Aparatul digestiv la albina

Aparatul digestiv la albina

Aparatul digestiv, la albina, este compus din: faringe, esofag, gusa, proventricul, ventricul (stomac), intestin subtire si rect. Aceste organe formeaza un tub continuu de la gura la anus, in acest tub alimentele suferind transformari sub actiunea sucurilor digesive.

In cadrul aparatul digestiv de diferentiaza trei regiuni distincte:

- anterioara (stomodeum) care cuprinde faringele, esofagul si gusa.

- mijlocie (mezenteron) alcatuita din proventricul si ventricul (stomac);

-posterioara (proctodeum) reprezentata de intestinul subtire, rect si orificiul anal.

Regiunea anterioara - stomodeum Faringele este precedat de hipofaringe si se prezinta ca un conuct scurt, prevazut cu muschi longitudinali si transversali, care fac posibila contractarea sau, dupa caz, dilatarea sa pe timpul consumarii hranei sau a absorbtiei nectarului.

Esofagul este un tub subtire si lung. Strabate toracele, facand legatura intre faringe si gusa.

Gusa este situata in partea anterioara a abdomenului si se prezinta sub forma unei pungi foarte subtiri. Este o dilatatie a esofagului, extensibila, si serveste la colectarea si transportul lichidelor (apa,nectar, sirop) sau la depozitarea mierii ce va fi consumata in timpul zborului. Cea mai dezvoltata e la albina lucratoare, capacitatea maxima a gusii la aceasta fiind de 75mg. La matca si trantor gusa este mai putin dezvoltata.

Sub actiunea enzimelor din nectar sau a celor secretate de glandele salivare, la nivelul gusii are loc o prima etapa a procesului de transformare a nectarului in miere. Datorita miscarilor de contractie a musculaturii gusii, mierea poate fi regurgitata, poate reveni in cavitatea bucala sau poate inainta pe calea tractusului digestiv.

Regiunea mijlocie - mezenteron

Proventriculul face legatura intre gusa si ventricul, este situat pe partea posterioara a gusii si are, spre gusa, o deschidere in forma de cruce, formata din 4 valve chitinizate. Cele 4 valve ale acestei deschideri sunt prevazute cu spini. Cand este inchisa, proventriculul impiedica trecerea alimentelor, a continutului stomacal spre ventricul. Prin miscarile sale este capabil sa preia alimentele din gusa pentru a le trece in ventricul fara sa le permita revenirea lor inapoi. Rolul spinilor este de a retine grauncioarele de polen din interiorul gusii si alte corpuri straine, fine, permitand astfel nectarului sa se mentina liber de impuritati. Datorita acestui fapt este numita uneori 'gura stomacului'.

Ventriculul (stomacul albinei) este partea cea mai importanta a tubului digestiv a albinei deoarece la nivelul lui are loc digestia. Este curbat, musculos, are peretii grosi si cu foarte multe pliuri (cute), aproximativ 50-90. Peretii ventriculului sunt formati din celule epiteliale in forma de romb, cu membrana bazala si nuclei mari; la exterior este inconjurat de straturi de muschi longitudinali, transversali si oblici. Prin contractiile lor ritmice, muschii ventriculului asigura peristaltismul specific care asigura omogenizarea si deplasarea treptata a hranei in ventricul si catre intestinul subtire. De asemenea la exterior se poate observa o retea bogata de trahei, aerul pe care-l aduc asigurand oxigenul folosit in procesele oxidative din epiteliul glandular.

Ciclul evolutiv al celulelor secretoare din epiteliul glandular este constituit din 3 stadii: initial, activ si de eliberare a secretiei. In cadrul acestui ultim stadiu membrana celulara se rupe iar in lumenul ventriculului se elibereaza atat secretiile propriu-zise cat si celulele inglobate intr-o masa gelatinoasa. In urma acestui proces se formeaza invelisul peritrofic. Acesta are rol de:

- protejare a celulelor secretorii de lezarile mecanice ale granulelor de polen;

- protectie fata de actiunea bacteriilor;

- colectare si inmagazinare a sucurilor digestive, ceea ce favorizeaza prelucrarea rapida, eficienta si uniforma a masei nutritive;

- filtrare a lichidului digestiv, in jumatatea posterioara, in vederea absorbtiei substantelor hranitoare de catre celulele epiteliale de la nivelul peretelui ventriculului. Absorbtia acestor substante nutritive este un proces activ, la care participa si cilii de pe suprafata celulelor epiteliale si nu se reduce la un simplu proces de difuzie prin membrane semipermeabile.

Odata absorbite de celulele epiteliale substantele nutritive intra in sistemul circulator, fiind transportate de hemolimfa catre organele de destinatie.

Regiunea posterioara -proctodeum

Intestinul face legatura intre ventricul si rect si se prezinta sub forma unui tub scurt si subtire. Este separat de ventricul prin pilor. In vecinatatea pilorului, in partea lui proximala, se varsa continutul tuburilor Malpighi. Se deschide in punga rectala unde se acumuleaza deseurile alimentare.

Rectul, ultima parte a aparatului digestiv, este format dintr-un invelis cu falduri, foarte elastic. Pe partea posterioara sunt muschi inelari, foarte dezvoltati, ce formeaza in jurul orificiului anal un sfincter ce regleaza defecatia. Pe partea anterioara sunt 6 glande rectale sub forma unor benzi cilindrice, alungite, in care se ramnifica o retea de trahei, cu rol de eliminare a apei, fapt deosebit de important mai ales pe perioada iernii. Glandele rectale secreta in special catalaza, o enzima ce impiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. Catalaza devine mai activa cand temperatura mediului ambiant scade, de la cca. 5°C in jos, si pe masura ce segmentul rectal se umple cu materii fecale. Rezistenta albinelor la iernare se datoreaza:

- elasticitatii faldurilor elastice ale rectului, care se poate mari astfel mult in volum (rectul poate acumula in timpul iernii resturi nedigerate de pana la 57% din masa corporala a albinei) si

- activitatii catalazei; mierea de mana si siropurile de completare a hranei administrate in perioada de toamna, care contin multe saruri bivalente (in special Calciu si Magneziu) inactiveaza actiunea catalazei scazand astfel rezistenta la iernare a albinelor (incarca excesiv rectul cu resturi nedigerate).