|
|
|
FONDUL DE COMERT
Obiectivele cursului:
definirea notiunii de fond de comert, in acceptiunea sa juridica
cunoasterea elementelor corporale ale fondului de comert;
explicarea elementelor incorporale ale fondului de comert
Cuvinte cheie: fond de comert, marca, firma, clientela si vad comercial
Pentru desfasurarea unei activitati comerciale este nevoie de o serie de instrumente de lucru adecvate care, in functie de obiectul comertului pot fi bunuri ca: sediu, mobilier, materii prime, marfuri, instalatii , utilaje, brevete de inventii etc.
Toate aceste bunuri destinate realizarii activitatii comerciale constituie fondul de comert.
In ciuda importantei covarsitoare a fondului de comert pentru buna desfasurare a activitatii comerciantilor, regimul sau juridic nu este reglementat decat prin unele referiri izolate cuprinse in Codul comercial (de exemplu, art. 861 care reglementa situatia fondului de comert pentru comerciantul falit si care a fost abrogat prin Legea nr. 64/1995) si in Legea nr. 26/1990 cu privire la inscrierea de mentiuni in registrul comertului.
Conturarea unui regim juridic adecvat pentru fond de comert este importanta deoarece:
bunurile afectate activitatii comerciale trebuie sa beneficieze de un regim juridic special, care sa se diferentieze de bunurile care se transmit prin acte civile, cum ar fi mostenirile
creditorii comerciantilor trebuie sa beneficeze de garantare sporita a crentelor neincasate, prin delimitarea bunurilor care compun fondul de comert si stabilirea unui regim juridic particular pentru aceste categorii de bunuri
Intr-o definitie succinta, fondul de comert reprezinta un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale, pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, in scopul atragerii clientelei si, implicit, obtinerii de profit.
Notiunea de fond de comert se deosebeste de cea de patrimoniu care reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor comerciantului care au o valoare economica. Asadar, fondul de comert nu cuprinde creantele si datoriile comerciantului, cu toate ca ele fac parte din patrimoniul acestuia.
Fondul de comert se deosebeste de notiunea de intreprindere, privita ca fapta de comert, in acceptiunea Codului comercial roman, si nu drept comerciant, persoana juridica, asa cum e folosita cel mai des in limbajul comun. Mai intai, fondul de comert este ansamblul bunurilor pe care comerciantul le afecteaza prin vointa sa exercitarii comertului, iar intreprinderea, asa cum am aratat la momentul potrivit, este o organizare sistematica de catre un intreprinzator a factorilor de productie, intre care se afla si bunurile afectate desfasurarii activitatii comerciale. Altfel spus, intreprinderea este latura dinamica a fondului de comert, organizarea bunurilor din fondul de comert al unui comerciant in vederea producerii de foloase.
Fondul de comert nu are o compozitie unitara, fiecare comerciant folosindu-se de bunurile care ii satisfac cel mai bine interesul afacerii pe care o desfasoara. Compozitia fondului de comert nu este fixa, ci poate varia in timp, functie de cadrul concret al derularii afacerii respective.
Elementele fondului de comert se pot modifica dupa nevoile concrete ale afacerii respective, insa unele elemente ale fondului de comert sunt absolut obligatorii si nu se poate nici demara nici continua o activitate comerciala in lipsa lor (ne referim la firma comerciala si la capitalul social minim impus de lege).
Fondul de comert ca bun unitar, precum si elementele sale componente pot face obiectul unor acte juridice, cum ar fi: vanzare-cumparare; locatiune; gaj etc. Fiind considerat un bun mobil, fondul de comert se poate transmite pe cale succesorala, in conditiile Codului civil.
Indiferent de tipul afacerii si de momentul analizei fondului de comert exploatat, teoreticienii includ in mod obligatoriu doua categorii de bunuri in fondul de comert:
bunuri corporale
si bunuri incorporale.
1 ELEMENTELE CORPORALE ALE FONDULUI DE COMERT
a) Bunuri imobile
Activitatea comerciala presupune in mod obligatoriu existenta unui sediu, care trebuie declarat inca de la inceperea comertului respectiv. Astfel, comerciantul se serveste in activitatea sa de bunuri imobile care pot avea acest caracter prin natura lor (cladirea in care se desfasoara comertul) sau prin destinatie (instalatii, utilaje, masini).
Majoritatea autorilor literaturii de specialitate cu caracter comercial dar si jurisprudenta deopotriva au decis, ca daca bunurile tranzactionate sunt imobile care constituie elemente ale fondului de comert, contopindu-se cu masa fondului, atunci actele de vanzare-cumparare referitoare la aceste bunuri sunt acte de comert, si nu acte civile.
In absenta unor reguli speciale, transmiterea dreptului de proprietate privind bunurile imobile, ca si executarea silita a acestora urmeaza regulile dreptului comun (dreptul civil).
b) Bunurile mobile corporale
Fondul de comert cuprinde si bunurile mobile corporale cum sunt:
materii prime,
materiale destinate a fi prelucrate,
precum si produsele finite (marfurile) realizate din activitatea comerciala.
Doctrina de specialitate a analizat daca marfurile rezultate din activitatea comerciantului ori achizitionate de acesta pentru a fi revandute sunt sau nu elemente ale fondului de comert. S-a impus parerea ca, intrucat fondul de comert este o universalitate de bunuri, cuprinzand toate bunurile afectate activitatii comerciale, marfurile trebuie considerate ca elemente ale fondului de comert.
2 ELEMENTELE INCORPORALE ALE FONDULUI DE COMERT
In categoria elementelor incorporale ale fondului de comert sunt cuprinse drepturile care privesc: firma comerciantului, emblema acestuia, clientela si vadul sau comercial, brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de servicii, drepturile de autor etc.
Aceste drepturi, denumite si drepturi de proprietate intelectuala, confera comerciantului dreptul exclusiv si autonom de a le exploata in beneficiul sau, in conditiile prevazute de lege.
a) Firma, sau numele comercial, reprezinta un element de identificare a intreprinzatorului respectiv intre ceilalti comercianti.
Conform art. 30 din Legea nr. 26/1990 cu privire la Registrul comertului, firma consta in numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant este inmatriculat in registrul comertului, isi exercita comertul si sub care semneaza.
in cazul comerciantului persoana fizica, firma se compune din numele comerciantului, scris in intregime, adica numele de familie si prenumele sau din numele si initiala prenumelui.
firma unei societati in nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea "societate in nume colectiv", scrisa in intregime.
firma unei societati in comandita simpla trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditat, cu mentiunea "societate in comandita simpla", scrisa in intregime.
firma unei societati in comandita pe actiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altor societati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime "societate pe actiuni" sau "S.A" ori, dupa caz, "societate in comandita pe actiuni".
firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire care sa arate obiectul de activitate, insotita de mentiunea scrisa in intregime "societate cu raspundere limitata" sau "S.R.L.".
Art. 39 din Legea nr. 26/1990 prevede ca Oficiul Registrului Comertului are obligatia sa refuze inscrierea unei firme care, fara a introduce elemente de deosebire, poate produce confuzie cu alte firme inregistrate. Firmele radiate din registrului comertului nu sunt disponibile doi ani de la data radierii.
Ca element incorporal al fondului de comert, firma poate fi instrainata, dar numai odata cu fondul de comert. In cazul incalcarii dreptului asupra firmei, prin inmatricularea unui comerciant cu aceeasi firma, titularul dreptului lezat se poate adresa instantei judecatoresti si cere radierea inmatricularii in cauza, in conditiile art. 25 din Legea nr. 26/1990. Pentru eventuale prejudicii, titularul dreptului incalcat poate cere despagubiri, potrivit dreptului comun.
Folosirea unei firme care ar avea avea drept consecinta producerea unei confuzii cu firma folosita legitim de alt comerciant constituie obiectul infractiunii de concurenta neloiala sau fals in acte si se pedepseste conform legii (art. 5 din Legea 11/1991, modificata si completata prin Legea nr. 298/2001, si Codul penal).
b) Emblema reprezinta, conform art. 30 al. 2 din Legea nr. 26/1990 "semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen", iar al. 3 al aceluiasi articol de lege instituie regula potrivit careia emblemele vor fi scrise in primul rand in limba romana.
Emblema este un semn sau o denumire distinctiva, iar in acceptiunea dreptului afacerilor, prin semn se intelege o reprezentare grafica figurativa sau nefigurativa, cum ar fi spre exemplu: COCA-COLA, in primul caz, si Mercedes, in al doilea caz.
Firma comerciantului poate fi utilizata drept emblema a acestuia, daca este reprezenta grafic intr-un mod particular, special si inconfundabil, spre exemplu "Oriflame".
Emblema este facultativa, dar protejarea ei nu se obtine doar din exploatare, ci trebuie in mod obligatoriu inscrisa in Registrul Comertului. Prin inscrierea emblemei, comerciantul dobandeste un drept de proprietate incorporala asupra acesteia, care poate fi exercitat in conditiile legii. Astfel, emblema va putea fi folosita de comerciant pe panouri de reclama, oriunde ar fi asezate, pe facturi, scrisori, note de comanda, tarife, prospecte, afise, publicatii si in orice alt mod, cu conditia de a fi insotita in mod vizibil de firma comerciantului (art. 43 din Legea nr. 26/1990).
Emblema poate fi instrainata nu numai in cadrul fondului de comert, ci si separat.
In cazul in care titularul emblemei a fost prejudiciat prin inscrierea in Rgistrul Comertului a unei mentiuni care aduce atingere dreptului sau de prorpietate incorporala asupra unei embleme protejate prininscriere in registru, el poate cere instantei judecatoresti radierea acelei mentiuni. Pentru prejudiciile cauzate prin folosirea fara drept a unei embleme, persoana vinovata va fi obligata la plata unor despagubiri.
Daca intrebuintarea unei embleme este de natura sa produca confuzie cu emblema folosita legitim de alt comerciant, fapta este considerata infractiune de concurenta neloiala si se sanctioneaza in conditiile art. 5 din Legea nr. 11/1991, modificata si completata prin Legea nr. 298/2001.
c) Clientela si vadul comercial au un rol foarte important pentru activitatea unui comerciant.
Clientelea reprezinta numarul de clienti care apeleaza in mjod constant la produsele si serviciile unui comerciant. Prin numar, calitate si frecventa clientela caracterizeaza situatia economica a comerciantului, anvergura activitatii sau falimentul ei.
Clientela se afla in stransa legatura cu vadul comercial, care este definit ca o aptitudine a fondului de comert de a atrage cat mai multa clienti. Prin natura sa, vadul comercial nu este un element distinct al fondului de comert, ci poate fi apreciat numai impreuna cu clientela.
Intrucat clientela este strans legata de fondul de comert, dreptul la clientela si vadul comeriacl deopotriva nu pot fi transmise separat, ci numai impreuna cu intreg fondul de comert.
d) Drepturile de proprietate industriala, ca parte a fondului de comert, se refera la inventiile si marcile care sunt prorpietatea unui comerciant.
In reglementarea romaneasca, cadrul juridic al protejarii inventiilor este dat de prevederile legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, modificata si completata prin legea nr. 203/2002, republicata in decursul aceluiasi an. Drepturile asupra unei inventii sunt recunoscute si aparate prin brevetul de inventie eliberat de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM).
Ca titlu de protectie a inventiei, brevetul de inventie confera titularului sau un drept exclusiv de exploatare pe durata de valabilitate a acestuia.
Marcile de fabrica, de comert si de serviciu au fost initial protejate in dreptul roman prin prevederile Legii nr. 77 din 1967, ceea ce a facut aceasta reglementare perfectibila. Actualmente se aplica prevederile Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, lege modificatasi completata prin OUG nr. 190/2005.
Marcile sunt semne distinctive folosite de agentii economici pentru a deosebi produsele, lucrarile si serviciile lor de cele identice sau similare ale altor agenti economici. Titularul dreptului la marca are dreptul exclusiv de a folosi sau exploata semnul ales ca marca, precum si dreptul de a interzice folosirea aceluiasi semn de catre altii.
In scopul asigurarii protectiei prevazute de lege, comerciantii au obligatia sa ceara inscrierea in Registrul Comertului a mentiunilor privind brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine si indicatiile de provenienta (art. 21 din Legea nr. 26/1990).
e) Drepturile de autor
Proprietarul unui fond de comert poate cumula calitatea de autor sau dobanditor al drepturilor patrimoniale de autor, are dreptul de reproducere si difuzare, de reprezentare sau folosire in alt mod a operei si, in consecinta, dreptul la foloasele patrimoniale corespunzatoare.
Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor are este reglementata si protejata prin prevederile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor, modificata si completata substantial prin Legea nr. 285/2005 dar si prin OUG nr. 123/2005 si OUG 190/2005.
Atingerile aduse drepturilor de autor dar si altor elemente ale fondului de comert sau fondului de comert privit ca bun unitar trebuiesc interpretate ca acte de concurenta neloiala. Astfel, potrivit art. 5 din Legea nr. 11/1991 constituie infractiunea de concurenta neloiala intrebuintarea unei firme, unei embleme, unor desemnari speciale de natura a produce confuzie cu cele folosite in mod legitim de alt comerciant. In toate cazurile de savarsire a unor fapte de concurenta neloiala, titularul fondului de comert poate obtine, pe calea actiunii in justitie, incetarea sau inlaturarea actelor pagubitoare precum si despagubiri pentru prejudiciile suferite (art. 6 din Legea 11/1991) .
Fondul de comert ca bun unitar, precum si elementele sale componente pot face obiectul unor acte juridice, cum ar fi: vanzare-cumparare; locatiune; gaj etc. Fiind considerat un bun mobil, fondul de comert se poate transmite pe cale succesorala, in conditiile Codului civil.
Teste de autoevaluare
1. Fondul de comert reprezinta:
a) un fond la care contribuie toti comerciantii pentru stimularea activitatilor noi in domeniul comertului; F
b) un fond special al bugetului de stat in care se percep impozitele pentru activitatea comerciala; F
c) totalitatea bunurilor destinate realizarii activitatii comerciale; F
2. Fondul de comert cuprinde:
a) firma si emblema comerciantului; A
b) marfurile si materiile prime; A
c) creantele si datoriile comerciantului; F
3. Bunurile mobile corporale pe care le utilizeaza un comerciant pot fi:
a) materii prime sau materiale care vor fi prelucrate; A
b) brevete de inventie; F
c) produsele finite, mai inainte de a fi vandute sau livrate beneficiarilor; A
4. Firma comercial radiata din Registrul comertului:
a) este imediat disponibila pentru un alt comerciant; F
b) nu va fi disponibila pentru un comerciant nou timp de 2 ani; A
c) nu va mai fi niciodata disponibila pentru un comerciant nou; F
5. Drepturile asupra unei inventii:
a) sunt elemente incorporale ale fondului de comert; A
b) sunt recunoscute si aparate prin brevetul de inventie; A
c) apartin statului de la data inregistrarii inventiei la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM)
