EVALUAREA AFACERII IN ABORDAREA BAZATA PE COMPARATIA DE PIATA

1.    Fundamentele metodelor de comparatie

Abordarea de piata in evaluarea intreprinderii consta in estimarea valorii totale, unei participatii si/sau unei actiuni pe baza comparatiei cu tranzactiile care au fost efectuate pe piata libera.

Conditia esentiala a utilizarii acestei abordari in evaluare o constituie existenta unor surse de informatii suficiente si relevante pentru a asigura o baza de comparatie credibila.

Cele trei surse de informatii pentru abordarea de piata sunt urmatoarele:

piata de capital (pe care se tranzactioneaza actiuni ale unor intreprinderi din acelasi domeniu de activitate);

piata tranzactiilor cu intreprinderi similare necotate;

tranzactiile anterioare (istorice) cu actiuni/parti sociale ale intreprinderii evaluate.

Oricare dintre cele trei surse de informatii ar fi utilizate, intreprinderile selectate ca referinta pentru evaluare trebuie sa faca parte din acelasi domeniu de activitate cu intreprinderea evaluata sau dintr-un alt domeniu care reactioneaza la acelasi variabile economice.

Standardul ANEVAR SEV 5 - Evaluarea intreprinderii - sintetizeaza factorii ce trebuie luati in considerare pentru stabilirea unei baze rezonabile de comparatie pentru intreprinderea evaluata:

asemanarea cu afacerea evaluata, in termeni caracteristici cantitativi si calitativi ai afacerii;

amploarea si gradul de verificabilitate a informatiilor referitoare la afaceri similare cu cea evaluata;

daca pretul afacerii similare reprezinta pretul rezultat dintr-o tranzactie libera, nepartinitoare.

Analiza tranzactiilor din punct de vedere cantitativ si calitativ trebuie ca evaluatorul sa poata calcula forme de exprimare ale eficientei economice a intreprinderilor care se prezinta sub forma unor coeficienti multiplicatori sau rate de evaluare ce sunt rapoarte dintre preturi de piata si indicatori economici.

In mod uzual se utilizeaza urmatoarele rate de evaluare, publicate pentru toate companiile cotate:

raportul dintre cursul actiunii si profitul net ce revine pe o actiune (price earnings multiples);

raportul dintre cursul actiunii si cash-flow ce revine pe o actiune;

raportul dintre cursul actiunii si cifra de afaceri ce revine pe o actiune;

raportul dintre valoarea dividentului pe actiune si cursul actiunii.

Standardele Internationale de Evaluare a Afacerilor precizeaza necesitatea asigurarii unei comparabilitati atuci se utilizeaza multiplicatori sau rate, in sensul ca: informatiile asupra indicatorilor pe baza carora se calculeaza multiplicatorii trebuie sa fie valabile la data evaluarii; calcularea multiplicatorilor trebuie sa fie exacta si cu aceeasi formula de calcul, atat pentru intreprindele de referinta cat si pentru cea evaluata.

Evaluarea prin comparatia de piata utilizeaza trei repere luate ca baza de comparatie in evaluare si anume: cursul actiunilor intreprinderilor similare cotate; pretul de vanzare a actiunilor intreprinderilor similare necotate; preturile la care au fost tranzactionate actiuni ale intreprinderii supuse evaluarii.

2.    Reperele de comparatie pentru evaluarea bazata pe comparatia de piata

2.1.          Comparatia cu cursul actiunilor intreprinderilor cotate

Piata de capital se apropie cel mai mult de conceptul teoretic de piata cu concurenta perfecta este principala sursa de informatii pentru majoritatea evaluarilor de intreprinderi necotate.

Piata de capital ofera doua surse de informatii necesare evaluarii intreprinderilor necotate: informatii despre evolutia generala a conditiilor economice generale ale piatei domeniului din care face parte intreprinderea evaluata si rata rentabilitatii investitiilor de capital tranzactionat pe bursa.

De asemenea exista informatii asupra principalilor indicatori economici ai intreprinderilor cotate la bursa care duc la posibilitatea calcularii ratelor de evaluare.

In cadrul acestui tip de baza de comparatie se pot utiliza doua metode de evaluare bazate pe analiza fundamentala si analiza tehnica respectiv metodele Gordon-Shapiro si Bates.

Metoda bazata pe indicatorul PER - price earnings ratio - este cea mai utilizata metoda de comparatie.

PER este un indicator bursier calculat ca raport dintre pretul actiunii si castigul adus:

price (pret) cursul actiunii cotate

PER = ------- = ---------

earnings (castig)profitul net/actiune

Cu alte cuvinte, PER este un coeficient multiplicator care indica cate profituri este dispus sa plateasca un investitor la achizitia unei actiuni.

Pretul actiunii = Profitul net/actiune x PER (1)

Acest indicator PER calculat la nivel de bursa, la nivel de sector sau chiar ca medie pentru mai multe intreprinderi poate fi utilizat pentru evaluarea intreprinderilor necotate.

La nivelul intregii intreprinderi relatia (1) se transforma astfel:

Valoarea firmei = profitul x PER (2)

Cunoscandu-se de la capitolul 7 procedeul de actualizare si capitalizare, in cazul unei intreprinderi care realizeaza un preofit net corectat obtenabil pe termen lung (la infinit) constant, valoarea firmei prin capitalizare este data de relatia:

Profitul

Valoarea firmei = --- (3)

c

Egaland relatiile (2) si (3) rezulta:

Profitul 1

Profitul x PER = --- PER = -

c c

Deci coeficientul multiplicator PER este analog inversului ratei de capitalizare.

Pentru a putea face comparatii, trebuie ca subiectele comparatiilor (societatea al carui PER se ia de referinta si societatea evaluata) sa fie comparabile. Astfel trebuie luate in considerare si inlaturate diferente referitoare la: politica de amortizare, existenta unor elemente intangibile, structurile de capital utilizate, metodele contabile utilizate, modul de calcul al beneficiului.

De asemenea, intreprinderile comparate trebuie sa fie similare nu numai din punct de vedere al prezentului ci si din punct de vedere al perspectivelor de evolutie.

Exemplu de evaluare prin metoda comparatiilor de piata bursiere, folosind un esention de societati de referinta precum si o baterie de indicatori pentru comparatii:

2.2.          Comparatia cu pretul de vanzare a intreprinderilor similare necotate

Pentru utilizarea acestui procedeu de comparatie se impune o studiere atenta a preturilor de tranzactie si a conditiilor in care acestea au avut loc.

Utilizarea acestui procedeu de evaluare presupune depasirea unor obstacole inerente, extrem de greu de surmontat datorita imposibilitatii practice a cunoasterii cauzelor reale ale tranzactiilor efectuate in ceea ce priveste:

motivatiile personale ale vanzatorului;

motivatia personala a cumparatorului;

factorii de natura necomerciala care au influentat pretul de tranzactionare.

Deoarece factorii de influenta enuntati mai sus au un caracter confidential, disponibilitatea unor informatii suficiente este rara si procedeul de evaluare greu de aplicat.

O posibilitate ar fi ca evaluatorul sa fi prestat servicii de evaluare la un numar semnificativ de intreprinderi similare si dispune de informatii directe.

2.3.          Comparatia cu pretul anterior de tranzactionare a actiunilor aceleiasi intreprinderi (evaluate)

In standardardul ANEVAR SEV 5 se face urmatoarea precizare: cand sunt utilizate informatii despre tranzactii anterioare ale afacerii in discutie pentru a furniza o baza de comparatie pentru evaluare, pot fi necesare corectii datorate trecerii timpului si a modificarii conditiilor din economie, din domeniul respectiv si al celor in care actioneaza afacerea.

Ca si in celelalte cazuri, corectitudinea aplicarii acestui procedeu de evaluare este conditionata de obtinerea unor informatii corecte.