de 70 cm intre randuri si 35-40 cm intre plante pe rand, realizand in functie de vigoarea soiului cultivat, desimi cuprinse intre 38 000-40 000 plante/ha. Cultura verzei de toamna se poate infiinta si prin semanatul in camp.
Recoltarea, ambalarea, transportul si depozitarea se executa la parametrii calitativi ceruti. Faptul ca varza de toamna are o pondere insemnata in alimentatia din perioada de iarna, stabilirea momentului recoltarii are o importanta deosebita. La recoltare, capatana sa fie bine formata, invelita si indesata, fara urme de pamant, ingrasaminte sau produse fitofarmaceutice, lasand 2-3 frunze protectoare la baza. Pentru reducerea volumului mare de forta de munca, in unele tari ca: Rusia, Polonia, Bulgaria, S.U.A. etc., varza se recolteaza cu masina la care dispozitivul de taiere este in forma de disc MK-1 si KPN-1 - Rusia sau de palpator, care actioneaza electronic agregatul de taiere in functie de gradul de indesare al capatanii (S.U.A.). Pastrarea se realizeaza pe o perioada mai mare, de 2-4 luni.
Aspecte economice. Prin imbunatatirea continua a tehnologiei se pot realiza productii la nivele superioare, devenind posibila rentabilizarea culturii.
Productia este cuprinsa intre 35-50 t/ha, perioada de recoltare esalonandu-se intre 20 septembrie - 30 noiembrie.
2.2. Varza rosie pentru capatana
Varza rosie este apreciata si solicitata de consumuri pentru gustul si culoarea placut atragatoare pe care o are. In afara de consumul in stare proaspata, in principal sub forma de salate, varza rosie participa alaturi de alte legume la prepararea unor sortimente de conserve, iar capacitatea buna de pastrare pe care o are da posibilitatea esalonarii consumului pe o perioada mare de timp. Continutul apreciabil in vitamine si saruri minerale ii confera o valoare alimentara ridicata. Consumata in cantitati mari este daunatoare pentru organism.
Sub aspect economic cultura de varza rosie este eficienta, datorita productiilor care se realizeaza si posibilitatii de valorificare la preturi avantajoase, in sezonul cand este solicitata pentru consum.
2.3. Conopida
Importanta alimentara si economica. Dintre legumele din grupa verzei, conopida se bucura de o larga si unanima apreciere din partea consumatorilor pentru gustul placut si finetea ce o da preparatelor culinare, conservelor, muraturilor sau marinatelor, fara sa se neglijeze chiar consumul in stare proaspata. Prin componentele sale: vitamine, saruri minerale, proteine si glucide se situeaza printre legumele cu o valoare alimentara deosebita. Productiile mari pe care le realizeaza, valorificate la preturi avantajoase in orice sezon al anului si caracterul ei de cultura cu un grad tipic de intensivitate definesc valoarea econo-mica a culturii, daca avem in vedere posibilitatea cultivarii ei in camp si fortat, in diferite tipuri de adaposturi.
2.4. Gulia
Importanta alimentara si economica. Partea comestibila la gulie este tulpina ingrosata care se consuma in stare proaspata sau intr-o gama variata de preparate culinare. Datorita capacitatii bune de pastrare pe care o are, asigura consumul in stare proaspata esalonat pe o perioada mare de timp. Continutul bogat in vitamine, substante minerale si zaharuri o atesta ca pe o leguma cu valoare alimentara ridicata.
3. Cultivarea plantelor legumicole de la care se consuma frunzele
De la plantele legumicole care fac parte din aceasta grupa se consuma frunzele sau petiolurile, in stare proaspata sau sub forma de diferite manacuri. Cu exceptia spanacului de Noua Zeelanda, speciile din aceasta grupa sunt mai putin pretentioase la caldura, au o perioada de vegetatie scurta si se preteaza la culturi succesive si asociate, unele prezentand din acest punct de vedere importanta deosebita pentru culturi protejate. Sunt primele legume care apar primavara si, de asemenea, se consuma pana toamna tarziu sau chiar in timpul iernii, contribuind in acest fel la diversificarea sortimentului de legume si la aprovizionarea populatiei cu legume proaspete in tot timpul iernii. Ele au un continut bogat in vitamine si in saruri minerale, de care organismul uman are mare nevoie. Speciile acestei grupe fac parte din cinci familii botanice.
3.1. Salata - Lactuca sativa l, Familia compositae
Sub denumirea de salata se cunosc trei variatii:
- salata de capatana;
- marula;
- salata de foi.
Toate aceste varietati sunt putin pretentioase fata de caldura.
Deoarece toate celelalte varietati, cu exceptia salatei de capatana, sunt mai putin raspandite in cultura si intrucat tehnologia lor se aseamana cu cea a salatei de capatana, in continuare se va trata numai aceasta varietate.
Importanta alimentara si economica. Se cultiva pentru capatanile sale mult cerute de populatie, care sunt consumate mai ales in stare proaspata sub forma de diferite salate. Prezinta importanta alimentara datorita continutului ridicat in vitamine, saruri minerale si substante hranitoare. Astfel, dupa Voinea M., Gherman N. (1974), la 100 g frunze salata contine: 43 calciu, 32 mg fosfor, 0,3 mg fier, 350 mg potasiu, precum si o serie de vitamine ca C 15 mg, A 4,2 mg. B1 0,07 mg, B2 0,08 mg, PP 0,5 mg etc. salata mai contine: 0,15 zahar, 1,4% proteine si 0,5% celuloza din totalul de circa 6% substanta uscata.
Avand o perioada scurta de vegetatie si fiind rezistenta la frig, se cultiva mai ales primavara devreme si toamna tarziu, in sistemul culturilor succesive, micsorand astfel deficitul in aprovizionarea cu legume in aceasta perioada si aducand venituri mari unitatilor cultivatoare.
Soiuri. Soiurile si hibrizii de salata sunt timpurii, semitimpurii si tardivi.
Tehnologia culturii. In camp, salata se cultiva prin rasad sau prin semanat direct. La noi in tara, se cultiva pentru a asigura consumul in timpul primaverii (plantat sau semanat din toamna sau primavara cat mai timpuriu), in timpul verii (semanat sau plantat din aprilie pana in ultima decada a lunii iunie) si in timpul toamnei (semanat la sfarsitul verii).
Cultura salatei in camp
Pentru culturile de salata care trebuie sa dea productii in timpul verii se recomanda soiurile New York 12, Great-Lakes 659, Minetto etc., care se caracterizeaza printr-o rezistenta mare a capatanilor de a trece in faz de tulpini florifere.
Bune premergatoare pentru cultura salatei sunt culturile prasitoare care au fost ingrasate in anul culturii cu gunoi de grajd si lasa terenul curat de buruieni. Fiind o specie cu o perioada scurta de vegetatie, salata se cultiva in sistemul culturilor succesive, inainte sau dupa o cultura de baza (inaintea tomatelor, vinetelor, ardeiului gogosar, telinei sau dupa culturi timpurii de cartofi, varza, conopida, mazare, fasole, castraveti, tomate etc.).
Pregatirea terenului. Pentru cultura de salata, terenul trebuie sa fie bine maruntit si nivelat.
Inaintea executarii lucrarii de nivelare, se inlatura toate resturile vegetale de la cultura anterioara si se mobilizeaza solul pe o adancime de 8-10 cm, se executa nivelarea de exploatare, dupa care se face fertilizarea de baza cu fosfor 125 kg s.a/ha. In paralel cu fertilizarea sau imediat dupa terminarea ei (in functie de tractoarele disponibile si agregatul folosit), se efectueaza aratura de baza la 28-32 cm adancime. Daca modelatul terenului se face toamna, pentru insamantarile sau plantarile din toamna sau primavara devreme, o data cu aratura se face si maruntirea solului.
Dupa executarea araturii de baza, inainte de infiintarea culturii cu 10-12 zile, se aplica erbicidarea cu Balan 6-8 l/ha in amestec cu 450 l apa, care se incorporeaza imediat in sol printr-o frezare (se mai pot folosi produsele: Kerb, 2-3 kg/ha in 300 l apa, aplicat preemergent sau postmergent, cand plantele au 2-3 frunze sau Prefar, 8-10 l/ha in 300 l apa, aplicat o data cu pregatirea patului germinativ).
Modelarea solului se face toamna pentru culturile care urmeaza sa se infiinteze primavara devreme, sau cu cateva zile inaintea semanatului sau plantatului pentru culturile care urmeaza sa se infiinteze primavara mai tarziu, vara sau toamna, astfel ca solul sa fie bine maruntit si asezat. Modelarea solului se efectueaza sub forma de straturi inaltate, cu latimea la coronament de 91 cm.
Salata se cultiva prin rasad sau prin semanat direct in camp.
Recoltarea. Salata se recolteaza manual, prin taierea capatanilor la circa 1 cm sub colet, cand acestea au ajuns la marimea si indesarea specifica soiului sau chiar mai devreme cand cerintele consumatorilor sunt mari. Salata trebuie recoltata pe timp racoros dar uscat, deoarece daca frunzele sunt umede acestea se altereaza usor.
Prin recoltarea manuala se consuma un volum mare de forta de munca, de aceea in vederea eliminarii acestui neajuns au fost construite masini pentru recoltarea mecanizata. Astfel, in S.U.A. se foloseste in acest scop combina (Roger Garrett), care recolteaza plantele ajunse la maturitatea de consum prin palpare si taierea celor care au densitatea corespunzatoare.
Plantele taiate sunt prinse cu ajutorul unui disc cu brate si trecute in remorca pe o banda transportoare (Stefan N., 1967).
Dupa recoltare se elimina frunzele necorespunzatoare (rupte, patate, uscate etc.) se sorteaza conform STAS 7217/65 si se ambaleaza in ladite una langa alta, cu tulpina in sus, unu-doua randuri. Se transporta apoi, in timp cat mai scurt la piata, in mijloace de transport acoperite, pentru a nu-si pierde fragezimea si a fi livrata consumatorilor cat mai proaspata. In cazul in care nu se valorifica imediat pe piata, se recomanda sa se pastreze in camere frogorifice la temperatura de 0°C- 1°C si la o umiditate relativa a aerului de 95%, unde poate sta 10-12 zile.
Productia medie 10-15 t/ha, dar aceasta poate fi depasita, ajungand pana la 30-40 t/ha.
3.2. Spanacul
Importanta alimentara si economica. Din grupa legumelor de la care se consuma frunzele face parte si spanacul. Frunzele de spanac se consuma in stare proaspata sau deshidratate, fierte sau oparite, pregatite sub forma de diferite mancaruri. Spanacul prezinta importanta deosebita in alimentatia omului deoarece el contine: 13% substanta uscata, 3,00-4,13% proteine brute, 3,6% hidranti de carbon, 2,10-3,35% cenusa, 80 mg la 100 g vitamina C, 2-8 mg la 100 g caroten, 59 mg la 100 g calciu, 51 mg la 100 g fosfor, 742 mg la 100 g potasiu, 31 mg la 100 g fier etc. Fiind dotat cu pretioase insusiri alimentare si terapeutice, se recomanda a fi folosit in caz de anemie, scorbut, imbatranirea tesuturilor si organismului, rahitism, astenie fizica si nervoasa, arsuri, eczeme etc.
Datorita perioadei scurte de vegetatie si rezistentei la temperaturi scazute, este planta legumicola care apare pe piata primavara devreme, iar toamna se recolteaza pana la caderea zapezii, contribuind in felul acesta la aprovizionarea populatiei cu legume proaspete o perioada indelungata si aducand venituri importante unitatilor cultivatoare.
