|
|
|
PLANTELE OLEAGINOASE
Uleiurile si grasimile vegetale se gasesc in natura in tesutul plantelor, fiind concentrat in seminte, in pulpa, in samburele fructelor, in tuberculi sau in germeni. Pentru tara noastra principala materie prima o reprezinta plantele oleaginoase producatoare de seminte.
Semintele separate de planta mama reprezinta germenele unei viitoare plante. In timpul formarii si maturizarii semintelor oleaginoase, in celule are loc o acumulare de substante oleaginoase (grasimi, albumine, hidranti de carbon), care au rolul de a asigura germenului functiile vitale, pana cand acesta devine capabil sa-si asigure singur hrana minerala din sol si aer. Prezenta acestor substante hranitoare, determina valoarea semintelor oleaginoase ca materii prime pentru obtinerea uleiului vegetal.
Continutul de materie grasa in aceste parti ale plantei este foarte variabil. La plantele cultivate pentru productia de uleiuri vegetale, continutul de ulei in seminte, fructe si tuberculi, variaza intre 18 si 60%.
Dintre plantele oleaginoase in care uleiul este concentrat in seminte amintim: floarea soarelui, soia, rapita; ca plante producatoare de fructe oleaginoase: maslinul, cocotierul, palmierul; tuberculi oleaginosi produc arahidele, iar germeni oleaginosi contine porumbul.
Ca materii prime in intreprinderile de ulei din Romania se folosesc semintele plantelor oleaginoase si germenii de porumb (deseuri oleaginoase).
1.1 Structura morfologica a semintelor oleaginoase
Semintele oleaginoase se compun din doua parti principale: miezul si coaja.
1 Miezul cuprinde embrionul, doua cotiledoane si tesutul nutritiv, denumit endosperm. Cotiledoanele si endospermul cuprind substante nutritive de rezerva, care se consuma in perioada initiala a dezvoltarii plantei noi din embrion.
2 Coaja constituie invelisul exterior al semintelor si are rolul de a le apara impotriva deteriorarilor de ordin mecanic (socuri), chimic (actiunea gazelor si aerului) si biochimic (actiunea enzimelor).
In functie de grosimea si aderenta cojilor de miez, semintele oleaginoase se impart in seminte decorticabile (floarea soarelui, soia, ricin) si seminte nedecorticabile (inul, rapita).
Semintele oleaginoase ca orice organism, se compun dintr-un numar mare de celule. O celula este inconjurata de membrana, iar in interiorul ei se gasesc: eleoplasma, granulele de proteine (aleuron), nucleul si alti compusi organici.
1.2 Compozitia chimica a semintelor oleaginoase
Pe langa lipide, semintele oleaginoase contin in proportii mari proteine, zaharide si apa. In cantitati mici se gasesc fosfatide, steride, ceruri, substante colorante si alti compusi chimici, care se extrag o data cu uleiul si poarta numele de substante care insotesc materia grasa.(ANEXA 1)
Raportul cantitativ intre miez si coaja variaza in limite destul de largi. Astfel: la semintele de floarea soarelui, continutul de coaja este 23 - 27%, la cele de soia intre 6 - 10%, la semintele de in si rapita intre 4 - 6%.
Compozitia chimica este alcatuita din:
1 Lipide sunt esteri ai alcoolilor cu acizii grasi. In functie de natura alcoolilor continuti in molecula lor, lipidele se clasifica astfel: lipide simple si lipide complexe. (ANEXA 2)
2 Proteinele se cumuleaza mai ales in miezul semintelor, in timp ce coaja contine o cantitate mica de proteine. In timpul prajirii semintelor, proteinele sufera modificari structurale, dintre care cea mai importanta o constituie denaturarea termica.
3 Gliceridele sunt grasimi vegetale, care dupa starea lor de agregare se impart in: grasimi lichide sau uleiuri si grasimi solide la temperatura mediului ambiant. La randul lor uleiurile se impart in uleiuri sicative, semisicative si nesicative. In contact cu aerul, uleiurile sicative au proprietatea de a se transforma dupa 5-6 zile intr-o pelicula elastica si rezistenta la intemperii.
4 Zaharurile sunt substante extractive neazotate, care se gasesc in semintele oleaginoase, sunt mai usor sau mai greu asimilabile, in functie de grupa din care fac parte.
5 Apa se gaseste in semintele oleaginoase in proportie variabila, in functie de categoria semintelor si calitatea lor.
6 Substantele minerale sunt reprezentate de macroelemente (C, H, N, S, K, Na, Ca, P, Fe) si microelemente (Mg, Zn, I, Mo, Mn) si sunt in proportii variabile functiede soi, afrofond, etc.
1.3 Floarea soarelui
Floarea soarelui (Helianthus annuus), face parte din familia compozitelor, este originara din America centrala si a fost adusa in Europa in secolul al XVI -lea .
In prezent floarea soarelui constituie una din principalele culturi oleaginoase, in productia mondiala de seminte oleaginoase ocupa locul al doilea dupa soia.
Samanta de floarea soarelui se compune din invelisul exterior (coaja), o pielita subtire (tegumentul) si miezul.
Coaja contine putin ulei (0,7 - 1%), componentii principali ai acesteia fiind celuloza si nemiceluloza. Coaja are o structura poroasa, din care motiv absoarbe o cantitate mare de ulei, ceea ce ingreuneaza procesul de extragere a uleiului la presare.
Lipidele (uleiul), proteinele si substantele extractive neazotate sunt concentrate in miezul semintelor.
Cojile care rezulta la decorticarea semintelor se folosesc in intreprinderile de ulei drept combustibil,
sau ca materie prima pentru fabricarea furfurolului, un solvent utilizat la rafinarea uleiurilor.
Ulei natural de floarea-soarelui este de o culoare ceva mai inchisa, avand in plus o
aroma distincta, de planta, pe care variantele prelucrate nu o mai pastreaza.
Este foarte bogat in vitaminele E si F, in acizi grasi nesaturati (extrem de sanatosi
pentru inima si vasele de sange), precum si in substante cu efecte antiinfectioase, stimulatoare
ale activitatii hormonale, regenerative etc.
Caracteristile calitative ale semintelor de floarea-soarelui destinate industrializarii sunt, in
principal, urmatoarele:
► continutul in umidiatate
► continul de corpuri stặine
► seminte cu defecte
► masa hectolitrcica a semintelor de floarea-soarelui variaza intre 40 si 42 kh/hl
Caracteristicile fizice ale uleiului din floarea soarelui:
densitatea la 20 grade = 0,92;
vascozitate (CST) la 20 grade = 55 - 61;
punctul de fuziune = - 16 grade;
punctul de rupere = - 5 grade;
PCI (Kcal/kg) = 9032;
Amplitudinea autoinflamarii = 30.
minerale.
In ultima perioada se discuta tot mai mult de folosirea uleiurilor vegetale ca biocarburanti.
Uleiul din floarea soarelui, utilizat ca si carburant are avantajul ca este usor de pastrat, este
stabil, nu este periculos, este putin poluant, nu are risc foarte mare de inflamare si are un
indice de evapoare aproape de zero. Uleiul din floarea soarelui contine intre 10-15% oxigen,
ceea ce duce la ameliorarea combustiei si la diminuarea nivelului poluarii.
Utilizarea florii soarelui in constructii este un alt motiv de cultivare a acestei plante
Prin industrializare, dupa extragerea uleiului, raman
sroturile, utilizate ca sursa de proteina in hrana animalelor si materie prima
pentru concentrate de proteine in industria mezelurilor.
Din cojile semintelor se fabrica furfurolul folosit in industria fibrelor
artificiale, a maselor plastice. Macinate, cojile se folosesc la fabricarea
drojdiei furajere, circa 150 kg /tona produs.
1.4 Soia
Soia (Glyccine hispita Max), face parte din familia leguminoaselor si este o planta originara din China. In prezent soia este prima cultura oleaginoasa din lume ca productie de ulei. Ca toate leguminoasele, planta de soia prezinta pe radacina nodozitati pe care se gasesc bacterii fixatoare de azot, care traiesc in sol si au capacitatea de a fixa in combinatii organice azotul atmosferic, imbogatind astfel solul in azotul necesar dezvoltarii plantelor.
Soia are multiple intrebuintari, fiind o planta bogata atat in ulei, cat si in proteine. Astfel, faina de soia este un produs de o mare valoare nutritiva, iar srotul de soia este unul din cele mai bune nutreturi.
Din uleiul de soia se recupereaza lecitina, folosita ca emulgator in fabricarea margarinei, in industria cosmetica si farmaceutica, la fabricarea ciocolatei, etc.
Fructul plantei de soia este o pastaie care contine trei pana la cinci seminte. Samanta de soia constituie 8-9% din greutatea semintelor.
Samanta de soia este acoperita cu cu o coaja subtire, concrescuta de miez, sfaramicioasa si care se separa usor.
Soia are multiple intrebuintari astfel ca faina de soia are o mare valoare nutritiva.
Ca forma semintele de soia seamana cu boabele de mazare, fiind putin aplatizate. Culoarea semintelor variaza de la galben pana la maro-deschis; exista si varietati de culoare neagra si pestrita.
1.5 Rapita
Rapita (Brassica oleracea), face parte din din familia crucifelerol.
Se cultiva ca planta oleaginoasa din secolul XVI-lea. Inrudit cu rapita este mustarulnegru care contine 23-28% ulei. Se cultiva doua varietati de rapita: rapita colz si rapita naveta.
Rapita colz are forma de pastaie cu 4-7 seminte si un continult ridicat de ulei (38-44%). Rapita naveta are seminte mai marunte decat varietatea
colza, cu un continut de ulei 33-38%.
Uleiul vegetal extras din semintele de rapita are doua mari intrebuintari in domeniul alimentar si domeniul biocombustibilului. Pretabilitatea si eficienta culturii fiind raportata diferentiat la aceste utilizarii si la posibilitatile de valorificare a produsului finit.
Uleiul vegetal de rapita este astfel
utilizat in:
» industria agroalimentara,
» industria combustibililor.
Se situeaza pe locul cinci, sub aspectul productiei de ulei comestibil, intre plantele oleaginoase.
Uleiul de rapita are largi utilizari industriale si
alimentare ; turtele de rapita obtinute din procesare au o buna valoare
furajera, fiind bogate in proteine(38-42%), glucide si saruri minerale ;
paiele de rapita se folosesc in industria materialelor de constructii ;
Rapita se recolteaza timpuriu, motiv
pentru care constituie o buna premergatoare pentru grau si orzul de
toamna ;
Rapita este o excelenta planta melifera timpurie( asigura circa 50 kg miere/ha)
1.6 Ricinul
Ricinul (Ricinus communis) face parte din familia euphorbiaceelor. Se cultiva din timpurile cele mai vechi mai ales in China si Egipt, unde uleiul de ricin a fost folosit ca medicament. Fructul ricinului este o capsula formata din trei componente, in care se gaseste cate o seminta.. Samanta de ricin este acoprrita cu o coaja care nu este concrescuta cu endospermul. In aceasta se geseste tesut bogat in ulei. Continutul de ulei al cojii variaza intre 2.5 si 3.3 %.
Uleiul de ricin terapeutic nu este toxic. Efectul toxic, in cazul ingerarii de seminte, se manifesta prin coagularea fibrinei, aglutinarea eritrocitelor, lezarea peretilor vaselor sanguine, iritarea mucoasei gastro-intestinale, leziuni hepatice si renale. Ingerarea a 5-6 seminte de catre un copil sau 10 seminte de catre un adult poate provoca moartea acestora.
Ricinul este un arbust adus din India in Europa cu milenii in urma.
Fructul de ricin este o capsula formata din trei compartimente, in care se gaseste cate o samanta.
Semintele de ricin ,asemanatoare boabelor de fasole, au forma ovaidala_alungita, cu suprafata neteda si lucioasa. Ele sunt pestrite: pe un font cenusiu-albastru pana la brun roscat se afla un mosaic de alb pana la brun deschis.
1.7 Mǎslinele
Este la ora actuala cel mai folosit ulei in diversele tratamente naturiste, atat intern, cat
si extern.
Avand o culoare verzuie (datorata continutului de clorofila) si un gust usor aromat,
uleiul de masline este un excelent reintineritor, un protector al vaselor de sange si al aparatului
cardiac, un antiinfectios bland si eficient
Uleiul de masline trebuie realizat dupa standarde internationale, tinand cont de metoda de
producere, de nivelul de aciditate si de caracteristicile organice.
Culoarea nu dovedeste intotdeauna calitatea uleiului. Nuanta unui bun ulei de masline
poate sa varieze de la verde (daca are clorofila ca element principal) pana la galben auriu (daca
are caroten);
Gustul si mirosul uleiului de masline
sunt
excelente. Daca uleiul este putin amar, asta inseamna ca maslinele nu au fost pe deplin coapte
atunci cand au fost culese.. Aciditatea uleiului de masline nu trebuie sa depaseasca 3.3 grade.
In Grecia, este considerat a fi cel mai bun ulei acela care nu depaseste 0.5 grade aciditate.
Metodele de culegere, depozitare si presare a uleiului de masline pot afecta nivelul de aciditate.
Oxidarea este cauza cea mai importanta care duce la deteriorarea uleiului de masline.
Localnicii simt dupa miros daca uleiul este deteriorat sau nu.
Sunt folosite procese de filtrare pentru a indeparta sedimente si rez
iduuri obtinand astfel ulei de masline extra virgin cu aciditate sub 1%.
Asemeni vinurilor distinse, uleiul de masline este evaluat in functie de gust si de nivelul
aciditatii inaintea imbutelierii.
Proprietatile (aroma, culoarea, valoarea nutritiva) fiecarui tip de ulei sunt influentate de
calitatea solului, climat, varietea si varsta maslinilor, metodele de obtinere.
Daca procesul de obtinere s-a desfasurat corespunzator, uleiul pastreaza in intregime
savoarea, aroma si proprietatile nutritive ale maslinelor din care a fost extras.
. In tari dezvoltate se consuma mai mult peste, fructe si legume proaspete iar principala
sursa de grasimi este uleiul de masline.
Acesta contine grasimi monosaturate ce au un important rol in impiedicarea acumularii
de colesterol, reducand depozitele asimilate.
Uleiul de masline ofera si alte beneficii, fiind bogat in antioxidanti si vitamine cu efect
de prevenire a imbatrinirii celulelor.
