Factorii pedogenetici

FACTORII PEDOGENETICI

CLIMA

La nivelul Romaniei, diferentele de temperatura in sens latitudinal si longitudinal sunt minime - 3oC ; 1oC.

Diferentierea temperaturii medii anuale este insa mult mai mare altitudinal :

Campie, deal, podis - 8-110C

Munte - 8 - -20C (00C la aprox. 2000m).

Amplitudinea termica anuala depaseste 21 C (26 C in centrul Campiei Romane), cu exceptia regiunii montane.

Precipitatiile atmosferice prezinta aceeasi gradare altitudinala :

Zona montana inalta - 1200-1400 mm

Zona montana mijlocie si inferioara - 700-1200 mm

Regiunea deluroasa si Campia de Vest - 600-700 mm

Regiunea de podis si de campie - 500-600 mm

Sudul si estul Campiei Romane, sudul si sud-estul Podisului Moldovei, Dobrogea central-sudica - 400-500 mm

Litoralul, delta, baltile Dunarii - 350-400 mm

Influenta climei in procesul de formare a solurilor se manifesta inca din fazele initiale ale acestuia, dezagregarea si alterarea rocilor.

In procesele de alterare, esentiale sunt trei elemente : temperatura, precipitatiile, vantul.

Dezagregarea este intensa in regiunea montana inalta, datorita frecventei mari a proceselor de inghet-dezghet pe de o parte si diferentelor termice zi/noapte, pe de alta parte.

Vantul influenteaza dezagregarea rocilor prin procesele de coraziune si deflatie. Coraziunea este frecventa in regiunea montana iar deflatia afecteaza zonele cu nisipuri.

Alterarea chimica a rocilor si mineralelor depinde in mod direct de temperatura si umiditate, in sensul ca este cu atat mai intensa cu cat temperatura si umiditatea sunt mai ridicate.

Alterarea cea mai intensa se produce in arealul padurilor de foioase, cu temperaturi nu prea scazute si umiditate suficienta.

Alterarea mai redusa din regiunea de stepa se datoreaza umiditatii insuficiente, in timp ce in regiunea montana, cauza o constituie temperatura scazuta.

Urmarea manifestarii proceselor de alterare este aparitia principalilor constituenti minerali ai solului : nisip, praf, argila, oxizi, saruri.

Clima influenteaza de asemenea, procesul esential al solificarii, descompunerea si formarea materiei organice, bioacumularea si circuitul substantelor nutritive.

Descompunerea materiei organice se realizeaza rapid in stepa, mai putin rapid sub

padurea de foioase si lent sub padurea de conifere si pajistile alpine.

Bioacumularea este intensa in stepa, reducandu-se sub padurea de foioase (climatul

mai umed favorizand levigarea substantelor rezultate in urma descompunerii materiei organice).

In zona montana inalta substantele organice raman blocate in materia organica

nedescompusa (litiera).

     Circuitul substantelor nutritive

Stepa - substantele preluate de plante din sol se reintorc prin resturile organice care se descompun rapid. De asemenea, insuficienta precipitatiilor determina un regim hidric nepercolativ, care nu permite levigarea substantelor nutritive si bazelor de schimb.

Padure de foioase - debazificarea este slaba cu toate ca levigarea este intensa, factorul

compensator reprezentandu-l circuitul biologic activ.

Padure de conifere, pajisti alpine - debazificarea este accentuata datorita levigarii foarte

intense si circuitului biologic lent datorat blocarii substantelor organice in litiera.

Clima, prin intermediul precipitatiilor joaca un rol important in manifestarea

proceselor de eluviere-iluviere.

In stepa, cantitatea redusa de precipitatii nu permite decat levigarea slaba

a sarurilor si a carbonatilor. Totodata, in arealele cu apa freatica aproape de suprafata

solului, se produce salinizarea solurilor, datorita predominarii curentilor ascendenti.

In padurile de foioase din zona de deal-podis , procesele de eluviere-iluviere ale argilei si oxizilor sunt intense datorita existentei unui regim hidric percolativ.

In zona montana eluvierea este activa, in special in ceea ce priveste humusul si oxizii, clima rece si umeda favorizand destructia mineralelor argiloase.

Clima influenteaza solificarea si indirect, conditionand tipurile de formatiuni vegetale prin caracteristicile climatice zonale.

Se remarca in acest sens o evidenta corelatie intre zonele de clima, vegetatie si sol (fig.).

Vantul, pe langa influenta pe care o are in procesul de dezagregare, determina prin

actiunea de deflatie si transport, decopertarea unor soluri si acoperirea altora. In ambele cazuri, se poate vorbi despre reintinerirea solurilor, procesul de pedogeneza fiind mult incetinit sau chiar intrerupt si reluat apoi datorita aportului nou de material.

In general, microclimatele si topoclimatele au o influenta mai redusa in procesul de

formare si evolutie a solurilor.

Vantul, pe langa influenta pe care o are in procesul de dezagregare, determina prin actiunea de deflatie si transport, decopertarea unor soluri si acoperirea altora. In ambele cazuri, se poate vorbi despre reintinerirea solurilor, procesul de pedogeneza fiind mult incetinit sau chiar intrerupt si reluat apoi datorita aportului nou de material.

In general, microclimatele si topoclimatele au o influenta mai redusa in procesul de

formare si evolutie a solurilor.

ROCA

In general, se considera ca rolul rocii in procesul de pedogeneza este mai slab comparativ cu cel al climei si vegetatiei. In acest sens, intemeietorul pedologiei moderne Dokuceaev V.V. a enuntat un principiu care sustine ca pe roci diferite in aceleasi conditii de clima si vegetatie se formeaza acelasi tip de sol si pe aceasi roca in conditii de vegetatie si clima diferite se formeaza soluri diferite. Totusi, roca reprezinta materia de baza a solificarii din care provine partea minerala a solului care detine aproximativ 80-90% din masa acestuia.

     Scoartele de alterare

In Romania sunt prezente cele 2 mari categorii de scoarte de alterare, respectiv reziduala si acumulativa.

Scoarta de alterare reziduala ocupa aproape integral regiunea muntoasa a tarii si prezinta urmatoarele tipuri :

Litogen - este caracterizat prin predominarea fragmentelor de roca si a mineralelor primare si este specifica etajului montan alpin, pe roci consolidate-compacte. Apare si pe alte tipuri de roci in areale montane cu pante accentuate si intense procese de eroziune.

Carbonato-litogen pe calcar - forma tipica este carbonato-litogen care insa nu exista in Romania si de aceea a fost individualizat tipul mentionat mai sus care in primele faze contine si carbonat de calciu. Se formeaza atat in regiuni umede cat si uscate : Dobrogea, M. Apuseni, sudul Carpatilor Meridionali, Carpatii Orientali.

Siallitic - caracterizat prin formarea de minerale argiloase, alaturi de fragmente de roca si minerale primare, ocupa intreaga regiune forestiera montana. Apare pe roci variate in regiunea montana si in Dobrogea nordica si centrala.

Siallito-feritic - este putin prezenta deoarece aparitia sa este legata de conditii bioclimatice anterioare celor actuale sau de conditii locale. Apare pe areale restranse in M. Apuseni, zona Huedin-Cluj, Dobrogea sudica, regiunea montana vulcanica din nord-vest. Ea s-a format fie in conditii climatice anterioare mai calde si mai umede, fie prin alterarea calcarelor sau a rocilor eruptive (scoarte rosii).

Scoarta de alterare acumulativa acopera in cea mai mare parte regiunile de campie, deluroase si de podis si prezinta urmatoarele tipuri :

Argilo-siallitic - este alcatuita din depozite variate care contin minerale argiloase, la care se adauga minerale primare si ocupa cea mai mare parte a arealului forestier. Poate fi separat un areal estic cu argilizare slab-moderata si unul vestic sud-vestic cu argilizare moderata-intensa. Masa minerala nu contine carbonati.

Carbonato-siallitic - alcatuit din depozite variate si contine minerale argiloase si carbonati si apare in regiunea de stepa din Dobrogea, sudul si estul Munteniei, sudul Moldovei si vestul Banatului. In arealul solurilor brune roscate si in sud-vestul Dobrogei apare o neoformare mai intensa de argila si o slaba feritizare datorate influentelor mediteraneene, in timp ce in silvostepa apare o scoarta de alterare de tranzitie, argilo-siallitica in partea superioara si carbonato-siallitica in cea inferioara.

Halosiallitic - reprezinta depozite variate imbogatite in saruri solubile si ocupa areale restranse in zona de extindere a scoartei de alterare de tip carbonato-siallitic.

     Influenta rocilor consolidate-compacte

Apare in regiunea montana si de dealuri inalte. Existenta acestui tip de roci parentale determina pe de o parte caracterul scheletic al solurilor, profunzimea redusa, iar pe de alta, in functie de alcatuirea lor mineralogica si proprietatile chimice, imprima un anumit caracter procesului de solificare.

Solurile formate pe roci sedimentare compacte au proprietati asemanatoare cu cele ale scoartei de alterare, in timp ce in cazul rocilor eruptive si metamorfice formate in conditii deosebite de cele din scoarta de alterare, procesele de transformare vor fi intense, iar solurile vor pastra mai putine caractere.

In general, rocile hiperacide si acide determina aparitia solurilor cu procese de podzolire, cu mult schelet si putin profunde.

Rocile intermediare si cele bazice determina formarea unor soluri profunde, cu putin schelet, bogate in argila si baze, rezistente la podzolire.

Rocile ultrabazice determina aparitia unor soluri specifice de tipul rendzinelor, bogate in humus calcic, de culoare inchisa si saturate in baze.

Rocile sedimentare de precipitatie impun aparitia anumitor soluri, de tipul rendzinei sau solului rosu.

     Influenta rocilor afanate

Apare in regiunile de campie si podis in care sunt predominante.

Aceste roci sunt alcatuite din materiale care au trecut anterior printr-un ciclu de dezagregare si alterare chimica si in cazul lor, importanta este granulometria si continutul in carbonat de calciu.

Pe depozitele nisipoase care sunt foarte permeabile si sarace in elemente minerale, se formeaza soluri mai levigate, mai acide si mai sarace in humus si elemente nutritive (C. Tecuciului, NE C. Romane).

Dimpotriva, pe depozitele argiloase apar soluri greu permeabile, bogate in elemente minerale, mai putin levigate, mai bogate in humus si elemente nutritive, de multe ori cu procese de hidromorfism. Pe depozitele foarte argiloase se formeaza vertisolurile (C. Pitestiului, Oltenia, piemonturile din Banat si Crisana).

Pe argilele cu carbonati si pe marne apar pseudorendzinele in Pod. Transilvaniei, Pod. Getic, Subcarpati.

Rocile salifere impun formarea solonceacurilor sau soloneturilor, in Pod. Transilvaniei, C. Moldovei, Dep. Elanului.

Pe de alta parte, larga prezenta a loessului si depozitelor loessoide in regiunile de campie si podis au favorizat desfasurarea clara a zonalitatii orizontale.

O situatie aparte apare in cazul existentei unor strate alternante, cu proprietati diferite, foarte importanta fiind inclinarea acestora fata de suprafata terenului.

Daca stratele sunt orizontale sau au o inclinare slaba, sunt prinse in procesul de solificare mai multe strate cu insusiri diferite pe care le vor imprima si solului, caz frecvent intalnit in Pod. Barladului.

Daca inclinarea stratelor este mare atunci prezinta importanta grosimea lor. Astfel, daca ele sunt subtiri se va forma un singur sol pe un material eterogen, in schimb, daca sunt late vom avea de-a face cu fasii de soluri variate formate pe depozite diferite. Acolo unde inclinarea este mare, se va forma tot un singur sol pe un depozit deluvial rezultat prin amestecarea stratelor.

Daca exista si iviri de roca dura, depozitul deluvial va contine si schelet si in general partea superioara a versantului prezinta material mai grosier, iar cea inferioara material mai fin, grosimea depozitului deluvial crescand spre baza versantului.

VEGETATIA, FAUNA SI MICROORGANISMELE

Vegetatia

Factorul biologic este strans legat de cel climatic, de multe ori fiind utilizata formularea « factorul bioclimatic ».

La nivelul Romaniei se constata un evident paralelism, observat de catre Gheorghe Munteanu Murgoci (1911), intre zonele de clima, vegetatie si sol, asa numita zonalitate bio-pedo-climatica.

In general, in Romania exista 3 zone de vegetatie : stepa, forestiera, alpina.

Stepa - KS, CZ

Silvostepa - FZ

Padurea de cvercinee - FZ, EL, LV

Padurea de amestec stejar/fag - EL, LV, DC

Padurea de fag sau amestec fag/rasinoase - EC, DC

Padurea de conifere - DC, EP, PD

Zona subalpina - PD

Zona alpina - HS

Antestepa - zona continua cu caracter de tranzitie intre stepa si padurile umede, care in trecut a constituit teritoriul de inaintare si retragere a padurii in functie de schimbarea conditiilor climatice.

Silvostepa - zona de tranzitie intre stepa si padure, constituita din alternante de vegetatie de stepa si de padure, datorate schimbarii conditiilor de relief sau litologie.

Vegetatia, fauna si microorganismele influenteaza solurile in special, prin distributia spatiala, cantitatea, calitatea si modul de transformare a resturilor organice depuse anual la suprafata sau in interiorul solurilor.

Vegetatia erbacee - in acest caz, principala sursa de resturi organice o constituie radacinile.

Partea aeriana este de cele mai multe ori indepartata de catre om, animale, vant sau se mineralizeaza rapid. Radacinile sunt distribuite in profunzime (>1m), dar cea mai mare parte este concentrata in primii 40-50 cm.

Cantitatea de resturi organice care ajunge anual in sol depinde de conditiile naturale si de compozitia pajistilor :

plante erbacee anuale 7-30 t/ha pe 1m adancime

plante erbacee perene 3-5 t/ha pe 1m adancime

microorganisme 1 t/ha pe 1m adancime

animale < 1 t/ha pe 1m adancime

In consecinta, se formeaza un orizont superior bogat in humus si azot, profund (60-80 cm).

Scaderea continutului de humus este foarte lenta in primii 40-50 cm (inradacinarea maxima) si lenta spre baza.

Rezervele de humus

soluri de stepa - moderate 130-180 t/ha SB, 170-300 t/ha CZ

soluri de pajisti alpine - mare datorita mineralizarii reduse

Raportul C/N creste ca valoare de la solurile de stepa spre cele de pajisti alpine, el indicand gradul de transformare a materiei organice (valori mici=transformare ridicata).

Vegetatia lemnoasa - sursa principala de resturi organice o reprezinta frunzele, in timp ce radacinile lemnoase fine detin doar 10%. Cantitatea de litiera lasata anual la suprafata solului variaza intre 4-6 t/ha.

Ca urmare, se formeaza un orizont superior foarte bogat in humus, dar scurt (10-20 cm), dupa care continutul de humus scade brusc pe profil.

Caracteristica solurilor dezvoltate sub padure este concentrarea materiei organice in primii 20 cm ai solului si prezenta nesemnificativa in restul profilului.

Rezervele de humus ale solurilor forestiere difera in functie de :

cantitatea anuala de resturi organice

natura resturilor organice

conditiile climatice in care se produce transformarea

gradul de participare al vegetatiei erbacee din parterul padurilor

In cazul solurilor din silvostepa, curba humusului exprima caractere specifice ambelor formatiuni vegetale, datorita alternantei acestora in decursul timpului si prezentei in parterul padurii a unui bogat invelis erbaceu.

Solurile dezvoltate sub paduri de foioase, care au un covor erbaceu slab dezvoltat, prezinta o curba a humusului specifica solurilor de sub padure, cu concentrare maxima in primii 20 cm.

Solurile dezvoltate sub paduri de amestec sau rasinoase, prezinta o puternica acumulare de humus in partea superioara care se mentine si in profunzime. Acest lucru se datoreaza cantitatii mari de resturi organice si transformarii lente a acestora de catre ciuperci.

Raportul C/N variaza de la 12-15 sub padurea de foioase, la 15-20 sub padurea de conifere.

Vegetatia lemnoasa influenteaza evolutia solurilor in directia bioacumularii sau podzolirii. Specii precum molidul, pinul, ericaceele, muschii favorizeaza podzolirea datorita aciditatii. Foioasele favorizeaza in general bioacumularea ca si speciile calcifile.

Vegetatia influenteaza pedogeneza si prin faptul ca atenueaza intensitatea eroziunii.

Fauna

Actiunea animalelor asupra solului are drept consecinta afanarea acestuia, amestecarea orizonturilor de sol, aparitia unor cavitati, cuiburi sau canale, crearea unei structuri specifice zoomorfe (coprolite).

Fauna actioneaza si asupra materiei organice din sol :

sursa de resturi organice

maruntirea resturilor organice

amestecarea cu partea minerala

transformarea resturilor organice

Fauna joaca un rol important in geneza si evolutia unor anumite tipuri de sol, solurile de stepa sunt caracterizate prin existenta crotovinelor, rozotoarele determinand o carbonatare secundara prin aducerea materialului loessoid la suprafata.

Prezenta crotovinelor in profilul solurilor de sub padure reprezinta un indiciu ca solul respectiv a trecut printr-un stadiu de sol de stepa.

Ramele si viermii de pamant genereaza excremente bogate in N si Ca, iar canalele pe care le creaza imbunatatesc regimul aerohidric al solului.

Din motivele de mai sus s-a introdus la nivel de subtip caracterul vermic.

Microorganismele

In sol exista mai multe categorii de microorganisme, care pot fi grupate astfel :

alge

bacterii

actinomicete

ciuperci

Din categoria algelor, specifice solului sunt cele albastre, cele verzi si diatomeele.

Acestea reprezinta microorganisme adaptate la conditii ecologice foarte variate, ceea ce determina o larga raspandire a lor in soluri. Indeplinesc roluri importante in procesul de

fotosinteza si in fixarea azotului.

Bacteriile populeaza anumite soluri in numar foarte mare ( miliarde/1g sol ) si se impart

in general, in doua grupe:

autotrofe - actioneaza asupra compusilor minerali procurandu-si bioxidul de carbon din aer si

energia prin oxidarea substantelor anorganice.

heterotrofe - actioneaza asupra compusilor organici procurandu-si bioxidul de carbon si energia

prin oxidarea substantelor organice.

Bacteriile pot fi de asemenea, aerobe sau anaerobe si sunt specifice in general, solurilor

formate sub vegetatie ierboasa, cu o reactie slab acida/slab alcalina.

Au un rol important in procesul de fotosinteza si in transformarea resturilor vegetale.

Actinomicetele reprezinta o treapta evolutiva intermediara intre bacterii si ciuperci, fiind foarte prezente in solurile cu reactie neutra/alcalina si mai putin in cele acide. Au o capacitate mai mare decat celelalte microorganisme de a descompune substante organice rezistente ( lignine, celuloza ).

Ciupercile sunt microorganisme heterotrofe si aerobe, care se dezvolta in soluri cu reactie acida, formate in general sub padure, avand de asemenea un rol important in transformarea resturilor

vegetale.

Microorganismele din sol se diferentiaza in sensul ca unele sunt specifice fazei lichide a solului, iar altele celei solide a acestuia. Se constata de asemenea, o zonalitate a raspandirii acestora, determinata bioclimatic.

Totodata, la nivelul profilului de sol se evidentiaza o microzonare a distributiei microorganismelor, generata de proprietatile fizicochimice ale orizonturilor de sol.

Multe microorganisme sunt corelate cu prezenta anumitor neoformatii, care isi datoreaza originea tocmai activitatii acestora: neoformatiile fierului, manganului si sulfului.

APA FREATICA SI STAGNANTA

Influenta pedogenetica a apei se refera la solurile cu drenaj natural deficitar, care sunt supraumezite.

     Apa freatica

In primul rand, existenta unui strat acvifer situat la adancime mica, influenteaza baza profilului de sol determinand aparitia orizontului gleic (sub 2m) sau a unuia gleizat (2-5m)

De asemenea, excesul de apa de natura freatica determina evolutia solurilor in directia turbificarii si modifica intensitatea eluvierii, permitand chiar formarea unor orizonturi de acumulare a sarurilor.

Influenta apei freatice depinde de zona climatica, adancimea la care se gaseste si gradul ei de mineralizare.

In regiunile mai uscate ale Romaniei, se formeaza lacovistile si solurile halomorfe, sau soluri din gama cernoziomurilor gleizate.

In regiunile umede se formeaza soluri turboase, soluri gleice, sau soluri din gama argiluvisolurilor gleizate.

Conditii pentru influenta apei freatice in formarea solurilor apar in teritoriile slab fragmentate cu drenaj deficitar : C. Romana de est, vestul si nordul C. Tisei, depresiunile intramontane, terasele inferioare ale raurilor, lunca si delta Dunarii.

In regiunea de deal-podis pseudogleizarea (stagnogleizarea) nu apare doar la solurile formate pe depozite grosiere sau pe versanti puternic inclinati, intensitatea ei fiind cu atat mai mare cu cat solul este mai argilos, orizontul Bt mai puternic diferentiat textural si relieful mai orizontal.

In regiunea montana, cu substrate permeabile si pante accentuate, pseudogleizarea (stagnogleizarea) lipseste sau este foarte slaba.

Solurile pseudogleice (stagnogleice) sau pseudogleizate (stagnogleizate) sunt foarte extinse in campiile piemontane din sud si vest, Pod. Sucevei, Pod. Transilvaniei, depresiunile submontane si intramontane, pe terasele raurilor din zona umeda.

     Apa stagnanta

Provine din precipitatii si din scurgeri de suprafata si se acumuleaza datorita unui drenaj extern slab si a unei permeabilitati reduse a materialului parental. Efectul il reprezinta pseudogleizarea (stagnogleizarea) a carei intensitate depinde de durata de stagnare a apei in sol, determinata de conditiile climatice, textura materialului parental, adancimea si permeabilitatea orizontului cel mai argilos, forma de relief.

In regiunea de stepa pseudogleizarea (stagnogleizarea) nu se manifesta nici macar in microdepresiuni.

In regiunea forestiera de campie, arealul solului brun roscat, pseudogleizarea (stagnogleizarea) apare numai la solurile formate pe depozite argiloase si pe relief orizontal (C. Pitestiului).

RELIEFUL

Caracteristicile reliefului Romaniei reprezinta una din principalele cauze ale varietatii invelisului de sol, datorita etajarii.

In situatia in care la nivelul Romaniei ar fi existat numai relief de campie, ar fi functionat zonalitatea latitudinala, cele 4-5 grade de latitudine (in interiorul zonei temperate) nepermitand diversificarea invelisului de sol.

Relieful variat al Romaniei intervine in formarea solurilor direct, dar si indirect, determinand etajarea si modificarea conditiilor de clima, vegetatie, roca, varsta.

Influenta directa

Aceasta se manifesta mai ales in regiunile accidentate, prin intermediul pantei si a expozitiei.

Panta influenteaza procesul de eroziune si prin acesta grosimea solurilor, textura acestora (sortarea materialului pe versant) si gradul lui de evolutie.

Spre exemplu, in Muntii Bucegi, procesul de podzolire este pe versantii inclinati mult incetinit, in timp ce in zonele ce cumpene sau de platforma este foarte activ.

Expunerea versantilor exercita o influenta importanta in special in regiunile climatice de tranzitie.

Exemplu : in Masivul Nord Dobrogean, pe expozitiile sudice solurile cenusii urca pana la 250-280 m altitudine, iar pe cele nordice pana la 80-100 m, locul lor fiind luat de solurile brune argiloiluviale sau brune luvice.

In aceleasi conditii de vegetatie, pe versantii umbriti si reci, levigarea, acidifierea si podzolirea sunt mai accentuate, diferenta de altitudine intre limitele unitatilor de sol fiind de 100-150 m.

Prezinta importanta si expunerea versantilor la vanturile dominante, solurile de pe versantii adapostiti (Baragan, C. Jijiei - fata de vanturile de nord-est) fiind mai levigate de carbonati, mai bine aprovizionate cu apa si mai fertile. In general, solurile de pe versantii adapostiti sunt mai evoluate decat cele de pe versantii expusi actiunii vantului.

Microrelieful are o influenta insemnata mai ales in regiunile de campie, determinand in principal o redistribuire a apei care ajunge la suprafata solului. Din acest motiv, in microdepresiuni (crovuri, padine, vai slab schitate) se formeaza soluri specifice unor zone mai umede decat cea in cauza.

Exemplu : in zona solului brun roscat, in microdepresiuni apar soluri pseudogleice, iar in Baragan in zona cernoziomului, in microdepresiuni apar cernoziomuri cambice.

De asemenea, microrelieful de dune impune existenta unor soluri mai slab evoluate pe coame si mai evoluate pe pantele adapostite si in interdune.

In cazul microreliefului de alunecari apar atat procese de reintinerire a solurilor (rapa de desprindere), cat si diferite faze de hidromorfism intre valurile de alunecare.

Pe terenurile cultivate, relieful prin intermediul pantei determina declansarea eroziunii accelerate si influenteaza grosimea solurilor cat si textura acestora.

Influenta indirecta

Aceasta se manifesta prin modificarea elementelor peisajului geografic, in special a climei si vegetatiei.

Astfel legea generala a distributiei solurilor Romaniei este cea a zonalitatii orizontal-altitudinale. Daca in campiile si podisurile din exteriorul Carpatilor si in Podisul Transilvaniei zonele de sol se succed orizontal, in Carpati se constata etajarea acestora. De asemenea, zonele de sol din exteriorul Carpatilor au o orientare asemanatoare cu cea a lantului carpatic.

TIMPUL

Ca factor pedogenetic, timpul reprezinta durata de manifestare a pedogenezei, referindu-se practic la varsta solurilor, care se coreleaza cu varsta teritoriului in care acestea s-au format.

In general, varsta solurilor creste de la campie spre munte, solurile cele mai tinere fiind cele din lunci si zone de divagare.

O corelare intre varsta reliefului si cea a solurilor se poate realiza numai atunci cand nu au avut loc modificari climatice sau aporturi de noi materiale, cazuri foarte rare.

Distingem dupa varsta trei grupe mari de soluri :

actuale

mostenite sau transmise

fosile

Solurile actuale reprezinta soluri a caror geneza este determinata de conditiile climatice actuale si sunt ulterioare ultimei glaciatiuni. Aici pot fi incadrate solurile neevoluate de lunca, litosolurile, regosolurile si cele mai multe dintre solurile zonale si intrazonale din Romania. Ele au un ciclu scurt de evolutie si sunt monofazice.

Solurile actuale pot fi ingropate, atunci cand sunt acoperite cu un material din care s-a format alt sol

Solurile mostenite reprezinta soluri vechi a caror geneza a fost determinata de conditii bioclimatice anterioare celor actuale si care mai sunt utilizate de vegetatie. Pot fi monofazice precum solurile brun roscate, sau polifazice precum solurile rosii din M. Bantului si Apuseni.

Acestea din urma, isi pastreaza caracterele numai pe arealele cu calcare aproape de

suprafata, in celelalte cazuri, partea superioara a profilului a fost transformata conform conditiilor

actuale, caracterele mostenite pastrandu-se numai in partea inferioara.

De asemenea, unele soluri profunde din piemonturi si platforme prezinta un suborizont B de culoare inchisa care indica evolutia lor din vertisoluri.             

In Dobrogea de sud, apar cernoziomuri (karasulukurile) care prezinta in partea

inferioara culori rosii mostenite de la solurile villafranchiene, partea superioara fiind inchisa la culoare.

Solurile fosile reprezinta soluri vechi formate in conditii climatice anterioare celor

actuale si care nu mai sunt utilizate de catre vegetatie.

Acestea pot fi ingropate, exhumate sau conservate (mumificate), ultimele negasindu-se pe teritoriul Romaniei. Solurile ingropate pot fi compuse si complexe.

In primul caz materialul acoperitor se afla intr-un nou ciclu evolutiv dar recent, motiv pentru care nu a fost afectat si vechiul sol.

In cel de-al doilea caz materialul acoperitor este vechi, motiv pentru care procesele

pedogenetice actuale afecteaza si vechiul sol.

Solurile fosile apar in Romania in regiunile de campie si de podis acoperite cu loess si depozite loessoide.

In acest sens, au fost separate in estul Dobrogei de sud si in faleza Marii Negre patru

benzi de soluri fosile alcatuite din cernoziomuri (corespunzatoare fazelor uscate) si soluri brun roscate (corespunzatoare fazelor umede cu influente mediteraneene).

Sectiuni asemanatoare, dar fara cernoziomuri apar si in Dobrogea de nord, C. Romana si C. Tisei.

Acest tip de procese sunt contrare celor de diferentiere, generand omogenizarea profilului de sol.

Procese de uniformizare

     P r o c e s e l e v e r t i c e

Sunt specifice solurilor sau orizonturilor de sol cu continut ridicat de argila ( > 3O % ) gonflanta (smectit). Manifestarea acestui tip de procese imprima solului caractere morfologice particulare, atat in stare umeda, cat si in stare uscata, determinate de proprietatea unor anumite varietati de argila de a-si mari volumul in stare umeda si de a se contracta in stare uscata

Astfel, in timpul perioadelor uscate, argila se contracta, formandu-se crapaturi largi ( >1 cm latime ) care fragmenteaza masa solului in agregate cu dimensiuni mari, avand muchii si colturi ascutite.

Dimpotriva in perioadele mai umede, argila gonfleaza, ceea ce face ca agregatele de sol sa preseze unele asupra celorlalte, sa alunece, sa se intoarca sau sa se rastoarne, lustruindu-si in acest mod suprefetele si determinand aparitia fetelor de alunecare oblice ( 10-600 inclinare ). Datorita acestor presiuni, existente in masa solului si a deplasarii agregatelor de sol, la suprafata acestuia apar mici denivelari, care reprezinta microforme de relief specifice denumite 'galgai' sau 'coscove'.

Din punct de vedere morfologic, se separa pe adancimea de manifestare a acestor procese, orizontul vertic notat cu y, asociat orizonturilor A,B sau C.

     P r o c e s e l e v e r m i c e

Denumirea provine din limba latina, de la vermus=vierme si se datoreaza activitatii faunei din sol. In acest sens, animalele din sol, prin galeriile pe care le sapa determina deplasarea materialelor in sol, ceea ce implica amestecarea orizonturilor de sol si atenuarea claritatii limitelor dintre acestea.

In acest mod, diferentierile intre orizonturile de sol se estompeaza, profilul tinzand sa se uniformizeze. Acest tip de proces este frecvent in orizonturile superioare ale solurilor din regiunea de stepa si silvostepa

Trasaturile specifice pe care activitatea faunei le imprima solului (neoformatii biogene) determina aparitia asa numitului 'caracter vermic', considerat ca fiind prezent in situatia in care, cel putin 50% din volumul orizontului A si cel putin 25% din volumul orizontului subiacent, prezinta aceste trasaturi specifice.

     P r o c e s e l ec r i o g e n i c e

Sunt specifice zonelor de tundra si se manifesta prin inghet-dezghet repetat, in cazul solurilor saturate cu apa si care prezinta un orizont permanent inghetat (permafrost).

Datorita fortelor mecanice care actioneaza in sol apar caractere specifice de genul movilelor, cercurilor cu pietre, poligoanelor, a caror aparitie se datoreaza craparii solului si structurii lamelare, datorata formarii lentilelor de gheata

Pedogeneza, in sensul procesului de formare a solului, reprezinta totalitatea fenomenelor fizice, chimice si biologice care se manifesta in patura superficiala a litosferei si care determina transformari si deplasari de substante si importante schimburi de energie si materie.

Astfel, in sol se produc in permanenta transformari si translocari ale constituentilor, structurari si reorganizari ale acestora si pierderi sau aporturi de constituenti.

Toate aceste procese se desfasoara sub influenta puternica a factorilor de mediu.

Energia necesara manifestarii acestor procese este solara, sintetizata in biomasa din sol, gravitationala ( deplasarea apei in sol ) si chimica ( datorata reactiilor de oxidare ).

Procesul de formare al solului este indelungat si are ca punct initial roca sau materialul parental si ca punct final stadiul de echilibru ( climax ) intre conditiile de mediu, procesele pedogenetice si aspectul profilului de sol.

In acest fel, diferitele tipuri de sol, se afla in multiple stadii evolutive, intre punctul initial si cel final al pedogenezei.

Procesele pedogenetice pot fi clasificate dupa cum urmeaza

Procese pedogenetice

DE TRANSFORMARE

DE TRANSLOCARE

PROCESE PEDOGENETICE

DE UNIFORMIZARE (HAPLOIDIZARE)

DE APORT SI TRANSPORT

Acest tip de procese implica incetinirea pedogenezei si mentinerea solurilor in stadii incipiente de evolutie. Sunt considerate ca facand parte din aceasta categorie urmatoarele procese:

     SEDIMENTAREA

     DENUDATIA

     SOLIFLUXIUNEA

Procese pedogenetice de aport si transport

Sedimentarea implica un aport de material depus la suprafata solului care este preluat in procesul de solificare. Acest proces este specific luncilor (datorita aluvionarii), zonei de la baza versantilor (datorita eroziunii), zonelor vulcanice (datorita depunerii cenusii vulcanice) si celor aride (datorita depunerii prafului).

In urma aportului continuu de material, pedogeneza este intrerupta, solurile mentinandu-se intr-un stadiu incipient de evolutie, cazul solurilor aluviale, solurilor acoperite sau psamosolurilor.

Procesul natural de denudare, specific regiunilor montane si deluroase are ca efect intinerirea permanenta a solurilor prin echilibrarea raportului existent intre rata denudarii si cea a solificarii. In aceasta situatie, solurile se afla intr-un stadiu incipient de evolutie, cazul regosolurilor, litosolurilor si al unor cambisoluri

Procesele de solifluxiune precum si alte procese de alunecare, specifice solurilor formate in zone de panta, determina perturbari ale procesului de pedogeneza si implicit incetinirea acestuia.

Acest tip de procese implica deplasarea unor compusi pe verticala in interiorul solului, fapt care determina diferentierea profilului de sol.

Procese pedogenetice de translocare

     Eluvierea si iluvierea

Eluvierea reprezinta procesul de deplasare pe verticala in profilul de sol, a constituentilor prin intermediul apei.

Constituentii care pot fi deplasati sunt in general sarurile, argila, oxizii si silicea.

In functie de modul specific in care se realizeaza aceasta deplasare, eluvierea poate fi fizico-chimica (levigare) si mecanica (migrare).

Levigarea se refera la saruri si presupune deplasarea acestora in solutie, in timp ce migrarea implica deplasarea in suspensie, fara schimbarea compozitiei chimice si se refera la substantele coloidale (argila, oxizi, humus, silice).

Sarurile cu diferite grade de solubilitate, sunt levigate spre baza profilului de sol, cele greu solubile (in special carbonatul de calciu) mentinandu-se in profilul solurilor specifice stepei si silvostepei.

Migrarea este un proces specific coloizilor solului, care sunt deplasai descendent, in suspensie, sub form de particule foarte fine, pan la diferite adancimi in profilul de sol.

Pentru a se produce migrarea, trebuie s se indeplineasc o condiie esenial i anume, indeprtarea srurilor, deoarece, prezena acestora, prin efectul lor coagulant, impiedic dispersarea coloizilor i trecerea lor in suspensie.

Acest tip de eluviere este specific zonelor mai umede, cum ar fi cele subcarpatice i carpatice.

Efectul manifestrii proceselor de eluviere il constituie apariia unui orizont srcit in constitueni, cu caractere morfologice proprii, denumit eluvial i notat cu E ( luvic, albic, spodic ).

In acelai timp, constituenii eluviai din partea superioar a profilului de sol, se acumuleaz ( sunt iluviai ) in partea sa intermediar sau inferioar. Practic, procesul de iluviere reprezint acumularea constituenilor eluviai din partea superioar a profilului de sol, in partea sa intermediar sau inferioar, intr-un orizont B( argiloiluvial, spodic ) sau ( carbonatoiluvial ),pe care le imbogesc, dup caz, in carbonat de calciu, argil, humus sau sescvioxizi.

     Salinizarea si alcalizarea

Procesul de salinizare are ca efect imbogatirea profilului de sol in saruri solubile (in special cloruri si sulfati), iar cel de alcalizare, imbogatirea complexului coloidal al solului, in sodiu adsorbit.

Salinizarea se produce in conditiile existentei unei panze freatice mineralizate, situata la adancime mica si a unui drenaj defectuos al solului, sau in prezenta unui material parental salifer. In aceste situatii, sarurile urca prin capilaritate si imbogatesc orizonturile superioare ale solului determinand formarea orizonturilor salic (sa) si salinizat (sc) in functie de intensitatea de manifestare a procesului.

Alcalizarea se produce in conditii asemanatoare salinizarii, numai ca de aceasta data, se constata patrunderea in cantitate mare a ionilor de sodiu in complexul coloidal al solului si aparitia orizonturilor natric (na) si alcalizat (ac). Acest tip de procese se asociaza frecvent celor de gleizare.

PROCESE ANTROPOPEDOGENETICE

Actiunea omului asupra invelisului de sol a inceput odata cu aparitia agriculturii si s-a

intensificat in timp, pe masura ce aceasta s-a dezvoltat.

Pe anumite suprafete, interventia antropica este atat de puternica, incat conduce la

aparitia unor orizonturi pedogenetice sau chiar soluri care nu apar in conditii naturale.

Aceste procese sunt inca insuficient studiate si conform WRB-SR 1994 (World Reference Base for Soil Resources) sunt reprezentate prin urmatoarele activitati :

     Lucrarea adanca a solului - se refera la la prelucrarea mecanica a solului pe o perioada indelungata si afecteaza o grosime mai mare a solului decat aratura normala, determinand amestecarea orizonturilor, distrugerea structurii, compactarea, reducerea permeabilitatii.

In aceste conditii se formeaza orizontul hortic.

     Fertilizarea intensa - se refera la aplicarea continua pe sol de fertilizanti fara material mineral (gunoi de grajd, compost, deseuri menajere). Se formeaza orizontul plaggen.

     Adaosuri de materiale straine - se refera la aplicarea continua pe sol a unor materiale silicatice cu continut ridicat de substante minerale (nisip, material pamantos, ingrasaminte). Se formeaza orizontul terric.

     Adaosuri de sedimente prin apa de irigatie - se refera la suprafetele irigate frecvent si unde apa de irigatie contine cantitati mari de suspensii minerale, saruri solubile sau materie organica, care se depun deasupra orizontului de suprafata sau in interiorul lui. Se formeaza orizontul iragric.

     Cultivarea submersa - se refera la orezarii, unde datorita tehnologiei specifice de cultivare (apa in exces), orizontul de suprafata se destructureaza, devine greu permeabil in conditiile predominarii ferolizei. Se formeaza un orizont specific denumit antracvic.

PROCESE PEDOGENETICE DE TRANSFORMARE

Acest tip de procese,determina modificari pe loc ( 'in situ' ) care afecteaza atat componentul mineral cat si pe cel organic.

     A l t e r a r e a

Procesul de alterare poate fi analizat sub doua aspecte, primul aflat in stransa legatura cu fazele initiale ale formarii solului si anume aparitia scoartei de alterare, iar cel de-al doilea, legat de manifestarea directa in profilul de sol si conditionarea aparitiei unor orizonturi specifice.

In prima situatie, alterarea se desfasoara pe doua directii, dezagregarea si alterarea chimica

Dezagregarea determina faramitarea rocilor sub actiunea agentilor externi, fara a fi schimbata compozitia chimica a acestora.

Alterarea chimica determina printr-o gama larga de procese - hidratarea, hidroliza, dizolvarea, carbonatarea, oxido-reducerea - transformarea chimica a produselor rezultate in urma dezagregarii.

Manifestarea celor doua procese conduce la aparitia scoartei de alterare.

In cea de-a doua situatie este vorba despre procesele de alterare care impun aparitia unui orizont specific, B cambic ( Bv ) caruia ii sunt caracteristice o usoara imbogatire in argila si o culoare galbuie.

Tot in acest context, trebuie adaugata si alterarea care se desfasoara in arealele cu roci vulcanice, unde exista minerale fara organizare cristalina ( allofane ) si care impun caractere specifice orizontului B cambic.

Pe de alt parte, in condiii climatice cu umiditate redus in special regiunea de step-silvostep ) procesele de humificare sunt dominante, comparativ cu cele de mineralizare, ceea ce determin o intens acumulare a humusului in sol.

In regiunile reci, cu precdere in arealele cu exces de umiditate, transformarea resturilor organice este foarte lent, acestea acumulandu-se in sol sub form de turb( resturi vegetale aflate in diferite stadii de descompunere ) datorit procesului de turbificare.

Ca urmare a manifestarii acestor trei procese, caracterele morfologice ale orizonturilor de sol, formate prin bioacumulare vor fi diferite.

In situatia in care rezulta materie organica bine humificata si intim amestecata cu partea minerala a solului, se formeaza un orizont de tip A (molic, umbric, ocric).

Atunci cand, materia organica este slab humificata in sensul ca resturile vegetale se gasesc in diferite stadii de descompunere, se formeaza orizonturile organice O ( de litiera, de fermentatie, de humificare ) si cel turbos, T ( fibric, hemic, sapric ), acesta din urma in prezenta excesului de umiditate care impune ca proces dominant turbificarea.

     Gleizareasi stagnogleizarea

Reprezinta procese pedogenetice similare, care se manifesta numai in conditiile existentei in sol a excesului de umiditate. Acesta poate fi de natura freatica, provenind dintr-o panza freatica aflata aproape de suprafata ( ad. < 2 m ) sau de natura pluviala

Procesele care au loc sub influenta excesului de umiditate provenit din panza freatica, poarta denumirea de procese de gleizare si afecteaza in special, partea inferioara a profilului de sol.

Excesul de umiditate de natura pluviala afecteaza mai ales, partea superioara a profilului de sol si se datoreaza acumularii si stagnarii apei provenite din precipitatii, in zonele cu relief plan sau depresionare, cu precipitatii ridicate si in conditiile existentei unui orizont de sol impermeabil.    Excesul de umiditate de natura pluviala se mai poate manifesta la poalele si in partea inferioara a versantilor din regiunea de deal-podis

Aceste procese sunt cunoscute sub denumirea de procese de stagnogleizare, termenul provenind de la « stagnare » si arata ca excesul de umiditate nu isi are originea in panza freatica

Cele doua procese ale caror esenta este data de prezenta unor active reactii de oxido-reducere, imprima orizonturilor de sol caractere morfologice specifice. In general, elementele chimice care sufera intense oxidari si reduceri sunt fierul si manganul.

In acest sens, se formeaza orizonturile gleice ( G ) si stagnogleice ( W ) caracterizate printr-un aspect marmorat, distrugerea structurii si implicit, cresterea masivitatii si compactitatii.

CLASIFICAREA SOLURILOR

La nivel mondial sunt utilizate mai multe clasificari ale solurilor, dintre care vom prezenta pe cele mai importante, in functie de aria lor de folosire. Practic, clasificarea solurilor are ca scop gruparea acestora in clase, dupa criteriul similitudinii proprietatilor.

Primele clasificari ale solurilor au fost alcatuite in secolul al XIX-lea, in Germania si se bazau in principal, pe o singura proprietate sau particularitate a solului, plecand de la conceptia eronata ca acesta reprezinta o roca sau un simplu material rezultat prin alterarea rocii. In acest sens citam clasificarea fizica a lui Thaer A., clasificarea petrografica a lui Fallou F. A., cea chimica a lui Knop, sau cea geologica a lui Richthofen.

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX apare in Rusia clasificarea naturalista (Dokuceaev V.V.), care considera solul corp natural dinamic, aflat in stransa interactiune cu mediul.

In ultimele decenii ale secolului XX, s-a dezvoltat un nou sistem de clasificare a solurilor, bazat pe proprietatile acestora, pe cat posibil masurabile, elaborat de americani si preluat cu unele ajustari si de F.A.O. (Organizatia Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie).

Sisteme de clasificare folosite la nivel mondial

Clasificarea rusa

Clasificarea rusa, care la avut ca principal promotor pe Dokuceaev V.V., este o clasificare naturalista bazata pe triada, factori de mediu-procese pedogenetice-proprietatile solurilor. Mai este cunoscuta si sub denumirea de clasificarea genetico-geografica, deoarece tine cont de caracterul procesului de formare a solului si prezinta ca principala unitate taxonomica, tipul genetic de sol.

Aceasta clasificare, completata de Sibirtev, grupeaza tipurile genetice de sol, in numar de 13, in trei clase principale, zonale, intrazonale si azonale :

     Soluri zonale: lateritice, loessice eoliene, castanii, cernoziomice, cenusii de padure, podzolice, de tundra.

     Soluri intrazonale: soloneturi, de mlastina, humicocarbonatice.

     Soluri azonale: scheletice, aluviale, de lunca.

Conform acestei clasificari, solurile zonale s-au format sub influenta conditiilor generale de solificare, in special a factorilor bioclimatici, ocupand spatii foarte intinse in regiunile de ses.

Solurile intrazonale ocupa suprafete restranse in interiorul spatiilor specifice solurilor zonale si formarea lor este conditionata de factori locali.

Solurile azonale erau considerate a fi acelea care nu prezentau diferentieri ale orizonturilor de sol, dar in prezent aceasta clasificare nu se mai aplica, considerandu-se ca toate solurile sunt influentate mai mult sau mai putin de conditiile de formare specifice zonei in care se dezvolta.

Clasificarea rusa reuseste sa surprinda legaturile stranse intre tipurile genetice de sol si conditiile de formare, furnizand de asemenea nomenclatorului international denumiri de soluri, precum cernoziom, podzol, solonceac, solonet.

Clasificarea americana

Clasificarea americana este o clasificare genetica bazata pe proprietatile solului si a fost elaborata in anul 1975 sub denumirea de "Soil Taxonomy". Aceasta clasificare foloseste 6 unitati taxonomice (ordin, subordin, grupa mare, subgrupa, familie, serie), incadrarea solurilor intr-una din aceste unitati taxonomice realizandu-se pe baza orizonturilor de diagnostic si a caracterelor diagnostice.

La nivel superior au fost stabilite 11 ordine de sol, dupa cum urmeaza:

     Entisol - soluri putin evoluate fara orizonturi diagnostice

     Vertisol - soluri cu argila gonflanta, in care masa de sol a suferit procese de vertisolaj

     Inceptisol - soluri tinere avand orizont cambic

     Aridisol - soluri din climat arid

     Mollisol - soluri cu orizont molic

     Spodosol - soluri cu orizont spodic

     Gelisol - soluri cu permafrost

     Ultisol - soluri cu orizont Bt (Bargilic) foarte alterat si debazificat

     Oxisol - soluri cu orizont oxic

     Histosol - soluri organice sau turboase

     Andisol - soluri dezvoltate pe roci vulcanice

Sistemul Roman de Clasificare a Solurilor a preluat din clasificarea americana notiunile de orizont si caracter diagnostic, precum si o serie de denumiri ale solurilor (vertisol, molisol, spodosol, histosol).

Clasificarea F.A.O.

Sub coordonarea F.A.O. (Food and Alimentation Organisation) si U.N.E.S.C.O., in perioada 1961-1981 a fost elaborata Harta solurilor lumii, scara 1 : 5 000 000, folosindu-se pentru prima data o legenda unica pentru toate continentele.

In anul 1988 s-a publicat sub aceeasi coordonare Legenda revizuita a Hartii solurilor lumii, iar in anul 1993 a fost publicata Harta resurselor de sol ale lumii, scara 1 :25 000 000.

De asemenea, in anul 1998 Societatea Internationala pentru Stiinta Solului a publicat Baza Mondiala de Referinta pentru Resursele de Sol (World Reference Base of Soil Resources) in care au fost separate la nivel de glob, 30 de grupe de sol de referinta, pe care le prezentam in continuare pe scurt.

Soluri minerale conditionate de climate tropicale si subtropicale umede

     Feralsolurile - FR

Denumirea provine din limba latina de la ferrum si aluminium. Reprezinta solurile cel mai intens alterate de pe Glob si pot atinge grosimi de zeci de metri. Prezinta orizont B feralic (oxic) alcatuit din oxizi de fier si aluminiu hidratati, argila caolinitica si cuart. Detin o suprafata de 7,4% (fig. 1), in special in nordul Americii de Sud si centrul Africii. Profilul de sol este de tipul A-B-C, are intre 8-10 m grosime, potentialul de fertilitate este redus si sunt folosite silvic (padure tropicala).

     Plintosolurile - PT

Sunt soluri care contin peste 25% din volum plintit (amestec de fier, argila caolinitica si cuart), intr-un strat de cel putin 15 cm grosime in primii 50 cm ai solului. Denumirea provine din limba greaca, de la plinthos=caramida. Plintitul are culoare cenusie-albastruie cu pete rosii, brune si ocru si este puternic intarit. In stare umeda poate fi taiat cu un instrument metalic, dar in stare uscata se intareste ireversibil formand cuirase feruginoase. Ocupa o suprafata de 0,4% in regiunile cu relief valurit din zona tropicala, in zone joase sau platouri (Brazilia, Congo, India, Australia, Spania). Plintosolurile sunt soluri feralitice afectate de hidromorfism (exces de umiditate) si au o fertilitate foarte redusa datorita micsorarii volumului edafic, excesului de umiditate si compactitatii.

     Acrisolurile - AC

Sunt caracterizate prin prezenta unui orizont Bt cu capacitate redusa de schimb cationic si grad de saturatie in baze <50%. Denumirea provine din limba latina de la acris=foarte acid si detin 6% la nivel mondial. Formula profilului de sol este A-E-Bt-C, orizontul E nu prezinta nici trecere brusca nici glosica, orizontul Bt este de culoare brun-roscata sau rosie, iar argila nu este distribuita uniform pe profil ca la nitisoluri. Apar in regiunea tropicala/subtropicala umeda sub vegetatie arborescenta. Sunt sarace in materie organica si nutrienti avand o fertilitate slaba pentru culturi agricole, dar buna pentru vegetatia naturala. Deoarece dau doua recolte pe an sunt totusi folosite in sistemul de agricultura itineranta.

     Alisolurile - AL

Sunt soluri cu orizont Bt si se deosebesc de luvisoluri, acrisoluri si lixisoluri printr-o capacitate mai mare de schimb cationic, grad de saturatie in baze <50% si un continut mai ridicat de aluminiu schimbabil. Denumirea provine din latina de la aluminium si detin 0,7% in zona temperata dar si in zona tropicala umeda in asociatie cu acrisolurile. Au o fertlitate buna pentru vegetatia naturala si redusa pentru culturi.

     Nitisolurile - NT

Denumirea provine din limba latina de la nitidus=stralucitor, deoarece prezinta un orizont Bt cu agregate cu fete lucioase, poliedrice. Nu prezinta orizont E, iar limita intre A si B este difuza, continutul de argila nu descreste de la maximul inregistrat cu >20% in primii 150 cm. Detin 1,9% in climatul tropical cu doua anotimpuri (umed/uscat), pe relieful mai inalt, pe roci bazice/intermediare. Profilul este de tipul A-AB-Bt-C si are o culoare rosie. Sunt solurile cele mai fertile din zona tropicala, fiind larg utilizate in agricultura.

     Lixisolurile - LX

Se deosebesc de acrisoluri printr-un grad de saturatie in baze >50% in orizontul Bt. Ele realizeaza tranzitia intre acrisoluri si solurile din regiuni mai aride, aparand in climatul tropical subumed (paduri xerofile, savane, fig. 2). Au probleme de utilizare asemanatoare acrisolurilor cu exceptia amendarii calcaroase.

Sunt soluri care contin peste 25% din volum plintit (amestec de fier, argila caolinitica si cuart), intr-un strat de cel putin 15 cm grosime in primii 50 cm ai solului. Denumirea provine din limba greaca, de la plinthos=caramida. Plintitul are culoare cenusie-albastruie cu pete rosii, brune si ocru si este puternic intarit. In stare umeda poate fi taiat cu un instrument metalic, dar in stare uscata se intareste ireversibil formand cuirase feruginoase. Ocupa o suprafata de 0,4% in regiunile cu relief valurit din zona tropicala, in zone joase sau platouri (Brazilia, Congo, India, Australia, Spania). Plintosolurile sunt soluri feralitice afectate de hidromorfism (exces de umiditate) si au o fertilitate foarte redusa datorita micsorarii volumului edafic, excesului de umiditate si compactitatii.

     Acrisolurile - AC

Sunt caracterizate prin prezenta unui orizont Bt cu capacitate redusa de schimb cationic si grad de saturatie in baze <50%. Denumirea provine din limba latina de la acris=foarte acid si detin 6% la nivel mondial. Formula profilului de sol este A-E-Bt-C, orizontul E nu prezinta nici trecere brusca nici glosica, orizontul Bt este de culoare brun-roscata sau rosie, iar argila nu este distribuita uniform pe profil ca la nitisoluri. Apar in regiunea tropicala/subtropicala umeda sub vegetatie arborescenta. Sunt sarace in materie organica si nutrienti avand o fertilitate slaba pentru culturi agricole, dar buna pentru vegetatia naturala. Deoarece dau doua recolte pe an sunt totusi folosite in sistemul de agricultura itineranta.

     Plintosolurile - PT

     Alisolurile - AL

Sunt soluri cu orizont Bt si se deosebesc de luvisoluri, acrisoluri si lixisoluri printr-o capacitate mai mare de schimb cationic, grad de saturatie in baze <50% si un continut mai ridicat de aluminiu schimbabil. Denumirea provine din latina de la aluminium si detin 0,7% in zona temperata dar si in zona tropicala umeda in asociatie cu acrisolurile. Au o fertlitate buna pentru vegetatia naturala si redusa pentru culturi.

Soluri minerale conditionate de climate aride/semiaride

     Calcisolurile - CL

Sunt caracterizate prin prezenta unui orizont Cca si a unui orizont A sarac in humus. Denumirea provine din latina de la calcium si detin 7,5% in regiunile aride si semiaride (mai ales) din climatul temperat si subtropical (fig. 3). Au o fertilitate foarte redusa datorita deficitului de umiditate si sunt folosite ca pasuni.

     Gipsisolurile - GY

Sunt caracterizate prin prezenta unui orizont cu acumulare de gips situat la mica adancime si un orizont A sarac in materie organica. Se aseamana cu calcisolurile, detin 1,1% in regiuni foarte aride din Algeria, Tunisia, Siria, Irak, Spania, statul american Texas, Mexic, sudul Australiei, Namibia. Au fertilitate foarte redusa datorita deficitului de umiditate si nu pot fi irigate datorita dizolvarii gipsului.

     Solonceacurile - SC

Prezinta in partea superioara (primii 20-30 cm) o puternica acumulare de saruri usor solubile. Au o formula de tip A-C si detin 2% in arealele joase, slab drenate din zona arida/semiarida, uneori si semiumeda. Denumirea provine din rusa de la sol=sare si sunt practic inutilizabile datorita costurilor mari ale masurilor ameliorative.

     Soloneturile - SN

Prezinta un orizont B natric cu saturatie ridicata in Na schimbabil si o formula de tipul A-Btna-C sau A-E-Btna-C. Detin 0,7% in aceleasi areale cu solonceacurile. Au o fertilitate foarte redusa si sunt folosite ca pajisti.

     Durisolurile - DR

Sunt caracterizate prin prezenta la mica adancime (primii 100 cm) a duripanului (strat intarit cu silice secundara) sau a nodulelor intarite. Apar in climatul mediteraneean sau in cele aride/semiaride. Formula profilului este A ocric-duripan (30cm-4m grosime) si au culoare rosie. Au fertilitate redusa fiind folosite ca pasuni, iar in regim irigat pot fi cultivate.

Soluri minerale conditionate de climatul temperat de tip stepic

     Kastanoziomurile - KS

Reprezinta soluri cu acumulare de humus relativ redusa formate in stepa mai uscata. Formula profilului de sol este Am-AC-Cca si detin 3,2% la tranzitia dintre deserturi si stepa (fig. 4). Acumularea de humus si spalarea sarurilor sunt reduse datorita cantitatii mici de precipitatii, fiind carbonatice de la suprafata. Denumirea provine din latina de la castaneo=castana. Sunt folosite ca pasuni si se cultiva numai in regim irigat.

     Cernoziomurile - CH

Reprezinta soluri cu acumulare mare de humus, formate in stepa si silvostepa. Prezinta orizont A molic si un orizont Cca situat la mai putin de 125 cm adancime si detin 2,2% in stepele Europei, Asiei si Americii de Nord (fig. 5). Formula profilului Am-AC-Cca, Am-Bv-Cca, Am-Bt-Cca. Au potential de fertilitate foarte bun si sunt folosite pentru culturi, necesitand irigatii.

     Faeoziomurile - PH

Prezinta orizont Am-Bt-C (sau Cca la peste 125cm adancime) iar denumirea provine din greaca de la phaios=intunecat. Detin 1% in preeria nord americana, Argentina, Uruguay, China de Nord-Est, Europa Centrala (campiile dunarene, fig. 4). Au o fertilitate chiar mai buna ca a cernoziomurilor datorita reactiei usor acide si umiditatii mai mari, fiind folosite pentru culturi agricole.

Soluri minerale conditionate de climate temperate umede si subumede

     Luvisolurile - LV

Prezinta orizont Bt cu grad de saturatie in baze >50% si o formula a profilului de sol de tipul O-Ao-Bt-C sau O-Ao-E-Bt-C. Detin 4,5% in zona padurilor de foioase din Europa, Asia si America de Nord (fig. 5). Fertilitatea este moderata sau redusa fiind folosite pentru cartof, porumb, vita de vie sau plantatii de maslini.

     Planosolurile - PL

Se caracterizeaza prin formarea unui exces temporar de umiditate in partea superioara a profilului, datorita prezentei unui orizont Bt. Trecerea intre orizonturile E si Bt se realizeaza brusc, iar formula profilului de sol este O-A-Ew-Btw-C. Detin 1,1% in climatul temperat continental si cel tropical cu doua anotimpuri, pe suprafete plane sau depresionare, denumirea provine din latina de la planus=plat, orizontal. Potential de fertilitate este slab, utilizarea principala fiind cea pastorala sau silvica.

     Albeluvisolurile - AB

Realizeaza tranzitia intre luvisoluri si podzoluri si detin 1,9% in climatul temperat racoros, in special sub padure. Prezinta orizont E albic care trece in orizontul Bt sub forma de limbi (caracter glosic), formula profilului de sol fiind O-A-Ea-Bt-C. Prezinta exces de umiditate si au fertilitate scazuta pentru agricultura fiind folosite ca paduri si pajisti.

     Podzolurile - PZ

Sunt soluri care prezinta orizont spodic (Bs, Bhs) si detin o suprafata de 3,6%. Apar in special in emisfera nordica, la sudul zonei de tundra din Europa, Asia si America de Nord, sub paduri de conifere (fig. 5). Pot aparea si in climatul tropical umed si temperat atlantic. Formula profilului de sol este de tip O-A-E-Bhs-C(R) sau O-A-Bs-C(R). Denumirea provine din limba rusa de la pod=sub si zola=cenusa. Grosimea solului este redusa in zona nordica si montana (<1m) si mare in cea tropicala (2-3m). Au un potential redus de fertilitate si sunt utilizate silvic sau pastoral.

Umbrisolurile - UB

Reprezinta soluri cu orizont B cambic si orizont A umbric inchis, bogat in materie organica, V<50% si reactie acida. Denumirea provine din latina de la umbra=inchis. Apar in NV Europei, fatada atlantica a Europei, Islanda, insulele Britanice si zonele montane inalte din Europa, Asia, America de Sud, Australia si America de Nord. Profilul este de tip A-Bv-C. Sunt utilizate predominant ca pajisti si silvic.

Soluri minerale conditionate de climatul arctic

Criosolurile - CR

Reprezinta soluri care prezinta un strat permanent inghetat in primii 100 de cm. Ocupa suprafete intinse in Alaska, nordul Canadei, al Europei si Rusiei, Groenlanda, Antarctica si zonele montane cele mai inalte. Predomina procesele criogenice : inghet-dezghet, crioturbatii, sortarea criogenica, crapaturi termale si segregarea de gheata. Sunt utilizate ca pajisti dar si silvic si mai rar agricol.

Soluri minerale conditionate de varsta limitata

     Cambisolurile - CM

Sunt soluri moderat dezvoltate brune sau rosii, care au fata de materialul parental modificari de culoare, structura si textura, prezentand orizont B cambic. Ocupa 6,2% cele mai raspandite din lume, in climatul temperat si subpolar, dar si in cel tropical/subtropical in teritorii fragmentate si accidentate, pe pante. Evolutiv reprezinta tranzitia intre leptosoluri/regosoluri si luvisoluri/podzoluri (clima temperata) sau lixisoluri/feralsoluri (clima calda si umeda). Profil de tip A-Bv-C, iar denumirea provine din italiana de la cambiare=schimbare. Cele acide au fertilitate scazuta fiind folosite silvic, iar cele saturate in baze sunt mai bune fiind folosite ca pajisti sau livezi.

Soluri minerale conditionate de roca parentala

     Arenosolurile - AR

Denumirea provine din latina de la arena=nisip si reprezinta soluri nisipoase pe cel putin 100 cm adancime, care de obicei prezinta doar un orizont A ocric. Ocupa o suprafata de 2% in regiunile aride si chiar semiaride. Au fertilitate extrem de scazuta fiind folosite ca pajisti sau silvic si putand fi cultivate numai in regim irigat.

     Vertisolurile - VR

Denumirea provine din latina de la vertere=a se invarti, a se intoarce si apar pe depozite argiloase gonflante. Nu sunt diferentiate datorita omogenizariilor prin procese vertice, prezentand orizont vertic intre 25-100 cm adancime. Ocupa o suprafata de 2,5% in Australia, India, Sudan, Maroc. Poarta denumirea de regur (India), tirs (N Africii), smolnita (Iugoslavia), slitoziom (Rusia). Apar pe terenuri plane in climat tropical/subtropical si mai rar in cel temperat cu un sezon umed si unul uscat. Profilul este de tip Ay-ACy-C sau Ay-By-C. Au proprietati fizice nefavorabile, dar cu toate acestea sunt cele mai fertile din zona calda. Sunt cultivate pe scara larga, mai ales in conditii de irigatie (bumbac, grau, trestie de zahar, sorg, porumb), dar se lucreaza greu si cu consumuri mari.

     Andosolurile - AN

Denumirea provine din japoneza de la an=inchis si do=sol si sunt formate pe cenusi sau roci vulcanice. Ocupa 1,2% in regiunile cu activitate vulcanica si au profil de tipul A-Bv-C (R). Sunt in general fertile pentru padure si pajisti, iar in zona calda sunt cultivate cu bune rezultate (cafea, cauciuc, banane, citrice, vita de vie).

Soluri minerale conditionate de relief

     Leptosolurile - LP

Denumirea provine din greaca de la leptos=subtire si sunt caracterizate prin aparitia rocii dure, compacte in primii 30 cm (A-R). Ocupa 16,9% in regiunile montane, pe versanti cu panta accentuata sau culmi inguste, cu eroziune activa, cat si in pustiuri. Au un potential de fertilitate redus datorita volumului edafic scazut. Sunt folosite predominant ca pajisti si evolueaza spre alte soluri in functie de panta, natura rocii si conditiile climatice.

     Regosolurile - RS

Denumirea provine din greaca de la rhegos=invelis si reprezinta soluri neevoluate dezvoltate pe sedimente neconsolidate (cu exceptia aluviunilor), avand profil de tip A-C. Ocupa 6,7% din suprafasta globului mai ales in regiunile arctice (tundra) si tropicale/subtropicale aride. Pedogeneza este lenta datorita temperaturii scazute, ariditatii si eroziunii pe pante. Au fertilitate redusa fiind folosite ca pajisti.

     Fluvisolurile - FL

Reprezinta soluri in curs de formare caracteristice zonelor de lunca, teraselor joase, deltelor si ariilor de divagare si sunt dezvoltate pe sedimente aluviale recente. Denumirea provine din latina de la fluvius=fluviu si prezinta un orizont A urmat de aluviuni. Ocupa 2,4%, sunt frecvent gleizate si sunt relativ fertile fiind folosite complex, atat ca pasuni si pajisti, dar si pentru culturi sau zavoaie.

     Gleisolurile - GL

Denumirea provine din rusa de la gley=masa de sol (sunt masive) si se formeaza in conditiile excesului de apa freatica. Prezinta orizont gleic in primii 50 cm si au profil de tipul A-AG-G, A-BG-G, A-AG-CcaG. Ocupa 4,6% in regiunile mlastinoase din zona tropicala si temperata nordica. Sunt folosite indeosebi ca pajisti si silvic. Pot fi cultivate numai in conditiile executarii unor lucrari de drenaj.

Soluri minerale conditionate de activitatea umana

     Antrosolurile - AT

Denumirea provine din franceza de la anthropo=referitor la om si ocupa circa 2 milioane de hectare. Se refera la soluri care prezinta modificari importante ale orizonturilor sau starii originare. Pe o grosime de cel putin 50 cm solurile sunt fie desfundate, fie imbogatite in fosfor datorita fertilizarii, fie se acumuleaza sedimente in urma irigatiei, fie sunt acoperite cu gunoaie orasenesti, deseuri de mine, diferite umpluturi.

Soluri organice

     Histosolurile - HS

Denumirea provine din greaca de la histos=tesut si reprezinta soluri organice saturate cu apa perioade lungi ale anului. Prezinta la suprafata un orizont gros (>40-60 cm)de materie organica aflata in diferite stadii de descompunere. Ocupa 1,8% in zonele cu turbarii din zona subpolara si tropicala umeda (Campia Siberiei de Vest, Campia Amazonului). Pot fi cultivate numai in conditii foarte stricte deoarece sunt afectate de subsidenta, pot lua foc, iar daca sunt drenate prea mult, materia organica se usuca si poate fi spulberata.

Clasificarea solurilor Romaniei

Clasificarea solurilor utilizata in Romania este o clasificare combinata, morfo-genetica, care se bazeaza atat pe proprietatile solurilor (caracterele morfologice definite prin orizonturi de diagnostic), cat si pe procesele pedogenetice caracteristice si factorii de formare. Sistemul roman de clasificare a fost elaborat de "Institutul de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie" si publicat in anul 1980, gruparea solurilor realizandu-se in functie de procesul pedogenetic caracteristic si orizontul de diagnostic.

Aceasta clasificare se bazeaza pe 7 unitati taxonomice, 3 de nivel superior si 4 de nivel inferior.

Unitati taxonomice de nivel superior

     Clasa de sol

     Tipul de sol

     Subtipul de sol

Unitati taxonomice de nivel inferior

     Varietatea de sol

     Familia de sol

     Specia de sol

     Varianta de sol

     Nivel superior

Clasa de soluri reprezinta totalitatea solurilor caracterizate printr-un anumit stadiu sau mod de diferentiere a profilului de sol dat de prezenta unui anumit orizont pedogenetic sau proprietate esentiala, considerate elemente diagnostice, in taxonomia romaneasca existand 12 clase de sol.

Tipul de sol reprezinta o grupa de soluri asemanatoare separate in cadrul unei clase de soluri, caracterizate printr-un anumit mod specific de manifestare a uneia sau mai multor dintre urmatoarele elemente diagnostice : orizontul diagnostic specific clasei si asocierea lui cu alte orizonturi, trecerea de la sau la orizontul diagnostic specific, proprietatile acvice, salsodice. In Sistemul Roman de Taxonomie a solurilor exista 32 de tipuri de sol, care sunt prezentate mai jos.

Subtipul de sol diferentiaza solurile din cadrul aceluiasi tip, in functie de prezenta sau absenta unor orizonturi de tranzitie intre doua tipuri :

albic (ab) - sol avand orizont eluvial albic (Ea) de minimum 10cm. Se aplica la Luvosoluri

alic (ai) - sol avand proprietati alice in orizontul Bargic (Bt) pe grosime mai mica decat cea diagnosticata pentru alosol. Se aplica la Luvisoluri.

aluvic (al) - sol format pe materiale parentale fluvice (in lunci, terase, zone de divagare, delte). Nu se aplica la Aluviosoluri.

andic (an)- sol cu material amorf (provenit din roca sau material parental), prezent cel putin intr-unul dintre orizonturi, fara a indeplini conditiile pentru a fi incadrat la Andosol.

antracvic (aq) - sol avand proprietati antracvice. Se aplica la Antrosoluri.

amfigleic (ag) - sol stagnic (in partea superioara) si gleic (in partea inferioara) in acelasi timp.

argic (ar)- sol avand orizont Bargic (Bt). Nu se aplica la Luvisoluri.

brunic (br) - Pelosol sau Vertosol avand in orizontul superior culori relativ deschise, cu crome>2.

calcaric (ka) - sol avand carbonati de la suprafata sau din primii 50cm (proxicalcaric daca apar intre 0-20cm si epicalcaric intre 20-50cm).

calcic (ca) - sol avand orizont Ccalcic (Cca) in primii 125cm (primii 200cm in cazul texturilor grosiere).

cambic (cb)- sol avand orizont Bcambic (Bv).Nu se aplica la Cambisoluri.

cambiargic (cr) - sol avand orizont B cu caractere cambica in prima parte si argice in a doua parte. Se aplica la Alosoluri.

greic (gr) - sol avand suborizont Ame. Se aplica la Feoziomuri si Cernoziomuri.

histic sau turbos (tb) - sol avand orizopnt folic (O) de 20-50cm grosime sau orizont turbos (T) de 20-50cm grosime la suprafata sau in primii 50cm.

hortic (ho) - sol avand orizont Ahortic >50cm. Se aplica la antrosoluri.

kastanic (kz) - cernoziomuri calcarice avand crome de 2 la umed

litic (ls)- sol cu roca compacta consolidata (orizont R) continua in profilul de sol (epilitic intre 20-50cm, mezolitic intre 50-100cm, batilitic intre 100-150cm).

litoplacic (lp) - sol cu strat compact artificial deasupra (pavat, betonat, pietruit, asfaltat) continuu. Subdiviziuni ca la litic.

luvic (lv) - sol cu orizont eluvial luvic (El) si orizont Bargic (Bt) sau argic-natric (Btna). Se aplica la Stagnosol si Solonet.

mixic (mi) - Entiantrosol care se dezvolta pe materiale parentale mixice.

maronic (mr) - sol cu orizont Amolic forestalic (Amf). Se aplica la Kastanoziomuri si Cernoziomuri.

molic (mo)- sol avand orizont Amolic. Nu se aplica la Cernisoluri.

nodulo-calcaric (nc) - Vertisol care prezinta noduli calcarosi diseminati in masa solului in primii 100cm.

pelic (pe) - sol avand textura foarte fina cel putin in primii 50cm. Nu se aplica la Pelisoluri.

planic (pl) - sol cu schimbare texturala brusca intre orizontul eluvial (El, Ea) si orizontul Bargic (Bt) pe 7,5-15cm.

preluvic (el) - sol cu orizont Bargic (Bt) slab conturat si fara orizont eluvial. Se aplica la Alosoluri.

prespodic (ep) - sol acid (Districambosol, Nigrosol) cu orizont Bcambic (Bv) prezentand acumulare de sescvioxizi fara a indeplini integral conditiile de orizont spodic.

reductic (re) - Entiantrosol care se dezvolta pe materiale parentale antropogene reducticepsamic (ps) - sol avand textura grosiera cel putin in primii 50cm. Nu se aplica la Psamosol.

rendzinic (rz) - sol avand saturatia in baze >53% si material parental reprezentat prin depozit scheletic calcaros , caracterul scheletic incepand din primii 20cm. Se aplica la litosol.

rezicalcaric (rk) - sol care prezinta orizont C cu carbonati reziduali incepand din primii 125cm. Se aplica la Preluvosol, Luvosol si unele Cernisoluri.

rodic (ro) - sol cu orizont B avand in partea inferioara si cel putin in pete (in proportie >50%) in partea superioara culori in nuante de 5YR sau mai rosii.

roscat (rs) - sol cu orizont Bargic (Bt) avand in partea inferioara si cel putin in pete (in proportie >50%) in partea superioara culori in nuante de 7,5YR.

rudic (ru) - Entiantrosol avand material parental antropogen scheletic de cel putin 30cm grosime incepand de la suprafata sau imediat sub suprafata.

salinic (sc)- sol avand orizont salinizat sau hiposalic (sc) in primii 100cm sau orizont salic (sa) situat intre 50-100cm.

salsodic (ss) - sol salinic si sodic in acelasi timp.

scheletic (qq) - sol cu caracter scheletic (>75% schelet) avand orizonturi A, E sau B excesiv scheletice (proxischeletic, schelet intre 0-20cm, epischeletic intre 20-50cm, mezoscheletic intre 50-100cm, batischeletic intre 100-200cm).

sodic (ac) - sol avand orizont alcalizat sau hiposodic (ac) in primii 100cm sau orizont natric (na) situat intre 50-100cm.

spodic (sp) - Erodosol cu orizont spodic sau rest de orizont spodic la suprafata.

spolic (sl) - Entiantrosol care se dezvolta pe materiale parentale antropogene spolice.

stagnic (st) - sol avand proprietati hipostagnice (w) in primii 100cm sau proprietati stagnice intense (orizont stagnic W) intre 50-200cm. Poate fi mezostagnic daca W apare intre 50-100cm sau proxihipostagnic, w intre 0-20cm, epihipostagnic, w intre 20-50cm, mezohipostagnic, w intre 50-100cm.

teric (te) - Histosol avand orizont mineral >30cm grosime, situat in primii 100cm.

tionic (to) - sol avand orizont sulfuratic in primii 125cm.

tipic (ti) - sol care reprezinta conceptul central al tipului de sol si care nu are caractere specifice unui alt subtip.

umbric (um) - sol avand orizont Aumbric (Au). Nu se aplica la Umbrisoluri.

urbic (ur) - Entiantrosol dezvoltat pe materiale parentale antropogene urbice.

vertic (vs) - sol avand orizont vertic situat intre baza orizontului A sau E si 100cm.

solodic (sd) - Solonet cu orizont eluvial (El, Ea) cu grosime >15cm sau Planosoluri cu orizont Bargic-hiponatric.

Nivel inferior

Varietatea de sol diferentiaza subtipul de sol in functie de caracteristicile particulare ale solului, gradul de gleizare, stagnogleizare, salinizare, alcalizare, adancimea de la care apar carbonatii (tabel 8) si grosimea solului pana la roca compacta.

Familia de sol diferentiaza subtipul de sol in functie de natura si granulometria materialului parental.

Specia de sol este o subdiviziune a familiei de sol si diferentiaza solurile in functie de textura, continutul de schelet si gradul de transformare a materiei organice in cazul solurilor organice.

Varianta de sol diferentiaza solurile in functie de influenta antropica asupra lor determinata de modul de folosinta, modificari determinate de utilizarea in agricultura, gradul de eroziune in suprafata, decopertare, colmatare sau acoperire, degradarea prin excavare sau poluare.