|
|
|
ALCATUIREA COMPONENTULUI MINERAL
Componentul mineral este alcatuit din: fragmente de roca si minerale primare rezultate in urma dezagregarii rocilor scoartei
minerale secundare care reprezinta in cea mai mare parte minerale nou formate in sol
Raportul intre cele doua categorii de minerale variaza foarte mult in functie de varsta solului si de viteza de transformare a mineralelor primare, care este dependenta de clima si natura rocii.
Mineralele
primare
Sunt cele provenite din rocile magmatice si reprezinta in general silicati, in proportie de 90%. Caracteristica principala a silicatilor este data de prezenta gruparii SiO4 cu configuratie tetraedrica.
Cei mai importanti silicati sunt olivina, granatul, epidotul, turmalina, piroxenii, amfibolii, talcul, micele, cloritul, feldspatii.
Ponderea mineralelor primare este urmatoarea:
cuart 12%
feldspati 59,5%
piroxeni si amfiboli 16,8%
mica 3,8%
alte minerale 7,9%
Feldspatii reprezinta aluminosilicati de K, Na, Ca si sunt cei mai raspanditi in rocile primare. Pot fi potasici (ortoclazi) cum este ortoza sau calcosodici (plagioclazi) cum sunt albitul si anortitul. Alterarea feldspatilor este unul dintre principalele procese care conduc la formarea solurilor.
Piroxenii si amfibolii au calitatea ca se altereaza foarte usor, cel mai raspandit piroxen fiind augitul, iar cel mai raspandit amfibol, hornblende.
Mica poate fi alba (muscovit) sau neagra (biotit) si este des prezenta in soluri datorita rezistentei reduse la alterare (mai ales biotitul).
Cuartul reprezinta bioxidul de siliciu care nu este silicat, este foarte rezistent la alterare si apare in fractiunile nisipoasa si prafoasa a solurilor.
Mineralele secundare
Se formeaza fie prin alterarea mineralelor primare, fie prin recombinarea in sol a anumitor substante.
Principalele minerale secundare sunt:
mineralele argiloase
allofanele
oxizii si hidroxizii
sarurile
Mineralele argiloase reprezinta coloizi cu dimensiuni foarte mici <0,002 mm, au capacitate mare de a retine si elibera apa si ionii schimbabili. De asemenea, sunt plastice si multe au capacitate de contractare si gonflare la variatiile de umiditate. Au un rol important alaturi de humus, in formarea structurii solului si in ceea ce priveste capacitatea acestuia de a retine apa si nutrientii. Se formeaza prin hidroliza.
Principalele grupe:
caolinitul, haloisitul - nu gonfleaza, retin si elibereaza putini ioni
illitul, vermiculitul, montmorillonitul - gonfleaza si au capacitate mare de retinere si eliberare, care cresc de la primul la ultimul.
Montmorillonitul, beidelitul si nontronitul formeaza grupa mineralelor numite smectite, care gonfleaza cel mai puternic.
cloritul - nu gonfleaza, nu retine si nu elibereaza ioni.
Allofanele reprezinta materiale amorfe constituite din amestecuri de geluri de silice si hidroxizi de aluminiu. Denumirea provine de la grecescul allofane = care apare altfel. Apar in solurile vulcanice avand un aspect sticlos si sporesc capacitatea de schimb cationic, adezivitatea si gonflarea.
Oxizii si hidroxizii se formeaza prin reactii de oxidare, reducere si hidratare.
Bioxidul de siliciu hidratat (silicea) - este reprezentata prin opal si calcedonie.
Oxizii si hidroxizii de mangan - piroluzitul, hausmanitul (oxizi), manganitul, psilomelanul (hidroxizi), au culoare neagra.
Oxizii si hidroxizii de fier - hematit, magnetit, goethit (oxizi), lepidocrocit, limonit (hidroxizi), au culoare galbui-roscata.
Oxizii si hidroxizii de aluminiu - diasporul, boehmitul, gibbsitul.
Sarurile apar in regiuni mai secetoase in special carbonatii de calciu si magneziu. Clorurile si sulfatii care sunt usor solubili apar numai in conditii locale in soluri halomorfe. In solurile cu exces de umiditate pot aparea pirita si vivianitul.
Principalele grupe:
Carbonati - calcit, dolomit
Sulfati - gips (Ca), ternardit, mirabilit (Na), epsomit (Mg)
Cloruri - halit (Na)
Sulfuri - pirita (Fe)
Fosfati apatit (Ca), vivianit (Fe)
