Documentatia privind impactul asupra mediului prin implemenatarea proiectului "AMENAJARE PONTON PENTRU SERVICII TURISTICE"

C U P R I N S

1.         INFORMATII GENERALE

2. DESFASURAREA ACTIVITATII

3.         DESEURI

4.          IMPACTUL POTENTIAL ASUPRA COMPONENTELOR MEDIULUI SI MASURI DE REDUCERE A ACESTORA

4.1. Apa

4.2. Aerul

4.3. Geomorfologia

4.4. Biodiversitatea

4.5. Mediul social si economia

5.       DOCUMENTE ANEXATE

1.        INFORMATII GENERALE

Informatii despre titularul proiectului 

Numele si adresa companiei titularului :

S.C. OLIMPYADE DANUBE TOUR S.R.L. , sat Valea

Cinepii, com. Unirea, jud Braila

Numele, telefonul si faxul persoanei de contact : Administrator POTEC CAMELIA ALINAtel : 0239/613933 fax 0239/613933

Denumirea proiectului

Amenajare ponton pentru servicii turistice

Descrierea proiectului

Investitia va asigura modernizarea unui ponton plutitor din zona comunei Bertestii de Jos, jud. Braila, ponton ce va fi folosit in scop turistic, urmand a fi clasificat ca structura de primire la categoria 3 stele. Investitia urmeaza a se realiza prin accesare de fonduri din cadrul Programului National de Dezvoltare Rurala - masura 313.

Investitia consta in amenajarea pontonului in vederea furnizarii de servicii turistice (cazare , masa, trasee turistice). Prin investitia propusa se vor aduce modificari la structura actuala a pontonului, respectiv se va reduce capacitatea de cazare de la 42 locuri la o capacitate maxima de cazare de 20 locuri (10 cabine) , in vederea indeplinirii conditiilor necesare clasificarii ca structura de primire turistica la categoria 3 stele.

Deservirea navei pe timp de zi se va realiza cu maxim 6 persoane .

Investitia propusa prevede :

Modernizarea pontonului prin: renovare, reabilitare, extindere,

amenajare (interior si fatada, grupuri sanitare, camere), izolare fonica, extindere spatii de cazare, modernizare sistem de utilitati;

Dotarea corespunzatoare desfasurarii activitatii de servicii turistice cu echipamente specifice .

Nava este proiectata in conformitate cu regulile R.N.R. pentru clasificarea si constructia navelor de navigatie interioara.

Nava nu va fi dotata cu propulsie proprie, va fi destinata utilizarii ca ponton hotel si va putea functiona, fie legata la mal, fie remorcata la « ureche » . Va fi exploatata fie la mal , sau va putea fi transportata pe fluviul Dunarea , pe canale si lacuri , traseele turistice fiind stabilite de Parcul Natural Balta Mica a Brailei.

Caracteristicile principale ale navei :

Lungimea maxima 32.80 m

Lungime corp 29.0m

Latime 5.0m

Latime maxima5.16 m

Puntea prova 1.500m

Puntea pupa1.500m

Puntea suprastructura2.750m

Distante intercostale0.500m

Tablele din otel din care este construit pontonul sunt sablate si protejate cu un strat de grund minim alchidic. Diferitele parti ale navei se protejeaza cu sisteme de vopsire adecvate :

Corpul exterior : opera vie - grund anticoroziv, vopsea antivegetativa, opera moarta : grund anticoroziv, email de finisare;

Puntile : minium clorcauciuc;

Suprastructura la exterior : grund alchidic, email de finisare ;

Corpul si suprastructura la interior : suprastructurile din otel neizolate si necaptusite, grund alchidic, email de finisare ;

Suprafetele din magazii : grund alchidic .

Instalatia electrica a pontonului agrement este executata in conformitate cu regulile R.N.R. pentru clasificarea si constructia navelor de navigatie interioara. Pontonul este dotat cu sursa principala de energie electrica cu un generator de 20 KVA si ca sursa secundara de energie electrica este prevazut cu o baterie de 12 Vcc si capacitate de 45-55 A/h. O alta sursa de alimentare principala este de la mal care se realizeaza printr-un cablu mobil cu sectiunea de 4*22 mm prin intermediul unui tablou de legatura cu malul. Ditributia energiei electrice la consumatorii de pe ponton se realizeaza printr-un tablou general de distributie , alimentat la randul sau din tabloul de legatura cu malul.

Pozitia geografica

Localizare si limite

Balta Mica a Brailei ocupa un segment de 62 km din Cursul Inferior al Dunarii intre podul Giurgeni - Vadul Oii si Municipiul Braila la cota maxima de inundatie, adica la nivelul digului din spre Campia Baraganului (limita vestica) si a digului ce protejeaza Insula Mare a Brailei (limita estica).

In ordinea importantei lor, principalele puncte de acces in Balta Mica a Brailei sunt :

n        drumul european 60, Bucuresti - Constanta, prin punctul Broscoi Verde situat la piciorul podului Giurgeni - Vadul Oii, acces cu ambarcatiuni fluviale usoare individuale (caiace si canoe) si in grup (ambarcatiuni cu motor), in aval catre Balta Mica a Brailei , in special pentru zonei de protectie integrala Egreta;

n        municipiul Braila, acces cu ambarcatiuni fluviale pentru vizitarea zonei de coservare speciala de protectie integrala Fundu Mare ;

n        comuna Gropeni, acces la punctul de trecere cu bacul in Insula Mare a Brailei si cu ambarcatiuni fluviale pe Dunarea Navigabila in amonte si in aval si pe bratele Valciu si Calia, in insula Calia si in Insula Mica a Brailei.

Limita Parcului Natural Balta Mica a Brailei este reprezentata de fluviul si bratele Dunarii la cotele maxime de inundatie intre podul de la Giurgeni - Vadul Oii si pana la sud de Braila, la confluenta bratului Cravia cu Dunarea.

Limita estica De la podul Giugeni - Vadul Oii limita este data de malul drept al Dunarii, continuata cu malul drept al bratului Valciu pana la confluenta cu Dunarea, la nord de Insula Mica a Brailei. Urmareste apoi malul drept al Dunarii si malul drept al bratului Cravia pana la confluenta cu Dunarea din amonte de Braila.

Limita vestica. De la podul Giugeni - Vadul Oii limita este data de malul stang al Dunarii pana la desprinderea bratului Pasca, la sud de Ostrovul Orbului. Urmeaza malul stang al bratului Pasca pana la confluenta cu Dunarea, din aval de Ostrovul Orbului si apoi continua pe malul stang al Dunarii pana la sud de Insula Calia. Limita parcului continua pe malul stang al bratului Calia si apoi din nou de malul Dunarii pana la malul stang al bratului Arapu, care devine limita pana in aval de confluenta Dunarii cu bratul Cravia.

In interiorul acestor limite parcul cuprinde totalitatea ostroavelor si insulelor aflate la sud de Braila pana la podul de la Giurgeni - Vadul Oii, respectiv Insula Arapului, Insula Fundul Mare, Insula Calia, Insula Mica a Brailei, Ostrovul Cracanel, Insula Varsaturii si Bratul Arapu, Bratul Calia, Bratul Pasca, Bratul Cremenea, Bratul Manusoaia, Bratul Valciu si Bratul Cravia.

Zonarea Balta Mica a Brailei

Zonarea ariei protejate conform OUG nr. 57 / 20 iunie 2007

a) Zonele cu protectie stricta sunt reprezentate de doua complexe de ecosisteme : "Vulpasu" (aproximativ 127,9 ha) si "Jigara"(290,3 ha) situate in sudul Insulei Mici a Brailei. Zona de protectie integrala Jigara este importanta pentru complexele de ecositeme terestre si acvatice nealterate antropic de pe lacul Jigara impreuna cu salcetul natural din jurul lacului si pentru padurea aluviala, cvasivirgina, de pe grindul.

In zona de protectie integrala Vulpasu formata din lacul Vulpasu impreuna cu salcetul natural limitrof, poate fi intalnita cea mai mare colonie mixta de egrete, starci, cormorani si lopatari de pe cursul inferior al Dunarii, instalata pe un arboret de Salix cinereea, unde se regasesc 11 dintre speciile inscrise pe Anexa I a Directivei "Pasari" a Uniunii Europene (74/409/CCE).

In cele doua zone de protectie stricta este conservata evolutia biodiversitatii in mod maximal, indiferent de succesiunea acesteia dupa calamitati naturale majore cum ar fi : incendii devastatoare, doboraturi de vant etc. In rezervatiile naturale Jigara si Vulpasu este interzisa orice activitate umana, cu exceptia efectuarii de cercetari stiintifice.

Limita zonelor de protectie stricta Jigara si Vulpasu este marcata pe teren prin semnul "patrat galben pe fond alb".

b) Zonele de protectie integrala din Balta Mica a Brailei sunt in numar de 8, au o suprafata totala de 5.447,6 ha (reprezentand 22,2% din Balta Mica a Brailei ), din care : 3.100,0 ha sunt ecosisteme forestiere, 2.336,7 ha ecosisteme acvatice datorate unui numar de 21 de lacuri interioare, 6,6 ha diverse amenajari si constructii si 4,3 ha terenuri cu folosinta agricola.

Zona de protectie integrala Egreta, cea mai importanta atat din punct de vedere a magnitudinii biodiversitatii, cat si ca intindere (4.119,2 ha, 76%

din totalul zonelor de protectie integrala) este situata in sudul zonei Balta Mica a Brailei, fiind alcatuita dintr-o salba de 16 lacuri si balti unite printr-o retea de canale sapate in anii 1985 - 1987 de fosta intreprindere piscicola, cu o suprafata totala de 1.484 ha luciu de apa, la care se adauga 1.316,3 ha paduri semi-naturale (in special salcete ciolpaniteintre cele doua razboaie de catre ciobanii aflati in transhumanta) si 1.308,0 ha teren degradat preluat de la sectorul agricol.

Geografic, zona de protectie integrala Egreta ocupa in totalitate partea sudica a Insulei Mici a Brailei (41% din ImB), incepand de la Zona cu protectie stricta Vulpasu privalul Coitineasa, parte din privalul Bran si privalul Piedica spre nord pana la privalul Baicului spre sud.

Zona de protectie integrala Egreta include 1.484 ha ecosisteme acvatice lacurile : Gasca, Begu, Melintele, Balta Cacaina, Cortelele, Tenislavu, Lupoiu, Cucubeu, Sbenghiosu, Sinetele, Dobrele, Catinul lui Manole, Cojoacele Mari, Cojoacele Mici, Desageii Mari si Desageii Mici. In jurul acestor lacuri si balti, in zona de protectie integrala Egreta sunt cuprinse si 2.628,6 ha ecosisteme terestre, din care 2.624,3 ha apartin Fondului Forestier National, proprietate a statului (2.053,0 ha) si proprietate particulara (571,3 ha) si 4,3 ha sunt terenuri cu folosinta agricola.

Zona de protectie integrala Fundu Mare (1.173,0 ha), aflata in nordul Balta Mica a Brailei , are in componenta 2 lacuri (Chiriloaia si Misaila) cu 837 ha luciu de apa impreuna cu 316,0 ha fond forestier de stat, alcatuite dintr-o banda de salcete naturale si artificiale in jurul celor doua lacuri, formata din subparcele forestiere administrate de O.S. Lacu Sarat.

Zona de protectie integreala Colonia mixta Cucova, 60,5 ha fond forestier proprietate de stat administrat de O.S. Lacu Sarat, situat in nordul Insulei Mici a Brailei, fiind alcatuita din arborete naturale de salcie (UP VI Daiumua : 40D; 41D; 42D; 43E; 43C si 44B) limitrofe lacului Cucova.

Zona de protectie integrala Catinisul Chiciu Orbului, ocupa pe 50,0 ha terenurile mai inalte din sudul insulei Chiciu Orbului, fiind alcatuita dintr-un tufaris dens si continuu de Tamarix ramosissima.

Zona de protectie integrala Catinisul Cracanel, cuprinde tufaris de Tamarix localizat in partea de est a insulei Cracanel (58,0 ha), pe grindul aluvial dinspre malul bratului Cremenea.

Zona de protectie integrala Renisul Calia 1, este o viitoare padure aluviala (are un habitat de interes comunitar in formare, pe o suprafata de circa 20 ha - cod 92A0/ R4407 , paduri danubiene cu Salix alba si Rubus caesius) formata in zona de depuneri aluvionare din insula Calia, pe malul stang al bratului Dunarea Navigabila.

Zona de protectie integrala Renisul Calia 2, cu o situatie asemanatoare cu cea descrisa anterior, aceasta regenerare naturala formandu-se tot pe o suprafata de circa 20 ha in partea de nord a insulei Calia.

Zona de protectie integrala Renisul Piscu Popii, ocupa 30,4 ha fond forestier proprietate a statului amenajata la limita nordica a Insulei Mici a Brailei.

In cele doua zone de protectie integrala sunt permise : activitati de natura stiintifica si educativa, ecoturism controlat si specializat in limitele capacitatii de suport turistic stabilite in capitolul managementul turistic si lucrari de reabilitare ecologica a biotopului acvatic si reconstructie ecologica a ligniculturilor clonale plopicole si salicicole cu aprobarea ANAP.

Limitele celor 8 zone de protectie integrala sunt marcate pe teren prin semnul "patrat albastru pe fond alb".

c) Zona de management durabil insumeaza o suprafata de 9.282,3 ha habitate acvatice si terestre, altele decat zonele cu protectie stricta si zonele de protectie integrala, situate pe cele 7 insule si ostroave mari la care se aduga alte 6 chiciuri (cu suprafete mai mici de 30 ha) aflate in regim liber de inundatie.

d) Zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane totalizeaza in cadrul Balta Mica a Brailei 8.821,4 ha si este alcatuita din:

n        Dunare si bratele fluviului (5.631,9 ha);

n        zona dig-mal a Insulei Mari a Brailei (1244,3 ha);

n        zona dig-mal aferenta Campiei Baraganului Nordic (1.891,7,1 ha);

n        zona dig-mal dobrogeana 82,0 ha.

Faptul ca Dunarea reprezinta un coridor de transport pan-european pe de o parte, iar pe de alta parte pescuitul comercial practicat pe fluviu si bratele acestuia de catre asociatiile de pescari este de importanta vitala pentru comunitatatile locale paupere, a constituit un factor determinant in considerarea Dunarii sli bratelor fluviului, ca zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane.

Pe de alta parte, intre zona de management durabil din Balta Mica a Brailei si cele trei zone dig-mal se interpune Dunarea si bratele fluviului.Coroborand aceasta situare geografica cu faptul ca zona dig-mal este puternic antropizata datorita mutiplelor amenajari realizate aici (cheuri de acostare, rampi de acces la malul Dunarii, rampi de acostare a podurilor de traversare a fluviului, stalpi de sustinere a liniilor de inalta tensiune, statii de pompare a apei cu bazinele aferente, biotopuri modificate prin saparea gropilor de imprumut din care a fost excavat pamantul necesar ridicarii digurilor, majoritatea sediilor de cantoane ale administratiei silvice, ligniculturile clonale plopicole etc), la care se mai aduga si viitoarea infrastructura turistica (pensiuni ecoturistice, sate de vacanta, porturi de agrement etc) ce se poate realiza aici, s-a considerat ca este necesar si oportun ca zona dig-mal a Insulei Mari a Brailei si zona dig-mal aferenta Campiei Baraganului Nordic sa fie incluse in zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane.

Cadrul legal privind declararea ca arie protejata

Balta Mica a Brailei a fost declarata ca Zona umeda de importanta internationala sit Ramsar, fiind inclusa in 15 iunie 2001, la pozitia 1074 pe lista Conventiei Ramsar.

Prin Legea nr. 5/2000 pentru aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national, zona inundabila braileana este mentionata sub denumirea Balta Mica a Brailei, in anexa I, in lista Rezervatii ale biosferei, parcuri nationale sau naturale.

Prin HG 230/2003 privind delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor nationale si parcurilor  naturale si constituirea administratiilor acestora (MO 190/26.03.2003) a fost recunoscut Parcul Natural Balta Mica a Brailei si reconfirmat oficial si statutul de Zona umeda de importanta internationala, obtinut in anul 2001.

Prin Ordinul Ministrului Mediului si Dezvoltarii Durabile nr. 1964/13.12. 2007, Balta Mica a Brailei capata statutul de Sit de importanta comunitara, avand numarul de cod ROSCI0006.

Prin Hotararea Guvernului nr. 1284 din 24.10.2007 Balta Mica a Brailei este desemnata arie de protectie speciala avifaunistica cu numarul de cod ROSPA0005.

2.       DESFASURAREA ACTIVITATII

Activitatea ce se va desfasura pe ponton va consta in furnizarea de servicii turistice respectiv cazare, masa, trasee turistice stabilite de catre Administratia Parcului Natural Insula Mica a Brailei .

Pontonul este dotat cu 10 camere , terasa, bufet-bar, bucatarie in conditiilenecesare clasificarii ca structura de primire turistica la categoria 3 stele.

3.        DESEURI

3.1. Surse de deseuri

Deseurile rezultate din activitatea ce se va desfasura pe ponton sunt:

deseuri menajere

deseuri de ambalaje

Managementul deseurilor

4.         IMPACTUL POTENTIAL ASUPRA COMPONENTELOR MEDIULUI SI MASURI DE REDUCERE A ACESTORA

4.1.        Apa

Dunarea cu o lungime a cursului de 2.857 km, cu un bazin hidrografic de 817.000 km² si cu un debit de 6.515 m³sec, este al doilea fluviu ca dimensiuni si debit din Europa. Pentru Romania, marea insemnatate a Dunarii rezulta din faptul ca 1.075 km, adica 38% din lungimea cursului (ultima parte si cea mai importanta) uda teritoriul tarii. De asemenea, 221.670 km², adica 28% din bazinul de receptie si 20% din debitul mediu apartin Romaniei (Clonaru, 1967).

Din lungimea cursului Dunarii, 80 km din malul stang (3% din lungimea totala si 7% din traseul romanesc) marginesc spre est judetul Braila (Moisei, 2003). De remarcat este insa faptul, ca pe teritoriul judetului Braila, Lunca Dunarii atinge latimea de 25 km, cea mai mare de pe intregul curs european al fluviului (Clonaru, 1967).

Bazinul hidrografic al Dunarii cuprinde cea mai muntoasa si umeda parte a Europei.

Majoritatea celor 120 de afluenti ai sai, din care 34 navigabili, sunt bine alimentati cu apa, nu au lacuri naturale pe cursurile lor si nici regiuni inundabile (Clonaru, 1967). De aceea, in perioadele de ploi si de topiri a zapezilor, apele lor umflate ajung in Dunare in cel mai scurt timp, provocand cresteri mari de nivel. Dunarea isi formeaza regimul hidrologic in principal in afara granitelor tarii noastre, in conditiile fizico-geografice ale Europei centrale si sudice ; muntii Alpi, Carpati, Dinarici si Balcani, precum si climatele maritim de tranzitie si mediteranian joaca un rol insemnat in formarea regimului hidrologic al fluviului (Clonaru, 1967). Totalizand o lungime de 149 km reteaua hidrografica din Balta Mica a Brailei este alcatuita din Dunarea Navigabila (62 km) si bratele Valciu (42 km), Msnusoaia (10 km), Cremenea (9 km), Pasca (7 km), Calia (9 km), Cravia (7 km) si Harapu (3 km).

Regimul hidrologic este deosebit de complex, ca urmare a naturii diferite a alimentarii celor 120 de afluenti si a climatelor din care acestia provin. In prezent, cotele apelor Dunarii cresc intr-un timp relativ scurt in raport cu cresterile pe care fluviul le inregistra inaintea indiguirilor si mai apoi a amenajarii sistemului hidroenergetic Portile de Fier 1 si 2 si a canalului

Dunare - Marea Neagra, revarsarile concentrandu-se in trei perioade (Popescu et al., 1982) :

perioada februarie-martie, cand se topesc zapezile din bazinele Savei, Dravei si Moravei si incepe topirea zapezii in restul bazinului Dunarii ;

perioada aprilie-iunie, cand se realizeaza cotele maxime ale fluviului ;

perioada noiembrie-decembrie, cand se inregistreaza de regula o crestere usoara a nivelului apelor, insa in toamnele cu precipitatii bogate pot avea loc inundatii mari, care in 95% au caracter de calamitate datorita podurilor de gheata generate de temperaturile scazute (Popescu, 1968 ; Moisei, 2003).

Schimbarile survenite in regimul hidrologic al Dunarii au o mare importanta pentru vegetatia forestiera. De exemplu,in ultimii 30 de ani, dupa construirea barajelor de la Portile de Fier 1 si 2, cresterea cotei Dunarii, produsa primavara, coincide cu perioada de diseminare a plopului alb, altfel de cum era inaintea amenajarilor hidrotehnice cand insamantarea se facea natural odata cu scaderea apelor. De aceea, astazi, renisurile sunt compuse din salcie si plop negru si foarte rar diseminate cu elemente izolate de plop alb (Popescu, 1994), fapt de care s-a tinut cont in programele de reconstructie ecologica, fundamentate prin P.M.

Indicatorii regimului hidrologic al Dunarii 1994-2003

(Apele Romane Dobrogea-Litoral - Statia Hidrologica Braila, sectiunea de masuratori : Braila, km 167)

Alimentarea cu apa

Alimentarea cu apa a obiectivului se asigura de la reteaua cu apa potabila de la mal. Sunt prevazute doua hidrofoare ( 40 l/min) care deservesc doua tancuri de apa , avand fiecare capacitatea de 1000 l .

Apele uzate rezultate din desfasurarea activitatii sunt ape menajere si de la grupurile sanitare .

Apele uzate sunt colectate intr-un tanc situat simetric in picul pupa , cu capacitatea de cca 3000 l .Vidanjarea se va face cu o pompa de la mal, printr-o priza de punte amplasata la pupa. Instalatia se executa din tevi de otel , protejate anticoroziv prin zincare.

Tancul de colectare este prevazut la interior cu tevi perforate prin care se poate realiza spalarea cu apa de la priza de cuplare cu malul .

4.2.        Aerul

Incalzirea spatiilor si furnizarea apei calde vor fi asigurate prin intermediul agentului termic furnizat de o centrala termica cu un cazan , cu capacitatea de 300 l ce va functiona cu combustibil lichid (motorina) sau electricitate de la mal , dispersia gazelor de ardere se va realiza printr-un cos de fum din inox ,cu Dn 200 mm , cu inaltimea de 6 m . Prin implementarea proiectului , se urmareste achizitionarea unor panouri solare pentru asigurarea agentului termic, utilizand astfel eficient energia solara. Se va economisi in medie intr-un an pana la 60% combustibil pentru prepararea apei calde menajere si cu pana la 30% combustibil pentru incalzire .

4.3.        Geomorfologia

In timpul inundatiilor anuale, formele de microrelief sunt supuse unor transformari periodice, realizandu-se o ridicare prin depunere de aluviuni a formelor pozitive, respectiv o adancire prin spalare a celor negative. Dupa Delta, dinamica evolutiei micro-reliefului din Balta Mica a Brailei este cel mai rapid proces de transformare a reliefului din Romania. Datorita intensitatii curentilor apei, pe anumite portiuni malurile Dunarii isi schimba anual configuratia in timpul inundatiilor. Astfel, cand curentul principal al fluviului loveste cu forte sporite de viitura unuia dintre maluri, se produc eroziuni generatoare de pierderi a suprafetei fondului forestier. Concomitent in alte portiuni (de regula in malul opus), curentul foarte slab provoaca depuneri de aluviuni, pe care atunci cand retragerea apelor coincide cu diseminarea plopilor autohtoni si salciilor, iau nastere valoroase renisuri (Popescu, 1994 ; Moisei, 2003), care constituie in stare incipienta o categorie de habitat de interes comunitar : Paduri danubiene de Salix alba cu Rubus caesius.

In numite zone, din albia minora a Dunarii se formeaza noi insule. Prin depuneri succesive de aluviuni pe fundul albiei, apar zone noi de uscat deasupra apelor fluviului. Pe masura inaltarii lor, ostroavele devin mai rar inundabile. Concomitent relieful care initial era plan se diferentiaza in grinduri - in zonele exterioare si depresiuni - in zonele centrale. Astfel, actiunea apelor de inundatie prin componenta lor solida, a generat in secole de evolutie o salba de 7 insule si ostroave principale aflate in regim de inundatie, cu o suprafata cumulata de 15.175,4 ha. In afara de aceste insule principale, in Balta Mica a Brailei mai exista 4 ostroave mai mici de 20 ha, cu o suprafata totala de 56,2 ha.

4.4.        Biodiversitatea

Mediul biotic

In ultimul secol datorits necesitatilor impuse de cresterea economica rapida bazata pe principiile economiei neoclasice si datorita lipsei sau nivelului scazut al informatiilor stiintifice necesare intelegerii si evaluarii rolului multifunctional al zonelor umede, majoritatea dintre acestea au fost tratate ca "suprafete neutilizabile, zone fara importanta economica" si in consecinta complexele de ecosisteme terestre si acvatice au fost transformate prin lucrari de indiguire, desecare, drenaj si defrisare in agrobiocenoze si culturi lignicole uniclonale, dandu-se astfel o lovitura decisiva biodiversitatii (Vadineanu et al., 2004 ; Moisei, 2003). S-a creat astfel o noua ordine in sistemul biologic al zonelor umede de pe Dunarea Inferioara (Albu, 2001). Remarcabil insa este faptul ca din punct de vedere al biodiversitatii, Balta Mica a Brailei conserva la o scara redusa toate tipurile de habitate si ecosisteme caracterisice starii de referinta a fostei delte interioare a Dunarii (Vadineanu et al., 2004), parcul reprezentand totodata ultimul esantion si cel mai putin influentat antropic din fosta delta predeltaica(Stoiculescu,2000).

Se evidentiaza faptul ca mai mult de 50% din constituientii Baltii Mici a Brailei sunt ecosisteme naturale, circa 30% sunt ecosisteme seminaturale si doar 20% au fost afectatein totalitate de interventia omului (Vadineanu et al., 2004).

Magnitudinea biodiversitatii atinge cote inalte. S-au identificat 13 tipuri de ecosisteme cu peste 345 de habitate (Vadineanu et al., 2004), dintre care 9 tipuri habitate se regasesc pe Anexa 1 a Directivei Uniunii Europene "Habitate, Flora si Fauna".

Biodiversitatea din Parcul Natural Balta Mica a Brailei

Flora si comunitatile de plante

Desi nu au fost efectuate foarte multe studii despre vegetatia din Balta Mica a Brailei , pana in prezent au fost identificate 216 specii de plante superioare (cormofite), incadrate in 42 de genuri. Ponderea cea mai mare o au plantele terestre, fiind studiate un numar de 184 de specii, dintre care doar 17 specii sunt lemnoase, iar 167 de specii sunt plante ierboase. In categoria plantelor superioare acvatice au fost identificate 32 de specii. Dintre plantele inferioare, cel mai bine reprezentate sunt algele, ca organisme specifice zonelor umede. Desi in literatura de specialitate sunt mentionate mai multe genuri, in zona au fost doar 3 specii de alge. De asemenea, in categoria plantelor inferioare, pe teritoriul Balta Mica a Brailei se intalnesc mai multe specii de ciuperci, fiind studiate doar 2 specii.

Vegetatia lemnoasa

Importanta padurii in aceasta zona umeda este incontestabila, arboretele fiind principala componenta biosistemica. Ocupand intregul profil vertical al complexului de ecosisteme, de la ultimul firicel al sistemului radicelar infipt adanc in sol si pana la partea superioara a coroanei aflata in contact direct cu atmosfera, prin arbore exista un permanent schimb de materie anorganica, materie organica, energie si de informatie genetica intre sol si atmosfera apropiata, de care beneficiaza toate verigile biosistemului (Necula, Moisei, 1997). Astfel, prin capacitatea de a regla echilibrul dinamic si ecologic, arboretul devine un important factor de stabilitate a intregului complex de ecosisteme acvatice si terestre. Altfel spus, arboretele din Balta Mica a Brailei au o contributie majora la conservarea complexelor de ecosisteme terestre si acvatice si prin arboret intregul sistem se autoregleaza. De aceea, stabilitatea complexului de ecosisteme terestre si acvatice creste cu cat stabilitatea arboretelor este mai mare.

In Parcul Natural Balta MicA a BrAilei, caracterul natural fundamental al tipului de pAdure s-a conservat In proporTie de 21%, cu variatii locale de la insula la insula. Restul arboretelor, in proportie de 49%, sunt artificiale, iar 14% din fondul forestier era clasa de regenerare la 30 septembrie 2004.

Sub raportul structurii, arboretele pluriene conservate pe numai 5 ha, nu se regasesc evidentiate in expresie procentuala, in timp ce arboretele echiene ocupa un procent de 70% din suprafata ocupata cu vegetatie forestiera.

Analizand structura arboretelor pe clase de varsta, se constata ca ponderea arboretelor de varsta mai mica de 25 ani este in prezent de 72%, iar normalizarea in urmatorii doi ani a clasei de regenerare prin impadurire, va ridica acest procent la 84%.

In raport cu formatiile forestiere descrise in amenajamente, ligniculturile de plopi euramericani reprezinta 92% din suprafata impadurita in cadrul urmatoarelor grupe de tipuri natural-fundamentale de padure : plopisuri de plop negru, amestecuri de plop alb si negru si zavoaie de plopi indigeni si salcii (Pascovschi, 1958 ; Moisei, 2003).

In ceea ce priveste formatia salcetelor, proportia arboretelor artificiale este mult mai redusa (45%), acestea fiind reprezentate de regula de ligniculturi salicicicole ulterioare taierilor de refacere a salcetelor imbatranite, inscaunate prin ciolpanire, pe parcursul mai multor generatii.

b) Vegetatia ierboasa

Cuprinde 167 de specii de plante superioare ierboase, incadrate sistematic in 30 de genuri, cel mai bine reprezentate fiind Poales, Malvales, Caryophillales, Apiales, Asterales, Cruciferales, Scrophulariales.

c) Vegetatia acvatica

Dintre plantele superioare acvatice sunt descrise 32 de specii incadrate in 15 ordine (Hydrocharitales, Nympheales, Najadales, Typhales, Myrtales). Fiind zona umeda, poate par putine specii acvtice, dar fitocenozele baltilor sunt deosebit de bogate in plante acvatice inferioare, dintre care dominante sunt algele. Sunt intalnite alge verzi, albastre si alge silicioase.

Fauna

Daca numarul speciilor de plante superioare din Balta Mica a Brailei este redus (numai 216 specii), datorita socului hidric anual major produs de trecerea brusca de la un regim vernal al apei din sol submers, in timpul inundatiilor de primavara, la unul arid, inca din primele luni de vara, caracteristic stepei, numarul mare de vertebrate (293 de specii dintre care 62 specii sunt incluse pe Anexa I a Directivei Pasari - 79/409/CCE si alte 19 specii se regasesc pe Anexa I a Directivei habitate, Flora si Fauna - 92/43/CCE) reprezinta principala atractie a zonei.

Avifauna

Dupa interventia omului prin indiguirea si desecarea Baltii Brailei, Balta Mica a Brailei a ramas cea mai mare zona in regim liber de inundatie de pe cursul european al Dunarii, ceea ce face ca acest teritoriu sa reprezinte, dupa Delta Dunarii, cel mai important refugiu ornito-logic de pe Dunare.

Pe teritoriul tarii noastre au fost identificate un numpr de 389 de specii de pasari, incadrate sistematic in 19 ordine si 64 de familii. Dintre acestea, pe teritoriul Balta Mica a Brailei au fost semnalate un numar de 206 specii de pasari, incadrate in 17 ordine si 50 de familii, reprezentand 53% din avifauna Romaniei (Onea, 2002).

Fenologic, avifauna din Balta Mica a Brailei se imparte in doua mari grupe:

- pasari sedentare - 59 de specii, reprezentand 29% din avifauna Balta Mica a Brailei ;

- pasari migratoare - 146 de specii, reprezentand 71% din avifauna Balta Mica a Brailei .

De asemenea a mai fost inregistrata cu o pondere mai mica de 0,5% (considerata nesemnificativa din punct de vedere statistic pentru studiul avifaunei), prezenta subgrupei fenologice a speciilor in pasaj si/sau oaspeti de iarna si/sau oaspeti de vara.

Datorita specificitatii imprimate de prezenta ecosistemelor acvatice, ornitofauna din parc poate fi caracterizata si dupa apartenenta speciilor la unul din cele doua tipuri de mediu: acvatic si terestru. Potrivit cerintelor ecologice ale fiecarei specii in parte, acestea se pot clasifica in: specii acvatice si specii terestre.

In grupa speciilor acvatice au fost incluse numai acele specii de pasari care prin cerintele lor ecologice pot fi observate numai in cadrul unui ecosistem acvatic.

Astfel, din numarul total de 207 specii semnalate in parc, din grupa pasarilor de apa fac parte un numar de 98 de specii (47%), incadrate in 10 ordine si 23 de familii, iar din grupa pasarilor terestre un numar de 109 specii incadrate sistematic in 12 ordine si 33 de familii.

Deosebit de importante pentru parc, ca sit Ramsar, sunt cele trei colonii mixte de Ardeide de pe teritoriul parcului, in care se intalnesc 10 specii acvatice incadrate sistematic in 2 ordine si 3 familii.

Specii de pasari din coloniile mixte

Se observa ca 3/4 din avifauna inregistrata pe teritoriul parcului este alcatuita din specii migratoare. Pentru marea majoritate a speciilor migratoare, fluviul Dunarea este un reper geografic usor de detectat si de urmat. Din observatiile facute atat in timpul migratiei de primavara cat si a celei de toamna, tronsonul dunarean este folosit de un numar foarte mare de pasari, de aceea se poate vorbi de un culoar estic de migratie dunarean. Pentru toate de speciile de pasari migratoare care folosesc acest culoar, aceasta zona ofera trei mari avantaje :

loc de popas atat pentru ospetii de vara cat si pentru oaspetii de iarna ;

loc de hranire, indiferent de regimul trofic (vegetal, omnivor, animal);

loc de reproducere pentru speciile incadrate in grupa fenologica a migratoarelor oaspeti de vara. Aa

Mamifere

Alternanta intre perioadele de inundatie si perioadele de seceta si-a pus amprenta si asupra reprezentativitatii mamiferelor pe teritoriul Balta Mica a Brailei, acestea avand o prezenta accidentala si aperiodica in functie de nivelul Dunarii. Pana in prezent au fost observate si identificate un numar de 11 specii de mamifere, incadrate sistematic in 4 ordine si 7 familii (Tabelul 2.12). Toate cele 11 specii de mamifere sunt protejate atat prin legislatia nationala (Ordonanta nr.57/2007), cat si prin Directiva Habitate, in anexele careia se intalnesc 3 specii prezente pe teritoriul parcului, si prin Conventia de la Berna (6 specii). iiii

Lista speciilor de mamifere

In afara speciilor semiacvatice, cum sunt vidra si bizamul, care gpsesc locuri favorabile de hrpnire chiar cand cota Dunarii este crescuta, celelalte specii se intalnesc atunci cand nivelul apei este mai scazut, ele trecand inot bratele Dunarii. Desi intalnesc conditii destul de favorabile de hranire si reproducere si in zonele adiacente parcului, atunci cand nivelul apei le permite, prefera teritoriul parcului pentru reproducere mai ales datorita faptului ca, aici presiunea de orice fel exercitata asupra lor este extrem de scazuta.

Amfibieni si reptile

Amfibienii si reptilele, consumatori de ordinul II, se intalnesc atat in cadrul ecosistemelor terestre cat si acvatice, dar ca numar de specii sunt destul de slab reprezentati. Pana in prezent au fost identificate 3 specii de reptile si 8 specii de amfibieni, 4 dintre aceste specii aflandu-se pe listele de protectie stricta atat in legislatia nationala cat si in cea europeana.

Lista speciilor de reptile

Lista speciilor de amfibieni

Ihtiofauna

Componenta faunei piscicole din Balta Mica a Brailei cuprinde circa 60 de specii de pesti, dintre care 12 specii se regasesc pe anexele directivelor europene, fiind specii strict protejate din randul carora mentionam :

Alosa pontica - scrumbie de Dunare;

Aspius aspius - avat;

Cobitis taenia - zvarluga;

Gobio alipinnatus - porcusor de nisip;

Gobio kessleri - petroc;

Zingel zingel - pietrar;

Pelecus cultratus - sabita;

Gymnocephalus baloni - ghibort de rau;

Gymnocephalus schraetzer - raspar.

Pentru speciile fitofage, vegetatia submersa deosebit de bogata constituie o sursa de hrana inepuizabila. Totodata, o dezvoltare exploziva a vegetatiei in perioadele cand nivelul hidric este mai scazut, poate constitui un pericol pentru toate vietuitoarele acvatice. Noaptea, in urma respiratiei organismelor vegetale si animale, cantitatea de oxigen din apa scade mult, in timp ce cantitatea de CO₂ creste. Acest fapt, coroborat cu temperaturile mari din timpul verii, poate duce la moartea prin asfixie a organismelor acvatice. Unul dintre factorii care contribuie la mentinerea echilibrului ecologic in cadrul populatiilor de pesti este dat de prezenta speciilor de rapitori.

Habitatele

In ultimul secol datorita necesitatilor impuse de cresterea economica rapida bazata pe principiile economiei neoclasice si datorita lipsei sau nivelului scazut al informatiilor stiintifice necesare intelegerii si evaluarii rolului multifunctional al zonelor umede, majoritatea dintre acestea au fost tratate ca "suparfete neutilizabile, zone fara importanta economica" si in consecinta complexele de ecosisteme terestre si acvatice au fost transformate prin lucrari de indiguire, desecare, drenaj si defrisare in agrobiocenoze si culturi lignicole uniclonale, dandu-se astfel o lovitura decisiva biodiversitatii (Vadineanu et al., 2004 ; Moisei, 2003). S-a creat astfel o noua ordine in sistemul biologic al zonelor umede de pe Dunarea Inferioara (Albu, 2001). Cu suprafata de 245 km² (care include bratele Dunarii si cele trei zone dig-mal descrise la punctul 2.1.6.d.), zona umeda BmB, reprezinta 8,5% din fosta delta interioara a Dunarii, zona umeda formata din fostele balti a Brailei si Ialomitei ce se intindea pe 2413 km² (Vadineanu et al., 2004).

Remarcabil insa este faptul ca din punct de vedere al biodiversitatii se conserva la o scara redusa toate tipurile de habitate si ecosisteme caracterisice starii de referinta a fostei delte interioare a Dunarii (Vadineanu et al., 2004), Balta Mica a Brailei reprezentand totodata ultimul esantion si cel mai putin influentat antropic din fosta delta predeltaica (Stoiculescu,2000). Se evidentiaza faptul ca mai mult de 50% din constituientii Baltii Mici a Brailei sunt ecosisteme naturale, circa 30% sunt ecosisteme seminaturale si doar 20% au fost afectate in totalitate de interventtia omului (Vadineanu et al., 2004).

Habitatele din Parcul Natural Balta Mica a Brailei

a) Ecosistemele terestre

I.PADURILE : Sunt reprezentate de paduri tipice de zavoi, alcatuite din esente moi, cum ar fi salcia, plopul alb si negru, ulmul, frasinul, gladita. Biotopul este alcatuit din relieful cel mai inalt, adica grindurile de mal, de prival si interioare, iar solul este de tip aluvionar. Biocenozele sunt destul de sarace, tocmai datorita regimului insular al acestui teritoriu, precum si datorita regimului de inundabilitate.

Padurile din Balta Mica a Brailei se impart in mai multe tipuri:

1.     Paduri de salcii - reprezinta elementul autohton al fondului forestier din parc. Fitocenoze edificate de specii europene si eurasiatice. Stratul arborilor este compus exclusiv din salcie (Salix alba), sau cu amestec de plesnitoare (Salix fragilis), plop alb (Populus alba) si mai rar plop negru (Populus nigra). Stratul arbustilor este slab dezvoltat sau lipseste complet, mai ales in arboretele tinere. Stratul ierburilor si subarbustilor este dominat de Polygonum hidropiper, Lycopus exaltatus sau Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul.

2.     Paduri de amestec - paduri naturale care fac trecerea intre padurile de salcii si sesurile depresionare. Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor este compus din plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra), ulm (Ulmus foliacea), frasin (Fraxinus angustifolia, F. pallisae), stejar pedunculat (Quercus pedunculiflora), gladita (Gleditsia triacanthos). Stratul arbustiv, dezvoltat variabil, este compus din Cornus sanguinea, Sambucus nigra, Coryllus avelana, Crataegus monogyna, Rosa canina, Amorpha fruticosa. Stratul ierbos si subarbustiv este de regula bine dezvoltat si dominat de Rubus caesius.

3.     Padurile in regim de plantatie - se gasesc pe locurile unde s-au efectuat defrisari ale padurilor naturale. Alaturi de speciile indigene au fost introduse specii de plop cu o crestere rapida a masei lemnoase, cum ar fi plopul euroamerican (Populus euramericana) si anumite clone selectionate. Plantatiile de plop in zona malurilor a avut un efect negativ manifestat printr-o puternica eroziune, deoarece sistemul radicular pivotant al plopului nu asigura stabilitatea malurilor fata de salcie, care prezinta un sistem radicular mult extins pe orizontala.

TUFARISURILE

Tufarisurile sunt destul de slab reprezentate, facand parte din structura pajistilor sau izolate pe suprafete restranse in zona malurilor nisipoase.

1. Tufarisurile interioare - Fitocenoze alcatuite din specii mezohigrofile, mezoterme. Stratul arbustiv este dominat de Tamarix ramosissima in proportie de 90%, alaturi de care se mai intalnesc Rosa canina, Cornus sanguinea. Stratul ierbos este extrem de redus, cel mai frecvent fiind intalnita Urtica dioica, dar in tufarisurile rare dominante sunt gramineele : Cynodon dactylodon, Agrostis stolonifera si Elymus repens.
2. Tufarisurile de amluri nisipoase - Fitocenoze diferentiate in insule de cateva sute de mp in perimetrul vegetatiei ierboase, de-a lungul canalelor si bratelor Dunarii, pana la suprafata apei. Specii higrofile, higrofite, mezoterme, eumezotrofe. Dominante sunt speciile de Salix: Salix triandra, Salix cinerea, Salix fragilis. Stratul ierbos este dominat de specii iubitoare de apa, Urtica dioica, Artemisia vulgaris, Cirsium arvense, Rubus caesius, Berula erecta. De asemenea se mai intalnesc tufarisuri de salcam pitic (Amorpha fruticosa), care formeaza stratul dominant, avand tendinta sa inlocuiasca asociatiile de Salix. Aceste fitocenoze au valoare negativa, fiind un stadiu invaziv.

PAJISTILE

1.     Pajisti de lunca - Se gasesc pe anumite portiuni ale sesurilor depresionare sau ale grindurilor interioare, la marginea sau intre padurile de amestec. Fitocenozele sunt dominate de Agrostis stolonifera, Poa pratensis, Festuca pratensis si Alopecurus pratensis. In amestec cu acestea se dezvolta Poa trivialis, Daucus carota, Lolium perene, Solanum dulcamara, Medicago falcata.

2.     Pajisti de stepa : Sunt mult mai sarace din punct de vedere al compozitiei fitocenozelor si se intalnesc pe sesurile depresionare mai inalte. Aceste ecosisteme sunt intr-un continuu regres datorita pasunatului. Sunt formate in principal din Xanthium spinosum (holera), Eryngium campestre (scaiul dracului), Euphorbia palustris (alior), Cynodon dactylon (pir gros), Capsela bursa-pastoris (traista ciobanului).

b) Ecosistemele acvatice

Alimentarea cu apa a baltilor interioare se realizeaza prin intermediul inundatiilor sezoniere de primavara sau toamna. Dupa retragerea apelor, nivelul apei din balti poate scadea destul de mult, cu exceptia catorva balti care au nivel optim de supravietuire. Totusi, in anii foarte secetosi, chiar si aceste balti pot pierde toata apa, facandu-se trecerea de la ecosistemele acvatice la cele terestre specifice zonei de stepa.

I.    BALTILE

In cadrul acestui tip de ecosistem intalnim balti permanente si balti temporare, diferenta intre acestea fiind aceea ca, in conditii hidrice normale, baltile permanente isi pastreaza integral structura ecologica, in timp ce baltile temporare se transforma in ecosisteme semiacvatice de tip mlastina, zona mlastinoasa sau chiar terestre. Adancimea baltilor este destul de mica, ceea ce face ca distributia asociatiilor de organisme sa fie relativ uniforma, atat pe fundul cuvetelor (bentosul), in masa apei (pelagialul), cat si la suprafata apei (neustonul). Fitocenozele sunt bine dezvoltate si cuprind atat macrofite, cat si microfile.

Interiorul baltilor este de asemenea populat de numeroase specii de plante submerse sau natante. Cel mai adesea stratul natant este alcatuit din Nymphaea alba, Trapa natans, Nuphar luteum, Potamogeton natans, P. perfoliatus, P. gramineus, P. lucens, Nymphoides peltata, Elodea canadensis, Najas marina, Utricularia vulgaris, Vallisneria spiralis.

De asemenea prezinta un apogeu al dezvoltarii in timpul verii, impreuna cu plantele care se dezvolta la suprafata apei formand un adevarat hatis care impiedica patrunderea in interiorul baltilor.

Cantonate la marginea bazinelor acvatice, ocupand ape cu adancime mica (0.5 - 0.8 m), se intalnesc comunitati cu Typha angustifolia si T. latifolia, insotite de Oenanthe aquatica, Iris pseudacorus, Alisma plantago-aquatica.

Microfitele sunt reprezentate destul de bine, fiind intalnite alge, ciuperci, bacterii, cele mai numeroase fiind algele. Acestea apartin urmatoarelor grupe sistematice: alge verzi, alge albastre si alge silicioase, cele mai comune fiind: Volvox, Closterium, Spyrogira, Chlamydomonas, Spirulina, Oscillatoria, Cyclotella, Synedra.

Pentru baltile temporare, structura ecosistemului este aceeasi, doar in cazul cand balta se transforma in mlastina sau chiar in ecosistem terestru apar diferente semnificative. Cu toate acestea, in momentul in care conditiile hidrice revin la normal (nivelul apelor Dunarii creste suficient de mult pentru a asigura alimentarea cu apa a baltilor), ecosistemele acvatice se instaleaza din nou cu o rapiditate uimitoare.

II.     MLASTINILE : Sunt ecosisteme acvatice temporare, reprezentand o etapa de tranzitie intre balti si ecosistemele terestre, determinate fie de scaderea accentuata a nivelului Dunarii si scurgerea apei din balti, fie de evapotranspiratia intensa din timpul verii. In cel de-al doilea caz are loc o concentrare a tuturor substantelor organice si anorganice din apa, ceea ce va duce la schimbari importante in structura biocenozelor care se vor instala pe acel teren. Cea mai importanta dintre acestea este dezvoltarea exploziva a componentelor vegetale. O problema deosebit de importanta este fenomenul de eutrofizare al baltilor, care se accentueaza in cazul mlastinilor. Acesta se manifesta printr-un consum ridicat de oxigen si o acumulare crescuta de CO₂, ceea ce afecteaza intregul ecosistem. Unul dintre cele mai importante efecte este colmatarea baltilor, ducand in timp la disparitia acestora, daca nu se iau masuri.

III.    ZONELE MLASTINOASE : Se intalnesc la limita dintre uscat si apa, fara sa fie precis delimitate, deoarece baltile din Balta Mica a Brailei au o adancime destul de mica iar panta este lina, ceea ce face ca limitele malurilor sa varieze in functie de nivelul apei din balti. Astfel, zonele mlastinoase isi pot mari sau micsora suprafata in functie de evolutia baltilor pe parcursul unui an. Fitocenozele, la fel ca si in cazul mlastinilor, sunt caracterizate de prezenta unei vegetatii palustre, facand parte din structura baltii.

IV.                   PRIVALURILE : Acestea sunt canale care fac legatura intre Dunare si balti, fiind modalitatea prin care iezerele sunt alimentate cu apa in timpul viiturilor de primavara sau toamna. Si privalurile pot fi impartite in permanente si temporare, cele permanente fiind cele care, atunci cand nivelul Dunarii scade destul de mult, inca mai pastreaza apa, cele temporare, in aceleasi conditii secand complet. Desigur, in conditii hidrice extreme (ani foarte secetosi), chiar si privalurile considerate permanente pot deveni nefunctionale. In general, in interiorul acestor canale au fost construite stavilare, rolul acestora fiind de a mentine un timp mai indelungat apa in balti, atunci cand nivelul apei din Dunare scade. Aceste stavilare au si o influenta asupra dezvoltarii biocenozelor de pe canale. Astfel, in prima parte a canalului, din punctul de legatura cu Dunarea pana la stavilar, datorita curentului de apa destul de puternic, dezvoltarea biocenozelor este destul de redusa, fiind localizata cu precadere in zonele de mal. Dominante sunt lintita (Lemna minor, L. trisulca), ciulinul de balta (Trapa natans), iar pe mal Echinochloa crus-galii, Polygonum hydropiper, Bidens tripartita. In a doua parte a privalurilor, influenta curentilor de apa scade semnificativ, fitocenozele avand o mai mare dezvoltare. Malurile sunt dominate de comunitati de rachita, zalog, salcie alba, cu substrat de mur, iar pe masura ce ne apropiem de balti apar comunitati de stuf si papura.

Un alt tip de canale sunt garlele, care fac legatura intre baltile de pe teritoriul parcului. Aceste sunt canale temporare, fiind functionale mai ales in timpul viiturilor de primavara. Apoi, dupa scaderea nivelului apelor, se transforma pentru o perioada in mlastini, ulterior secand complet. Din punct de vedere al biocenozelor, prezinta caracteristici comune atat cu privalurile, in zona de mal, cat si cu baltile intre care fac legatura.

Peisaj

Cu exceptia habitatelor sarate si salmastre de pe litoral, si a celor cu stejari xerofiti de pe grindurile Letea si Caraorman, Balta Mica a Brailei conserva pe o suprafata de 25 de ori mai mica majoritatea habitatelor si speciilor din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, care la ran-dul ei este a III-a zona umeda din lume, ca magnitudine a biodiversitatii, dupa Marea Bariera de Corali si Insulele Galapagos. Daca este greu in prezent sa precizam unde se pozitioneaza Balta Mica a Brailei in acest clasament mondial al biodiversitatii, in mod cert, in Romania ocupa primul loc in categoria de arii naturale protejate a parcurilor nati-onale si naturale.

Spre deosebire de delta fluviala a Dunarii unde ecosistemele forestiere reprezinta 3,6% (1,2% paduri aluviale in regim inundatie, paduri pe grinduri maritime 1,0% si 1,4% paduri in incinte indiguite), in Balta Mica a Brailei ecosistemele forestiere reprezinta 56,4% din suprafata totala a ariei protejate. Tocmai din proportia diferita de participare a padurii aluvi-ale in cadrul complexelor de ecosisteme acvatice si terestre rezulta unicitatea structurala a biodiversitatii si a peisajului. In vreme ce Delta impresioneaza prin nesfarsirea bioto-purilor terestre si acvatice acoperite cu stuf (cea mai mare intindere stuficola din lume), atractia BMB consta in permanenta variatie a privelistei datorata alternantei dintre eco-sisteme forestiere cu cele acvatice, fapt ce determina si o echilibrare a peisajului pe verticala.

Peisajul de lunca este definit in primul rand de bratele Dunarii care inconjoara Balta Mica a Brailei, canalele marginite de siruri de salcii, lacurile partial acoperite de nuferi si inconjurate de stuf, papura si asociatiile vegetale forestiere, pajistile de lunca, padurile de lunca, etc.

Localizata pe malul drept al raului Calmatui, la zona de confluenta cu Dunarea, zona de acostare a pontonului se suprapune Zonei de Dezvoltare Durabila a activitatilor umane din cadrul Parcului Natural Balta Mica a Brailei.

Faptul ca Dunarea reprezinta un coridor de transport pan-european pe de-o parte, iar pe de alta parte pescuitul comercial practicat pe fluviu si bratele acestuia de catre asociatiile de pescari este de importanta vitala pentru comunitatatile locale paupere, a determinat incadrarea Dunarii si a bratele fluviului ca zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane.

Coroborand aceasta situare geografica cu faptul ca zona dig-mal este puternic antropizata datorita mutiplelor amenajari realizate aici (cheuri de acostare, rampi de acces la malul Dunarii, rampi de acostare a podurilor de traversare a fluviului, stalpi de sustinere a liniilor de inalta tensiune, statii de pompare a apei cu bazinele aferente, biotopuri modificate prin saparea gropilor de imprumut din care a fost excavat pamantul necesar ridicarii digurilor, majoritatea sediilor de cantoane ale administratiei silvice, ligniculturile clonale plopicole etc), la care se mai aduga s-a considerat ca zona dig-mal a Insulei Mari a Brailei si zona dig-mal aferenta Campiei Baraganului Nordic sa fie inclusa in zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane.

In aceste conditii, consideram ca amplasarea unui ponton plutitor, tip hotel respecta conditiile legale privind desfasurarea unor activitati umane in cadrul ariilor protejate.

Impactul acestei activitati asupra biodiversitatii acestei arii protejate este redus, fiind materializat doar prin componentele care privesc denaturarea peisajului prin inservtii antropice si prin deranjul temporar pe care o ambarcatiune de acest tip il produce asupra avifaunei din areal.

Avand in vedere traficul naval pe acest sector al Dunarii nu consideram ca impactul generat de aceasta activitate genereaza un impact semnificativ asupra componentelor mediului biotic

Reducerea impactului pe care il poate genera acesta activitate asupra ariei protejate, desi nesemnificativ, va fi redus prin informarea turistilor cu privire la regulile de vizitare ale ariei protejate si la legislatia de mediu in vigoare. Traseele practicate cu acesta ambarcatiune vor fi avizate in prealabil de Administratia Parcului Natural si vor respecta restrictiile privind accesul in zonele de protectie stricta si sau integrala. Amplasarea pontonului are la baza avizul favorabil al Admnistratiei Parcului Natural.

Mai mult decat atat, statutul de sit Natura 2000, confera acestei activitati un caracter pozitiv, stiut fiind faptul ca turismul constiutuie una din parghiile pe care autoritatile trebuie sa o dezvolte in paralel cu actiunile de conservare a naturii. Turismul dezvoltat prin acest tip de activitate, nu poate decat sa contribuie la dezvoltarea durabila si economica a comunitatilor locale riverane ariei protejate si sa se constituie intr-o alternativa fata de activitatile antropice consumatoare a resurselor naturale.

4.5.        Mediul social si economic

Desecarea Baltii Brailei, impreuna cu lucrarile hidrotehnice de amploare realizate ulterior in amonte (barajele de la Portile de Fier 1 si 2 si canalul Dunare-Marea Neagra) au declansat importante schimbari eco-socio-geografice in regiune :

i. a avut loc o transformare a Luncii Dunarii, in sens geografic, prin reducerea de sase ori a albiei majore ;

ii. s-a modificat profund regimul hidrologic al fluviului, destabilizandu-se astfel echili-brul dinamic al biotopului acvatic, componenta fundamentala a Balta Mica a Brailei ;

iii. s-a dat o lovitura decisiva biodiversitatii existente in fosta Balta a Brailei prin substituirea valoroaselor complexe de ecosisteme acvatice si terestre, detinatoa-re a unui genofond si ecofond de o mare diversitate, cu agrobiocenoze si ligniculturi uniclonale de plopi euramericani si salcii selectionate ;

iv. s-au produs modificari ambientale esentiale in sensul aridizarii climatului din Campia Romana si Podisul Dobrogei, aceasta tendinta culminand cu stepizarea microclimatului de lunca ;

v. au avut loc insemnate mutatii sociale, in plan fizic, prin stramutari de asezari umane si calitativ, prin schimbarea modului traditional de viata al locuitorilor.

5.            DOCUMENTE ANEXATE

-Schite amplasament.

B I B L I O G R A F I E

Albu, D., 1993 : Rezervatii naturale, zone protejate si monumente ale naturii din tinuturile Brailei. Ed. Alma, Galati, 127 p.

Albu, D., 2001 : Cercetari privind diversitatea ornitofaunei acvatice din Insula mica a Brailei. Teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Biologie, 236 p.

Antipa, Gr., 1910 : Regiunea inundabila a Dunarii, starea ei actuala si mijloacele pe a o pune in valoare. Institutul de Arte Grafice "Carol Göbl", Bucuresti, 318 p.

Antipa, Gr., 1912 : Cercetari hidrobiologice in Rom@nia si importanta lor stiintifica si economica. Discursuri de receptie, vol. IV, Editura Academiei Romane, Bucuresti (2005), p.p. 313 - 337.

Barbu, I., 2001 : Evaluarea riscului de aparitie a secetei in padurile din Rom@nia. Tema de cercetare I.C.A.S., statiunea Campulung Moldovenesc, 8 p.

Botnariuc N., 2003 : Evolutia sistemelor biologice supraindividuale. Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 237 p.

Brown, L., 2001 : Eco-economie. Ed. Tehnica, Bucuresti, 382 p.

Carcea, F., Ianculescu, M., 1996 : Gestiunea durabila a padurilor si reflectarea ei in noul Cod silvic si in Strategia dezvoltarii silviculturii. Revista padurilor, nr. 3, p.p. 2 - 7.

Clonaru, Al., 1967 : Cultura plopului si salciei in Lunca Dunarii. Editura Agrosilvica, Bucuresti.

Coros, Al., Benea, V., I., 1999 : Valorificarea fenotipica a resurselor genetice de plopi indigeni (P. alba L, P. nigra L., P. tremula L.,) destinate conservarii "in situ". Revista padurilor, nr.4, p.p. 14 - 18.

Cuculeanu, V., Balteanu, D., 2005 : Modificarea climei in Rom@nia in context global, in V., Giurgiu (sub red.), Silvologie, vol. IV A. Editura Academiei Romane, p.p. 50 - 56.

Dickmann, D., I., Isebrands, J., G., Blake, T., J., Kosola, K., Kort, J., 2001 : Physiological ecology of poplar - Carbon physiology, Physiology of yeld, in Dickmann, D., I., et al., (sub red.), Poplar Culture in North America. NRC Research Press, Ottawa, p.p. 91 - 95 si 107 - 114.

Donita, N., Purcelean, }t., Ceianu, I., Beldie, Al., 1977 : Ecologie forestiera. Ed. Ceres, Bucuresti, 327 p.

Filat, M., Benea, V., Moisei, R., 2005 : Compozitii optime pentru arboretele din Lunca Dunarii, Delta Dunarii si luncile r@urilor interioare. In Giurgiu, V., (sub red.), Compozitii optime pentru padurile Rom@niei. Ed. Ceres, Bucuresti, p.p. 183 - 190.

Filat, M., Rosu, C., Moisei, R., 2006 : Consecinte ale modificarii regimului apelor in Lunca Dunarii si luncile r@urilor interioare. In Silvologie, vol. 5 (sub red. Giurgiu, V., Clinciu, I.). Editura Academiei Romane, Bucuresti (sub tipar).

Florea, L., 1998 : Contributii la studiul distributiei populatiilor piscicole di Insula Mica a Brailei, indicator de apreciere al starii generale a hidrosistemului. Teza de doctorat, Universitatea Dunarea de Jos, Galati, 200 p.

Giurescu, C., C., 1976 : Istoria padurii rom@nesti din cele mai vechi tinpuri p@na astazi. Ed. Ceres, Bucuresti, 391 p.

Giurgiu, V., 1978 : Conservarea padurilor. Ed. Ceres, Bucuresti, 307 p.

Giurgiu, V., 1982 : Padurea si viitorul. Ed. Ceres, Bucuresti, 406 p.

Giurgiu, V., 1995 : Protejarea si dezvoltarea durabila a padurilor Rom@niei. Societatea "PROGRESUL SILVIC", Ed. Arta grafica, Bucuresti, 398 p.

Giurgiu, V., 2004, d : Gestionarea durabila a padurilor Rom@niei. Editura Academiei Romane, Bucuresti, 320 p.

Giurgiu, V., Seceleanu, I., 2005 : Amenajarea padurilor la inceputul mileniului al III-lea. Editura Academiei Romane, Bucuresti, 357 p.

González Antoñanzas, F., Grau Corbí, J., M., Montoto Quinterio, J., L., 2000, b : Experimintal Coparision of New Poplar Clones for Non-Intensive and Sustainable Popilicuture, in IPC 2004 (sub. red), The Contribution of Poplars and Willows to Substantial Forestry and Rural Development - Abstract of Submitted Papers. Ed. Flamino, Roma, 194 p.

Isebrands, J., G., Karnosky, D., F., 2001 : Envinromental benefits of poplar culture - Carbon sequestration, in Dickmann, D., I., et al., (sub red.), Poplar Culture in North America. NRC Research Press, Ottawa, p.p. 214 - 215.

Let, G., 1985 : Cercetari privind conditiile de cultura a unor soiuri de struguri pentru vin, in cultura neprotejata peste iarna. Teza de doctorat, Institutul Agronomic Nicolae Balcescu, Bucuresti, 200 p.

Marin, Ghe., 2003 : Cercetari pedologice si hidrologice in cursul exploatarii sistemului de irigatii Terasa Brailei de Nord - Cazasu. Editura Fundatiei Universitare "Dunarea de Jos", Galati, 211 p.

Moisei, R., 2003 : Fundamente auxologice pentru reconstructia ecololgica a ecosistemelor forestiere din Lunca Braileana a Dunarii, in V., Giurgiu (sub red.), Silvologie, vol. III A. Editura Academiei Romane, p.p. 268 - 281.

Moisei, R., 2006 a : Fundamente auxologice privind dispunerea clonelor de plopi euramericani Sacrau' 79 si I.214 dupa microrelief in Lunca braileana a Dunarii. Revista padurilor, nr. 2, p.p. 27 - 34.

Moisei, R., 2006 b : Zavoiul Begu, model pentru reconstructia ecologica in Parcul Natural Balta Mica a Brailei. Revista padurilor, nr. 4.

Moisei, R., 2006 c : Cercetari dendrometrice si auxologice pentru reconstructia ecologica a ecosistemelor forestiere din Lunca Braileana a Dunarii. Teza de doctorat, Universitatea }tefan cel Mare, Suceava, 199 p.

Necula, I., Moisei, R., 1997 : Protejarea Insulei Mici a Brailei. Padurea noastra, nr. 336.

Nicolae, C., Rosu, C., 1997 : Tabele privind determinarea cotelor de teren, exprimate in hidrograde, in diverse puncte din fondul forestier din zona inundabila a Luncii si Deltei Dunarii. I.C.A.S., 75 p.

Onea, N., 2002 : Ecologia si etologia pasarilor de apa din Insula Mica a Brailei. Ed. Istros, Braila, 281 p.

Pascovschi, S., 1958 : Tipuri de padure din Republica Populara Rom@na. Ed. Agrosilvica de Stat, Bucuresti, 457 p.

Patrascoiu, N., Badea, O., 1995 : Declinul padurilor din Rom@nia si cauzele acestuia, in Giurgiu V. (sub red.), Protejarea si dezvoltarea durabila a padurilor Rom@niei. Societatea "PROGRESUL SILVIC", ed. Arta grafica, Bucuresti, 398 p.

Popescu, I., R., Necsulescu, H., 1967 : Despre efectul daunator al apelor de inundatie de lunga durata la arboretele de plopi euramericani din Balta Brailei. Revista padurilor, nr. 1.

Popescu, I., R., 1968 : Inundatiilor de toamna-iarna si efectul lor asupra plantatiilor de plop si salcie in Lunca Dunarii. Buletin de informare - Silvicultura, nr. 11.

Popescu, I., R., Popescu, I., V., Necsulescu, H., Anghel, D., 1982 : Metode diferentiate de aplicare a tratamentului taierilor in scaun la arborete de salcie din lunca inundabila a Dunarii in functie de hidrograd. Brevet avizat de I.C.A.S., nr. 45/1984.

Popescu, I., R., 1994 : Silvicultura braileana, prezent si perspective. Manuscris. Lucrare prezentat la Ziua Silvicultorului, Braila, 25 p.

Stanturf, J., A., van-Oosten, C., Netzer, D., A., Coleman, M., D., Portwood, C., J., 2001 : Ecology and silviculture of poplar plantation - Growth and yield, in Dickmann, D., I., et al., (sub red.), Poplar Culture in North America. NRC Research Press, Ottawa, p.p. 193 - 202.

Stanescu, V., 1996 : Din nou despre "reconstructia ecologica" a padurilor. Revista padurilor, nr. 10, p.p.21 - 26.

Stoiculescu, Cr.,Ianculescu, M., Leandru, V., Benea, V., Moise, I., Milea, I., 1987 : Conservarea si recon-structia ecosistemelor forestiere de lunca sub impactul antropic. In revista padurilor, nr.2, p.p. 64-66.

Stoiculescu, Cr., D., 2000 : Baltile Mici a Brailei, un viitor parc national de interes european. Revista de silvicultura, nr. 1 - 2, p.p. 11 - 15.

Tarziu D., 1997 : Pedologie si statiuni forestiere. Ed. Ceres, Bucuresti, 487 p

Vadineanu, A, 1998 : Dezvoltarea durabila - vol. I Teorie si practica. Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 247 p.

Vadineanu, A., 2002 : Plan de management integrat pentru Balta Mica a Brailei. Departamentul de Ecologie Sistemica si Dezvoltare Durabila, Universitatea Bucuresti, 68 p.

Vadineanu, A., 2004 : Managementul dezvoltarii - o abordare ecosistemica. Ed. Ars Docendi, Bucuresti, 394 p.

Vadineanu, A., Adamescu, M., Cazacu, C., Bodescu, F., Vadineanu, R., }t., Negrei, C., Cristofor, S., Ignat, Gh., 2004 : Sistemul de zone umede al Dunarii Inferioare. In Vadineanu, A., sub red. : Managementul dezvoltarii - o abordare ecosistemica. Ed. Ars Docendi, Bucuresti, p.p. 271 - 312.

Visinescu, I., 1998 : Valorificarea datelor climatice pentru utilitatile agriculturii. Manuscris prezentat la simpozionul A.S.A.S. - martie 1998.

Visinescu, I., Let, G., Zamfirache, V., Bularda, M., Suraianu, V., Topor, R., 2003 : Seceta - caracteristici, particularitati si ciclicitate in conditiile agroclimatului din C@mpia Rom@na de Nord-Est. A.S.A.S., I.C.-D.A. Fundulea, S.C.-D.A. Braila, Ed. VHL, 104 p.

Vlad, I., Chirita, C., Donita, N., Petrescu, L., 1997 : Silvicultura pe baze ecosistemice. Editura Academiei Romane, Bucuresti, 292 p.

W.W.F., 2004 : Lemn mort - paduri vii. Importanta arborilor foarte batr@ni si a lemnului mort pentru diversitate. Raport, World Wilde Found of Nature, DTP / Tipar ACCENT, 15 p.

Zasada, J., C., David, A., J., Gilmore, D., W., Landhäusser, S., M., 2001 : Ecology and silviculture of natural stands of Populus - Productivity, in Dickmann, D., I., et al., (sub red.), Poplar Culture in North America. NRC Research Press, Ottawa, p.p. 133 - 147.

* * * Conventie asupra biodiversitatii. Rio, 1992.

* * * Conventie asupra zonelor umede de importanta internationala. Ramsar, 1971, 5 p.

* * * Directiva nr. 43 "H a b i t a t e" . Consiliul Europei, Berna, 1979, 6p.

* * * Directiva nr. 409 "P a s a r i" . Consiliul Europei, Berna, 1979, 18 p.

* * * Protocol privind reducerea efectului de sera prin stocarea carbonului din atmosfera. Kyoto, 2000.

* * * Raport asupra activitatilor de cultura, exploatare si utilizare a plopilor si salciilor in perioada 1996 -1999. Comisia Nationala a Plopului si Salciei din Romania, 2000, 6 p.

* * * Raport national privind activitati referitoare la cultura si utilizarea plopilor si salciilor. Comisia Nationala a Plopului si Salciei din Romania, Bucuresti, 2004, 17 p.