Turismul rural si agroturismul in tarile dezvoltate

Turismul rural si agroturismul in tarile dezvoltate

1. Aparitia si dezvoltarea turismului rural si a agroturismului in tarile Europei occidentale.

Fiecare obicei isi are istoria proprie; la fel si turismul rural sau agroturismul. Unii autori (15) afirma, pe baza literaturii consultate si a analizei evolutiei faptelor, ca sfarsitul secolului trecut ar putea reprezenta perioada in care satele, si in special cele situate in zonele montane au inceput sa exercite o atractie pentru un numar din ce in ce mai mare de oraseni. Nostalgia pentru locurile natale a putut constitui primul imbold al acestora.

Inainte de a se fi conturat ca o activitate economica de sine statatoare, calatoriile, vizitele, ospetiile, etc., - ca precursoare ale turismului - in alte localitati decat cele de resedinta si chiar in tari indepartate, au fost determinate de sarbatori traditionale legate de activitatea agricola - schimbarea anotimpurilor, nedeea , "masura oilor', "ravasitul oilor', intoarcerea vitelor de la varatul alpin, etc., - ca si de motivatiile religioase - hramurile bisericesti, peregrinaje la locurile considerate sfinte sau facatoare de minuni, etc: "Sfantul Scaun', Mecca, Ierusalim, diferite manastiri detinatoare de moaste facatoare de minuni, etc.

Elvetienii sustin ca in Alpi, turismul rural ar data din 1842 cand englezii, luand cunostinta de aventurile unei tinere britanice care a descoperit, in Alpii elvetieni, o lume mirifica a vacilor care pasc pe pasuni bogate in iarba, in sunetele torentelor de apa din munti, au venit in numar crescand sa vada si sa traiasca alaturi de oamenii care le pot oferi conditii atat de atractive. In regiunea Chateau d'Oex, tot in Elvetia, numarul vizitatorilor englezi a crescut mereu, ajungand in 1878 la peste 700 de turisti care au umplut pana la refuz casele, pensiunile si hotelurile existente la acea data (Francoise Lieberherr si E. Stucki - 1988). fiecare localitate din Alpii elvetieni, cu vocatie turistica, prezinta o asemenea istorie, mai mult sau mai putin romantata, ca pe o istorie a obiceiurilor si activitatilor turistice in zona. in Elvetia, tara cu traditie si succes incontestabil in domeniul turismului, care, la cei 6 milioane de locuitori, gazduieste anual 10 milioane de turisti, aceasta activitate reprezinta o sursa de venituri dintre cele mai importante ale economiei sale nationale. Locuitorii, constienti de importanta acestei activitati, au depus un important efort pentru dezvoltarea si diversificarea turismului. Astfel, "Le Journal de Chateau d'Oex' consemneaza ca in perioada 1895 - 1908 au fost asigurate conditii pentru practicarea ciclismului, a patinajului, a tenisului si a altor sporturi de vara si de iarna (echipa de hockey de la Chateau d'Oex a fost campioana tarii in anii 1922 si 1924).

Odata cu dezvoltarea turismului rural, mai ales in ruralul montan, s-a declansat, in perioada postbelica, o competitie intre agricultura si turism in privinta ocuparii teritoriului. Turismul solicita, in detrimentul agriculturii, terenuri pentru constructii, sport, divertisment, drumuri, etc. O lupta intre generatii a determinat acuzatii reciproce in care cei varstnici acuzau pe urmasii lor ca au "masacrat terenurile bune pentru agricultura' in favoarea turismului considerat necesar dar practicat excesiv pana la degradare. Desigur, tinerii au invocat conservatorismul, inflexibilitatea, neintelegerea evolutiei economiei nationale in cadrul celei europene si a celei mondiale.

Un "Raport' FAO elaborat in 1983 (16), incearca sa faca un bilant al dezvoltarii turismului rural in tarile europene in a doua jumatate a secolului al XX-lea, incercare dificila de altfel din cauza dificultatilor de gasire a datelor statistice fiabile referitoare la aceasta activitate. Potrivit acestui "Raport', dintre toate tarile europene, se pare ca, la timpul respectiv, Austria era cea in care turismul rural a avut cel mai mare succes la marele public. Potrivit "Recensamantului agricol din 1970', din 362.000 de ferme existente in Austria, 26.300 ofereau 230.000 de paturi in cea l 14.000 camere de inchiriat Din 70.000 menaje care inchiriau camere turistilor, injur de 30% erau agricultori'. O ancheta efectuata in 1980 arata ca numai 2,9% din toate menajele austriece inchiriau camere turistilor, in timp ce printre agricultori proportia era de 9.8%, ceea ce-i situa in mod net pe primul loc.

In Finlanda turismul rural a fost dezvoltat in mod sistematic din 1968. in 1981, existau 635.000 de unitati tip bungalow, in timp ce din 150.000 de exploatatii agricole in activitate, numai 2.00Q ofereau 4.000 de locuri turistilor finlandezi si straini (in proportie de 2 bungalowuri pe o gospodarie). Cele 6.500 de insule ce constituie arhipelagul insulelor Aland, regiune foarte turistica a Finlandei, primesc peste l milion de vizitatori pe an, in timp ce ele nu au decat 22.600 locuitori, ceea ce inseamna peste 40 de turisti pe locuitor, in aceste insule, forma cea mai populara de turism este turismul rural: din 1.400 exploatatii, 450 (adica circa 1/3) inchiriaza bungalowuri.

In Franta, unde turismul rural este deja o traditie bine stabilita, aceasta cunoaste un ritm spectaculos de la adoptarea din 1955 a formulei 'gites' - urilor rurale, si in mod special de prin anii '70, asa cum o arata un studiu al Federatiei gites-urilor rurale:

Numarul gites-urilor private:                    in 1973 = 9.978, in 1981 = 25.262.

Numarul camerelor de oaspeti:               in 1973 = 241, in 1981 = 3.111.

Numarul campingurilor la ferma: in 1973 = 94, in 1981 = 598.

Se estimau la 150.000 numarul total al paturilor oferite in mediul rural (cu titlu privat), ceea ce inseamna in jur de 7,5 milioane de innoptari.

In Germania, (numai fosta RFG) turismul rural dateaza de prin 1970-71; in 1983, cea. 23.000 de ferme ofereau instalatii pentru turisti. Anchetele efectuate de catre Universitatea din Munchen arata ca cea. 3 milioane de locuitori din fosta RFG doreau sa-si petreaca vacantele in ferme, iar datele statistice oficiale arata ca peste l milion de sejururi de vacanta, respectiv 3% din ansamblul sejururilor au fost petrecute in ferme, in 1979/80, dintre care 60% erau germani si 40% straini.

in Irlanda, formula "turismului diferit' - asa cum a fost numit turismul rural la inceputurile sale - a fost lansat la inceputul anilor '60 in cadrul unui plan general destinat sa faca fata ritmului scontat de crestere a numarului de turisti pe termen scurt. Ghidul din 1982 contine o lista cu aproape 500 de locuinte tip agricol care ofereau 2.221 camere. La acestea se mai adaugau 548 de locuinte clasate in categoria de "case rurale' (care nu practicau nici o activitate agricola).

In Norvegia, 90% din cabanele de inchiriat apartineau exploatatiilor agricole. Existau 5350 de asemenea cabane repartizate in trei categorii. Se pare de asemenea ca campingul la ferma este un mod de turism foarte dezvoltat in

Norvegia. Dupa ultimele recensaminte agricole, exista 6675 "colibe de camping' apartinand exploatatiilor agricole cu peste 0,5 ha. Turismul se practica in proportie de 70% la ferma, capacitatea de primire depasind 160.000 de innoptari.

In Spania se constata, incepand de prin 1955 - 1960, o crestere notabila si spontana a turismului rural, astfel, in 1967, existau 1.152 paturi (sau locuri), iar in 1977, existau 32.038 locuri in 19.631 de camere si 8312 locuinte in 486 localitati rurale din 41 provincii care practicau turismul rural.

Elvetia numara, in 1980, in "parahotelarie' 815.700 de paturi, adica 39,57 milioane innoptari.

In Anglia, dupa o "estimare prudenta', existau cel putin 10.000 de exploatatii agricole care ofereau pensiune completa si alte 10.000 care ofereau numai cazare.

In incheiere, Raportul amintit prezenta un tablou de ansamblu care releva urmatoarele:

"Numarul de exploatatii agricole din tarile europene se reduce de mai multi ani si se afla la ora actuala la un nivel destul de scazut, iar cresterea constanta a productivitatii muncii a avut ca efect, in multe tari, reducerea efectivului populatiei agricole active la mai putin de 10% din totalul populatiei active.

"Este deci evident ca agricultura nu mai are decat o capacitate limitata de gazduire a turistilor. Este interesant de stiut care este, intr-o tara data, procentajul exploatatiilor agricole care pot sa primeasca turisti, caci acesta este unul dintre indicatorii potentialitatilor turismului rural. Chiar daca prezenta sau absenta altor atractii locale joaca de asemenea un rol important.' (16)

Pare a fi rational sa gandim ca cea mai mare parte a exploatatiilor care au nevoie de un venit suplimentar ar putea fi interesate in privinta turismului rural (cea 40 - 60 % din ansamblul exploatatiilor agricole), in aceasta privinta, multe regiuni din Austria, Finlanda, Norvegia si Suedia au stiut sa exploateze posibilitatile ce li s-au oferit.(16).

Vitalitatea multor zone este amenintata. Din ce in ce mai putin teren si mai putini oameni sunt utilizati in agricultura. Pana acum 15 - 25 de ani, dezvoltarea zonei rurale si dezvoltarea productiei agricole erau considerate ca activitati sinonime. Astazi, dezvoltarea economica a zonei rurale nu mai poate fi privita in acest mod. Ponderea tot mai redusa a agriculturii, mai ales in ceea ce priveste ocupare fortei de munca si ca sursa de venit pentru populatia rurala, face politica productiei agricole din ce in ce mai insuficienta, luata singular, ca strategie pentru imbunatatirea situatiei zonei rurale.

Din aceste considerente, vitalitatea zonei rurale, prezinta multe probleme dificile pentru fermierii si locuitorii de la tara, precum si pentru investitorii in acest spatiu geografic. Dintre aceste dificultati mentionam:

nivelul redus de dezvoltare a cailor si mijloacelor de diversificare a bazei economice rurale;

gasirea unor alternative in folosirea resurselor exploatatiilor agricole si ale zonei rurale;

sprijinirea identificarii comunitatilor si implementarea operatiunilor diseminate pentru dezvoltarea activitatilor, imbunatatirea venitului, crearea oportunitatilor, mentinerea populatiei in zonele rurale si dezvoltarea zonelor rurale foarte active.

In acest context, agroturismul si turismul rural au castigat, in anii '80, un nou avant in tarile europene, cunoscand un nou stadiu de dezvoltare si castigand teren ca surse de venituri pentru exploatatiile agricole, diversificand in acelasi timp activitatile in mediul rural si in exploatatiile agricole, in plus, s-a inregistrat o cerere crescanda din partea populatiei urbane pentru zona rurala, cu dorinta de a participa la viata specifica de la tara, de a manca preparate specifice, de a practica activitati de recreere si de a se relaxa mental in aer liber, in mijlocul naturii.

Ca urmare a acestei evolutii, tot mai multi rurali, agricultori si ne agricultori, cauta informatii de 'know-how' 's avo ir fa ire' - a sti sa faci) in problema dezvoltarii afacerii in turism rural si agroturism. Ca raspuns la aceasta cerere, FAO (prin intermediul ECA - Partidul muncii femeilor - si a organizatiei Familia rurala in dezvoltarea zonei rurale) in cooperare cu guvernul Austriei a organizat o sesiune internationala de lucrari asupra "Dezvoltarii zonei rurale prin agroturism' Viena, martie 1990), cu care ocazie s-a desfasurat si un curs de formare. Sesiunea a reunit si a asigurat perfectionarea a 28 de participanti din 14 tari europene. Scopul a fost de a-i pregati pe participanti de asa maniera incat acestia sa-i poata pregati la randul lor, pe cei din tara, in tarile lor de provenienta, (formarea formatorilor) cum sa promoveze dezvoltarea comunitatii economice prin agroturism. Principalele probleme tratate si dezbatute la aceasta sesiune au fost urmatoarele (17):

dezvoltarea produsului agroturistic;

dezvoltarea agroturismului prin grupuri comunitare;

comercializarea produselor agroturistice;

invatamant si perfectionare pentru dezvoltarea agroturismului. Cauzele aparitiei si dezvoltarii turismului rural si a agroturismului in

Europa. Dr. H. Potthoff, analizand, cu prilejul sesiunii de la Viena, evolutia turismului rural in Europa, remarca si el faptul ca acesta, in ultima perioada, a cunoscut o tendinta de crestere continua. Motivele aparitiei si dezvoltarii turismului rural, dupa parerea sa, au fost urmatoarele:

schimbarea comportamentului, in special a comportamentului excursionistilor din fosta RFG, care domina scena in multe parti ale Europei;

promovarea acelei forme de turism care tinteste dezvoltarea economica a zonelor rurale;

necesitatea protectiei naturii si a peisajului;

strategii de dezvoltare pentru "turismul usor'.

Motivele care au schimbat in mare masura comportamentul turistilor germani trezindu-le dorinta " de a descoperi viata obisnuita, de fiecare zi, de a se relaxa, de a lua bronz', capatand un accent mai important pe dorinta 'de a experimenta ceva in timpul vacantei lor, de a capata cunostinte despre viata oamenilor de la tara', dupa parerea autorului mentionat au fost urmatoarele:

intinderea vacantei anuale pe o perioada de 30 de zile;

reducerea numarului orelor de lucru saptamanale, la mai putin de 35 de ore, in fosta RFG;

in ciuda reducerii numarului orelor de lucru, veniturile au crescut putandu-se aloca resurse suplimentare de catre fiecare familie pentru " recreere si relaxare'',

nevoile primare - hrana, locuinta, imbracaminte - pot fi atinse satisfacator si pot fi rezervati destui bani pentru nevoile secundare si tertiare.

In consecinta, efectele rezultate din aceasta situatie sunt:

calatorii de mai multe ori pe an, in diferite locuri, pentru ca nu obisnuiesc sa stea prea mult si de multe ori intr-un loc;

schimbarea locului de vacanta mult mai frecvent decat in timpurile ceva mai vechi;

apartamentele confortabile de vacanta inregistreaza o crestere in economia costurilor pe fiecare noapte; costul pentru un apartament include si "breakfast'-ul (micul dejun), adica un gen de "demi- pensiune', lucru ce nu este asa rar ca inainte;

oamenii folosesc ora "lunch'-ului (pranzului) pentru excursie;

creste cererea de sport si alte activitati de recreere pe timpul vacantei; alegerea locului de vacanta si a locuintei de cazare sunt determinate in mare masura de activitatile de recreere oferite;

activitatile de recreere sunt intelese ca stimulente pentru realizarea de contacte si posibilitati de a face cunostinte.

Dr. H. Potthoff, descriind aceste modificari ale comportamentului excursionistilor germani, presupune ca acest mod de a concepe vacantele este pe cale de a influenta si pe alti cetateni ai Europei, deoarece:

o data cu "integrarea europeana (integrarea in Uniunea Europeana) se poate conta pe imbunatatirea, in general, a conditiilor de viata; cei 320 de milioane de locuitori ai fostelor 12 tari membre ale Uniunii Europene nu au calatorit prea departe;

o data cu cresterea veniturilor prin integrarea europeana si cu reducerea orelor de munca, vor spori fondurile banesti si timpul liber afectat pentru calatorii; acesti indicatori sunt perceptibili deoarece, dupa statisticile cunoscute, calatoriile in Europa au crescut in ultimii ani, iar largirea Uniunii Europene creeaza conditii favorabile pentru cresterea in continuare a acestor calatorii. Turismul de afaceri asteapta si el o rata anuala de crestere de 10 procente, intre timp, turismul alpin si de coasta (litoral) nu mai este in crestere asa de mult, iar natura si imprejurimile, grija pentru protectia naturii si pentru oportunitatile economice sunt in crestere in aceeasi masura stimuland si dezvoltarea turismului rural.

Aceasta dezvoltare este binevenita. Europa este un loc minunat pentru calatorii, este bogata in frumuseti, in cultura si in monumente culturale. Pe langa aceasta, turismul rural ofera mari posibilitati pentru raspandirea intelegerii intre europeni. Spre deosebire de turismul de masa in hotel tip bloc (turism numit 'industrial'), turismul rural ofera oportunitati pentru contactul cu populatia autohtona si pentru cunoasterea modului ei de viata, a limbii ei, a grupurilor ei sociale, etc. Autorul mentionat mai sus este de parere ca, in viitor, "nu va mai fi mult pana cand europenii vor calatori prin Europa in toate directiile si calatoria se va incrucisa in Europa Centrala. Sarcina noastra, in dezvoltarea ruralului si a agroturismului este de a folosi posibilitatile economice ale venitului perceput din turism pentru beneficiul total al regiunilor noastre rurale si agricole. Dezvoltarea regiunilor rurale si a agroturismului, in acest context de evolutii europene, este favorizata de urmatoarele elemente:

tipuri variate de oferta pentru cazare;

aprovizionare cu produse agroalimentare, de arta populara traditionala, mestesuguri si folclor se face direct de catre exploatatia agricola, familia si comunitatea rurala;

oferta imprejurimilor naturale si cerintele ecologice sunt compatibile cu activitatile turistice;

oferta de locuri de munca platite in mediul rural;

echipamentul infrastructural in sectorul serviciilor publice si private, de a caror servicii depinde turismul de afaceri (transporturi, comert, industrie, etc.).

Fiecare element mentionat mai sus este alcatuit dintr-un numar mare de factori care se gasesc in regiunile rurale. Prin armonizarea acestor elemente se creaza conditii favorabile dezvoltarii turismului rural in Europa, prilejuind ocazii incantatoare pentru aceia care vor sa experimenteze si sa afle ceva in timpul vacantei lor (17).