|
|
|
Sinaia veche
Foarte multi dintre vizitatorii Sinaiei nu banue macar ca aceasta e o localitate relativ tanara, care n'a luat fiinta de cat sub imboldul si exemplul Regelui Carol I, creatorul ei. Credem deci ca un articol asupra inceputurilor oraselului nostru va interesa pe numerosii lui iubitori. Pentru aceasta am rugat pe D-l Haret sa ne permita a publica capitolul intitulat,,Sinaia Veche' din lucrarea asupra Sinaiei ce d-sa pregateste si care va forma serie cu "Castelul Peles de M. Haret' si "Predealul de I. Tacu'
C. I. I.
Pe la 1828-1830, adica acum un secol, in tot cuprinsul Sinaiei de azi, exista un singur catun, Izvoru, cu 24 familii de contribuabili ce aveau 20 care cu 2 sau 4 boi. Drumul Prahovei zis si Drumul Domnisorilor, larg abia de 3 la 4 m, traversa in lung aceasta modesta aglomeratie pe care o parasea in partea ei nordica, coborand in Prahova pe aceiasi panta ca si azi, dar care atunci era ca si o rapa. Dincolo ;de Zgarbura, drumul urca din greu la mal cam pe unde sue azi str. Viitorului de la cantina Costinescu in sus spre str. Carol.
Pe Valea Iancului unde e azi banca "Albina' adica la colt cu drumul Prahovei care urma cam traseul strazei Carol, era un han zis al manastirei si numit hanul lui Iancu fiind tinut de un oarecare Ianculescu, vestit prin sotia sa, femee frumoasa si cu temperament. Acest han, trecand din tata in fiu, a fiintat de pe la 1780 pana pe la 1870 cand existenta sa numai avea rost. Autorul acestor randuri a cunoscut pe ultimul descendent foarte degenerat, al frumoasei carciumarite, iar Valea Iancului de la acest Ianculescu isi trage denumirea. Pana acum cativa ani, pe malul drept al Vaii Iancului, se mai putea vedea un rand de meri batrani plantati pe la 1830, de un oarecare Ioan Bunea din Breaza-de-sus in onoarea Ienculesei, pe care o curta. Si profesorul Vaillant a cunoscut pe Ienculeasa.
La Gura-Padurei a existat - dar numai vre-o zece ani - un han, asemenea zis al manastirei, tinut de un oarecare Gheorghe Seringa din Grind (Transilvania), care se mutase de pe Setu, unde pana la 1835 tinuse un han de drum mare la colt cu Valea lui Bogdan, nu departe de gara Valea Larga pe drumul Comarnicului. Numitul Seringa a parasit pe la 1845 meseria de hangiu, facandu-se chirigiu de oarece avea acum car cu sease boi, vaci si oi cu lapte. Ceva mai tarziu, pe la 1848 s'a angajat cu anul ca caraus al manastirei impreuna cu un oarecare Moise Bucur Bogoslovu originar din Izvor. Ei aduceau la manastire vin din Valea Negovenilor (Viile Calugaresti) unde la 1731 Michai Racovita confirma sborul a patru joi de la targul ce se facea acolo; porumb si malai de la moara Bobolia, sare de la Slanic, postavuri si diverse alte articole de la Brasov si Ploesti, iar intr'acolo carau branzeturile cari prisoseau calugarilor si pe cari le desfaceau unde puteau. Acesti doi chirigii au facut toate transpoartele de la constructia bisericei noi a manastirei Sinaia.
Gheorghe Seringa si familia lui au fost primii locuitori ai catunului Gura-Padurei. Hanul lui, parasit in 1845, ca si casa lui, erau pe stanga Prahovei, caci pe acolo trecea drumul Prahovei, adica chiar pe unde sunt si azi spre Poiana - Tapului, ultimele case din partea aceea.
In afara deci de locuintele din Izvor, de hanul lui Iancu, ca si de manastire cu dependintele ei, calatorii de acum o suta de ani, nu intalneau pe intreaga aceasta intindere de mai bine de 5 km nici o alta casa, nici un alt adapost, afara doar de stanile numeroase la epoca de care vorbim dar cari erau in afara de drumul mare. Cu inceperea secolului trecut si pana catre jumatatea lui, ba chiar si dincoace, viata pastorala insotita de transhumanta era atat de infloritoare in cat dupa traditiile ce ne-a fost posibil sa culegem, erau prin partea locului opt stane si casarii, numarand la un loc 3.000 - 4.000 capete de oi, in afara de cele cari pe Bucegii propriu zisi erau aproape tot atat de numeroase ca si azi.
Pe locul casei Strasman, sus pe Furnica, chiar sub platoul Vanatorilor care atunci era varf de munte (vezi M. Haret - Castelul Peles), a fost pana pe la 1865 stana manastirei Sinaia, care-si trimetea laptele la fabricat jos in Valea Casariei, la casaria situata chiar pe locul unde azi sunt constructiile de pilira, neterminate, ale lui Pasare. Mai sus ceva, pe Valea Lupului cam prin dreptul vilei Teiseanu, manastirea avea si o tarla de sterpe.
In poiana Iancului, pe unde serpueste azi la deal str. Bratianu intre vilele Sabba Stefanescu si Dattelkremer, se afla stana lui Ianculescn-hangiul, iar pe platoul, ocupat acum de Spitalul Sinaia, era stana Izvorenilor. Comarnicenii aveau si ei patru stane sau tarle pe locul ocupat azi de Sinaia si anume : una in poiana lui Oppler peste Peles, alta pe Setu, a treia o tarla cam pe unde sunt azi, carierele de pe calea Codrului si a patra intr'o poiana mare si frumoasa la dreapta funicularului Costinescu si numita "poiana lui Moise' azi invadata de padure. Ruinele acestei stane au subsistat pana in adolescenta noastra, adica pana prin 1905.
Circulatia intre aceste bordee si stane era destul de activa vara, si numeroase poteci batute se intretaiau in toate sensurile prin imensa livada ce ocupa locul Sinaiei de azi, patata-dupecum am aratat- de un singur palc de padure mai important. Unele strazi din Sinaia, urmeaza chiar traseul acestor batrane poteci.
Una din ele si cea mai importanta era chiar drumul Varfului-cu-Doru si al Strungei. Ea incepea din drumul Prahovei, chiar din punctul unde se desprindea ramura care prin Drumul Dracului urca la manastire, adica din dreptul bacaniei Gh. T. Dumitrescu, suind in sus, pe unde trec azi strazile Lascar-Catargiu, Varful-cu-Doru, Furnica, apoi pe sub stana Strasman continua pe str. Davila, si str. Furnica, pe langa casa Brandus si raspundea sus in calea Codrului unde incepe azi la Varful-cu-Doru drumul vechi pe plai. Vezi: M. Haret, Castelul Peles. Alte poteci, nu ne-a fost posibil sa le deslusim. In orice caz, fapt cert este ca manastirea Sinaia se afla in afara de drumurile de circulatie, astfel ca ermitii, locuitorii ei, nu aveau a fi deranjati la fiecare trecere de calator. Se intelege deci ce viata tihnita duceau sfintii parinti in mijlocul Naturei primitive si cat trebue sa fi regretat ei linistea trecuta.
Si acum ca am putut schita sumar, starea de primitivitate a locului ocupat azi de Sinaia, acum un secol si mai bine, ne putem da seama de sfortarile uriase ce au trebuit depuse, pentru ca numai in 40-50 ani sa se fi intamplat formidabila transformare pe care o avem azi sub ochi.
Vederile ce insotesc acest articol dau o idee destul de precisa asupra inceputurilor localitatea Se poate remarca in deosebi, ce lumina multa si vedere deschisa era in Sinaia de acum 40 - 45 ani si gresala mare care se face azi, lasandu-se padurea sa invadeze totul, ceeace e un rau, caci-la munte in deosebi- cea mai elementara cerinta higienica este: soare si lumina din belsug. Un fapt e sigur; ca acum 45 ani, parintii nostri nu se plangeau la Sinaia de umezeala, cum se plange azi - de altfel cam pe nedrept - multa lume. Sa se faca o defrisare rationala a orasului si imediat ar dispare orice urma de umezeala.
Mihai Haret
Nota. Datele acestui articol ne-au fost in intregime comunicate de raposatul Arhimandrit Mitrofor Nifon Popescu, de fericita memorie, fost staret al manastirei Sinaia, decedat la 9 fevruarie 1909 si care m'a onorat chiar de copil, cu o parinteasca si aleasa amicitie.
